Semne ortografice şi de punctuaţie
Daniel Morlova
punctuaţie, diacritice şi ortografie... nu este relevant, dar o spun
pentru a se înţelege mai bine pentru ce anume voi pune următoarea
întrebare.
Am văzut prin diverse publicaţii folosirea mixată a semnelor de
întrebare şi exclamare în diverse moduri şi cu număr variabil de
caractere:
?!???
??!
!??
??!
!!?
!?!
etc...
Îmi puteţi spune dacă este corect şi care sunt formele exacte de
mixare şi ce reprezintă. Am căutat informaţii şi prin alte părţi, dar
fără succes.
De asemenea ne puteţi ajuta cu sugestii de corecţie automată a
textelor. (orice sugestie este bine venită)
Mulţumesc.
Nicu Buculei
> Am văzut prin diverse publicaţii folosirea mixată a semnelor de
> întrebare şi exclamare în diverse moduri şi cu număr variabil de
> caractere:
> ?!???
> ??!
> !??
> ??!
> !!?
> !?!
> etc...
>
> Îmi puteţi spune dacă este corect şi care sunt formele exacte de
> mixare şi ce reprezintă. Am căutat informaţii şi prin alte părţi, dar
> fără succes.
Nu am invatat la scoala despre asemenea combinatii, ceea ce ma face sa
cred ca nu sint "standardizate" (de fapt s-ar putea sa fi intilnit in
scoala, dar e mult de atunci si memoria ma cam lasa, singura combinatie
?! sau !?).
Cred ca cei care le folosesc (si eu le mai utilizez uneori) o fac
empiric, pentru a defini o nuanta intre mirare si uimire.
Mai exista si mixari de tipul !!! sau ??? care sint inutile dar folosite
in discutiile informale (de parca ??? ar fi mai mult intebare decit ?).
--
nicu :: http://nicubunu.ro :: http://nicubunu.blogspot.com
Daniel Morlova
postate pe site-ul dânsului, dar şi Dl Pruteanu spunea că nu se
acceptă mai mult de 3 astfel de caractere. Nu am găsit în schimb nimic
despre forma mixată a celor două semne ? respectiv !
Din acest motiv m-am hotărât să întreb şi în acest grup de discuţie.
Nicu Buculei
> Formele ??? şi !!! erau acceptate şi de Dl Pruteanu, le-am găsit
> postate pe site-ul dânsului, dar şi Dl Pruteanu spunea că nu se
> acceptă mai mult de 3 astfel de caractere. Nu am găsit în schimb nimic
Uh... deschid vechiul subiect: si "Dl Pruteanu" este autoritatea nostra
definitiva in materie de limba?
> despre forma mixată a celor două semne ? respectiv !
> Din acest motiv m-am hotărât să întreb şi în acest grup de discuţie.
Pentru ca sint convins ca semnele de punctuatie multiple nu sint o
inventie romaneasca ci o preluare, mi-am permis sa consult o sursa in
limba engleza, Wikipedia, care este la fel de "autoritativa" ca si "Dl
Pruteanu":
http://en.wikipedia.org/wiki/Question_mark#Multiple_question_marks
"Using multiple question marks at the end of a sentence is often
considered improper (i.e. "What???"). If the need for urgency or
illustration of higher confusion is needed, an exclamation point and a
question mark should be used ("What!?")."
Daniel Morlova
om de litere... în fine nu asta este discuţia, am spus despre Dl
Pruteanu, pentru că alte surse mai de încredere nu am găsit. În ceace
priveşte limba engleză vs. limba română nu se poate folosi forma
ortografică de la una la alta. Este o opinie şi o respect. Poate ne
lămureşte cineva.
Sergiu Bivol
enumeră scurt și clar regulile de ortografie și punctuație ale limbii
române: http://www.cartea.info/revista/curseditare/6.html
Despre semnele de punctuație multiple se spune: „– se va evita
dublarea (şi, în orice caz, triplarea) semnelor de punctuaţie (puncte
sau virgule după „?“ sau „!“); în nici un caz nu se va pune virgula
înainte de cratima mare ori paranteză;”
Din cele expuse acolo, sînt interesante atît prevederile referitoare
la ghilimelele de închidere (fiind adoptată forma 99-jos și 66-sus),
cît și folosirea tacită a formelor „ş/ţ”, fără argumentările de
rigoare.
Cristian Secară
> Din cele expuse acolo, sînt interesante atît prevederile referitoare
> la ghilimelele de închidere (fiind adoptată forma 99-jos și 66-sus),
> cît și folosirea tacită a formelor „ş/ţ”, fără argumentările de
> rigoare.
