Dacă unul-doi pixeli sunt așa mult, hai să înlocuim „este" cu „e" ...
are aceeași funcționalitate și economisește de măcar 10 ori mai mult
spațiu decât folosirea lui „î" în locul lui „â". Hai să înlocuim
„un/o" cu „1", să înlocuim ghilimelele standard românești cu cele
englezești (cele englezești sunt afișate ca două apostrofuri foarte
apropiate, și nu cu niște chestii care seamănă cu niște virgulițe),
hai să căutăm pentru toți termenii din glosar sinonimele cele mai
scurte și să le folosim pe alea.
Acum mai hardcore: hai să renunțăm la cratime ... mesajul se înțelege
oricum, sunt pronunțate la fel cu și fără cratimă, ce contează?
Sper că acum îți dai seama câtă valoare are argumentul postat de tine anterior.
> şi predispus greşelilor de ortografie.
Cine e predispus la astfel de greșeli nu ar trebui să traducă
software. Limba română are reguli mult mai complicate și multe forme
speciale care nu respectă regulile. Dacă nu poți respecta regula asta
ești mai predispus să faci greșeli mai subtile.
Realizează că cei care vor folosi software tradus de tine vor avea
tendința să considere corecte formele pe care e citesc în interfața
programului. Pentru majoritatea celor care nu au crescut lipiți de
monitor (30+ ani) calculatorul și terminologia legată de calculator e
ceva hocus-pocus. Este foarte important să avem traduceri corecte din
punct de vedere gramatical. Tu ești unul care traduce un program; cei
care îl folosesc sunt foarte mulți. Dacă crezi că nu poți respecta
astfel de reguli te sfătuiesc să nu traduci (nu cred că e cazul).
> scrierea cu Î şi SÎNT simplifică lucrurile şi este mai naturală, să nu mai
Îți este ție mai naturală. Eu am fost școlit pe sistemul cu „sunt" și
„â". Pe mine mă enervează scrisul pe care tu îl susții - în principal
din cauză că *nu-mi este natural*. Când întâlnesc o scriere cu „î" pus
greșit (dpdv. al Academiei) sau cu „sînt" mă opresc din faza de
înțelegere a mesajului și mă apuc să mă gândesc de ce e scris cu forma
asta. Mă gândesc la data la care a fost scris textul. Îmi dau seama că
e recent și îmi aduc aminte/fac presupunerea că e vorba despre un
rebel/nostalgic care nu vrea să respecte regulile Academiei și trec
din nou în faza în care înțeleg ce transmite textul. Prin astfel de
schimbări de context trec aproape de fiecare dată când văd un astfel
de text (nu neg sunt câțiva oameni respectabili în presă care folosesc
această scriere - sunt irelevanți cât timp marea majoritate respectă
regulile Academiei). Pentru mine, un text scris incorect este inferior
unuia care respectă regulile.
> amintesc că vorbirea este mult mai rapidă! şi doar trăim încă în secolul
> vitezei.
Argumentul ăsta n-are nici o legătură cu folosirea lui „î" în locul
lui „â". Fonemul este același, diferă doar forma sub care îl
înregistrăm în scris. Cum am spus mai sus, în secolul vitezei,
scrierea cu „î" mă încetinește ... prefer texte care nu-mi pun piedici
de genul ăsta.
Argumentul ăsta este doar pentru „sunt" vs. „sînt"
Tu spui că mai toți pronunțăm „sînt" și prin urmare ar trebui să îl
scriem așa. Nu e o regulă generală. Eu și mulți din
Bucovina/Basarabia/Moldova pronunțăm stâlcit litera „e" de la
sfârșitul cuvintelor. Pronunția este mai rapidă cu un sunet mai scurt
(„i"), dar în scriere îl înregistrăm ca „e". Majorității din această
regiune ne este greu să pronunțăm „e" curat ca cei din alte zone
vorbitoare de limba română, dar n-ai să ne vezi la lucrare, teză,
examen de capacitate, olimpiadă, bacalaureat, să-l scriem „i". Nici în
texte care nu ajung să fie citite de nimeni altcineva nu stâlcim
cuvintele: în scris putem mai ușor să controlăm ce în pronunție ne
scapă (din câte îmi amintesc citisem pe-undeva că se folosesc zone
diferite ale creierului atunci cân
Dacă te uiți puțin la felul în care scriu eu vei observa că mă feresc
de „este" și-l înlocuiesc cu „e" (în multe cazuri) - e o preferință
personală și nu o impun altora: nu cred că e bine să fac asta în
traduceri unde pun „este" peste tot unde cred că e mai potrivit.
