Limba Ungara Sau Maghiara

[Ottavia Delamar]

Acesta este un mit prin simplul fapt că nu știm de fapt absolut nimic despre limba hunilor. Nimic, zero absolut. Hunii nu scriau, contemporanii lor latini și greci nu ne-au lăsat nici cel mai mic cuvințel din limba hunilor. Cnd spunem așadar că nu știm nimic, este nimicul absolut. Hunii puteau la fel de bine fi turcofoni, sau o altă populație siberiană, sau chiar indo-europeni, din cei pe care i numim convențional toharieni și care trăiau la extremitatea estică a expansiunii indo-europene, n ceea ce este astăzi XinJiang, Turkestanul chinezesc unde trăiesc acum uigurii turcofoni. Sau puteau fi și o populație iranofonă, precum sciții, sarmații și alanii (iașii) despre care vom vorbi mai jos.

Hunii nu scriau, contemporanii lor nu ne-au lăsat nici un cuvințel din limba hunilor, iar numele Attila pe care și-l dau afectat mulți unguri nu ne arată limba de origine. Putea fi o poreclă, atta = este tatăl ntr-un nume uriaș de limbi ale planetei. Ata, tata, mama, dada, sunt universale copilărești ntlnite din Amazonia pnă n China și Europa (n chineză: ma = mama). Attila nu ne spune așadar nimic, e o afectare modernă, asocierea maghiarilor cu hunii este un mit recent. Maghiarii au ajuns n Panonia la o jumătate de mileniu după acei huni despre care nu știm nimic.

Acesta datează din sec. XIX și presupune o rudenie, o nrudire genetică ntre toate limbile cu structură aglutinată, care ar include finlandeza-estona mpreună cu maghiara, ba chiar și turca. Este un mit lingvistic la care lingviștii serioși au renunțat astăzi, după ce s-a stabilit definitiv că similitudinile structurale sau tipologice nu implică rudenie. La urma urmei, numărul structurilor lingvistice posibile este foarte limitat și se reproduce de pe un continent la altul fără ca ntre acele limbi să existe vreo nrudire. Există doar trei sau patru sau cinci tipologii lingvistice posibile. Există de pildă limbile tonale monosilabice, unde fiecare cuvnt e o singură silabă, iar pentru că numărul silabelor posibil de realizat fonetic e limitat, acele limbi au inovat tonurile: aceeași silabă n chineza oficială, han, ma, poate nsemna cel puțin patru lucruri diferite, n funcție de ton: poate fi mama, cal, sau particula de interogație care, pusă la sfrșitul cuvntului arată că e o ntrebare.

Dar la fel funcționează toate limbile din regiune, din Asia extrem-orientală, pentru că s-au influențat areal, fonetic, una pe alta, fără a fi nrudite ntre ele. Așadar, chineza, vietnameza, birmana, limbile thai și lao, deși NU SUNT nrudite ntre ele și nu există nțelegere posibilă ntre vorbitori funcționează pe același model. E vorba de influențe areale. (Faptul că japoneza, coreeana și cambodgiana/khmer funcționează după un cu totul alt model i arată pe aceștia ca fiind relativ nou-veniți n regiune; la fel, tibetana a avut tonuri, dar le-a pierdut, și din cauza izolării geografice, dar probabil și din cauza nvecinării, n partea celalaltă, cu limbile indo-europene din ceea ce sunt astăzi India, Nepal, Bhutan și Pakistanul).
Faptul că maghiara, așadar, este o limbă aglutinată, precum finlandeza-estona, lapona, sau turca nu nseamnă că ele sunt nrudite, ci că e vorba de trăsături areale: s-au născut in aceeași regiune n care funcționa un continuum lingvistic.

Maghiara e un caz aparte printre limbile aglutinate, cum sunt cele menționate: finlandeza-estona, lapona sau limbile turcice. Maghiara posedă articole, articol hotărt și nehotărt. Etnocentrismul nostru indo-european ne-a obișnuit att de mult cu articolul hotărt der-die-das german, sau the n engleză, sau le-la n franceză, că ni se pare ceva natural. Majoritatea limbilor de pe planetă NU AU articol hotărt. Acesta există doar n limbile indo-europene recente (latina nu l-a avut niciodată, sanskrita și limbile indiene de azi niciodată și nici limbile slave sau baltice sau iraniene).

In ambele cazuri se folosește acuzativul n maghiară hz-at, determinarea sau indeterminarea fiind marcată prin terminația verbului: ltok n cazul nedeterminat, dar: ltom acolo unde e e vorba de o casă precisă pe care o cunoșteam deja. Nu există nimic asemănător n finlandeză sau turcă sau in orice altă limbă.

Maghiara e o limbă hibridă, așadar, ceea ce o face cu att mai misterioasă. Are un uriaș fond lexical iranian (szz = 100, ezer= 1000, ambele sunt numerale iraniene) și slav, ceea ce e normal, dacă ne gndim la drumul lor spre Europa. Majoritatea maghiarilor needucați nu vor ști, de exemplu, că un termen att de banal precum medve, ursul, e un mprumut slavon. La fel zilele săptămnii, calul, munca (munka), ba chiar și un termen att de banal precum bart, un tovarăș sau un călugăr nu e altceva dect slavonul brat = frate. Ba chiar și att de maghiara puszta, pusta Panoniei, nu e altceva dect slavonismul care a dat și pustiu n romnă.

Intr-o spread zone, cum e Siberia, care merge pnă n Pannonia și Bărăgan, o limbă inlocuiește pe alta. Intr-o residual zone, cum e Caucazul, sau Balcanii, limbile se adună fără să se nlocuiască una pe alta, populațiile se refugiază prin văi păstrndu-și limba, iar uneori religia și obiceiurile.

