DEFINITIA
emmilia.ionela
Definitia este un caz particular al operaţiei de determinare, ea fiind cel mai important proces logic ce precede argumentarea( raţionamentul ) şi este conditia indispensabila a argumentării corecte, fiind o operaţie cu termeni. În istoria logicii, definiţia a fost înţeleasă în moduri diferite, precum: operaţie de dezvăluire a esenţei unui obiect( Aristotel ), operaţie de stabilire a înţelesului unui nume ( Hobbes ), operaţie de traducere a unei expresii dintr-un limbaj în altul (Wittgenstein ), o convenţie cu privire la folosirea unui limbaj ( Curry ) etc. Definirea este operaţia logică prin care redăm caracteristicile unui obiect sau noţiuni, caracteristici ce-l deosebesc de toate celelalte obiecte sau noţiuni. Definiţia constă în reconstituirea noţiunii, astfel încât să fie precizate extensiunea( sfera ) şi intensiunea( conţinutul )acesteia.
Din structura definiţiei fac parte, în mod obligatoriu :
1. definitul ( A ) numit şi definendum sau obiectul definiţiei, adică ceea ce trebuie definit( termen sau noţiune );
2. definitorul ( B ) numit şi definiens, adică ceea ce se utilizează pentru a preciza obiectul definiţiei ( exprimă caracteristici definitorii );
3. relaţia de definire se notează cu semnul ,,=df “ şi se citeşte: ,,este identic prin definiţie” .
Formula A =df B redă structura generală a oricărei definiţii, iar definiţia este corectă dacă între A şi B
există un raport de identitate.
Tipuri de definitii:
A. dupa obiectul definitiei: a.definitii reale
b.definitii nominale-lexicale
-stipulative
B. definitii prin gen proxim si diferenta specifica. (ex: om=mamifer dotat cu ratiune si grai articulat.)
C. definitii prin ilustrarea originii sau def. genetice.
D. definitii constructive (ex: cercul este linia curba inchisa rezultata din miscarea unui pct la egala distanta de un alt pct numit centru.)
E. definitia operationala.
F. definitia enumerativa sau ostensiva (prin indicare).
G. definitii stiintifice si nestiintifice (def. stiintifica-cuprinde in definitor adevarul verificat).
Imaginaţia se defineşte ca proces cognitiv complex de elaborare a unor imagini şi proiecte noi, pe baya combinării şi transformării experienţei.
- Definitul este ,, imaginaţia”;
- relaţia de definire este redatăprin cuvintele,,se defineşte ca “ ;
- definitorul este redat prin cuvintele ,,proces cognitiv complex de elaborare a unor imagini şi proiecte noi, pe baya combinării şi transformării experienţei”, iar definiţia este corectă numai dacă între definit şi definitor există un raport de identitate.
2. Corectitudine în definire
Corectitudinea în definire depinde de respectarea concomitentă a următoarelor condiţii sau reguli ce reflectă cerinţele principiilor logice :
1. Regula adecvării definitoriului la conţinutul definitului, adică definiţia nu trebuie să fie nici prea largă, nici prea îngustă( raportul de identitate dintre definit şi definitor nu trebuie să se transforme într-un raport de ordonare sau de încrucişare ). Abaterile de la această regulă se pot produce astfel :
a. dacă termenul definitor este supraordonat termenului definit, atunci definiţia este prea largă. Vazul =df facultatea de a distinge corpurile.( Platon )
b. dacă termenul definitor este subordonat termenului definit, atunci definiţia este prea îngustă. Matematica =df ştiinţa cantităţii.
c. dacă definitorul şi definitul sunt termeni încrucişaţi, definiţia este, pe de o parte, prea largă şi pe de altă parte, prea îngustă. Ziaristul =df omul care publică în gazetă.
Este prea largă deoarece există şi persoane care publică în gazete fără să fie ziarişti şi este şi prea îngustă, deoarece există persoane care nu publică în gazetă, dar lucreză în domeniul mass- media şi deci, pot fi ziarişti.
2. Definiţia trebuie să prevină viciul circularităţii ( să nu fie circulară ), adică termenul definitor nu trebuie să se sprijine pe termenul definit( nu trebiue să-l conţină), cum este cazul definiţiilor :
Agricultură =df activitatea agricultorului.
Biologia =df ştiinţa care studiază procesele biologice
OBS. Definiţiile circulare nu sunt false, însă sunt lipsite de valoare informativă, adică nu comunică nimic nou despre definit.
Logica - definitii
3. Definiţia trebuie să fie afirmativă, adică definitorul trebuie să spună cum este definitul şi nu cum nu este acesta, deoarece ar constitui o sursă de confuzii, cum este cazul definiţiilor :
Omul =df fiinţă care nu este nici înger nici diavol.
Analogia=df argument care nu este nici deductiv şi nici inductiv.
4. Definiţia trebuie să fie clară şi precisă ( inteligibilă ), adică să nu fie exprimată în limbaj obscur, echivoc sau figurat şi să nu se complice fără rost, cum este cazul definiţiilor :
Norma =df lege fundamentală.