Număr caractere minim la despărțirea în silabe.
David Stroe
Întâmpin mai degrabă o problemă de estetică decât una ce ține de
subiectul acestui forum sau de Academia Română.
Dar, pentru că, în multe situații, ortografia și estetica merg mână-în-
mână și pentru că nu cunosc altă comunitate românească ce poate avea o
părere mai solidă, întreb aici :-)
Nu am găsit nicio informație (ceva mai) oficială, o recomandare, în ce
privește numărul minim de litere, dintr-un cuvânt despărțit în silabe,
ce trebuiesc păstrate la începutul (și respectiv finalul) unui rând.
Spre exemplu, în limba engleză se recomandă cel puțin două litere la
capătul rândului (plus cratima) respectiv un minim trei litere la
începutul rândului următor.
Estetic am putea păstra aceeași regulă și în română (având astfel un
minim de trei caractere - include astfel și cratima - peste tot).
Personal prefer această regulă.
Mai limpede, cuvântul „soare” voi evita să-l despart la capăt de rând
pentru că lasă doar două caractere la începutul rândului următor (soa-
re).
http://ro.wikipedia.org/wiki/Desp%C4%83r%C8%9Birea_%C3%AEn_silabe
Informații de tipul celor de aici tot găsesc, dar nicăieri ceva despre
problema mea :-)
Dincolo de regulile Academiei, regulile pe care mi le-am format eu ar
fi:
- se despart doar cuvintele de minim 5 caractere
- se lasă minim 2 caractere înainte de cratimă (la sfârșit de rând)
- se lasă minim 3 caractere după cratimă (la început de rând)
Și încă una pur estetică:
- se separă maxim 3 cuvinte pe rânduri consecutive.
Vă cer doar părerea personală; nu cred că există totuși reguli
oficiale în privința asta (deseori descopăr că academia n-are treabă
cu tipografia) :-)
Mulțumesc.
Strainu
> Vă salut.
> Întâmpin mai degrabă o problemă de estetică decât una ce ține de
> subiectul acestui forum sau de Academia Română.
> Dar, pentru că, în multe situații, ortografia și estetica merg mână-în-
> mână și pentru că nu cunosc altă comunitate românească ce poate avea o
> părere mai solidă, întreb aici :-)
>
> Nu am găsit nicio informație (ceva mai) oficială, o recomandare, în ce
> privește numărul minim de litere, dintr-un cuvânt despărțit în silabe,
> ce trebuiesc păstrate la începutul (și respectiv finalul) unui rând.
>
> Spre exemplu, în limba engleză se recomandă cel puțin două litere la
> capătul rândului (plus cratima) respectiv un minim trei litere la
> începutul rândului următor.
Cine recomandă asta? Care ar fi echivalentul acelui for pentru limba română?
> Estetic am putea păstra aceeași regulă și în română (având astfel un
> minim de trei caractere - include astfel și cratima - peste tot).
> Personal prefer această regulă.
> Mai limpede, cuvântul „soare” voi evita să-l despart la capăt de rând
> pentru că lasă doar două caractere la începutul rândului următor (soa-
> re).
În primară traduceam toate cuvintele, indiferent de numărul de litere.
Nu știu dacă am despărțit vreodată soare, dar sunt sigur că mi s-a
întâmplat să am doar 2 litere pe rândul următor. E ceva diferit la
calculatoare?
>
> http://ro.wikipedia.org/wiki/Desp%C4%83r%C8%9Birea_%C3%AEn_silabe
> Informații de tipul celor de aici tot găsesc, dar nicăieri ceva despre
> problema mea :-)
>
> Dincolo de regulile Academiei, regulile pe care mi le-am format eu ar
> fi:
> - se despart doar cuvintele de minim 5 caractere
> - se lasă minim 2 caractere înainte de cratimă (la sfârșit de rând)
> - se lasă minim 3 caractere după cratimă (la început de rând)
Eu unul nu văd nimic deranjant în a avea doar 2 litere la început de
rând, în schimb mi s-ar părea deranjant spațiul alb suplimentar
necesar respectării regulii în editoare de text fără suport pentru
regula de care vorbești.
>
> Și încă una pur estetică:
> - se separă maxim 3 cuvinte pe rânduri consecutive.
