Batranul Si Marea Hemingway

[Giorgio Aguilar]

Ultimulroman al lui Ernest Hemingway a fost primul pentru mine din intreaga lui opera. Am luat cartea de la Schimb de carti pentru ca in timpul liceului n-am avut chef sa o citesc pentru Literatura universala, iar la facultate mi s-a parut o prostie ca nu s-a studiat si n-am avut ocazia sa o citesc mai repede.

Pe tot parcursul acestei lupte batranul incearca sa isi mentina puterile, sa nu cedeze nici psihic, nici fizic, sa nu bage in seama ranile pe care le au mainile lui si nici celelate dureri pe care le resimte dupa 4-5 zile petrecute pe mare nemancat, nedormit.

Pentru mine, Batranul si marea este o carte despre singuratate in primul rand. Este si despre lupta cu greutatile, si despre stoicismul cu care trebuie sa rabzi in momente ingrozitoare, si despre stapanirea fricii atunci cand situatia si imprejurarile nu ti-o permit, si despre batranete, si despre mare si despre pesti, dar peste toate astea despre solitudine. Poate altii ma contrazic, insa mie aspectul acesta mi-a atras atentia. Monologul interior sau dialogul batranului cu constiinta si cu gandurile sale n-au facut decat sa amplifice impresia mea. La un moment dat imi inchipuiam ca spre finalul cartii, Santiago va innebuni, satul sa se auda doar pe sine si miscarea apei. Dar finalul il descoperiti voi, cei care n-ati citit inca aceasta opera de mare valoare, recompensata cu premiul Pulitzer.

Si mie tot impresia de singuratate mi-a lasat-o, dar parca aceasta singuratate a batranului a fost decizia lui, putea sa dea drumul pestelui, dar nu a facut-o. Cartea am citit-o de mult, dar amintindu-mi acum de ea, fix senzatia asta o am.

PS. Ai un punct de vedere foarte fain, ar trebui sa povestesti despre mai multe carti. PE mine de ex cand eram copil m-a marcat mult JUles Verne pe care l-am considerat un vizionar. Nu pare nu stiu ce, dar a scris bine ce a scris ?

3a8082e126