Inviati impreuna cu Hristos (Efeseni 2.1-10) - T. Popescu

[Titi Moga]

                Inviati impreuna cu Hristos

                       (Efeseni 2.1-10)

 

    Intoarcerea noastra la Dumnezeu este numita invierea noastra (v. 6). Ca mai inainte eram morti in pacate si faradelegi, acesta este un lucru usor de inteles, daca luam lucrurile cu binisorul.

 

    Ce este moartea? Moartea este despartirea de tot ce te inconjoara. Noi intelegem ca mortul nu vede, nu aude, nu simte, putrezeste. Aceste lucruri le intelegem fiecare, sunt la indemana noastra. Dar cunoastem ca si starea sufletului nostru fata de Dumnezeu asa a fost: mort in pacate si faradelegi. Pacatul si faradelegea au proprietatea sa omoare pe om, sa-i taie legatura cu Dumnezeu; atunci el este mort. Dar noi am fost scosi din aceasta stare de moarte, am inviat la o viata noua. Cum s-a facut lucrul acesta? Fiecare are sa raspunda despre sine insusi, daca intr-adevar a fost inviat la o viata noua, impreuna cu Domnul Hristos.

 

    Aici accentueaza de doua ori: "Prin har ati fost mantuiti" (v. 5 si 8). Si asa suntem si noi: prin har suntem mantuiti, nu este un merit al nostru. Datorita lucrarii Domnului Hristos suntem mantuiti si putem slavi Numele Lui.

 

    Dar cum se face ca este o trecere asa de mare de la o stare la alta stare, ca s-o putem numi inviere? In privinta aceasta ne este data o asemanare usor de prins pentru fiecare in parte. Asemanarea este cu omida si fluturele. Caracteristica omizii este sa manance toata ziua, sa manance frunze de pe arborele pe care este asezata.

 

    Tot asa si noi, am fost lipiti de pamant si ale pamantului. Nimeni n-ar fi fost in stare sa ne deslipeasca de ele si sa ne transporte in locurile ceresti. Numai Domnul Hristos a facut lucrul acesta si Ii suntem profund recunoscatori. Domnul Hristos a devenit in felul acesta centrul vietii noastre. Toata viata noastra se invarteste in jurul Lui: Iti place Tie, Doamne? Ce zici Tu, sa zic asta, sa gandesc asta?... In toate, in toate trebuie sa avem a face cu El, care cunoaste launtrul inimii noastre.

 

    "Daca ati inviat impeuna cu Hristos, sa umblati dupa cele de sus, nu dupa cele de pe pamant" (Col. 3.1-2). Nu trebuie sa mai stapaneasca in noi omul cel vechi, firea pamanteasca. La Romani 6.11 citim: "Socotiti-va morti fata de pacat si vii pentru Dumnezeu, in Hristos Isus." Suntem stramutati cu Domnul Isus deasupra necazurilor, deasupra suferintelor, deasupra ispitelor de tot soiul si le privim de sus, cu ochii credintei.

 

    Omida sta o vara intreaga pe pomul pe care este asezata si roade intruna, mananca frunze. Dar iata ca soseste un timp cand ea singura isi face sicriul, isi face un invelis si il leaga bine de pom, sa stea toata iarna acolo. Cand vine primavara, cand a inceput sa se incalzeasca, atunci invelisul acela se strica la un capat si din gogoasa aceea iese un fluture. Deocamdata poate nu indrazneste sa se ridice, sa-si indrepte aripile. Incet, incet iese de acolo si atunci respira un aer mai curat. In sfarsit, a iesit din aerul imbacsit al gogosii si se arata un fluture de toata frumusetea, cu aripile pe care le are. De acum el nu mai roade frunza pomului pe care era asezat; are un fel de ac, cu care patrunde in floare si ii soarbe de acolo nectarul. 