Asta nu ține de estetică cât ține de ușurința citirii (îți fug ochii
de la un rând la altul dacă fontul e mic și ai multe rânduri cu
același caracter la sfârșit/început).
>
> Vă cer doar părerea personală; nu cred că există totuși reguli
> oficiale în privința asta (deseori descopăr că academia n-are treabă
> cu tipografia) :-)
Păi de ce-ar avea?
>
> Mulțumesc.
Strainu
Andrei Popescu
> În data de 22 martie 2011, 18:14, David Stroe <david...@gmail.com> a scris:
> >
> > Dincolo de regulile Academiei, regulile pe care mi le-am format eu ar
> > fi:
> > - se despart doar cuvintele de minim 5 caractere
Regula aceasta rezultă din următoarele două ;)
> > - se lasă minim 2 caractere înainte de cratimă (la sfârșit de rând)
> > - se lasă minim 3 caractere după cratimă (la început de rând)
>
> Eu unul nu văd nimic deranjant în a avea doar 2 litere la început de
> rând, în schimb mi s-ar părea deranjant spațiul alb suplimentar
> necesar respectării regulii în editoare de text fără suport pentru
> regula de care vorbești.
Spațiul ocupat de două caractere se „pierde” destul de ușor cu
„justify”.
Salutări,
Andrei
--
http://nuvreauspam.ro/posts/2010/neticheta-pe-mail/
David Stroe
>> capătul rândului (plus cratima) respectiv un minim trei litere la
>> începutul rândului următor.
>
> Cine recomandă asta? Care ar fi echivalentul acelui for pentru limba română?
Nici aici nu e ceva oficial, dar experiența lor cu textul tipărit i-a
ajutat să formuleze reguli matematice care se regăsesc în majoritatea
aplicațiilor de editat texte ce includ despărțirea automată în silabe.
Poate echivalentul ar fi un forum asemănător cu acesta, unde se adună
oameni ce ar avea un cuvânt de spus în privința asta. Cum bine ați
observat mai jos, e o chestiune ce ține și de ușurința citirii, deci
mai multe păreri își au locul în formularea unei reguli de acest tip.
> În primară traduceam toate cuvintele, indiferent de numărul de litere.
> Nu știu dacă am despărțit vreodată soare, dar sunt sigur că mi s-a
> întâmplat să am doar 2 litere pe rândul următor. E ceva diferit la
> calculatoare?
Evident că există o diferență grafică între textul tipărit și cel
scris de mână. De aici și nevoia unor astfel de reguli. Ele nu sunt
concepute sau necesare pentru a se aplica scrisului de mână.
> Eu unul nu văd nimic deranjant în a avea doar 2 litere la început de
> rând, în schimb mi s-ar părea deranjant spațiul alb suplimentar
> necesar respectării regulii în editoare de text fără suport pentru
> regula de care vorbești.
E vorba, într-adevăr, de ușurința cu care textul este citit.
De exemplu, unul din motivele pentru care cuvinte lungi nu ar trebui
să lase două litere pe rândul următor este că astfel am putea citi în
fugă un cuvânt fără terminația sa.
Pe de altă parte e vorba și de recompunerea mentală a cuvântului
astfel despărțit.
David Stroe
>
> Regula aceasta rezultă din următoarele două ;)
>
>> > - se lasă minim 2 caractere înainte de cratimă (la sfârșit de rând)
>> > - se lasă minim 3 caractere după cratimă (la început de rând)
Este o regulă necesară, dar nu suficientă :-)
>> Eu unul nu văd nimic deranjant în a avea doar 2 litere la început de
>> rând, în schimb mi s-ar părea deranjant spațiul alb suplimentar
>> necesar respectării regulii în editoare de text fără suport pentru
>> regula de care vorbești.
>
> Spațiul ocupat de două caractere se „pierde” destul de ușor cu
> „justify”.
Alinierea stânga-dreapta (de tip „justify”) nu este recomandată în
orice situație, mai ales pentru că atunci când este folosită pentru a
elimina acele spații din dreapta coloanei de text nu face altceva
decât să creeze spații la interiorul coloanei, formând deseori acele
„râuri”. Deseori e de preferat folosirea unei alinieri la stânga.
Ionel Mugurel Ciobica
> Estetic am putea păstra aceeași regulă și în română (având astfel un
> minim de trei caractere - include astfel și cratima - peste tot).
> Personal prefer această regulă.
