amabconq undyne jaehwa

[Jen Ronnfeldt]

Romnii au avut din toate timpurile o multitudine de obiceiuri, basme și poeme referitoare la dragoste, credință, regi, prințese și vrăjitoare. Etnologii, poeții, scriitorii și istoricii au ncercat de secole să colecționeze și să păstreze basmele, poemele, baladele, dar și să descrie ct mai bine posibil obiceiurile și tradițiile legate de diferite evenimente din an. Tradițiile legate de perioade fixe din an sunt colindele - de Crăciun, sorcova - de Anul Nou sau mărțișorul, obicei legat de venirea primăverii sărbătorită pe 1 martie. Alte obiceiuri presupuse a avea origini pre-creștine, ca Paparuda, ritualul de evocare a ploii vara, sau teatrul folcloric cu măști sau Ursul și Capra din iarnă.

Probabil cel mai mare colecționar de basme din folclor a fost nuvelistul și povestitorul Ion Creangă, care, printr-un limbaj foarte pitoresc, a dat viață unor povești acum clasice, ca Harap Alb sau Fata babei și fata moșneagului. De asemenea, poetul Vasile Alecsandri a publicat cea mai de succes variantă a baladei Miorița, un poem trist, filozofic, centrat n jurul unei intrigi simple: complotul a doi ciobani de a-l omor pe un al treilea din cauza invidei ce i-o poartă pe starea materială. Alt editor prolific de basme preluate din folclor a fost Petre Ispirescu, care, n secolul XIX a publicat un număr impresionant de volume conținnd un număr larg de nuvele scurte și basme din mitologie. Ele sunt centrate n jurul unor personaje populare asemeni lui Făt-Frumos, prințesa Ileana Cosnzeana, monștrii Zmeu sau Căpcăun, dragonul Balaur sau creaturi fantastice ca buna Znă și malefica Muma Pădurii.

De-a lungul timpului, mitologia romnească a dat naștete mai multor ființe și creaturi legendare ce, depinznd de caracter, pot avea multe trăsături cu altele dintr-o mitologie diferită. De exemplu, balaurul se găsește și n alte mitologii, de cele mai multe ori cu interpretari diferite.

In Mitologie romaneasca, Marcel Olinescu da radacini romanesti vietii nefiloxerate a formelor de arta si cultura, folosindu-se de lucrarile lui Tudor Pamfilie, Elena Niculita-Voronca, Artur Gorovei, Simeon Florea Marian si de nenumarate colectii de folclor. El a clasificat legendele si superstitiile romanesti astfel: despre facerea lumii, despre oamenii vechi (rohmanii, jidovii sau uriasii, capcaunii, blajinii, jumatate de om), despre uneltirile diavolului contra infaptuirilor lui Dumnezeu, despre crearea omului, legende despre Hristos, legende despre viata omului.

Mitologia romnească este o comoară culturală ce ne oferă o nțelegere profundă a valorilor, tradițiilor și credințelor poporului romn. Elementele mitologice, cum ar fi zeii și zeițele, creaturile fantastice și legendele, ne deschid o fereastră către nțelepciunea strămoșilor noștri și ne conectează cu rădăcinile noastre culturale. nvățnd despre mitologia romnească, ne putem aprofunda cunoașterea și nțelegerea noastră despre identitatea și patrimoniul național romnesc.

Miturile și legendele reflectă credințele, tradițiile și valorile poporului. Ele oferă o nțelegere profundă a modului n care strămoșii noștri percepeau lumea și se raportau la fenomenele naturii și la forțele supranaturale. n acest context, vom explora cteva elemente cheie ale mitologiei romnești și importanța lor n cunoașterea și nțelegerea noastră despre cultura și identitatea romnească.

E cam greu să apuci cumva mitologia romnească. Ba că-i albă, că e neagră, că e de-a dacilor sau romanilor, mai veche poate, suprapusă, transformată sau substituită de creștinism. Poate au influențat-o slavii, germanicii sau alte popoare migratoare care au rătăcit pe ale noastre plaiuri mioritice.

Vezi bine, mitologia romnească nu e ca a grecilor antici, vikingilor sau egiptenilor. Oare au și romnii un Osiris, un Zeus al lor sau un Thor viteaz și mndru? Ne vorbește mitologia romnească despre coborri n Infern, eroi mitologici, meduze sau Pegași naripați care salvează omenirea? Aveau și vechii romni varianta lor de Hades sau de Valhalla? Păi, nu chiar, iar răspunsul e foarte simplu: nu știm.

Asta e doar prima parte a problemei. Unii specialiști și experți ntr-ale folclorului romnesc au o viziune asupra mitologiei noastre foarte asemănătoare cu straturile unei cepe. Teoria e că pe măsură ce desfaci strat după strat te vei apropia de origini, de simboluri și idei mai vechi. Dar asta presupune ca straturile să fie clar delimitate n timp și spațiu. Și asta nu prea se ntmplă tocmai din cauza lipsei informațiilor.

Așadar, am putea vedea mitologia romnească ca un fluviu n ale cărui ape se adună ruri și izvoare, firișoare și praie adunate de pe munți și dealuri. Ce frumos! Ideea e mprumutată de la Neagu Djuvara, dar el se referea la altă parte a istoriei.

