Dimineata Pierduta Recenzie

[Coleman John]

Febrarazboiului pusese stapinire pe oraselul din Anglia Noua (SUA) in care am fostcantonati noi, ofiterii tineri din Pittsburg si ne simteam flatati de faptul ca localniciine-au cazat la ei in case, facindu-ne sa ne simtim eroi. Am gasit aici dragoste, aplauze,razboi; momentele sublime alternau cu intervale comice. Am simtit in sfirsit ca traiescsi, printre toate noile senzatii, am descoperit si alcoolul. Uitasem avertismentele siprejudecatile parintilor mei in legatura cu bautul. Dupa un timp, ne-am imbarcat pentru"Dincolo de Ocean". Ma simteam foarte singur si am recurs din nou la alcool.

Ma credeam menit pentru a conduce, caci oare nu in semn de apreciere a calitatilor meleimi dadusera oamenii din baterie acel cadou special? Imi imaginam ca talentul meu deconducator imi va aduce postul de director la mari intreprinderi, iar eu le voi conduce incea mai deplina siguranta.

Am urmat dreptul la seral si m-am angajat la o agentie de asigurari. Pornisem pe drumulcatre succes. Voi dovedi lumii intregi cit de important sint. Munca m-a ajutat sa ajung laWall Street si putin cite putin am devenit interesat de afaceri. Multa lume pierdea bani– dar unii se imbogateau. De ce sa nu fiu si eu printre cei ce se imbogatesc? Aminceput sa studiez economia, comertul si dreptul. Fiind un alcoolic potential era cit pece sa cad la examenul de stiinte legale. La unul din examenele finale eram atit de beat,incit nu mai puteam nici sa scriu. Desi nu ajunsesem inca sa beau zilnic, sotia mea ainceput sa fie ingrijorata. Am avut discutii indelungate, in care pentru a-i linistipresimtirile, ii spuneam ca geniile si-au dus la capat cele mai mari proiecte la betie; cain aceasta stare au fost elaborate cele mai importante concepte de gindire filosofica.

La terminarea facultatii de drept, mi-am dat seama ca avocatia nu ma atragea. Economiasi lumea finantelor din Wall Street ma prinsesera deja in mrejele lor. Afaceristii sioamenii financiari erau eroii mei. Din aliajul de bautura si speculatii financiare aminceput sa creez arma care, intr-o zi mai tirziu, avea sa se intoarca asemenea unuibumerang impotriva mea si sa ma taie pina la os. Traind modest, sotia mea si cu mine amreusit sa punem 1000 dolari deoparte. I-am bagat in diferite actiuni care la data aceeaerau ieftine si nepopulare. Am intuit cu precizie ca intr-o zi vor avea o mare crestere invaloare. Nu am reusit sa-mi conving prietenii afaceristi sa ma trimita sa studiezfabricile si conducerile lor dar eu si sotia am decis sa ne ducem oricum. Am dezvoltatteoria ca cei mai multi au pierdut bani in afaceri din cauza lipsei de cunoastere afaptelor. Mai tirziu am aflat ca mai sint si alte motive. Mi-am dat demisia si am plecat,impreuna cu sotia pe o motocicleta, cu un cort, paturi, un rind de haine de schimb si treiuriase volume de documentare financiara ingramadite in atas. Prietenii nostri se gindeausa ne duca in fata unei comisii medicale pentru testarea facultatilor noastre mintale.Probabil ca aveau dreptate. Am facut citeva mici afaceri care ne-au adus niste bani, darodata am fost nevoiti sa lucram o luna intreaga la o ferma pentru a evita terminareamicului capital. Aceasta a fost munca noastra cinstita facuta de mine pentru un timpindelungat. Am acoperit toata coasta de est a SUA intr-un an. La intoarcere, rapoartelemele catre Wall Street mi-au adus o pozitie avantajoasa si accesul la deconturi mari.Exersarea unei optiuni a mai adus alti bani ajungind la un profit de citeva mii pe acelan.

