Istoria Universala

[Kenya Ahyet]

Istorialumii reprezintă memoria experienței din trecut a lui Homo sapiens, pnă n zilele noastre, de pe ntreaga planetă, păstrată n vestigii arheologice, documente scrise sau n memoria individuală/colectivă.

Originea omului rămne ncă necunoscută, fiind subiect a numeroase controverse istorice,filozofice sau religioase.[1][2][3] ncă din zorii apariției Omului, istoria omului primitiv este marcată de o lungă perioadă de invenții (care se continuă de fapt și n zilele noastre chiar la o scară mai amplă). Una dintre cele mai vechi invenții o constitutie scrisul, care a creat infrastructura menținerii și transmiterii informațiilor, a cunoștințelor umane și comunicarea acestora la mari distanțe. Societatea complexă la care s-a ajuns astăzi nu ar fi fost posibilă fără artă scrisului.[4]

Istoria lumii este marcată de o serie de descoperiri și invenții, de mișcări sociale și revoluții, reprezentnd salturi calitative ce deschid noi ere și epoci. Un astfel de salt l constituie Revoluția Agrară.[5][6] ntre anii 8.500 și 7.000 .Hr., n acel Corn al Abundenței din zona Mesopotamiei, Feniciei și Egiptului Antic, oamenii au nceput o sistematică mblnzire a animalelor și cultivare a plantelor: agricultura.[7] Aceasta s-a răspndit și n regiunile nvecinate și, n mod independent, și n alte zone ndepărtate, acolo unde Homo sapiens va locui sedentar n mijlocul unor culturi permanente ca agricultor. Nu toate societățile umane au abandonat stilul de viață nomad, mai ales n regiunile izolate sărace n plante care puteau fi cultivate.[8] Acele societăți care au devenit sedentare constau n locuințe răzlețe, situate, n special, lngă ape (ruri sau lacuri), dar care, cu timpul, ncep să se grupeze n formațiuni (așezări) tot mai extinse o dată cu evoluția mijloacelor de transport. Viața tot mai sigură, datorată unei agriculturi tot mai productive conduce la creșterea populației. Surplusul de hrană implică apariția schimbului de mărfuri, diviziunea muncii, apariția și dezvoltarea primelor orașe și astfel a civilizației. Complexitatea crescndă a relațiilor sociale implică necesitatea calculelor și a contabilizării și astfel, ncepnd cu epoca bronzului, apare scrierea.[9] Istoria universală, din perspectiva ei globală, privește inventarea scrisului ca un factor-cheie ce a dus la formarea civilizațiilor. Această invenție a creat bazele păstrării și transmiterii informațiilor, la răspndirea și dezvoltarea cunoștințelor.[10]

Toate sistemele de scriere nu au apărut dintr-o dată, s-au bazat pe anumite simboluri. Scrisul a apărut independent n mai multe regiuni ale planetei, care, astfel, pot fi numite leagăne ale culturii și civilizației (Mesopotamia, Levant, Egiptul de Jos, Anatolia, Platoul Persan, regiunea fluviului Indus sau a Fluviului Galben ș.a.). Civilizațiile s-au dezvoltat mai ales pe malurile rurilor. Una dintre primele care au apărut a fost cea sumeriană (ntre anii 4.000 și 3.000 .Hr.), n ținutul dintre cele două ruri Mesopotamia din Orientul Mijlociu.[11] Alte civilizații au evoluat pe malurile Nilului, n Egiptul Antic,[12][13][14] pe valea Indusului[15][16][17] sau de-a lungul marilor fluvii ale Chinei. Istoria Lumii Vechi[18] se mparte n Antichitate, avnd ca zone principale: Orientul Mijlociu,[19][20][21] bazinul mediteranean, China antică[22] și India antică, ajungnd pnă n secolul al VI-lea; Evul Mediu,[23][24] ntre secolele al VI-lea și al XVI-lea; Epoca modernă timpurie sau Renașterea,[25] și Epoca modernă, de la Epoca Luminilor și Revoluția Industrială, ce ncepe din 1750 și pnă n prezent.n Europa, căderea Imperiului Roman de Apus (476 d.Hr.) este, n general, considerată ca marcnd sfrșitul antichității și nceputul Evului Mediu.O mie de ani mai trziu, n mijlocul secolului al XV-lea, tiparul cu caractere mobile, invenția lui Johannes Gutenberg,[26] a revoluționat comunicarea, anunțnd sfrșitul Evului Mediu și nceputul Renașterii[27][28] și al Revoluției științifice[29] Prin secolul al XVIII-lea, dezvoltarea științei și a tehnologiei au condus la un salt calitativ numit Revoluția industrială.[30] De atunci și pnă astăzi, timp de un sfert de mileniu, știinta, tehnologia, comerțul și, o dată cu acestea, și potențialul distructiv al războaielor și al altor pericole cu care se confruntă locuitorii planetei au crescut ntr-un ritm accelerat.[31][32]

La nceputurile timpului, pe o planetǎ albastrǎ dintr-un sistem solar, Pămntul nostru, singura planetǎ cunoscutǎ care poate ntreține atmosfera și apa lichidǎ, s-au format condițiile necesare apariției vieții.La 4 miliarde de ani de la formarea acestei planete, o specie unicǎ a luat naștere. Acum 10 milioane de ani, formarea lanțurilor muntoase (ca Himalaya) sau formarea Marelui Rift African au perturbat tiparele meteorologice, provocnd o rǎcire sistematicǎ a planetei, ceea ce avea să devină o situație favorabila pentru apariția aceste noii specii care va domina planeta. Acum 7 milioane de ani, strǎmoșii noștri, primatele [33], trǎiau n liniște, in copaci, la tropice, n junglele dese africane. Dar zona lor avea sǎ fie invadatǎ.Acest nou venit avea să aiba un efect profund asupra istoriei: iarba. n Africa de Est, pajiștile au invadat habitatul tradițional de pǎdure al primatelor.Cu copaci tot mai puțini și spații ct mai ntinse ntre ei, primatele au fost nevoite să se adapteze.Fiind tot mai multe primate n copaci și ct mai puținǎ hranǎ, primatele au fost nevoite sǎ meargǎ de la o sursǎ de hrană la alta, separate de pajisti.Căutnd hrană disponibilă, multe primate coboară din copaci și se adapteazǎ noului habitat, adoptnd, treptat și lent, mersul biped, avnd membrele superioare cu care vom putea modela istoria și construi civilizația.