--
Lucian
> Oamenii de varsta mea si a lui Lucian vor spune ca e normal sunt,
> restul nu vor accepta nici in ruptul capului aceasta schimbare.
Io-s așa, mai babalâc, am învățat cu î și sînt, dar n-am avut o mare
problemă să trec la â și sunt. Acuma mi-e greu să scriu invers.
Dar ca motiv, n-am nicio apăsare. Așa s-a decis ? Bine.
E drept că am un cui cu â, dar dintr-un cu totul alt motiv, anume că
unele tastaturi au tasta \ | pusă anapoda și este mai greu de accesat
(tasta \ | este cea responsabilă cu â în aranjamentul cu caracterele
românești disponibile simultan).
De asemenea, tot dpdv al tastaturii (de fapt al tastării), patru semne
suplimentare sunt mai bine decât cinci semne suplimentare.
Dar aspectele astea nu am cu cine să le discut. Cei de la academie știu
să folosească doar stiloul, cu tastaturile (și calculatoarele) se ocupă
secretarele lor.
Pe scurt, susțin repsectarea regulilor oficiale, pe cât posibil.
Argumente că „uite, și ăia de la Cațavencu scriu cu î și sînt” nu le
consider niște mari argumente, sau nu neapărat d'aia ar trebui scris
altfel.
Cristi
--
Cristian Secară
http://www.secarica.ro/
> Fă un mic efort şi citeşte-
> le, sînt foarte interesante. Nu e nevoie de nici o pregătire de
> specialitate pentru a înţelege argumentaţia, totul se rezumă la
> discutarea aspectului practic al folosirii limbii şi mai puţin la
> etimologie ori la originea cuvintelor.
Am înțeles care sunt argumentele. Ce nu înțeleg eu e următoarea
treabă: de ce nu fac oamenii specializați în domeniu nimic. Unde sunt
lingviștii care nu sunt deacord cu decizia asta?
Marea (imensa) majoritate a polulației a adoptat noul scris și-l
folosește în mod constant. Cei care au prins moda veche sunt înlocuiți
în instituții/companii/școli de cei noi care nu au prins niciodată
modul ăsta de scriere. Probabilitatea ca aceștia să se opună deciziei
Academiei și să scrie după regulile noi este extrem de mică (de ex.
până să dau de lista asta de discuții, știam doar că prin Cațavencu
mai sunt vreo doi care scriu după regulile vechi - și ei au prins
regulile vechi, nu sunt jurnaliști tineri).
O schimbare la nivel național nu se va întâmpla decât dacă o
instituție (Academia sau știu eu ce instituție o mai crea statul în
viitor pentru a regulariza limba) impune un nou set de reguli.
Fiți siguri că și la acea schimbare vor fi destui care vor continua să
scrie după regulile actuale și își vor găsi motive.
> Să fac un rezumat.
>
> Limba română scrisă cu "Î din I" şi "sînt" este mai practică decît cea
> scrisă cu "Â" şi "sunt".
>
> Argumente:
>
> 1) Scrisul cu 4 diacritice (ĂÎŞŢ, Â fiind folosit doar la derivatele
> lui "român") este mai rapid decît cel cu 5 diacritice (ĂÂÎŞŢ). În plus
Ai dreptate e mai ușor să nu cauți a cincea diacritică, dar nu-i poți
convinge pe utilizatori să n-o folosească. Cei care vor scrie cu
diacritice le vor folosi pe toate (desigur, mai puțin cei foarte
puțini care se opun deciziei din '93).