In urmatorii citiva ani, soarta a aruncat bani si aplauze in drumul meu. Ma ajunsesem.Sfaturile si ideile mele erau ascultate ca pe o melodie seducatoare a milioanelor dehirtie. Avintul economic al anilor ’20 era in plina floare. Bautura capatase un rolimportant si remontant in viata mea. Era galagie mare in saloanele de jazz din cartierulde sus. Toata lumea bea si arunca banii pe fereastra. Zeflemistii puteau sa zeflemeasca,nici nu-mi pasa. Ma inconjurasem de un cerc de prieteni de "vreme buna".

Bautul meu capata proportii din ce in ce mai serioase, continuind toata ziua si aproapetoata noaptea. Mustrarile prietenilor s-au unit toate intr-un singur glas si astfel amdevenit un lup singuratic. Apartamentul nostru somptuos a fost martorul multor scenenefericite. N-am fost niciodata intr-adevar infidel, caci loialitatea fata de sotia mea,ajutata uneori de o stare de betie extrema, m-au ajutat sa scap de asemenea belele.

In 1929, am contractat febra jocului de golf. Ne-am mutat imediat la tara, sotia meapentru a ma aplauda de pe margine in timp ce au incercam sa-l intrec pe Walter Hagen.Bautura m-a ajuns din urma, inainte de a ajunge eu campion. Incepusem sa am tremuraturinervoase dimineata. Golful imi permitea sa beau si ziua si noaptea. Simteam o placeredeosebita sa execut caramboluri pe traseul exclusivist care, pe vremea cind eram copil,imi insipirase atita veneratie. Prinsesem un ten impecabil ce-l poti vedea la oameniajunsi. Functionarul bancii locale privea cu scepticism sumele mari pe care le scoteam saudepuneam la banca.

Deodata, in octombrie 1929, a izbucnit iadul la Bursa din New York. Dupa una din acelezile infernale, m-am dus impleticindu-ma de la barul hotelulului la Oficiul de Schimb. Eraora opt seara – cinci ore dupa ce bursa s-a inchis. Teleimprimatorul inca mergea.Priveam la o banda de citiva centimetri care purta inscriptia XYZ – 32. Fusese 52 dedolari azi dimineata. Eram terminat si, la fel ca mine, multi dintre prieteni. Ziarelepovesteau despre oameni care se sinucideau, sarind din zgirie-norii cartierului financiar.Lucrul acesta ma dezgusta. Eu nu voi sari. M-am intors la bar. Prietenii mei pierduseraciteva milioane de la ora 10. Si ce daca? Si miine mai e o zi. In timp ce beam, simteamcum creste in mine vechea hotarire patimasa de a cistiga.

In dimineata urmatoare i-am telefonat unui prieten din Montreal. El a ramas cu ogramada de bani si mi-am spus ca ar fi mai bine daca ne-am duce in Canada pina trecedepresiunea. Primavara urmatoare deja traiam in stilul obisnuit. Ma simteam ca Napoleondupa intoarcerea de pe insula Elba. Pentru mine nu va exista insula Sfinta Elena! Darbautura m-a ajuns iar din urma si prietenul meu generos s-a vazut nevoit sa sedescotoroseasca de mine. De data asta nu m-am mai putut reface.

Ne-am intors in tara si ne-am instalat la parintii sotiei. Mi-am gasit o slujba pe caream pierdut-o ca urmare a unui taraboi cu un sofer de taxi. Nimeni n-avea cum ghici ca inurmatorii cinci ani nu voi mai avea nici o slujba stabila si nici un moment in care sa nufiu beat. Sotia mea s-a angajat la un magazin si, in fiecare seara, cind sosea epuizataacasa, ma gasea beat. Am devenit un chibit nedorit la usile caselor de afaceri.