 

    Omida este o vietate uracioasa; si stim ca fluturele a iesit din omida. Dar ce s-a petrecut in el? O schimbare minunata, care il face in stare sa nu mai stea lipit de copac, ci sa zboare si sa se hraneasca cu nectarul florilor. Si o lucrare minunata s-a petrecut in sufletul oricarui credincios, care este inviat la o viata noua. Pentru credincios este pregatita si o cununa, "cununa pe care mi-o va da in ziua aceea Domnul, Judecatorul cel drept" (2 Timotei 4.8).

 

    Daca am vedea moartea sufleteasca pe care o aduce pacatul si nelegiuirea in om, ne-am ingrozi de atatea suflete pe care le-am vedea moarte, si am spune ca sunt cadavre ambulante. Atata vreme cat traiesc in pacat, nu sunt decat cadavre ambulante.

 

     Ei bine, cand un suflet se intoarce la Dumnezeu: il sufoca pacatul si faradelegile si nu mai poate sa ramana in starea aceasta. Oricum, striga, plange, suspina. Se intoarce la Dumnezeu si in felul acesta Dumnezeu Isi face lucrarea in sufletul lui.

 

    Acesta este un lucru de experienta, pe care fiecare dintre noi l-a trait si nu-i este greu sa-l priceapa. Si noi spunem lucrurile acestea nu unor oameni incepatori, care ar fi necunoscatori ai Cuvantului lui Dumnezeu. Ei stiu ca au inviat la o viata noua impreuna cu Domnul Hristos. Macar ca eram morti in greselile noastre, am fost adusi la viata impreuna cu Hristos.

 

    "Prin har sunteti mantuiti." Harul inlatura orice pretentii de merit din partea noastra. Noi nu avem niciun merit; prin har suntem mantuiti, prin credinta. Noi suntem lucrarea Lui, n-am fost mantuiti prin faptele bune cu care noi ne laudam si credem ca poate si ele vor fi avand un rost inaintea lui Dumnezeu. Dar nu prin fapte suntem mantuiti, ca sa nu se laude nimeni. "Prin har sunteti mantutii."

 

    Cu toate ca nu suntem mantuiti prin fapte, totusi noi suntem lucrarea Lui si am fost ziditi pentru faptele bune pe care El le-a randuit mai dinainte, ca sa umblam in ele. Prin urmare, Dumnezeu a intocmit un program cu fiecare dintre noi. La programul acesta El lucreaza necontenit si cateodata ne da ocazia, tot El, sa facem cate o fapta buna. El da si vointa si infaptuirea si in felul acesta noi suntem raspanditori de fapte bune prin harul lui Dumnezeu, prin ceea ce lucreaza El in sufletele noastre. Si astfel, in masura noastra, suntem ajutoare pentru altii, ca sa se intoarca la Dumnezeu.

 

                                            Teodor Popescu

                                          30 octombrie 1958

 

   (T.Popescu a vorbit in public pentru ultima oara in anul 1958) 

[Daniel Motz]

Foarte frumos Titi,.

" Aici accentueaza de doua ori: "Prin har ati fost mantuiti" (v. 5 si 8). Si asa suntem si noi: prin har suntem mantuiti, nu este un merit al nostru. Datorita lucrarii Domnului Hristos suntem mantuiti"  si

"Prin har sunteti mantuiti." Harul inlatura orice pretentii de merit din partea noastra. Noi nu avem niciun merit; prin har suntem mantuiti, prin credinta. Noi suntem lucrarea Lui, n-am fost mantuiti prin faptele bune cu care noi ne laudam si credem ca poate si ele vor fi avand un rost inaintea lui Dumnezeu. Dar nu prin fapte suntem mantuiti, ca sa nu se laude nimeni. "Prin har sunteti mantutii." T.P.

 

--
Ați primit acest mesaj deoarece sunteți abonat(ă) la grupul „"DESCULTI" - ROMANIAN HOMECOMING” din Grupuri Google.
Pentru a vă dezabona de la acest grup și pentru a nu mai primi e-mailuri de la acesta, trimiteți un e-mail la adresa desculti-homeco...@googlegroups.com.
Pentru mai multe opțiuni, accesați https://groups.google.com/d/optout.