Scrisul fără diacritice este și mai rapid. De ex. eu scriu și cu
ghilimele corecte, crezi că nu mi-ar fi mai ușor să scriu cu cele
englezești? În plus ele sunt pe taste diferite, și, colac peste
pupăză, mai avem un set de ghilimele furate de la francezi: încă două
taste. Să renunțăm la toate în numele vitezei.
> de asta tasta cu  este pusă cel mai departe şi nu se ajunge la ea
> direct cu degetul mic, ci doar dacă se mişcă puţin mîna înspre
> dreapta. Mai mult, locul fizic al tastei cu  este variabil, el putînd
> fi între tastele Backspace şi + (la tastaturile separate, ce au tasta
> Enter ca un L oglindit mare, acoperind două rînduri) sau la dreapta
> tastei ] (la calculatoarele portabile, unde Enter nu e o tastă pe două
> rînduri).
Eu folosesc aranjamentul de tastatură „Romanian Commabellow" am litera
„â" deasupra lui „a" - mie mi-e mai greu să ajung la „î" decât la „â".
> 2) Scrisul cu "î" peste tot elimină din start toate greşelile de
> ortografie ale celor care nu cunosc regulile după care "â" este pus în
> mijlocul cuvîntului şi excepţiile aferente.
Ai dreptate. Dar oamenii școliți pe stilul nou știu regulile. Oricum,
limba noastră are destule reguli și excepții ca asta să nu fie una din
cele mai importante. La urma urmei regula asta o întâlnești extrem de
des în scris și o poți deduce din modul de folosire.
> 3) Vorbitul cu "sînt" este potrivit în toate situaţiile, adică şi
> atunci cînd se vorbeşte lent, şi atunci cînd se vorbeşte rapid.
> Vorbitul cu "sunt" e potrivit pentru o vorbire mai lentă, atunci cînd
> se vorbeşte rapid el încetineşte vorbirea. Asta se poate verifica uşor
> la TV. Cine se uită la ştirile ProTV aude vorbindu-se cu "sunt",
> pentru că se preferă o vorbire apăsată, pretenţioasă. Dar cine s-a
> uitat de exemplu la meciurile de săptămîna asta tot la ProTV a
> observat că comentatorii folosesc numai "sînt". Asta în condiţiile în
> care e vorba de persoane tinere, probabil între 25 şi 35 de ani, care
> în plus sînt şi redactori la PROSport, un ziar unde se scrie cu
> "sunt". Deci aceleaşi persoane care folosesc "sunt" în scris, folosesc
> "sînt" în vorbire, pentru că e mai uşor de rostit şi se potriveşte şi
> cu o vorbire mai rapidă, esenţială pentru comentarea unui meci de
> fotbal.
Cum am mai spus, eu pronunț „i" la sfârșitul cuvintelor care se
termină în „e". În cadre mai restrânse în anumite zone se pronunță „Și
fași?" (vezi reclama la Budai [0]) - dar nu se scrie aproape niciodată
așa, mai puțin atunci când se vrea marcarea exactă a limbajului din
diverse motive (băscălie, sau ce-o fi).
Ce nu vreți voi să admiteți e că aveți o cauză pierdută atât timp cât
nimeni nu vrea să treacă la vechile reguli. Și fără sprijinul
lingviștilor nu veți avea nici o șansă.
Numărul celor care se opun schimbării e în scădere, numărul celor care
nici măcar nu știu că au existat alte reguli e în creștere. Populația
va respecta, în mare parte, regulile impuse de Academie.
Scriind cu „î" și „sînt" în traducerile a câteva programe nu cred că
veți obține mare lucru: unii se vor întreba de ce e tradus un program
scris în 200x după regulile de dinainte de '93, unii se vor enerva să
vadă traduceri greșite. Nu cred (poate mă înșel) că veți convinge
atâți utilizatori să renunțe la regulile actuale pentru ca
enervarea/deranjarea celor dintâi să conteze.
