Clasificarea.

[Elena Gheorghe]

CLASIFICAREA

 

1. CARACTERIZARE GENERALĂ

• operaţia logică prin care elementele dintr-o mulţime de elemente, numităUNIVERS sau DOMENIU AL CLASIFICĂRII, sunt repartizate în mulţimi mai mici de elemente (numite CLASE), pe baza unui anumit CRITERIU (una sau mai multe proprietăţi).

• operaţie de ordonare a unei mulţimi de obiecte cu ajutorul unui anumitcriteriu (se obţin submulţimi/clase de obiecte).

2. STRUCTURA sau COMPONENTELE CLASIFICĂRII:

• UNIVERSUL sau DOMENIUL CLASIFICĂRII = mulţimea de obiecte care urmează a fi repartizate în clase / lucrurile care urmează a fi clasificate;
• CRITERIUL CLASIFICĂRII = caracteristicile în funcţie de care obiectele din Universul clasificării sunt repartizate în clase de obiecte;
• CLASELE = rezultatul operaţiei de clasificare.

Exemplu de clasificare: Animalele (universul clasificării) sunt împărţite în două clase: vertebrate şi nevertebrate, pe baza însuşirii de a avea sau nu coloană vertebrală (criteriul clasificării).

3. REGULI DE CORECTITUDINE în clasificare:

3.1. REGULA CLARITĂŢII ŞI PRECIZIEI CRITERIULUI – criteriul clasificării trebuie să fie astfel formulat încât să determine în mod univoc orice element.

Exemplu: dacă încercăm să clasificăm oamenii în funcţie de „cumpătare” nu vom obţine clase bine determinate, întrucât criteriul este prea vag;

3.2. REGULA COMPLETITUDINII ÎN CLASIFICARE sau a REUNIUNII – toate obiectele din universul clasificării trebuie să fie repartizate în clasele formate; reuniunea mulţimilor trebuie să acopere întregul domeniu al clasificării – clasificarea nu trebuie „să lase rest”.

Exemplu: Vertebrate ═ Mamifere U Păsări U Peşti U Reptile U Amfibieni;

Eroarea logică ce decurge din nerespectarea cestei reguli: eroarea clasificării incomplete. De exemplu: o clasificare a vertebratelor care ar omite clasa păsărilor ar fiincompletă.

3.3. REGULA INTERSECŢIEI – pe aceeaşi treaptă a clasificării, între clasele obţinute trebuie să existe numai raporturi de opoziţie (contradicţie sau contrarietate); altfel spus, intersecţia mulţimilor obţinute în urma clasificării trebuie să fie mulţimea vidă (un obiect nu trebuie să apară în mai mult de o clasă); un element al clasificării trebuie să intre într-o clasă şi nu în două.

Din nerespectarea acestei reguli decurg următoarele erori:

(a).EROAREA RAPORTULUI DE ÎNCRUCIŞARE ÎNTRE CLASE DE ACELAŞI NIVEL – apare atunci când între cel puţin două clase există un raport de încrucişare. De exemplu: o clasificare a locuitorilor unui judeţ în cetăţeni români, studenţi şi cetăţeni străini ar comite această eroare.

(b).EROAREA RAPORTULUI DE ORDONARE ÎNTRE CLASE DE ACELAŞI NIVEL – apare atunci când între cel puţin două clase pe acelaşi nivel există un raport de ordonare. De exemplu: o clasificare a vertebratelor în reptile, mamifere, feline şi păsări ar comite această eroare întrucât clasa felinelor este subordonată clasei mamiferelor. Observaţie: clasificarea este în acelaşi timp şi incompletă deoarece nu sunt precizate toate clasele din structura genului vertebrate.

3.4. REGULA UNIFORMITĂŢII PROPRIETĂŢILOR sau REGULA OMOGENITĂŢII – asemănările dintre obiectele aflate în aceeaşi clasă trebuie să fie mai importante decât deosebirile dintre ele; mulţimile trebuie să fie omogene: ceea ce caracterizează obiectele unei clase trebuie să fie mai important decât ceea ce le diferenţiază.

De exemplu: repartizarea în cadrul aceleiaşi clase atât a oamenilor cât şi a păsărilor pe baza numărului de ochi ar fi incorectă, deoarece oamenii se deosebesc în mod esenţial de păsări.

4. TIPURI DE CLASIFICĂRI:

4.1. CLASIFICAREA NATURALĂ – CLASIFICAREA CONVENŢIONALĂ

Clasificarea naturală – se recurge la un criteriu obiectiv, care pune în lumină caracteristicile esenţiale ale obiectului din domeniul de clasificat.

Ex. clasificarea elementelor chimice după masa lor atomică;

Clasificarea convenţională – se face apel la un criteriu ales în mod artificial a cărei utilitate rezultă din ordonarea pragmatică a domeniului în funcţie de nevoi

Ex. clasificarea cărţilor într-o bibliotecă

4.2. CLASIFICAREA CARDINALĂ – CLASIFICAREA ORDINALĂ

Clasificarea cardinală – elementele sunt împărţite cantitativ în clase, fără a se urmări o relaţie calitativă între ele

Ex. împărţirea cetăţenilor unei ţări în funcţie de partidul pe care l-au votat;

Clasificarea ordinală – obiectele repartizate într-o clasă nu numai că sunt măsurate dar sunt totodată ordonate de la superior la inferior (se stabileşte un raport ierarhic)

Ex. gruparea unor sportivi în funcţie de performanţele lor

4.3. CLASIFICAREA DIHOTOMICĂ – CLASIFICAREA POLITOMICĂ

Clasificarea dihotomică – elementele domeniului clasificării sunt împărţite numai în două clase

Ex. împărţirea animalelor în mamifere şi nemamifere;

Clasificarea politomică – elementele domeniului clasificării sunt distribuite în mai mult de două clase

Ex. împărţirea animalelor în erbivore, carnivore, omnivore.

4.4. CLASIFICAREA STRUCTURALĂ – CLASIFICAREA ISTORICĂ

Clasificarea structurală – nu ia în considerare geneza elementelor domeniului/universului clasificării

Ex. clasificarea elementelor chimice;

Clasificarea istorică – elementele sunt clasificate în funcţie de momentul apariţiei lor (intervine factorul istoric)

Ex. elementele chimice sunt ordonate în funcţie de momentul apariţiei lor de la Big Bang.