Triburile maghiare care au ocupat Pannonia probabil prin sec. X erau foarte puțin numeroase. Tipul fizic maghiar e central-european. Afară de unii secui cu ochi migdalați, vag asiatici, nimic nu-i deosebește fizic pe maghiari de cehi sau croați. Apoi, regii maghiari au permis stabilirea in Pannonia a unor masive populații nomade războinice deplasate de invazia mongolă din sec. XIII. E vorba de cumanii turcofoni și de alanii/iașii iranofoni, despre care cf. mai multe n linkurile de la sfrșitul textului.

O parte din cumani si din alani/iași s-au retras n Caucaz, unde i găsim azi sub numele de kumci și oseți. Altă altă parte din cumani și alani/iași au fugit n Ungaria. Ambele populații, cumanii turcofoni și iașii/alanii iranofoni i-au influențat foarte mult pe maghiari (cf. linkuri mai jos).

De la cumani ne-a rămas acel Codex Comanicus, un ghid de conversație medieval n cumană (turcă), iraniană și latină, iar de la alani/iași (apropo, numele occidental Alain, sau Alan tot de la aceștia vine, pentru că au ajuns pnă acolo).

Johanna Nichols, una din cele mai mari lingviste contemporane, așadar, care se bazează pe lucrările rusului Klimov, a scris Linguistic Diversity in Space And Time, una din cele mai originale summe lingvistice de la progresele structuralistilor si de la Chomsky ncoace. Singurul alt studiu global de o asemenea importanță in ultimele decenii a fost Limba Indoeuropeană si Indoeuropenii a lui Gamkrelidze și Ivanov, la rndul lor influentati de Klimov, deși fără sa o spună explicit.

Johanna Nichols aduce o teorie lingvistica globală, o interpretare a diversitatii lingvistice la scara planetara bazată pe teoria populatiilor si pe studiile areale; pe ideea (dovedita) ca diversitatea lingvistica e norma si ca diversitatea se combina istoric cu influentele areale (ducnd sistematic, in anumite regiuni unde condițiile se preteaza, la fenomenul de Sprachbund, de apropieri structurale ntre limbi diferite genetic si tipologic).

Cum de asemenea fonetica este exclusă din clasificare, se ajunge la aparenta ciudatenie prin care o limba tonala precum chineza e clasată 2 (nu exista 1), iar sumeriana 15. Cu un asemenea algoritm, nțelegerea totala a gramaticii nu e necesară, e vorba mai mult de o metoda statistica.

Limbile izolate, tocmai, au un grad de complexitate cobort, iar după cele mai recente teorii si concluzii, sumeriana e o limba tipologic aglutinata, nu izolanta, iar limbile aglutinate tind sa ofere un ridicat grad de complexitate.

Si, da, exista ergativitate pură. Limbile caucaziene de nord-est (cecena si cele din Daghetan precum avara), ca si georgiana literară snt de tip ergativ pur, fără niciun split. La fel e si tibetana clasica, din puținul pe care l cunosc.

Ca să mă dau deștept: n Banat se folosește termenul uiagă pentru recipient de sticlă, cuvnt provenit din maghiarul veg pomenit mai sus. M-am ntrebat mereu care ar fi originea lui nioarcă, broască adicătelea.

Ajadar, congluzie, Magyarii, care se considera din Gog si Magog, sunt fiii cerului divin, adevaratii detinatori ai cheii misterelor mantiei celeste a lu Mitras, injunghietoru lu Alef, AZ, inceputul si sfarsitul

1. Linia huni -> maghiari. Se presupune ca in secolul IX, cand cronicarii din vest au avut surpriza neplacută de a da nas n nas cu expedițiile maghiare, s-au scărpinat un pic n cap, au căutat n catastife și au găsit descris o alta populație migratoare care i-a călcat cu ceva sute de ani nainte, hunii. Ce o zis? No ni la ăștia, iar au venit. De aici, transferul napoi către maghiari, unde probabil ungarn-ul cronicarilor s-a transformat facil in huni. Oricum, marketingul și-a făcut efectul, poveștile deformndu-se deodată cu secolele trecute.

2. Numele Attila. Dracu știe cnd a intrat n uz, probabil secolul XIX, cu romantismul ei de baltă. Eu credeam că vine din turcă (Etele sau ceva variantă de genul). Personal am fost botezat așa pentru că era intraductibil și mama nu avea chef să mă cheme Vasile n loc de Lszl.

3. La orele de limba maghiară, teoria predată este n continuare cea de linie finno-ugrică. Din cte am nțeles de la colaboratori finlandezi pe care i-am ntrebat, și la ei se predă la fel, maghiara este inclusă ntre limbile cele mai apropiate / nrudite. Iar acum, să aflăm că nu e chiar așa?

4. Pe vremuri, secolul XIX, mai era o teorie privind originea limbii maghiare, dar de data originea geografică era către Tibet. Google Sndor Kőrsi Csoma. Evident, n-a găsit nici pe dracu, dar pe traseu a fondat studiul aprofundat al Tibetului.

5. Recul de la huni, versiunea 2. Ca să vezi cum se propagă poveștile. Dacă ntrebi pe secui, mai ales pe cei care seamană cu Noua Dreaptă n varianta Harghita/Covasna, ți vor povesti ore ntregi despre cum ei sunt un trib de huni (de-ai lui Csaba) și că orice asociere cu maghiarii este doar de conjunctură.Partea distractivă e că secolul XIX a produs o tonă de literatură romantică n jurul subiectului, care pe traseu a ajuns să se considere istorie n loc de ficțiune. Ca și cu dacopatia voastră.

c80f0f1006