Să nu fiu înțeles greșit: eu nu am preferințe pentru un stil sau altul
(și nici majoritatea populației), dar prefer să folosesc regulile
curente cât timp nu există o mișcare destul de puternică care să
susțină un alt set de reguli care să-mi pară mai bun.
Într-o oarecare măsură toate argumentele de mai sus sunt adevărate,
dar degeaba: nu sunt răspunsuri la probleme majore ale utilizatorilor:
sunt niște inconveniente:
* cu care ne-am obișnuit - regulie în plus - sau
* rezovă non-probleme: pentru unii scrisul cu diacritice este o
non-problemă: sau nu scriu cu diacritice sau scriu cu diacritice și
scriu corect - cei care scriu cu diacritice și scriu după alte reguli
sunt prea puțini.
Cât timp nu sunteți mulți sau în poziții care să influențeze sau să ia
o decizie în problema asta nu aveți nici o șansă de câștig, dar aveți
destule șanse să iritați pe cei care respectă regulile (prin poziția
de traducători).
Eu simpatizez într-o oarecare măsură cu voi: de când am aflat de
diacriticele cu virguliță dedesubt am început să scriu corect. Sunt
asistent la Facultatea de Automatică și Calculatoare din Politehnica
din București. Am primit multe mailuri de la studenți utilizatori de
Windows pre-Vista fără Expanssion Pack-ul care aduce suportul pentru
diacritice în care se plângeau că nu înțeleg nimic din ce scriu eu.
Le-am indicat soluții și documentație pentru problema lor
(secarica.ro), dar nu am cedat majorității care greșește.
Problema aici e că majoritatea respectă regulile și regulile sunt
contestate de o minoritate.
--
Lucian
> O schimbare se poate face şi fără ajutorul Academiei.
O schimbare fără ajutorul academiei ar putea însemna, de exemplu, și
renunțarea la diactitice. Oricum asta este tendința independent de
voința noastră, mai ales la tineret, adică cei care poimâine vor dicta
noile reguli.
Ce spui tu sună a chestia aia cu ai grijă ce îți dorești că s-ar putea
să ți se întâmple.
Limba română nu poate exista fără diacritice, decît dacă ele sînt
On 7 Noi, 21:45, Cristian Secară <or...@secarica.ro> wrote:
> O schimbare fără ajutorul academiei ar putea însemna, de exemplu, și
> renunțarea la diactitice. Oricum asta este tendința independent de
> voința noastră, mai ales la tineret, adică cei care poimâine vor dicta
> noile reguli.
înlocuite cu combinaţii de litere pe modelul francez (Ş= CH) sau
englez (Ş = SH). Dar cum româna se citeşte cum se scrie, această
schimbare e imposibilă. Româna nu poate fi învăţată fără diacritice,
faptul că acum se scrie fără ele e posibil doar pentru că aceia care
scriu aşa ştiu cuvintele şi pun diacriticele în minte.
> Diacriticele nu au fost niciodată absente din română, chiar şi atunci
Au fost o perioadă de timp absente: înainte de introducerea lor -
pentru a marca explicit diferența față de alte foneme.
--
Lucian
Ce ziceți să inventăm un slogan/moto/... pentru grupul Diacritice care
să se folosească de o asemenea confuzie hilară? Ar putea fi folosit și
ca argument pentru cei care insistă că se poate fără diacritice.
Salutări,
Andrei
--
If you can't explain it simply, you don't understand it well enough.
(Albert Einstein)
On Fri,07.Nov.08, 23:40:45, Lucian Adrian Grijincu wrote:
> 2008/11/7 muntealb <munt...@gmail.com>
> > Nu, nu se poate învăţa româna fără diacritice,
> Se poate. Apar ambiguități, dar acestea deja există: de ex. „mare" -
> adj și „mare" - subst.
> Apar chestii hilare gen: „țâță" = „tata", dar asta e.