Acum 2,4 -1,5 milioane de ani, primii proto-oameni sau hominizi pǎșesc pe un pǎmnt ale cǎrui roci sunt pline de elemente din siliciu (al doilea element chimic de pe scoarța planetei), prin contactul cu oxigenul avnd capacitatea de a forma cristale, care s-au combinat crend roci solide, roci ce puteau fi cioplite și ajustate fǎrǎ a se sparge. Indivizii ce proveneau din specia Homo Habilis [35] ( al cǎrui volum cranian varia acum ntre 500 și 800 cm si care avea n jur de 127 cm nălțime și cntărea aproximativ 45 kg) puteau obține muchii ascuțite ce au fost folosite pe post de unelte de construit sau ca arme de vnat sau pentru cioprțirea prazii. S-a declanșat, astfel, prima revoluție tehnologicǎ: Paleoliticul sau Epoca de piatră.

n perioada paleoliticului, oamenii au trăit n grupuri ca vnători și culegători nomazi. Acum 800.000 de ani, ntr-o noapte furtunoasǎ din Africa, un fulger lovește un copac ce l incendiazǎ sub ochii nspǎimntați ai hominizilor din specia Homo erectus [36](care aveau o talie de peste 1,50 m și un volum cranian de 1000 cm3 n medie).Treptat, vor nvǎța sǎ-l stǎpneascǎ, nvǎțnd tehnici de aprindere a focului prin izbirea rocilor de silex cu alte obiecte ascuțite. Stǎpnind focul, oamenii stǎpneau planeta. Folosind focul pentru gǎtit, e ca și cum ar fi avut un stomac extern pentru a descompune alimentele, elibernd mai multe calorii și obținnd mai multă energie, ceea ce va produce o mărire a creierului. Focul nu era numai o sursǎ de ncălzire și o modalitate pentru gătit, dar și o armǎ ce i apǎra de prǎdǎtori și va deschide calea spre noi tehnologii de confecționare a unor arme și mai puternice. Stǎpnirea focului avea sa fie un factor important pentru colonizarea regiunilor reci din nord, n Europa sau Asia preistoricǎ.

Acum 80-60 de milenii, oamenii s-au răspndit din Africa de Est n aproape toată Africa, apoi spre Orientul Apropiat și, mai departe, către Asia și regiunea Australiei de azi, spre nord ajungnd n Europa, iar spre est n Asia Centrală, cu 40 de milenii n urmă, și, n sfrșit, spre cele două Americi acum 30 de milenii[38]. Tot acum 40 de milenii este considerată ca fiind datată apariția paleoliticului superior, caracterizat printr-o acea cultură superioară paleoliticului mijlociu.

Expansiunea către America de Nord și Oceania a avut loc n cea mai recentă glaciație de acum 40-50 mii de ani, mai ales n perioada de apogeu a acesteia, atunci cnd, n condițiile de viață din emisfera nordicǎ, n zonele pe care, astăzi, le numim temperate, erau extrem de nefavorabile. Lipsa hranei n timpul glaciațiunii a dus, de multe ori, la acte de canibalism.

Timp de 10-15 mii de ani, două specii și-au disputat supremația, conviețuind n Europa: Homo sapiens și Homo Neanderthalensis. Oamenii de Neanderthal [39] erau evoluați cultural, la fel de inteligenți ca oamenii de Cro-Magnon, capabili de realizǎri artistice și tehnologice. Practicau rituri funerare complexe, dețineau arme primitive și tehnici cu care puteau vna animale mari (ca mamutul lnos, de exemplu) și și construiau colibe din oase de mamut. Erau organizați n grupuri mai mici, n favoarea oamenilor moderni, care aveau un sistem de comunicare mai complex și care erau mult mai bine organizați și adaptabili. Oamenii de Neanderthal au dispărut acum 30.000 de ani, fie datorită glaciațiunii, fie datorită ncrucișǎrii cu oamenii moderni. n timp, oamenii din specia Homo Sapiens au nceput sǎ-și confecționeze haine din blănuri de animale cusute cu ace din os pentru a se ncălzi n peșterile reci și au domesticit anumiți lupi ce au fost strǎmoșii cinilor de azi. Lupul, care a fost unul dintre inamicii săi n timpul erei glaciare, avea să devinǎ cel mai bun prieten al omului, pe care l va sprijini la vnǎtoare.

Avnd nevoia de a se exprima și a lǎsa urme ale trecerii lor, oamenii preistorici și-au transpus viețile lor de vnǎtori si obiceiurile pe pereții peșterilor, prin picturi rupestre. Picturile rupestre, ce reprezentau animale asociate cu simboluri magice - pentru a cinsti spiritele lor -, scene de vnǎtoare realizate din amprentele suflate cu pigmenți extrași din plante peste mna lipită de perete, pentru oamenii timpurii, semnificau un mod de a-și exprima identitatea, ca primă formă de individualism, reprezentnd un salt intelectual și cultural uluitor.

3a8082e126