Talmud Pdf Romana

[Germain Aguilera]

nmajoritatea cazurilor, opiniile docte sunt prezentate sub formă de dialoguri și opinii minoritare pe lngă opinii majoritare. Textul talmudic conține numeroase elemente de legendă și folclor, acestea fiind enunțate ca o ilustrare sau sursă suplimentară a opiniilor docte. Pe lngă textul talmudic definitivat pnă la sfrșitul secolului V e.n. au fost adăugate diferite comentarii care, cu timpul, au ajuns să fie considerate ca o parte integrantă a studiului talmudic. Opiniile docte enunțate n Talmud tratează toate aspectele vieții umane prin perspectiva normativă a iudaismului.

Axioma fundamentală a iudaismului este că Tora este divină, unică, eternă și irefutabil supremă. Tora este formată din primele cinci cărți din Sfintele Scripturi ebraice și arameice scrise de Moise. "Pentateuch" este termenul grec referitor la primele cinci cărți ale lui Moise. Etimologic, noțiunea de Tora este complexă și include "nțelepciune", "nvățătură" precum și un sens arhaic de "lege". Textul talmudic explică aplicarea practică a celor 613 porunci, care formează cultul mozaic.

"nvățătura" sau studiul de Tora este imperativul primordial al iudaismului, dat fiind că existența umană este și trebuie să fie reglementată n exclusivitate prin Tora. Necesitatea permanentă de a acumula și de aplica cunoștința de Tora n absolut toate domeniile vieții a creat necesitatea de a conserva, de a transmite și de a sistematiza opiniile nțelepților despre diferitele chestiuni tratate. Cronologic, "nvățătură" orală, nescrisă, a fost prima modalitate de conservare a opiniilor și a comentariilor din secolele V .e.n.-II e.n. Rabbi Yehuda Hanassi (135-220 e.n) a făcut prima compilație scrisă a opiniilor cunoscute pnă la vremea sa. Această lucrare este denumită Mișna, noțiune echivalentă cu "repetiție", "studiu" sau eventual "studiu prin repetare".

n secolul XI au fost adăugate la fiecare pagină comentariile lui Rashi (Rabbi Shlomo Ben Yitzhaki, cca. 1040-1105). Comentariile lui Rashi sunt scrise cu un tip deosebit de litere. n mod uzual, textele sunt așezate n forma literei "L", Mișna fiind n centru, nrămată n stnga și jos de textele Ghemara.

Inițial studiul religios la evrei a fost pe cale orală. Rabinii expuneau și dezbăteau legea (legea exprimată, n scris, n Biblia ebraică) și discutau Tanahul fără dreptul de a beneficia de lucrări scrise (altele dect cele de cărți biblice nșiși), deși unii și-au mai au făcut note private (megillot setarim), de exemplu, ale hotărrilor judecătorești. Această situație s-a schimbat drastic, n principal ca urmare a distrugerii statalității evreiești n anul 70 din era creștină. Deoarece rabinii trebuiau să confrunte o nouă realitate- adică un iudaism fără Templu (pentru a servi drept centru de predare și de studiu), vechiul sistem de studiu pe cale orală nu a putut fi menținut. Anume n această perioadă discursul rabinic a luat naștere și a nceput să fie nregistrat n scris. Cele mai vechi legi orale nregistrate probabil au fost de formă midrașică, n care discuțiile halahice au fost structurate ca un comentariu exegetic al Torei (Pentateucului).

Legea orală, a fost departe de a fi monolită, dar a variat ntre diferite școli. Cele mai renumite au fost la Școala lui Șammai și Școala lui Hillel. n general, toate opiniile, chiar și cele ne-normative, au fost nregistrate n Talmud.

De-a lungul secolelor s-au cristalizat două versiuni diferite: Talmudul ierusalimic (Yerushalmi) și Talmudul din Babilon - babilonian (Bavli). Există foarte multe similitudini, dar și mari diferențe ntre aceste două compilații. Talmudul babilonian este sursa contemporană primordială și obiectul de studiu principal.

Caracterul textului talmudic este foarte complex. Talmudul este o compilație incertă, nesistematică și imprevizibilă, compusă din versete din Tora și din ntreaga Biblie, opinii ale participanților la dialoguri, alături de povești, legende și mituri. Subiectele tratate au tangență cu toate aspectele existenței umane și sociale, prin perspectiva axiomatică a supremației absolute a Torei. Adesea, diferitele aspecte ale unei probleme sunt tratate n diferite contexte, la o mare distanță unul față de celălalt, ceea ce implică o metodologie de studiu foarte riguroasă și consecventă. n mod uzual, un tratat ncepe prin enunțul unei reguli care devine subiectul diatribelor ulterioare. Cititorul sau studentul trebuie să deducă argumentul conclusiv, după ce a studiat argumentele invocate. Textul talmudic nu este clar sau uniform. n principiu, textul diferitelor straturi ale Mișnei este scris n ebraică cu un ingredient n limba arameică, la care se adaugă frecvent numeroși termeni foarte rari din latină, greacă, persană și mai ales, ebraică. Ghemara sau Talmudul propriu zis, babilonian și palestinian sau ierusalimic, este scris n limba arameică.