Ce ziceți să inventăm un slogan/moto/... pentru grupul Diacritice care
să se folosească de o asemenea confuzie hilară? Ar putea fi folosit și
ca argument pentru cei care insistă că se poate fără diacritice.
E mai nasol cu numele, nici acum nu știu sigur cum îi cheamă pe unii slujitori ai statului: Eugen Nicola(ă)escu, Doru T(Ț)ulus(ș), etc.
--
Limba română nu poate exista fără diacritice, decît dacă ele sînt
On 7 Noi, 21:45, Cristian Secară <or...@secarica.ro> wrote:
> O schimbare fără ajutorul academiei ar putea însemna, de exemplu, și
> renunțarea la diactitice. Oricum asta este tendința independent de
> voința noastră, mai ales la tineret, adică cei care poimâine vor dicta
> noile reguli.
înlocuite cu combinaţii de litere pe modelul francez (Ş= CH) sau
englez (Ş = SH). Dar cum româna se citeşte cum se scrie, această
schimbare e imposibilă.
Uite una culinară, dar cam scârboasă:
„Foile de vita se moaie cu lapte, cel mai bine direct de la tata vacii”
Salutări,
Andrei
--
Dacă aveți probleme cu afișarea diacriticelor trebuie să vă actualizați
fonturile. Vedeți http://wiki.debian.org/L10N/Romanian/Lenny/Notes pentru
mai multe detalii.
--
.
..: Lucian
Tehnic vorbind, cred că dacă traducerea e făcută cu «â», atunci e
foarte ușor de convertit la versiunea cu «î», doar România, român,
românesc etc. mai trebuie să rămână cu «â». O fi posibil și invers, dar
e o problemă mai complexă...
Deci dacă e vreun nostalgic pasionat de așa ceva, folosing msgunfmt
poate converti dintr-un script de trei rânduri cam toate traducerile
unui sistem precum Ubuntu Linux (adică toate cele ce folosesc
gettext, o majoritate zdrobitoare). Pentru cele non-gettext probabil că
e un pic diferită problema, dar cred că rămâne rezolvabilă.
--
mișu
Nu e chiar așa de complexă :-) Vezi cele două convertoare [1] scrise de
mine acu' ceva vreme (în 2005).
[1] http://bucovina.chem.tue.nl/reguli_ortografie/index.htm
Mugurel
N-aș merge așa de departe să afirm că niciun și nicio nu au fost binevenite.
Altfel n-aveam nici niciodată, odată, vreodată, etc scrise astfel (ast-fel).
--
Alexandru Szasz
> După cum se vede revine obsesia cu limba română din perioada
> interbelică. Dacă Institutul de Lingvistică mai continuă tot aşa,
> mîine poimîine ne trezim cu reintroducerea apostrofului.
Poți elabora - care-i faza cu apostroful?
> Oricum se vede toleranţa maximă faţă de cuvinte englezeşti care nu au
> cum să se integreze în limba română, dar pe care cei care fac DOOM le
> primesc cu braţele deschise.
Aici ai dreptate. S-au modificat și regulile de formare a pluralului
(renunțarea la cratimă în anumite cazuri) pentru a româniza anumite
importuri.
--
.
..: Lucian
La fel cum odată se scrie când împreună, când separat, niciodată când
împreună, când separat, etc și uite că astăzi știm să le deosebim.
Ce e așa de greu de reținut? Când apare o singură dată se scrie
împreună, când e de mai multe ori separat.
„N-ai niciun drept să faci asta."
„Foaia asta nu este nici o ciornă, nici o lucrare."
Bonus: „Numărul ăsta nu e nici o dată, nici o oră."
Înțeleg și pot să nu fiu de acord cu â introdus fără un temei solid.
Dar chiar dacă în majoritatea ei limba română are o ortografie
fonetică, nu e în totalitate așa. Am mai spus despre situația „ce",
„che", „ge", „ghe", neologisme importate fără a fi adaptate, precum și
alte cazuri.
