mărturie
Virgil Florea
MĂRTURIE
Nu știu cum va fi în cer, încă nu ni s-a arătat. Măcar că am avut parte de câteva călătorii cu avionul totuși știu că acel cer prin care am trecut nu are nimic din cerul nou în care vom fi cazați. Nădejdea mea este că nu după mult timp. ( vino Doamne Isuse).
Chiar de la începutul acestui an, am fost nevoit să fac vizite la medici, nu atât din pricina vreunui simpton deranjant sau dureros cât pentru a se diagnostica un fapt specific vârstei și genului. Și în scurt timp l-am primit. Mai exact în data de 16 aprilie. Informându-mă dinainte despre ce însemnau tipurile de analize, îmi făcusem deja o idee iar diagnosticul nu m-a suprins. Nici nu m-a panicat. Am mulțumit lui Dumnezeu și împreună cu Victorița ne-am făcut planuri pentru o operație nu mai devreme de luna septembrie. (aveam planuri pentru vară). Medicul ne-a sugerat să încercăm să nu o lungim prea mult, fără a ne da detalii cu privire la o posibilă agresivitate a bolii, astfel că împreună am ales o dată din prima decadă a lunii august. Numai că, după cca o săptămână sau chiar două, am primit un telefon de la spital prin care am fost anunțați că din motive care nu ne privesc direct sunt reprogramat pentru operație în ziua de 24 iunie. Am luat schimbarea ca din mâna lui Dumnezeu și m-am pregătit în consecință. Cum n-am avut nici un fel de operație până la vârsta pe care o am, spun clar că nu mi-a fost ușor și o oarecare teamă s-a instalat peste mine. Nu neapărat teama de moarte ci mai degrabă o teamă de a rămâne dependent de ajutor restul de zile. Pe măsură ce timpul se apropia încercam să par detașat și chiar resemnat înăuntrul meu, acceptam și luam în considerare absolut toate opțiunile. Astfel că a venit și dimineața zilei de 24 când un brancardier a venit, m-a luat cu pat cu tot și m-a dus într-un hol în care se aștepta preluarea de către cei din sala în care urmau să fie operați oamenii. Practic un alt timp de așteptare, alte emoții, alte speranțe, alte rugăciuni. Nu sunt un vorbitor fluent de limbă germană, înțeleg multe dar scosul pe gură al cuvintelor mai are nevoie de timp și dorință să fie mai bun. Așa că am așteptat cuminte să-mi vină rândul ( măcar că nici nu aveam nimic de făcut), când la o vreme a venit un tânăr, mi-a citit numele, mi-a spus că sunt într-un loc greșit și m-a dus el în sala în care trebuia. Mă rugasem acolo Domnului să-mi aducă pe cineva cu care să pot comunica, deși nu știam ce anume să comunic. Pe drum spre sală, tânărul m-a întrebat dacă nu e mai bine să vorbească în limba română.( sigur el îmi citise numele de pe fișă) M-am bcuurat instantaneu și i-am spus imediat despre nădejdea pe care o am. El, mi-a zâmbit și mi-a arătat cerul. Am „stabilit cu el o minimă legătură în duhul am mai povestit câteva, după care am mulțumit Domnului pentru bunătatea și credincioșia Lui, iar apoi m-am lăsat purtat de asistenți și doctori în pregătirea celor necesare. Am intrat în anestezie( de care mi-a fost teamă) și timp de cca 11 ore nimic nu am mai știut.( operația a durat doar vreo 3 ore) M-am trezit în sala de terapie intensivă cablat la aparate și monitoare spre seară, mai târziu am fost readus în salon, și de atunci sunt în recuperare. M-au externat exact după o săptămână. Nu sunt dependent cu nimic mai mult ca înainte de operație. Deja au trecut două săptămâni de când sunt acasă și ne minunăm amândoi cum a hotărât Dumnezeu pentru mine în ciuda celor plănuite. Tot ce înseamnă recuperare în perioada asta se dovedește a fi net superoară altui timp, mai rece, mai complicat. Suntem mulțumitori lui Dumnezeu pentru acest mare Har pe care îl avem de a fi răscumpărați de El. Am început prin a spune că nu știu cum e în cer. Știu însă cum este să te lași în Mâinile Domnului atunci când nu mai ai nici un fel de control al vieții. În același timp mă gândesc cu groază ce fac cei care n-au acest Sprijin și se bizuiesc doar pe carele lor. Și câtă nevoie ar avea ei de carul Domnului?? Mă uitam mereu la cei de lângă mine, cu același tip de suferință și imediat gândul mă ducea la aceia mulți care se rugau pentru sănătatea mea. Eram singur oarecum acolo fizic dar în jurul meu roiau trimișii Domnului care mă protejau de tot ce putea veni de la cel rău. Știam și simțeam asta. Cum? Am avut cea mai deplină liniște din tot acest an. Acolo, în salon. Că Dumneze m-a purtat și vrea încă să mă mai poarte, doar El știe de ce. Eu Îi mulțumesc și îl rog să mă ajute să pot să-I fiu martor oriunde m-ar pune El.
Dulce e viața,
ca-n ceruri dusă
Ca-n ceruri dusă, chiar pe pământ
Acei ce-s mântuiți cu
Cu Domnu-s fericiți
dulce e viața chiar pe pământ.
Donul să fie slăvit.
Gilu Florea
13 iulie 2024 Viena
Kamp Jensen
AMIN !!!
--
Ați primit acest mesaj deoarece sunteți abonat(ă) la grupul „"DESCULTI" - ROMANIAN HOMECOMING” din Grupuri Google.
Pentru a vă dezabona de la acest grup și pentru a nu mai primi e-mailuri de la acesta, trimiteți un e-mail la adresa desculti-homeco...@googlegroups.com.
Pentru a vizualiza această discuție pe web, accesați https://groups.google.com/d/msgid/desculti-homecoming/CAAaVXkuxoAVSdJu8naEKNXKfDj%3Do0xDj6G4%3D2UNiD8AjPApWBA%40mail.gmail.com.
Titi Moga
AMIN !!!
Pentru a vă dezabona de la acest grup și pentru a nu mai primi e-mailuri de la acesta, trimiteți un e-mail la adresa desculti-homecoming+unsub...@googlegroups.com.
Pentru a vizualiza această discuție pe web, accesați https://groups.google.com/d/msgid/desculti-homecoming/CAAaVXkuxoAVSdJu8naEKNXKfDj%3Do0xDj6G4%3D2UNiD8AjPApWBA%40mail.gmail.com.
--
Ați primit acest mesaj deoarece sunteți abonat(ă) la grupul „"DESCULTI" - ROMANIAN HOMECOMING” din Grupuri Google.
Pentru a vă dezabona de la acest grup și pentru a nu mai primi e-mailuri de la acesta, trimiteți un e-mail la adresa desculti-homecoming+unsub...@googlegroups.com.
Pentru a vizualiza această discuție pe web, accesați https://groups.google.com/d/msgid/desculti-homecoming/CAEsLsr52UkeFM6q2zV9xzFZX6HX2MMbfZYyFoJDpq-xz%3DMZRYg%40mail.gmail.com.