SALVARE ÎN CAZ DE CUTREMUR

[Simona Ionita]

SALVARE ÎN CAZ DE CUTREMUR

Vă rugăm citiţi şi transmiteţi mai departe - v-ar putea salva viaţa vouă şi celor
dragi!!!

Extras din articolul lui Doug Copp despre "Triunghiul vieţii", editat de Larry Linn.

Numele meu este Doug Copp. Sunt şeful Salvării şi Managerul pentru dezastre
al Echipei Americane Internaţionale de Salvare (ARTI), cea mai experimentata echipa
de salvare. Informaţiile din acest articol vor salva vieţi în caz de cutremur.
M-am târât în interiorul a 875 de clădiri prăbuşite, am lucrat cu echipe de
salvare din 60 de ţări, am fondat echipe de salvare în mai multe ţări şi sunt membru
a mai multe echipe de salvare din diferite ţări. Am fost Expertul Naţiunilor Unite
în Micşorarea Dezastrelor (UNX051-UNIENET) timp de doi ani. Am lucrat la fiecare
dezastru major din lume din 1985, exceptând dezastrele simultane.
În 1996 am facut un film care a demonstrat metodologia mea de supravieţuire
ca fiind corectă. Guvernul Federal Turc, orasşl
Istambul, "Universitatea din
Istambul", Case Productions şi ARTI, au cooperat pentru a filma acest test ştiinţific.

Am prăbusit o şcoala şi o casa cu 20 de manechini înăuntru. Zece manechini
s-au "aplecat şi acoperit" şi 10 manechini i-am folosit în metoda de supravieţuire
"triunghiul vieţii". Dupa ce cutremurul simulat a avut loc, am intrat printre
dărâmături şi am intrat în clădire pentru a filma şi a documenta rezultatele. Filmul,
în care am practicat tehnicile mele de supravieţuire sub condiţii direct observabile
şi ştiinţifice, relevante pentru prăbuşirea de clădiri, au arătat că ar fi fost 0%
supravieţuitori pentru metodele cu "aplecat şi ascuns". Ar fi fost mai probabil 100%
supravieţuire pentru oamenii care ar fi folosit metoda mea, "triunghiul vieţii". Acest
film a fost văzut de milioane de telespectatori la televiziunea din Turcia şi restul
Europei şi a fost văzut în USA, Canada şi America Latină, pe programul TV RealTV.

Prima clădire în care am intrat, a fost o şcoala în Mexico City, în timpul
cutremurului din 1985. Toţi copii erau sub băncile lor. Fiecare copil a fost zdrobit
până la grosimea oaselor lor. Ar fi putut supravieţui dacă s-ar fi întins jos, lângî
băncile lor, pe culoarele dintre bănci. M-am întrebat de ce copiii nu erau pe culoarele
dintre bănci. Nu am ştiut atunci că acelor copiii l-i s-a spus să se ascundă sub ceva
stabilit dinainte, când clădirile s-au prăbuşit, greutatea tavanelor care au căzut pe
obiectele de mobilier, le-au zdrobit pe acestea din urma, lăsând un spaţiu sau vid
lângă ele. Acest spaţiu este ceea ce eu numesc "triunghiul vieţii". Cu cât obiectul
e mai mare, cu atât e mai puternic şi se va compacta mai puţin. Cu cât obiectul
se va compacta mai puţin, cu atât va fi mai mare vidul (golul) şi cu atât mai mare
probabilitatea ca persoana care foloseşte acest gol pentru siguranţă nu va fi rănită.

Data viitoare când priviţi clădiri prăbuşite, număraţi "triunghiurile" pe care le
vedeţi formate. Sunt peste tot. Este cea mai comună forma pe care o vei vedea într-o
clădire prăbuşită. Sunt peste tot. Am antrenat Departamentul de Pompieri din Trujillo
(populaţia de 750.000) cum să supravieţuiască, să aibă grijă de familiile lor şi să-i
salveze pe alţii în caz de cutremur.

Şeful salvării din Dpartamentul de Popieri din Trujillo este profesor la
Universitatea Trujillo. M-a însoţit peste tot. Şi-a dat declaraţia personală: "Numele
meu este Roberto Rosales. Sunt şeful salvării din
Trujillo. Când aveam 11
ani, am fost prins înauntrul unei clădiri prăbuşite. Aceasta situaţie a apărut în
timpul cutremurului din 1972, care a omorât 70.000 de oameni. Am supravieţuit
în "triunghiul vietii", care a existat lângă motocicleta fratelui meu. Prietenii mei, care
au nimerit sub pat şi sub mese, au fost zdrobiţi şi omorâţi (da mai multe detalii,
nume, adrese, etc.). Sunt exemplul viu al "tiunghiului vietii". Prietenii mei sunt
exemplul "aplecat şi acoperit".