--
Alexandru Szasz
> Bonus: „Numărul ăsta nu e nici o dată, nici o oră."
„Numărul ăsta nu e nici dată, nici oră." :)
Voi chiar credeți că se adună măcar o mie de oameni cărora să le pese
de î și â ? Limba este un mijloc de comunicare, nu o știință ce
trebuie reglementată.
--
Alexandru Szasz
Apreciez autorul, dar dacă l-am urma atunci de ce ne-ar interesa să
schimbăm academia dacă nimeni nu învață după ea ?
--
Alexandru Szasz
> Aceată răspundere şi misiune trebuie să ne-o asumăm [...]
Eu îmi asum răspunderea pentru ceeace fac, dar nu îmi asum nicio
misiune, nu sunt misionar și nu vreau să aud de așa ceva. Mai era
cineva aici care o luase cu nu-știu-ce misiune a lui George Pruteanu pe
care ar trebui trebui noi să o continuăm aici. Pe gustul meu așa ceva
se încadrează la bătutul câmpilor.
Proporția celor care se culturalizează după stilul traducerilor noastre
sau a altora este 0 (zero), zic eu. Mult mai de impact sunt traducerile
unor filme la televizor, de exemplu, chiar și unele ziare sau reviste.
Mai degrabă prefer să respect regulile oficiale de ortografie, alea
care or fi, așa cum am pretenția să fie respectate și regulile în
privința diacriticelor și/sau în plus a diacriticelor corecte, de
exemplu. Dacă acceptăm răzvrătirea ca o formă comună de exprimare,
atunci nu văd de ce ne mai interesează cum scriu alții. Vor să scrie
cum îi taie capul ? Perfect, le-am mai tras-o ălora de la acedemie. Vor
să scrie cu k, tz și Pe StIl MoDeRn ? Încă un punct adăugat.
Din partea mea dacă academia decide mâine că să scrie altfel, voi scrie
altfel. Nu, nu.
Concluzia din punctul meu de vedere -> întreaptă-ți eforturile în sensul
de a schimba mentalitatea academiei.
> *@Cristian*: Misiunea era în chip de simbol. Eu nu sînt genul de om
> să joc mereu după cum mi-se cîntă. Am preferinţele mele muzicale.
> *Văd că de fiecare dată cînd se propune ceva aici tu trebuie să fii
> imediat contra şi să demonstrezi inutilitatea oricărei iniţiative. *
Ai nu mă-nnebuni. Poate nu este clar – această listă este o listă
de *discuții*, liberă, care la formarea ei nu-mi aduc aminte să își
fi propus nici orientări de opinie unilaterale și nici misiuni de
polarizare a opiniei publice. Dacă ar fi [fost] așa nu aș mai [fi]
participa[t].
Eu îmi exprim o opinie. Dacă uneori chiar reușesc să demonstrez ceva,
înseamnă că am argumente. Dacă nu am argumente, sau dacă acestea nu
rezistă unei analize mai atente, înseamnă că nu am demonstrat nimic.
Simte-te liber tu sau oricine altcineva să demonstrezi altceva și/sau
să demontezi ceeace presupui că am demonstrat eu.
Mai devreme ai spus că „Noi formăm aici comunitatea de traducători
voluntari”. Pe de o parte, această listă nu este dedicată exclusiv
activității de traducere de softuri. Pe de altă parte, în privința
traducerilor de softuri și eu sunt voluntar și voi proceda așa cum cred
eu de cuvință, indiferent că îmi exprim public părerile sau le țin
pentru mine. Sunt tehnician, nu lingvist și sunt o bișnuit cu manuale,
cataloage și scheme, pe scurt cu documentație precisă, scrisă și de
referință.
După părerea mea gramatica unei limbi este ceva strict, documentabil,
la fel și ortografia. Cum în limba română nu există RFC-uri, mă iau
după singurele cărți cu proprietăți de referință, acelea ale academiei
române.
