Filme Hindi Iubire Fara Soare
Rhonda Brazler
Acțiunea este situată n Uniunea Sovietică a anilor 1930, cnd dictatura stalinistă intervine n mod tragic n viața multor oameni, ca n cea a comandantului de divizie Kotov, interpretat de nsuși regizorul. Un personaj important al filmului este fetița lui Kotov, jucată de fetița de șase ani a lui Mihalkov.
n pregeneric apare vecinătatea Kremlinului din Moscova[2]. Un bărbat elegant, cu vrsta n jur de 30 de ani vine acasă cu mașina n zorii zilei, n blocul lui din apropierea Kremlinului. l ntmpină un om n vrstă care i vorbește n franceză, iar tnărul i spune să vorbească rusește. Bătrnul i spune că tatăl tnărului l-a angajat pe vremuri ca să vorbească cu el numai franțuzește. Tnărul i tot corectează greșelile de limba rusă. i mai spune și să dea drumul la radio, la care se aude un discurs cu laude la adresa lui Stalin.
Tnărul se spală pe față n baie. La un moment dat sună telefonul, dar el nu răspunde. Privirea i cade pentru un moment pe un brici. Bătrnul citește cu voce tare un articol de ziar despre apariția unor fulgere globulare n regiunea Moscovei, care provin de la forțe dușmănoase. n acest timp, n altă ncăpere, tnărul scoate cartușe dintr-un revolver, continund să corecteze greșelile bătrnului. Lasă n revolver un singur cartuș și nvrte butoiașul, apoi l duce la tmplă și, după o scurtă ezitare, apasă pe trăgaci. Are noroc la ruleta rusească. Apoi dă telefon, spunnd doar că este de acord.
Pe fondul genericului, ntr-un parc acoperit cu zăpadă, dansează tango un bărbat n uniformă militară și o femeie, pe melodia Утомлённое солнце / Utomlionnoe solnțe (literal Soare epuizat) cntat de un cntăreț acompaniat de trei instrumentiști. Pe o bancă șade o fetiță care fredonează și ea cntecul.
Vara, la țară, comandantul de divizie Kotov, cu vrsta n jur de 50 de ani, și petrece o zi liberă cu familia la o dacea. Dimineața se destinde mpreună cu soția Marusia, de circa 30 de ani, și fetița lor Nadia, n baia lor rusească asemănătoare cu sauna. Scena plină de tandrețe este ntreruptă de un țăran care vine disperat să-l cheme n ajutor, pentru că pe tarlaua de gru a colhozului face exerciții o subunitate de tancuri. Kotov merge la fața locului. ntr-o scenă cu umor este recunoscut de comandantul subunității, ia legătura prin radio cu superiorul acestuia, care l cunoaște de asemenea, și obține imediat ca tancurile să se retragă.
La dacea sunt prezenți mai mulți membri ai familiei din partea Marusiei, și prieteni ai lor, despre care se vede că sunt intelectuali dinaintea revoluției din 1917, și care par că duc o viață fără griji. Se ia micul dejun ntr-o atmosferă veselă. Este și o zi de sărbătoare. Se celebrează a șasea aniversare a construcției de dirijabile și avioane n Uniunea Sovietică. Cu această ocazie, prin fața dacei și a Nadiei, care stă la poartă, trece o coloană de pionieri[3] cu fanfară, iar printre ei se află și un om cu nfățișare de bătrn cu barbă, șchiop și orb, care se oprește n fața dacei.
Kotov merge la ru. Mai trziu merg și ceilalți. Kotov se descalță. Lngă piciorul lui este o sticlă spartă cu vrfuri tăioase ndreptate n sus. Mitia o vede, dar nu spune nimic. La un moment dat, Kotov pleacă de acolo. Marusia i spune fetiței să nu-l plictisească cu ntrebări pe Mitia. Aceasta merge jignită la tatăl ei și i se plnge. Kotov i spune că cei doi sunt prieteni vechi și vor să stea de vorbă. Kotov și Nadia iau o barcă și se lasă duși de curgerea liniștită a rului. ntre ei are loc o scenă de iubire nduioșătoare.