Studiul sistematic al Talmudului este o activitate zilnică. Studiul ntregului ciclu talmudic durează 5-6 ani. n zilele noastre există un mare număr de situri prin intermediul cărora aceeași pagină zilnică (Daf Yomi) de Talmud este studiată simultan n ntreaga lume.

Există diferențe semnificative ntre cele două compilații talmudice. Limba Talmudului ierusalimic este un dialect arameic de vest care diferă ca formă de arameica folosită n Talmudul babilonian. Talmudul Ierushalmi (ierusalimic) sau palestinian este fragmentar și adesea greu de citit, chiar și de talmudiști cu experiență. Versiunea Talmudului Bavli (din Babilon), pe de altă parte, este mai detaliată și precisă. Legile, cum sunt prezentate n cele două compilații sunt n esență similare, cu excepția unor accentuări și detalii minore. Talmudul din Ierusalim nu a primit multă atenție de la comentatori, și astfel comentariile tradiționale care există sunt de cele mai multe ori numai despre nvățăturile n plan comparat cu cele ale Talmudului babilonian.

Talmudul babilonian a nregistrat opiniile rabinilor din Palestina sau Țara lui Israel, precum și pe cele din Babilon, n timp ce Talmudul ierusalimic rareori citează pe rabinii din Babilon. Versiunea babiloniană conține, de asemenea, opiniile mai multor generații, pentru că a fost finalizat mai trziu. Pentru ambele motive, aceasta este considerată ca fiind o mai cuprinzătoare colecție de opinii disponibile. Pe de altă parte, pentru că perioada de reeditare ntre versiunea din Ierusalim și cea din Babilon, opiniile timpurii ale amoraimilor (prima generație de compilatori) ar putea fi mai aproape de forma lor originală n Talmudul ierusalimic.

Cele mai timpurii comentarii la Talmud au fost scrise de Geonim (aproximativ anii 800-1000 era creștină) n Babylonia. Deși unele comentarii directe asupra tratatelor special, sunt puține, cunoștințele noastre despre studiul din epoca Gaonică vine de la declarațiile ncorporate n răspunsurile date de Geoni, care a pus n lumină anumite pasaje talmudice. De asemenea, importante sunt compendiile practice ale dreptului evreiești, cum ar fi Halachot Pesukot de Yehudai Gaon, Sheeltot de Achai Gaon și Halachot Gedolot de Simeon Kayyara. După moartea lui Hai Gaon, cu toate acestea, centrul de schimburi de opinii asupra Talmudului se mută spre Europa și Africa de Nord.

El Talmud est dividido en dos partes, la Mishn y la Guemar. La Mishn a su vez est formada por 6 rdenes (sedarim) cada una de estas rdenes est a su vez formada por unos tratados talmdicos llamados (masejtot).

Existen dos versiones del Talmud: El de Jerusaln y el de Babilonia. El sistema de redaccin del Talmud parte de en una serie de leyes basadas en la tradicin oral de La Tor que fue redactada en un libro llamado Mishn a cuyos autores se les conoce como "Tanaim". Esta es idntica tanto en el Talmud de Jerusaln como en el Talmud de Babilonia. La Guemar son las discusiones de sabios conocidos como "Amoraim" que explican la Mishn, y sus explicaciones fueron escritas en arameo. En estas explicaciones est la diferencia entre el Talmud de Jerusaln y el de Babilonia, ms las dos llegan a la misma conclusin solo que por caminos distintos.

Existan otras tradiciones tanaticas contemporneas a la Mishn. La Guemar frecuentemente se refiere a las mismas a fin de compararlas con el contenido de la Mishn y de esta forma apoyar o refutar las proposiciones de los Amoraim. Todas estas fuentes tanaticas no midrshicas son conocidas como baraitot (lit. material externo, "Trabajos referidos a la Mishn"; sing. baraita, en hebreo: ברייתא).

La hagad comprende textos que no son legales, sino que tienen carcter exegtico, homiltico, tico, histrico y/o proverbial. En lo referente a la cuestin temtica el Talmud se divide en Halaj (textos de carcter legal) y Hagad (parbolas e historias). La tradicin oral fue conocida a travs de escritos atribuidos a Moiss y a otros tantos autores, esta ha sido volcada en el Talmud, que debido a ello constituye un texto fundamental para la comprensin y el estudio del judasmo rabnico.

El Talmud es un documento que abarca muchos temas. Tradicionalmente, sus contenidos son clasificados en dos grandes categoras: halaj y hagad. La halaj est directamente relacionada con la prctica de la ley juda.

Dado que ordena sus leyes por asunto y no segn su contexto bblico, la Mishn presenta cada tema con mayor profundidad y orden que el Midrash, e incluye una mayor seleccin de temas haljicos. Por esto, la organizacin temtica de la Mishn se convirti en el marco organizativo del Talmud completo. Pero no todos los tratados de la Mishn tienen su correspondiente tratado en el Talmud. Adems, el orden de los tratados del Talmud difiere a veces del orden de los mismos en la Mishn.

La Mishn es una compilacin de opiniones legales y debates. Las declaraciones de la Mishn son tpicamente lacnicas, registrando breves opiniones del debate de los rabinos sobre un tema, o registrando slo una resolucin no atribuida que, al parecer, representa una opinin de consenso. Los rabinos mencionados en la Mishn se conocen como Tanaim.

3a8082e126