> (îmi cer scuze că am fost nevoit să-ţi spun asta direct)
Asta nu mă deranjează cu nimic, dimpotrivă, este ceva ce apreciez.
> [...]
> Cît timp trebuie să întoarcem spatele şi să ne lăsăm pantalonii jos?
Asta sună a lozincă politico-patriotică. Nu mă interesează.
Faptul îmi aduc contribuția la adăugarea limbii române în interfețele
programelor de calculator nu se datorează vreunui imbold patriotic, ci
că pur și simplu mă enervează ca atunci când instalez un program să văd
listate o grămadă de limbi p'acolo, dar româna nu.
Alt motiv că „mă calcă pe nervi” nu am. Regret.
> Dacă te conformezi regulilor, atunci te rog frumos şi insist să ni-te
> alături respectînd grafia cu î şi sînt.*
N-am înțeles, unde să mă *alătur* ?
Nu mai știu unde este scris – dacă în ÎOOP sau DOOM, ambele editate de
Institutul de Lingvistică al Academiei Române – dar parcă acolo este
cu â și sunt. O să verific, dar în tot cazul reprezentarea de acolo
este grafia pe care o voi respecta.
Dacă mâine va ieși o ediție care va zice că se modifică din â în î
și/sau din sunt în sînt sau sânt (depinde de prima decizie), atunci mă
voi conforma. La urma urmei probabil că îmi va fi simplu, de vreme timp
de vreo 30 de ani așa am scris.
Și nu mă mai lua cu „Dragi mei”, că nu sunt dragul tău.
> [...] Pe de altă parte, în privința traducerilor de softuri și eu
> sunt voluntar și voi proceda așa cum cred eu de cuvință, [...]
Ca să nu existe căutări de nod în papură – știu că trebuia cuviință și
mai lipsește un „că”, un „de”, un „decât” și probabil că o mai fi ceva.
Se cheamă greșeli, pe care le fac chiar și în traducerile la care
lucrez și le corectez dinamic pe măsură ce le descopăr.
Asta e.
Ai nu mă-nnebuni. Poate nu este clar – această listă este o listă
de *discuții*, liberă, care la formarea ei nu-mi aduc aminte să își
fi propus nici orientări de opinie unilaterale și nici misiuni de
polarizare a opiniei publice. Dacă ar fi [fost] așa nu aș mai [fi]
participa[t].
Eu îmi exprim o opinie. Dacă uneori chiar reușesc să demonstrez ceva,
înseamnă că am argumente. Dacă nu am argumente, sau dacă acestea nu
rezistă unei analize mai atente, înseamnă că nu am demonstrat nimic.
Simte-te liber tu sau oricine altcineva să demonstrezi altceva și/sau
să demontezi ceeace presupui că am demonstrat eu.
Mai devreme ai spus că „Noi formăm aici comunitatea de traducători
voluntari". Pe de o parte, această listă nu este dedicată exclusiv
activității de traducere de softuri. Pe de altă parte, în privința
traducerilor de softuri și eu sunt voluntar și voi proceda așa cum cred
eu de cuvință, indiferent că îmi exprim public părerile sau le țin
pentru mine. Sunt tehnician, nu lingvist și sunt o bișnuit cu manuale,
cataloage și scheme, pe scurt cu documentație precisă, scrisă și de
referință.
După părerea mea gramatica unei limbi este ceva strict, documentabil,
la fel și ortografia. Cum în limba română nu există RFC-uri, mă iau
după singurele cărți cu proprietăți de referință, acelea ale academiei
române.
> (îmi cer scuze că am fost nevoit să-ţi spun asta direct)
Asta nu mă deranjează cu nimic, dimpotrivă, este ceva ce apreciez.
> [...]
> Cît timp trebuie să întoarcem spatele şi să ne lăsăm pantalonii jos?Asta sună a lozincă politico-patriotică. Nu mă interesează.