Marusia și Mitia rămn singuri. Acesta o ntreabă de ce ea nu l ntreabă nimic. O ntreabă și de cicatricile ei, dar nu se nfiripă nicio discuție. Mitia se aruncă mbrăcat n ru și scoate capul numai ntr-un loc unde nu poate fi văzut. Marusia se ngrijorează, l strigă și l caută notnd. Mitia o apucă de picior sub apă, apoi ies la mal printre copaci. Mitia i aduce aminte cum s-au ntlnit acolo cndva demult, și cum au petrecut după aceea prima lor noapte mpreună. i reproșează că ea l-a șters din viața ei.
n cadrul celebrărilor, o echipă face un exercițiu de apărare civilă cu simularea unui atac cu armă chimică. i implică și pe oamenii veniți să se destindă la ru, punndu-le mască contra gazelor și lundu-i pe unii cu targa ca pe victime. Marusia iese din apă și se prezintă voluntar pentru rolul de victimă. Mitia face la fel. Cnd Kotov și fetița se ntorc, nu mai găsesc pe mal dect lucrurile lăsate de ceilalți. Kotov se grăbește la dacea și găsește lumea distrndu-se. Mitia și Marusia cntă la pian cu masca pe față și și aduc aminte cum l făcea pe Mitia să exerseze tatăl Marusiei ca profesor de pian. Toată familia dansează cu veselie cancan vorbind n franceză, n afară de Kotov, care merge singur să ia prnzul. Merg și ceilalți la masă. După prnz, atmosfera este nostalgică. Bunica Marusiei cntă o arie de operă, după care unchiul ei vorbește despre vremurile bune din trecut.
Mitia ncepe să-și povestească viața sub forma unui basm adresat Nadiei. Reiese că a fost un băiat care cnta cu vocea și la diverse instrumente, i plăcea poezia. Familia lui era prietenă cu cea a Marusiei. Tatăl acesteia l nvăța muzică. A fost fericit pnă la izbucnirea Primului Război Mondial. A luptat pe front, apoi a trăit greu n străinătate timp de zece ani. Cnd s-a ntors, părinții lui muriseră și el s-a dus la familia Marusiei. A avut o legătură cu aceasta, care a fost ntreruptă de Kotov. Acesta lucra n GPU, serviciul de spionaj și contraspionaj sovietic din anii 1920, și cunoștea trecutul antisovietic al lui Mitia. L-a recrutat șantajndu-l cu aceasta și l-a trimis n misiune la Paris. Pentru Marusia, Mitia a dispărut, și după un timp ea s-a căsătorit cu Kotov. n timp ce Mitia povestește, afară circulă un fulger globular. Mitia și ntrerupe relatarea și ncepe să fluiere Soare epuizat acompaniindu-se la ghitară. Fetița fredonează de asemenea cntecul. Familia l ascultă și ea n tăcere pe Mitia, iar Marusiei i tremură mna cu ceașca de cafea.
Marusia iese din sufragerie și fuge la etaj, iar Kotov fuge după ea. Pentru un moment, Marusia manifestă ură pentru Kotov și amenință că se aruncă pe fereastră dacă acesta se apropie, dar Kotov reușește s-o liniștească și cei doi se mbrățișează. Se vede că se iubesc. n acel moment, fulgerul globular aprinde un foc n pădure, cu un zgomot de explozie.
Toți se retrag din sufragerie, n afară de Mitia și Kirik, fiul prietenei bunicii Marusiei. Acestuia Mitia i mărturisește că nu e căsătorit. ntrebat unde lucrează, spune că la NKVD[4], apoi spune că a glumit și că lucrează ca pianist. Mai spune că s-a ntors n țară cu o jumătate de an n urmă, dar că nu s-a arătat la ei, pentru că nu avea motiv.
Mai trziu, la etaj, Kotov și Marusia fac dragoste, iar n sufragerie Mitia și Nadia se joacă la pian. La ntrebarea Marusiei, Kotov confirmă că el l-a trimis pe Mitia n străinătate. Acesta avea de ales și a ales. Și Kotov și-ar fi părăsit familia dacă ar fi primit ordin, fiind militar, dar el ar fi plecat pentru că și iubește patria, pe cnd Mitia a plecat de frică.
