Iubiri trădate, Iubiri îndurerate, Iubiri vindecate... Noi am rămas - Dorz și Moldoveanu

[Daniel Filip Bic]

Cred că nicicând nu semănăm mai mult cu Domnul Nostru, ca atunci când avem parte de ocara Lui! Iar ocara Lui este garanția Slavei noastre împreună cu El și dovada veridicității noastre în apartenența întru Împărăția Cerească! Slavă Lui!

Noi am rămas... 
„Noi am rămas urcând spre Culme,
Calvarul şi mai greu de-acum,
Când voi vă-ntoarceţi în „cetate",
Și singuri ne-aţi lăsat în drum!

De-acum amestecaţi în ceata
De cărturari şi farisei,
Veţi cere răstignirea noastră,
Ne veţi lovi şi voi cu ei! 

Nu vă putem urma Cărarea
Pe care v-aţi întors-napoi,
Deşi ne-aţi dus atâtea lacrimi,
Și-atâtea amintiri cu voi...

Simţi-vom de sub greul crucii
Când biciuiţi vom fi cumplit,
Și şti-vom dintre mii de bice
Că-i frate cel ce ne-a lovit!

Cunoaşte-vom din mii de buze
Pe-a fratelui ce ne-a scuipat,
Din mii de cuie vom cunoaşte
Când mâna „fratelui" a dat.

Şi vom întoarce-n altă parte
Obrazu-nsângerat şi stâns,
Vom înghiţi în noi durerea...
Și nu ne veţi vedea c-am plâns!

... Dar când vom fi întinşi pe cruce
De voi pe care v-am iubit,
Va-ncepe Veşnicia noastră
Căci ceasul vostru s-a sfârşit...

Suim! Şi grea e Crucea-n spate,
Răbdăm! Şi geme plânsu-n noi,
Ne doare despărţirea voastră,
Dar nu ne-ntoarcem înapoi!” - Amin!

Din Cântările Harului, volumul 1, cântarea 353.
Autor: Traian Dorz, Muzică: Nicolae Moldoveanu.