Faptul îmi aduc contribuția la adăugarea limbii române în interfețele
programelor de calculator nu se datorează vreunui imbold patriotic, ci
că pur și simplu mă enervează ca atunci când instalez un program să văd
listate o grămadă de limbi p'acolo, dar româna nu.
Alt motiv că „mă calcă pe nervi" nu am. Regret.
Nu mai știu unde este scris – dacă în ÎOOP sau DOOM, ambele editate de
Institutul de Lingvistică al Academiei Române – dar parcă acolo este
cu â și sunt. O să verific, dar în tot cazul reprezentarea de acolo
este grafia pe care o voi respecta.
Dacă mâine va ieși o ediție care va zice că se modifică din â în î
și/sau din sunt în sînt sau sânt (depinde de prima decizie), atunci mă
voi conforma.
La urma urmei probabil că îmi va fi simplu, de vreme timp
de vreo 30 de ani așa am scris.
Și nu mă mai lua cu „Dragi mei", că nu sunt dragul tău.
> Ăştia sunt nişte idioţi desprinşi total de realitate, trebuie
> desfiinţaţi, bani irosiţi degeaba.
> Aşa ar fi cel mai corect, fiecare utilizator să decidă ortografia pe
> care vrea s-o folosească din cele două existente în acest moment.
Dacă lași utilizatorul să decidă, cum delimitezi la ce anume să se
refere decizia ? Dacă va vedea că se poate, ce-l va opri să scrie cum
îl taie capul, fără riscul de a fi privit drept agramat, fără școală,
etc. ?
Poate să scrie cum vrea el ? Păi atunci poate să scrie liniștit și „doi
scule”, sau „miam luat o piine”, sau „mata cu blana mata”.
În privința diacriticelor, economia oferită de o tastă în minus pălește
în fața economiei oferite de cinci taste în minus.
Păi în speller este foarte simplu: am o listă mare de cuvinte pe care
On Nov 15, 3:02 pm, Cristian Secară <or...@secarica.ro> wrote:
> Dacă lași utilizatorul să decidă, cum delimitezi la ce anume să se
> refere decizia ?
o împachetez prin intermediul unui script de două ori, odată cu î şi
odată cu â. Singura decizie a utilizatorului este ce pachet să
descarce. Vrei bicicletă roşie sau bicicletă albastră, ambele acelaşi
model?
Cu traducerile se poate proceda similar. Ai o singură traducere din
care generezi două pachete, utilizatorul descarcă ce vrea. Sau îi dai
un singur pachet şi un script de conversie.
Pentru asta avem şcoli şi ruşine socială. Oricum, nu-i problema mea.
> Dacă va vedea că se poate, ce-l va opri să scrie cum
> îl taie capul
68 de mesaje și nicio acțiune. Faceți o pagină în care distribuiți
argumente legate de faptul că reforma ortografică din 1993 a fost o
eroare, creați unelte care transformă de la o ortografie la alta,
distribuiți traduceri potrivit normelor dinainte de 1993. Pun eu tot
pe diacritice.ro dacă nu aveți unde.
--
Alexandru Szasz
> Cu î s-a scris și mult înainte de 1953, au fost autori, unii de
> prestigiu, care foloseau î și scriau chiar și Romînia. Ortografia
> presupune discuții și asupra multor altor aspecte, nu numai asupra
> lui î/â și a lui sînt/sunt. Lista ar fi prea lungă pt a o prezenta
> aici, dar – în orice situație – trebuie ținut seama de tradiție și de
> tot felul de cutume, chiar dacă, la rigoare, se pot oferi și soluții
> mai bune decît cele perpetuate din sec. al XIX-lea încoace.
O curiozitate oarecum paralelă – am un coleg de 50+ de ani, deci născut
în anii '50. Îl cheamă Mârțu.
De ce, fiind pe vremea aia, nu l-au făcut Mîrțu în acte ?
O curiozitate oarecum paralelă – am un coleg de 50+ de ani, deci născut
în anii '50. Îl cheamă Mârțu.
De ce, fiind pe vremea aia, nu l-au făcut Mîrțu în acte ?