Și de ce ar trebui considertă de încredere o sursă care contrazice cel
puțin una din regulile documentate ale Academiei ? (ghilimelele)
Eu azi nu țin la niciunele în mod deosebit (mi-a trecut de acum câțiva
ani când îl susțineam pe Mugurel Ciobîcă la 99/66), dar deocamdată nu
înțeleg de ce atunci când ceva este clarificat într-o direcție lumea
își bagă picioarele în ele de reguli, iar atunci când regulile lipsesc
lumea sare în sus că uite suntem un popor care nu este în stare să
emită un set de reguli.
Cristi
--
Cristian Secară
http://www.secarica.ro/
Sergiu Bivol
> Și de ce ar trebui considerată de încredere o sursă care contrazice cel
întrebările puse în acest grup și este de folos unui traducător. Îl
recomand, fără a susține că este o analiză exhaustivă a tot ce ne
interesează. E adevărat că nu explică folosirea ghilimelelor și nu
folosește diacriticele corecte (de altfel, nici „â/sunt” nu-mi sînt
agreabile), dar restul informației merită toată considerația.
Și... ne-am abătut de la subiect.
Cristian Secară
> [...] E adevărat că nu explică folosirea ghilimelelor și nu
> folosește diacriticele corecte (de altfel, nici „â/sunt” nu-mi sînt
> agreabile), dar restul informației merită toată considerația.
>
> Și... ne-am abătut de la subiect.
Nu știu dacă ne-am abătut. Dacă chestia cu ghilimelele este greșită,
iar cel puțin altceva mie îmi pare suspect (eu parcă la școală am
învățat că nu se pune virgulă înainte de „și”, ci doar după dacă
situația o cere), de unde știu sigur că ce se spune despre semnele de
punctuație multiple este corect ?
Daniel Morlova
singura problemă este însă că el se referă la texte beletristice, nu
este o formă de punctuaţie aplicabilă în mod general pe texte.
Mulţumesc, o să extragem ce se pretează. O să mai căutăm poate vom
găsi ceva documentaţie aplicabilă la modul general, o să vă aducem şi
vouă la cunoştinţă ce vom găsi.
Cu bunăvoinţa domniilor voastre vom reveni în curând cu un nou topic
pentru a dezbate public opţiunile pe care vrem să le introducem
privind corectitudinea gramaticală cât şi a conţinutului explicativ.
Mulţumesc tuturor.
Cristian Secară
> Link-ul prezentat de Sergiu este interesant şi este bine structurat,
> singura problemă este însă că el se referă la texte beletristice, nu
> este o formă de punctuaţie aplicabilă în mod general pe texte.
> Mulţumesc, o să extragem ce se pretează. O să mai căutăm poate vom
> găsi ceva documentaţie aplicabilă la modul general, o să vă aducem şi
> vouă la cunoştinţă ce vom găsi.
Într-adevăr pagina respectivă este foarte bună mai ales ca inițiativă
(poate și restul paginilor, n-am răsfoit). Ducem o mare lipsă de
lucrări care să fie folosite ca referință sau măcar ca ghid (cam în
orice domeniu).
Mai pe la începutul anului am stat de vorbă cu un profesor de filologie
la Univrsitatea din Arad, Ionel Funeriu, care a scris și o carte pe
teme de tehnoredactare computerizată. Prin februarie a ținut o
conferință la Academie cu intenția de a capta interesul pentru
elaborarea unui cod tipografic, din ce am înțeles eu un fel de
tutorial cam în genul în care este concepută pagina de la
www.cartea.info.
Tot ce știu este că a plecat foarte dezamăgit de lipsa de interes a
celor vizați. Din ce am dedus eu, pe scurt i-a cam durut în cur.
Indirect, când mă uit în jur se vede ...
Ce nu prea mă bucură pe mine este tocmai lipsa de consens la niște
chestii simple dar fundamentale, gen î versus â, sau ghilimele strâmbe
în sus versus strâmbe în jos. Se disipă energia și se deturnează țelul
sau țelurile importante în alte zone (sună cunoscut, am mai întâlnit
și mai contribui și eu la situații similare pe unele liste :)
Iar alt aspect dăunător este, de exemplu, incapacitatea celor de la
Academie de a înțelege că în secolul 21 nu este suficient să spui
despre linia de dialog și/sau pauză că „are o lungime identică pentru
cele două funcţii, dar mai mare decât a cratimei”. De aici alte
discuții, păreri, certuri, etc..