Bautura incetase sa mai fie un lux: devenise o necesitate. Gin "de cada" douasticle pe zi, de multe ori trei, devenise o obisnuinta. Uneori, o mica afacere imi aduceao suma cu care imi plateam datoriile la baruri si magazinul de delicatese. Si tot asa lanesfirsit, pina cind, am inceput sa ma trezesc diminetile tremurind ingrozitor. Ca sa potlua micul dejun, trebuia mai intii sa beau o stacana cu gin urmata de sticle de bere.Totusi, inca mai credeam ca imi pot controla bautul si erau perioade de abstinenta carereinnoiau sperante sotiei mele.

Apoi, mi s-a ivit o sansa de refacere a situatiei materiale. In 1932, actiunile erau lapunctul cel mai scazut si am format un grup de cumparatori. Urma sa mi se dea o partegeneroasa din profit. Apoi am intrat intr-o betie indelungata si sansa a disparut.

M-am trezit. Trebuia sa ma opresc. Mi-am dat seama ca nu imi mai ajunge un prim pahar.M-am hotarit s-o termin cu bautul pentru totdeauna. Si inainte mai promisesem marea cusarea, dar de data aceasta, sotia mea a observat cu bucurie ca eram hotarit sa-mi tinpromisiunea. Si asa ziceam si eu.

La scurt timp dupa aceea m-am intors acasa beat. Nu ma certasem cu nimeni. Unde-mifusese taria de caracter? Pur si simplu nu stiu. De fapt, nu-mi pasase. Cineva a pus unpahar in fata mea si l-am baut. Innebunisem? Incepeam sa-mi pun problema, caci o asemenealipsa de prevedere nu putea fi decit nebunie.

Mi-am reinnoit promisiunea si am incercat din nou. A trecut un timp si, incetul cuincetul, increderea in mine a fost inlocuita de o siguranta ingimfata. Puteam ride dedistileriile de spirtoare. Acum aveam taria necesara! Intr-o zi am intrat intr-o cafeneasa dau un telefon. M-am trezit intrebindu-ma, batind cu pumnul in masa, cum e posibil. Intimp ce alcoolul mi se urca la cap, imi spuneam ca data viitoare n-o sa mai beau, dar dedata asta sa ma imbat cel putin cum trebuie. Si chiar asa s-a si intimplat.

Nu voi uita niciodata remuscarile, oroarea si sentimentul fara iesire pe care le-amtrait dimineata urmatoare. Imi pierdusem puterea de a mai lupta. Mintea imi alerga nebunasi o catastrofa parea iminenta. Cu greu am gasit curajul sa traversez strada, caci luminaera inca slaba si-mi era teama sa nu cad in mijlocul drumului si sa ma calce vreun camion.La un bar de noapte, am baut vreo zece halbe de bere, pentru a-mi calma nervii incordati.Citisem intr-un ziar de dimineata ca situatia economica ajunsese din nou in iad. Ca simine. Apoi o ceata a inceput sa mi se aseze pe creier. Ginul le va rezolva pe toate. Deci,doua sticle de tarie, si – uitarea.

Corpul si creierul trebuie sa fie doua mecanisme extraordinare caci ale mele au mairezistat in aceasta agonie inca doi ani. Uneori, cuprins de teroarea si nebunia dedimineata, furam din poseta saracacioasa a sotiei. Iarasi si iarasi ma clatinam in fataferestrei deschise sau in fata unui cabinet medical in care stiam ca au si otrava,injurindu-ma ca sint un las. Plecam la tara, apoi ne reintorceam la oras, in incercaridisperate de a schimba mediul, poate - poate … Si a venit noaptea in care torturafizica si mentala au atins un asemenea grad incit simteam ca voi trece prin fereastra cucercevea cu tot. Nu stiu cum am reusit sa tirasc salteaua la parter, ca sa n-am de undesari daca totusi o sa-mi vina sa ma arunc pe geam. A aparut un doctor si mi-a dat unsedativ puternic. Ziua urmatoare am inceput sa amestec alcoolul cu sedativul. Acest noutip de coctail m-a terminat repede. Sanatatea mea incepea sa-i ingrijoreze pe cei din jursi pe mine. In timp ce beam, mincam foarte putin sau deloc si pierdusem cam 20 dekilograme.

3a8082e126