Aia nu este cratimă. Cratima este liniuța de unire. Ce aveți aici este
liniuța de despărțire la capăt de rînd! Cratima cade în interiorul
unei silabe, deci nu poate ajunge niciodată la capăt de rînd.
Revenind la întrebare, nu am auzit niciodată de aceste reguli, nici în
engleză nici în altă limbă. Ce‑mi aduc aminte din clasa Ia de la
„toarșa“ învățătoare este să evităm despărțirea în silabe, dacă se
poate. Dacă nu, atunci să despărțim cît se poate de „frumos“, adică să
nu lăsăm capete scurte nici într‑o parte de rînd, ceva de genul la o-
daie ar fi într‑adevăr nu frumos, pe cînd despărțind la capăt în-
tr‑o, ar fi relativ OK.
Eu zic să lăsăm asta pe seama editoarele de texte. Eu folosesc LaTeX,
care se descurcă bine cu treaba asta. Folosesc totdeauna „justify“,
deci nu văd probleme de spații aiurea. În plus dacă nu o nimerește, îi
arăt eu pe unde ar putea despărărții în silabe, folosind liniuța de
despărțire la capăt de rînd (în engleză soft hyphen) care la LaTeX
este reprezentată simplu ca \-.
Este posibil să aibă implementată regula enunțată cu minim trei
caractere, etc. căci văd și alte englezisme, de genul mai mult spațiu
între fraze (adică după punct), etc.
Mugurel
David Stroe
> liniuța de despărțire la capăt de rînd! Cratima cade în interiorul
> unei silabe, deci nu poate ajunge niciodată la capăt de rînd.
De-acord, sczue. Eram cu gândul la coerența în ansamblu a mesajului :-)
> Eu zic să lăsăm asta pe seama editoarele de texte.
Cam asta e și nevoia mea, la bază: să creez o regulă pentru editorul
de text în care lucrez.
O regulă suficient de comodă pentru ca acesta să o poată aplica la un
text de peste un milion de caracatere, precum cel al unei cărți cu
câteva sute de pagini.
> Folosesc totdeauna „justify“, deci nu văd probleme de spații aiurea.
Depinde de numărul de caractere de pe rând. E drept, majoritatea
oamenilor folosește un număr de 70-90 de caractere pe rând (atunci
când scrie pe calculator) ceea ce implică puține diferențe vizibile
între modurile de aliniere a textului.
Dar textul arată diferit într-o coloană cu 30, 50 sau 80 de caractere
pe rând. Cu cât e mai lung rândul, cu atât e mai comod să folosești
„justify”, deoarece caracterele se pot ordona mult mai ușor în acest
ansamblu, iar spațiile ce pot apărea sunt ignorabile în proporție cu
lungimea rândului.
„Hașura” astfel formată este uniformă ceea ce implică o estetică bună.
> Este posibil să aibă implementată regula enunțată cu minim trei
> caractere, etc. căci văd și alte englezisme, de genul mai mult spațiu
> între fraze (adică după punct), etc.
În InDesign (editorul la care aplic acum această problemă) există
posibilitatea de a implementa această regulă pentru fiecare limbă în
parte. Pentru limba engleză este implicit acest grup de variabile,
care au stat și la baza formulării discuției pornite de mine aici:
http://grab.by/grabs/53efb514ca426d76e8178756a3a71e2a.png
Din punct de vedere vizual fiecare limbă se prezintă diferit. Adică
putem folosi exact același text (tradus), cu același caracter de
literă, la aceeași dimensiune, spațiere, etc. și tot vom avea o
diferență vizibilă între paragrafele în cauză, chiar și la aceeași
lungime (număr de caractere).
De aceea, am considerat necesar să discut inițial motivele ortografice
și subiective înainte de a formula o concluzie estetică.
Evident, estetica și ușurința în citire ne dictează să păstrăm o
„hașură” uniformă, rânduri și spațieri cât mai egale, cât mai puține
cuvinte despărțite în silabe etc. Dar lucrurile se aplică diferit pe
un text de o pagină și unul de 500 de pagini, atât pentru cititor cât
și pentru tehnoredactor.
Concluzia la care am ajuns momentan este descrisă într-un mesaj
anterior: minim 5 caractere pe cuvânt despărțit, minim 2 litere
înainte de liniuță de unire, minim 3 litere după ea etc.
