Regulile clasificarii corecte

[Monica Boboaca]

Clasificarea este operația și metoda logică prin care obiectele dintr-o mulțime dată sunt distribuite în submulțimi numite „clase” în funcție de asemănările și deosebirile dintre ele. Compararea obiectelor se face dintr-un anumit punct de vedere, numit criteriu.

Se pornește de la tipul ideal de clasificare care trebuie să indeplinească următoarele condiții:

1. Orice obiect din universul supus clasificării satisface principiul terțiului exclus în raport cu proprietățile invocate. În acest sens oricare obiect din mulțimea inițială ori posedă ori nu posedă proprietatea considerată drept criteriu de distincție a obiectelor în clase, a treia posibilitate fiind exclusă. 
2. Clasificarea este completă. Fiecare obiect din universul de clasificare este inclus în una din clasele rezultate. Clasificarea nu lasă rest.
3. Clasele se exclud între ele. Niciun obiect inclus într-o clasă nu este inclus și în altă clasă. Nicio clasă nu include nici parțial nici total altă clasă. Nicio clasă nu este inclusă nici parțial nici total în altă clasă.
4. Suma claselor rezultate este identică cu universul de clasificat. Suma claselor rezultate nu este nici mai mică nici mai mare decât mulțimea inițială de obiecte care a fost supusă clasificării.

În practica logică ne confruntăm cu abateri astfel ca:

1. la regula terțiului exclus ne întâlnim cu mulțimile vagi;
2. la regula completitudinii clasificării ne confruntăm cu mulțimile infinite;
3. la regula excluziunii claselor întâlnim cazurile nedefinite (intermediare);
4. regula identității sumei claselor cu universul clasificat este alterată de problema infinitului.