Unele ape sunt liniștite, altele tumultoase, mai mici sau mai mari, suficient de mari ct să formeze o deltă sau destul de mici ct să poată fi sărite cu piciorul. Aceste ape se amestecă att de tare, nct e greu să-ți dai seama de unde a nceput și unde se termină fiecare. Dar fluviul ăsta are sens, merită să-l explorezi și să dai la pește n el. Are, mai ales, originalitate.

Dacă e ru, ai putea spune și că are trei mari afluenți: varianta neolitică (cea mai veche), moștenirea indo-europeană și implicit cea a ramurii tracilor (din care au făcut parte geto-dacii) și, n final, influențele aduse de romani și răspndirea creștinismului n ultimă instanță.

Tracii au avut o religie complexă, dar foarte diferită de sistemul grec sau roman. Att de diferită, nct aceștia nu au putut importa mare lucru, dar nici nu au putut să o nțeleagă sau să o facă parte a culturii lor.

Divinitățile pămntului pe care le găsim la traco-daci erau tipice sistemelor de cult pre-indo-europene (adică provenind din neolitic). Ulterior, sub influenţa indo-europeană, divinitatea capătă noi epitete, n principal de zeu al cerului şi al tunetului, ca urmare a persistentului avans al indo-europenilor şi a diminuării vechilor culte neolitice. Din păcate, nu există, n general, nicio reprezentare vizuală a unei divinități trace, căci nu foloseau imagini, cum ziceam mai sus.

Tot pe religie, traco-dacii nu erau nici monoteiști, nici henoteiști. Deși probabil elita avea un zeu suprem, majoritatea populației practica culte care nu erau organizate. Nu știm dacă a existat o tradiție nentreruptă sau o reinterpretare a motivelor arhaice ca să știm dacă a rămas ceva de la ei. Totodată, nu poți retrasa pașii ca să refaci o hartă a ce-a fost, prin comparație cu ce e azi.

Fără ndoială, rădăcinile mitologice sunt adnc nfiripate n timp, n epoci n care scrierea ncă nu constituia un instrument de comunicare la ndemna oamenilor. O mărturie grăitoare n acest context o reprezintă de altfel numeroasele reprezentări mitologice care poartă amprenta matriarhatului, regăsite att n spațiul romnesc, ct și n cel al altor popoare din Europa.

Mitologia poate fi nsă analizată mai ales prin analizarea evenimentelor care au dat naștere celor mai importante religii din vecinătatea spațiului nostru cultural: iudaismul, creștinismul, islamismul.

La rndul său, Mircea Eliade aprecia că miturile care au luat naștere pe plaiurile nostre n perioada precreștină ar reprezenta pivotul central, dominant, al ntregii mitologii romnești, ntruct după trecerea la creștinism nu au avut loc metamorfoze importante n acest context, ci mai degrabă au fost asociate denumiri schimbate unor prezențe mitologice deja existente.

Cum se ştie, mitologia este totalitatea miturilor create de un popor sau de un grup de popoare nrudite. Pentru a identifica aceste mituri, de la origini pnă la manifestare, trebuie urmărite n tradiţia şi creaţia populară. Trebuie urmărite obiceiuri și tradiții, ritualuri și descntece așa cum au fost culese ele de Tudor Pamfilie și alții pnă n perioada interbelică cnd ncă se găseau n formă nealterată.

Tradițiile romnești, portul, cntecele populare, baladele, superstițiile și multe alte elemente transmise pe cale orală n cultura autohtonă indică și că zestrea mitologică a poporului nostru este deosebit de veche și de bogată. Și mitologia romnească deține reprezentări originale și necontaminate.

De altfel, specificul gndirii populației dacice a conferit poporului romn format n perioada succesivă aura convingerii că se află ntr-o relație specială cu puterile supranaturale care stăpnesc sau controlează zonele n care viețuiește, motiv pentru care destinul său este la fel de special.

Există de asemenea autori de specialitate care susțin ipoteza potrivit căreia multe elemente care aparțin religiei creștine și rnduielilor acesteia ar putea fi asimilate practicilor misterioase destinate să aducă schimbări pozitive n viețile oamenilor: Așadar, noi tradiții creștine aduse pe meleagurile noastre se confundă cu cele vechi ale descntecelor păgne, vrăji sau ritualuri magice.

Indiscutabil este nsă și faptul că, treptat, religia creștină a cucerit tot mai mult teren, s-a ntărit pe măsura trecerii timpului și a făcut ca multe din reprezentările mitologice autohtone să se estompeze și să-și piardă semnificațiile originale, acoperite de trecerea timpului.

n sensul ăsta, aici a fost o introducere. Urmează eseuri despre mitologiile ntlnite n Oltenia, Muntenia și alte regiuni romnești. Poate nu avem mituri sau zeități n filme de Hollywood, dar nici nu contează. Ce-i important e să știi măcar un pic din ce-a fost ca să vedem ce avem.

Antoaneta Olteanu identifică n mitologia romnă cteva trăsături specifice: se poate vorbi astfel despre existența unor personaje mitologice de factură patronală, de o foarte bogată mitologie meteorologică, ca și de prezența dominantă a unor duhuri ale casei serpentiforme și a centaurilor demonici, kallikantzaroi, karakangeol, Sntoaderii.

c01484d022