A prima guerra mundiali f u cunflittu armatu ch cuinvolsi i principali putenzi mundiali molti di quiddi minori tr l'istati di 1914 a fini di 1918. Chjamata l'iniziu da i cuntimpuranii "guerra aurupea", inc u cuinvulghjimentu succissivu di i culonii di l'Imperu britannicu d'altri paesi straauropei fr i quali i Stati Uniti d'America l'Imperu giappunesu, presi dopu u nomu di "guerra mundiali" o ancu di "grandi guerra": f infatti u pi grandi cunflittu armatu mai successu finu a siconda guerra mundiali[1].
Download Zip https://oyndr.com/2yMdve
U cunflittu ebbi iniziu u 28 lugliu 1914 inc a dichjarazioni di guerra di l'Imperu austru-ungaricu u Regnu di Serbia in seguitu l'assassiniu di l'arciduca Francescu Ferdinando d'Asburgu-Este, avvinutu u 28 ghjugnu 1914 Sarajevo, si cunclusi pi di quattru anni dopu, l' 11 nuvembri 1918. A causa di u ghjocu d'allianzi ch s'era furmatu in l'ultimi dicennii di l'Ottucentu, a guerra vedi alini si i putenzi mai mundiali, i so culonii rispittivi, in dui blocchi contrapposti: da una parti l'Imperi cintrali (Alimagna, Austria-Ungaria, Imperu ottumanu) (da u 1915) a Bulgaria da l'altra i putenzi Alliati ripprisintati par a mai parti da Francia, Regnu Unitu, Imperu russiu ( parta da 1915) Italia. Pi di 70 milioni d'omini funi mubilizati in u mondu intreiu (60 milioni solu in Auropa) di i quali pi di 9 milioni caschetini annantu i campi di battaglia; ci s stati ancu circa 7 milioni di vittimi civili, micca solu par via di l'effetti diretti di l'uparazioni di guerra ma ancu par i cunsiguenti caristii epidemii[2]. I primi uparazioni militari di u cunflittu viditini a rapita avanzata di l'armata tedesca in Belgica, Lussemburgu in u nordu di a Francia, azzioni firmata par da l'anglu-francesi in u corsu di a prima battaglia di a Marna di sittembri 1914; l'attaccu cuntimpuraneu di i russii da livanti rump i spiranzi di a Germania di una guerra brevi vitturiosa, u cunflittu digener in una stancanti guerra di trincea ch si riplic annantu tutti i fronti dur finu u terminu di l'ustilit. A guerra righjunsi una scala mundiali inc a participazioni di molti altri nazioni, com' u Regnu di Rumania u Regnu di Grecia. Ditarminanti par l'esitu finali f in u 1917 l'intrata di i Stati Uniti d'America fiancu di l'Alliati. Diversi altri nazioni si schierarani contru l'Imperi cintrali, spessu n intrendu micca in u cunflittu armatu, ma dispinsendu impurtanti aiuti ecunomichi.
A guerra si cunclusi difinitivamenti u 11 nuvembri 1918 quandu l'Alimagna, ultimu di l'Imperi cintrali dipona l'armi, firm l'armistiziu impostu da l'Alliati. L'imperi mai esistenti u mondu - tedescu, austru-ungaricu, ottumanu russiu - si estinsini, inghjinirendu parechji stati naziunali ch ridisegnetini cumplittamenti a giugrafia pulitica di l'Auropa.
U scoppiu di a guerra in 1914 marc a fini d'un longu periodu di paci sviluppu ecunomicu di a storia aurupea, notu com' Belle poque, posi terminu ancu un longu periodu di stabilit pulitica aurupea: principiatu in u 1815 inc a scunfitta difinitiva di a Francia nabulionica cuntinuatu in tuttu u XIXu seculu, vedi nascia solu cunflitti carattaru limitatu ch eppuri finini par min inaspriscia prugrissivamenti i rapporti diplumatichi tr i putenzi auropei i ghjochi d'allianzi currispundenti[3].