Cu toate acestea, există situații care trebuiesc reglate manual,
cuvinte care nu arată bine despărțite corect sau chiar și după această
regulă etc. Dar nu cantitatea muncii mele este subiectul discuției, ci
modul în care aș putea să o reduc, păstrând calitatea.
Îmi cer scuze dacă am fost prea criptic de la început :-)
Mulțumesc pentru opinii; dacă mai sunt și alte păreri, le aștept cu
plăcere în continuare.
Ionel Mugurel Ciobica
> > Eu zic să lăsăm asta pe seama editoarele de texte.
>
> Cam asta e și nevoia mea, la bază: să creez o regulă pentru editorul
> de text în care lucrez.
Succes.
> Din punct de vedere vizual fiecare limbă se prezintă diferit. Adică
> putem folosi exact același text (tradus), cu același caracter de
> literă, la aceeași dimensiune, spațiere, etc. și tot vom avea o
> diferență vizibilă între paragrafele în cauză, chiar și la aceeași
> lungime (număr de caractere).
> De aceea, am considerat necesar să discut inițial motivele ortografice
> și subiective înainte de a formula o concluzie estetică.
> Evident, estetica și ușurința în citire ne dictează să păstrăm o
> „hașură” uniformă, rânduri și spațieri cât mai egale, cât mai puține
> cuvinte despărțite în silabe etc. Dar lucrurile se aplică diferit pe
> un text de o pagină și unul de 500 de pagini, atât pentru cititor cât
> și pentru tehnoredactor.
>
> Concluzia la care am ajuns momentan este descrisă într-un mesaj
> anterior: minim 5 caractere pe cuvânt despărțit, minim 2 litere
> înainte de liniuță de unire, minim 3 litere după ea etc.
> Cu toate acestea, există situații care trebuiesc reglate manual,
> cuvinte care nu arată bine despărțite corect sau chiar și după această
> regulă etc. Dar nu cantitatea muncii mele este subiectul discuției, ci
> modul în care aș putea să o reduc, păstrând calitatea.
>
> Îmi cer scuze dacă am fost prea criptic de la început :-)
>
> Mulțumesc pentru opinii; dacă mai sunt și alte păreri, le aștept cu
> plăcere în continuare.
Am citit tot firul discuției. Cred că este relativ OK așa cum ați
concluzionat. Vă puteți inspira din alte limbi disponibile? De exemplu
limba franceză (în LaTeX întotdeauna adaug \frenchspacing în
documente), dar evident fără spațiile lor înainte de semnele de
punctuație...
Cred că în loc de regula cu 5 caractere ar merge minim 2 silabe,
fiecare silabă cu minim 2-3 caractere. Dacă acel cuvînt se desparte în
silabe 4-1 sau 1-4 (si nu 2-3 sau 3-2), ar arăta prost la capete de
rînduri.
În plus, cuvintele scurte care mai conțin și cratimă ar trebui evitată
despărțirea lor (ca de exemplu într‑o).
Cum determină programul ăsta silabele unui cuvînt? Sau fiecare cuvînt
în parte este definit?
Mugurel
David Stroe
> despărțirea lor (ca de exemplu într‑o).
Într-adevăr, eu încerc să nu despart deloc cuvintele sau construcțiile
ce au cratimă, nu doar pe cele scurte. În plus, prefer să despart
cuvintele compuse acolo unde există legătura: inter- național, bună-
voință, bine- cuvântat, lung- metraj etc. Alte reguli de genul ăsta se
pot extrage din recomandările de aici:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Desp%C4%83r%C8%9Birea_%C3%AEn_silabe
> Cum determină programul ăsta silabele unui cuvînt? Sau fiecare cuvînt
> în parte este definit?
Din câte am descoperit eu, are pentru fiecare limbă dicționare pentru
despărțirea în silabe asemănătoare cu cel rospell pentru OpenOffice.
http://wiki.services.openoffice.org/wiki/Dictionaries#Romanian_.28Romania.29
Regula pe care o aplic eu se poate ajusta din fereastra pe care v-am
arătat-o în mesajul anterior. Licența InDesign permite scripturi
adiționale, dar în acest caz nu este nevoie de alte funcții pentru o
despărțire bună în silabe, așa că sunt mulțumit cu ce ajustări îmi
oferă aplicația :-)