DOUGG COPP sfătuieşte:

1) Oricine care pur şi simplu "se apleaca şi se acopera" când clădirile
se prăbuşesc, este zdrobit şi ucis. De fiecare dată, fărăa exceptie. Oamenii care se
pun sub obiecte, ca birouri sau maşini, sunt întotdeauna zdrobiţi.

2) Câinii, pisicile şi copii mici sunt uneori în mod natural ghemuiţi
în poziţia fetală. Şi tu ar trebui să faci la fel în caz de cutremur. Este un instinct de
supravieţuire natural. Poţi supravieţui într-un mic gol. Du-te lângă un obiect, lângă
o canapea, lângă un obiect mare şi voluminos, care se va comprima într-o oarecare
măsură, dar care va lăsa un gol lângă el.

3) Clădirile din lemn sunt cele mai sigure clădiri în timpul unui
cutremur. Motivul este simplu: lemnul este flexibil şi se mişcă cu forţa cutremurului.
Dacăa acea clădire din lemn se prabuşeşte, sunt create mari goluri de supravieţuire.
De asemenea, clădirile din lemn au mai puţină greutate concentrată care se poate
prăbuşi. Clădirile din cărămizi se vor sparge în cărămizi individuale. Cărămizile vor
cauza multe rani, dar mai puţine trupuri zdrobite decât lespezile din beton.

4) Dacă eşti în pat, pe timp de noapte şi apare un cutremur, pur
şi simplu rostogoleşte-te jos din pat. Un vid de siguranţă va exista în jurul patului.
Hotelurile pot obţine o rata mai mare de supravieţuire în cutremure, dacă pun un
semn pe spatele uşii fiecărei camere, spunându-le ocupanţilor să se întindă pe
podea, lângă baza patului, în timpul unui cutremur.

5) Dacă apare un cutremur în timp ce te uiţi la televizor şi nu poţi
scăpa uşor iesind pe geam sau pe uşă, atunci întinde-te jos şi ghemuieşte-te în
poziţie fetală, lângă canapea sau un obiect mare.

6) Toţi care se asează sub uşa de la o intrare când clădirea se darâmă
sunt omorâţi. Dacă stai sub o uşă de la o intrare şi tocul uşii cade înainte sau înapoi,
vei fi zdrobit de tavanul de deasupra. Dacă tocul cade în părţi, vei fi tăiat în două de
intrarea uşii. În oricare din cazuri vei fi omorât.

7) Niciodată să nu mergi la scări. Scările au un moment de frecvenţă
diferit (se leagănă separat de partea principala a clădirii). Scările şi restul clădirii
se lovesc reciproc în continuu, până când are loc prăbuşirea scărilor. Oamenii care
se duc pe scări înainte să se prăbuşeascăa, sunt cioparţiţi de treptele scării. Sunt
mutilaţi oribil. Chiar dacă imobilul nu se prăbuşeşte, nu mergeţi pe scări. Scările
sunt cea mai de aşteptat parte a clădirii de a fi avariate. Chiar dacă scările nu sunt
prăbuşite de cutremur, s-ar putea prăbuşi mai târziu, când ar putea fi aglomerate
cu oameni. Ar trebui întotdeauna să fie verificate chiar dacă restul clădirii nu este
avariat.

8) Mergeţi lângă zidul exterior al clădirilor sau în afara lor dacă este
posibil - este mult mai bine să fi lângă exteriorul unei clădiri decât în interior. Cu
cât eşti mai în interior faţă de perimetrul exterior al clădirii, cu atât este mai mare
probabilitatea ca drumul tau de scăpare să fie blocat.

9) Oamenii din interiorul vehiculelor sunt zdrobiţi când şoseaua de
deasupra cade într-un cutremur şi le zdrobeşte vehiculele; ceea ce s-a întâmplat cu
lespezile dintre punţile de trecere ale Autostrăzii Nimitz. Victimele cutremurului din
San Francisco au stat în interiorul vehiculelor. Au fost toţi omorâţi. Ar fi putut cu
uşurinţă să supravieţuiască ieşind afară şi întinzându-se lângă vehiculele lor, spune
autorul. Toate maşinile zdrobite au avut goluri de aproximativ 1,5 m lângă ele, cu
excepţia maşinilor care au avut coloane cazute direct peste ele.

10) Am descoperit, în timp ce mă târam înăuntrul unei instituţii ziaristice
şi al altor instituţii cu multă hârtie, că hârtia nu se taseaza. Se găsesc goluri mari în
jurul teancurilor de hârtie.

Va rugam cititi si transmiteti mai departe - v-ar putea salva viata voua si celor
dragi!!!

Extras din articolul lui Doug Copp despre "Triunghiul vietii", editat de Larry Linn.