Sottu a vida pulitica di u so prima cancillieri Bismarck, a Germania s'assicur una forti prisenza in Auropa par via di l'allianza inc l'Imperu austru-ungaricu l'Italia un'intesa diplumatica inc a Russia. L'ascesa u tronu in u 1888 di u kaiser Guglielmu II di Germania purt nantu u tronu tedescu un ghjovanu guvirnanti ditarminatu dirighja da s a pulitica, nonustanti i so punti di vista diplumatichi fora di norma. Dopu l'alizzioni di u 1890, in i quali i partiti di u centru di a sinistra uttensini un grossu successu, causa di a disaffizioni in i cunfronti di u cancellieri, Guglielmu II feci in modu d'ottena i dimissioni di Bismarck[6]; gran'parti di u travagliu di l'exi cancellieri f sfattu l'anni dopu, quandu Guglielmu II manc di rinnuv u trattatu di contruassicurazioni inc i russii uffrendu cus a Francia l'oppurtunit di cunchjuda in u 1894 un'allianza francu-russia[7].
Un' antra passata fundamintali in u parcorsu versu a guerra mundiali f a corsa u riarmu navali: u kaiser ritinia ch' solu un massicciu incrementu di a Kaiserliche Marini avaria resu a Germania una putenza mundiali in 1897 f numinatu a vida di a marina l'ammiragliu Alfred von Tirpitz; a Germania inizi una pulitica di riarmu ch incaus una vera probbia sfida aparta u siculari pridominiu navali britannicu[8], favurendu un accordu anglu-francesu in 1904 un tr Russia Regnu Unitu in 1907, ch chjudia un seculu di rivalit fr i dui putenzi in u scacchieri asiaticu. U Regnu Unitu pruv inoltri rinfurz a so pusizioni probbia in altri dirizzioni, alliendu si inc l'Imperu giappunesu in 1902; nonustanti a pruposta di Joseph Chamberlain d'un trattatu inc Alimagna Giapponu par avantaghj si tremind in u Pacificu, l'Alimagna cuntinu a so pulitica bellicosa aumintendu cus i disaccordi inc i putenzi auropei [9]. Da quiddu mumentu i grandi putenzi auropei funi difatti, ancu s' micca ufficialamenti, divisi in dui gruppi rivali; l'anni dopu a Germania, ch a so pulitica aggrissiva pocu diplumatica avia datu via una cualizioni avvirsaria, intensific i rapporti inc l'Austria-Ungaria l'Italia[10].
A nova divisioni in blocchi di l'Auropa n era micca una riedizioni di u vechju equilibriu di putenza, ma una simplicia barriera tr putenzi. I diversi paesi si spiccini aumint i so armamenti, ch in u timori di una diflagrazioni impruvisa funi missi cumpletta dispusizioni di i militari[10]. U Regnu Unitu avia datu a via libara i pratesi di a Francia nantu u Maroccu, in cambiu di u ricunniscimentu di i so dritti probbii nantu l'Egittu, eppuri 'ss'accordu fr i dui principali putenzi culuniali viulava a cunvinzioni di Madrid di u 1880, firmata ancu da a Germania. Ni diriv a "crisa di Tangeri" di u 1905 induva u kaiser cunfirm u rollu fundamintali di a Germania in a pulitica stra-aurupea[11].
Una prima crisa s'apr in a penisula balcanica in u 1908: in seguitu a rivuluzioni in l'Imperu ottumanu a Bulgaria si sganci da l'influenza turca l'Austria si anniss i pruvinci di Bosnia Erzegovina ch'edda amministrava dighj da u 1879. A Russia accitt l'annissioni, uttinendu u libaru transitu in i Dardaneddi, ma l'Italia cunsidar tali azzioni un affrontu a Serbia una minaccia. A perentoria richiesta ch emanava da a Germania a Russia di ricunnoscia a lighjittimit di l'annissioni sottu pena d'un attaccu austru-tedescu facilit a mossa austriaca ma cri grandi disaccordi tr a Russia i putenzi germanichi[12]. Un antru mutivu di cunflittu f a "crisa di Agadir", quandu di ghjugnu 1911, par inducia a Francia f cuncissioni in Africa, i tedeschi invini una cannuniera in u portu di Agadir. U Cancellieri di u Scacchieri David Lloyd George ammun a Germania astena si da simili minacci a paci dichjar u Regnu Unitu prontu suppurt a Francia: i velleit di u kaiser funi spinti ma divint pi acutu u risentimentu di l'upinioni pubblica tedesca, ch vidi b un allargamentu ultiriori di a marina da guerra; l'accordu succissivu nantu u Maroccu rallint i mutivi di frizzioni, ma probbiu in quiddu mumentu a situazioni pulitica di i Balcani turr essa timpistosa[13].