Mai trziu, Mitia i spune lui Kotov că de fapt a venit să-l aresteze. Unica reacție a acestuia este de a-i spune calm să se comporte ca și cum nu s-ar ntmpla nimic, pnă seara, cnd va veni mașina NKVD după ei.
Kotov e senin, glumește, bea coniac din mica lui ploscă și le oferă și indivizilor, dar degeaba. I se cere revolverul și l predă. Spune că a doua zi l va suna pe Stalin pe linia lui de telefon directă, și atunci NKVD-iștii o vor păți. Drumul este blocat de un camion care nu mai are benzină. A mai apărut de cteva ori n film umblnd prin regiune n căutarea unui sat al cărui nume i era scris pe o hrtie pe care șoferul o avea n buzunarul cămășii, dar soția lui i-o spălase cu tot cu hrtia, și nu se mai vedea bine ce era scris pe ea. Uitndu-se pe geamul mașinii, șoferul l recunoaște pe Kotov. Acesta vrea să coboare să-i dea niște indicații, dar nu este lăsat de individul de lngă el, și l lovește. Este crunt bătut de zbiri. Șoferul camionului o ia la fugă, dar este chemat napoi de Mitia. De după un dmb se ridică un balon cu un portret enorm al lui Stalin. Mitia l salută militărește, iar șoferul se uită la el cu gura căscată. Mitia ia toate documentele șoferului, apoi zbirii l mpușcă, l urcă pe platoul camionului și-l acoperă. Mașina pornește mai departe, parcă n ntmpinarea portretului uriaș. Kotov plnge cu fața nsngerată și minile cu cătușe la ceafă. Mitia fluieră Soare epuizat.
Penultima scenă se petrece a doua zi, n apartamentul lui Mitia. La radio se transmite gimnastica de dimineață. Mitia este culcat n vană și fluieră Soare epuizat din ce n ce mai ezitant. Este mbrăcat și apa este roșie de snge. Pe fereastră se vede Kremlinul și un fulger globular.
n scena finală, Nadia aleargă pe un cmp, cntnd Soare epuizat, iar pe acest fond apare un text care spune că Kotov a fost executat, iar Marusia și Nadia au fost arestate și ele. Marusia a murit n 1940 n lagăr. Toți trei au fost reabilitați n 1956, iar Nadia lucrează la o școală de muzică n Kazahstan.
Personajul Kotov este inspirat de o persoană reală, comandantul de divizie Nikolai Iakovlevici Kotov, arestat la 6 septembrie 1937, judecat la 10 ianuarie 1938 pe baza unor acuzații inventate pe care le-a recunoscut, condamnat la moarte și executat n aceeași zi. Soția lui, Maria, și copiii, Irina și Vladimir, au fost și ei arestați și deținuți n lagăre. A fost reabilitat la 4 iunie 1957[5].
Soarta lui Kotov se nscrie ntr-un anumit context istoric. Stalin a reușit să concentreze toată puterea n minile lui n anii 1934-1935. Dacă după revoluție a fost lichidată elita Rusiei imperiale, n 1936 a nceput lichidarea unei mari părți a veteranilor bolșevici ai revoluției, despre care lui Stalin i se părea, cu sau fără motiv, că puteau să-i conteste puterea. Teroarea s-a accentuat n anii 1937-1938, n care au fost condamnați n jur de 1.400.000 de oameni din toate straturile societății, din care ceva mai mult de jumătate la moarte[6]. Printre victime au fost mulți militari. De exemplu, n 1936, Armata Roșie avea 767 ofițeri cu gradele cele mai nalte, de la mareșal la comandant de brigadă. Dintre aceștia au fost pedepsiți pnă n 1941, cnd a nceput războiul, 503: 444 au murit, mpușcați cu sau fără condamnare, sub escortă sau prin sinucidere, numai 59 ieșind vii din detenție[7].
b1e95dc632