A dibulezza di l'Imperu ottumanu, palisata da l'accupazioni taliana di Tripoli, incuraghj Bulgaria, Serbia Regnu di Grecia rivindic l'egemunia nantu a Macidonia com' prima passu par scacci l'ottumani da l'Auropa. Inc a prima guerra balcanica i turchi funi prestu scunfitti: a Serbia f assignata l'Albania sittintriunali ma l'Austria, ch ni timia dighj l'ambizioni, mubiliz l'armata a so minaccia a Serbia a Russia risposi inc a stessa misura; sta volta l'Alimagna si dichjar inc Regnu Unitu Francia scunghjurendu cus priculosi sviluppi. Quandu a crisa ciss, a Serbia cunsirv bona parti di i vadagni tarrituriali, mentri a Bulgaria duviti ceda guasi tutti i cunquisti effittuati; quissa n piac micca l'Austria ch duranti l'istati 1913 pruposi d'attacc subitu subitu a Serbia. A Alimagna frin i propositi austriachi ma listessu tempu stesi u so cuntrollu probbiu annantu l'armata turca, impidiscendu cus u rinfurzamentu di l'influenza russia in i Dardaneddi[14]. In l'ultimi anni in tutti i paesi auropei si multiplicni l'incitamenti a guerra, discorsi articuli bellicosi, diciarii, incidenti di fruntiera; a Francia prumulg una leghji (ditta "di i tr anni") ch, par pruveda l'infiriurit numerica rispettu l'armata tedesca, allungava d'un annu u periodu militaru, ch era finu tandu d'una durata di dui anni; quissa aggrav i rapporti inc l'Alimagna[15].
U 28 ghjugnu 1914, ghjornu di sulenni cilibrazioni festa naziunali serba, l'arciduca Francescu Ferdinando d'Asburgu-Este eredi u tronu d'Austria-Ungaria a moglia Sophie Chotek von Chotkowa, ch s'erani ricati Sarajevo in visita ufficiali, funi uccisi da parechji colpi di pistola sparati da u naziunalistu serbu di dicennovi anni Gavrilo Princip: paradussalamenti, l'arciduca era forsi l'unicu austriacu influenti ch fussi cumprensivu versu i naziunalisti serbi, parch sugnava di un imperu unitu da un liamu federativu[16]. Da stu avvinimentu scatur una dramatica crisa diplumatica ch infiar i tinsioni latenti marc l'iniziu di a guerra in Auropa[17].
In i ghjorna ch suvitni a Germania, cunvinta di pud circuscriva u cunflittu, sullicit l'Austru-Ungaria affinch'edda attacchessi u pi prestu a Serbia; solu u Regnu Unitu avanz una pruposta di cunfarenza internaziunali ch n ebbi micca seguita, mentri l'altri nazioni auropei si priparavani pianamenti u cunflittu. Guasi un mesi dopu l'assassiniu di Francescu Ferdinando, l'Austria-Ungaria invi un duru ultimatum a Serbia, ch accitt solu una parti di i richiesti: u 28 lugliu 1914 l'Austria-Ungaria dichjar dunqua a guerra a Serbia incausendu un' irrimediabili acutezza di a crisa a prugrissiva mubilisazioni di i putenzi auropei, caghjunata da u sistemu d'allianzi tr i diffarenti stati.
U 1 aostu, dopu l'iniziu di l'ustilit fr Austria-Ungaria Serbia, u guvernu tedescu dichjar a guerra a Russia ch avia mubilizatu l'armata dui ghjorna dopu ancu a Francia. A strategia tedesca era cundiziunata da u fattu di duv sustena una guerra annantu dui fronti, ch f aggravata dopu da i cuncizzioni bellichi di i francesi ch, prima di pochi ghjorna da a mubilisazioni, prividiani un attaccu longu u cunfini cumunu, imprudendu tuttu u putinziali bellicu dispusizioni. A duplici dichjarazioni di guerra era cus u nicissariu prima passu in vista di a missa in opara di u pianu Schlieffen, ch prividia a scunfitta di a Francia inc una "guerra lampu" di soli sei sittimani prima di rivolghja l'attinzioni livanti contru i russii[20].
7fc3f7cf58