Francmasoneria
Frederic Laureano
Francmasoneria a fost comparată cu un salcm bătrn avnd mai multe rădăcini (mișcări, societăți, bresle sau ordine mai mult sau mai puțin ezoterice, de la care a moștenit idei, ritualuri și simboluri) și mai multe ramuri (obediențele și ritualurile actuale). Multe legende, unele ostile, circulă despre originile masoneriei: unele implică preoții Egiptului antic, altele pitagoreicii, altele pe Cavalerii Templieri. nșiși francmasonii sunt de păreri diferite n această privință. Ce este sigur, potrivit istoricului mason Albert Mackey, este că francmasoneria n forma ei actuală a apărut n Marea Britanie n secolul al XVIII-lea. Potrivit istoricilor D. G. R. Șerbănescu și Jacques Pierre, masoneria a apărut n țările romne spre mijlocul sec. al XVIII-lea și s-a dezvoltat rapid la nceputul secolului următor.
Practic, nceputurile masoneriei operative reprezintă nceputurile culturii urbane, construcția primelor orașe-cetăți. Din punct de vedere al preistoriei speciei umane nsă, omul a fost dintotdeauna un cioplitor al pietrei. Cnd arta cioplirii pietrei a fost combinată cu geometria, a apărut Arhitectura. Primii Mari Maeștri au fost, de fapt, Arhitecți.
n epoca n care patru loji londoneze au format o "Mare Lojă Unită" n 1717, francmasoneria speculativă ajunsese să domine complet ntemeietorii acestei organizații - zidarii sau "masonii lucrători". Francmasoneria și-a dobndit cunoștințele ezoterice mai ales de la masonii speculativi, filosofi, alchimiști, gnostici, hermetiști sau rozacrucieni.
Istoricii americani, deși au remarcat că Benjamin Franklin și George Washington au fost ntr-adevăr masoni activi, au minimizat importanța masoneriei n provocarea Revoluției Americane, deoarece ordinul masonic era apolitic și includea att patrioți, ct și pe inamicii lor, loialiștii.[5]
Comunismul se opune de asemeni francmasoneriei, pe care o consideră mișcare burghezo-moșierească, cosmopolită și antipatriotică. Faptul că francmasonii pot fi de orice convingere politică democrată fără discriminări, lăsnd politica la poarta lojei și păstrnd pentru adversarii politici stimă și respect, nu este compatibil cu așa-zisa luptă de clasă.
Incompatibil cu idealurile masonice este și naționalismul de tip nedemocrat, care și promovează neamul nu prin patriotism (iubirea pentru o țară, și pentru toți locuitorii ei; promovarea unui neam printre celelalte, n cadrul democrației), ci prin xenofobie (iubirea exclusivă pentru un singur neam, nsoțită de marginalizarea minorităților și de ostilitate față de străinătate, n cadrul unui regim autoritar). Este logic ca partidele cu ideologie naționalistă de tip nedemocrat să fie adversare ale masoneriei. Atitudinea net potrivnică francmasoneriei provine din incultură, superstiții, fanatism și din propaganda dictaturilor.
Mentalitatea francmasonică este, după Mircea Eliade[7] un mod de a gndi și de a acționa n același timp esoteric (adică intim, tainic, nearătat mulțimii, mpărtășit de grupuri restrnse de oameni care se recunosc ntre ei tocmai prin acest fel de a fi și prin anumite expresii și semne comune, nvățate printr-o inițiere comună) și exoteric (adică prin declarațiile și acțiunile lor publice). Dar Eliade nu este singurul care a vorbit despre această mentalitate. Ea a fost evocată, nu neapărat sub această denumire (de cele mai multe ori apare sub numele de "mentalitate occidentală" sau "cosmopolită") și de alți autori, precum și de adversarii francmasoneriei[8].
Mentalitatea francmasonică depășește cu mult cadrul strict al obediențelor masonice, indiferent că persoanele care au această mentalitate, sunt conștiente sau nu de izvoarele ei. Această mișcare, pentru care persoana umană, viața și nevoile sale (materiale și sufletești) sunt centrul și prioritatea tuturor preocupărilor omenești, nu este nouă n istoria omenirii și apare ncă din Antichitate. Dar n cursul Renașterii se nmulțesc n Europa tot felul de societăți și grupuri care caută să creeze noi forme de relații sociale și de ornduiri politice al căror scop este, mai nainte de orice, bunăstarea și realizarea omului, prin cele trei principii ale libertății, ale egalității și ale frăției ntre inși de origini, convingeri și situații sociale diferite. Printre aceste mișcări se numără și francmasoneria, dar un om poate ajunge să mpărtășească acest fel de a gndi fără să fie francmason, prin propria experiență și cultură (și, dacă intră n contact cu vreun francmason, și dacă acesta observă convergența, poate fi invitat să intre n rndurile masoneriei). Dar este de asemenea posibil ca un francmason, prin vorbele și acțiunile sale, să răspndească n jurul lui această mentalitate, n mediul său profesional, cultural, politic, geografic sau familial.
Multe societăți, cum au fost de exemplu, n Romnia[9], Frăția sau Junimea, pot fi astfel impregnate de mentalitatea francmasonică. Studenții romni de la Paris, n secolul XIX, au avut profesori francmasoni și o parte dintre ei au fost inițiați n loja "Ateneul străinilor"; alți romni au ntemeiat la Bruxelles loja "Steaua Dunării", desemenea prezentă la Iași, Galați și București, din care au făcut parte, printre alți oameni de vază ai vremii, Vasile Alecsandri, Ion Heliade Rădulescu, Spiru Haret, Carol Davila, Alexandru Ioan Cuza și Mihail Kogălniceanu.
Aproape toți ntemeietorii Statelor unite ale Americii, printre care George Washington și Benjamin Franklin, erau francmasoni sau mpărtășeau mentalitatea francmasonică. Un alt exemplu celebru din lumea anglo-saxonă este Winston Churchill.
Pe planul filozofic mentalitatea francmasonică nu este nici religioasă (chiar dacă anumiți francmasoni pot fi ispitiți să facă din francmasonerie o religie sau chiar o sectă n locul adevăratelor religii) nici anti-religioasă (cea mai mare parte din masonerie crede n Dumnezeu pe care l consideră ca fiind un "Mare Arhitect al Universului", același și unul, indiferent cum l văd și cum l numesc oamenii). Dar este adevărat că mentalitatea francmasonică cuprinde idei care pot fi potrivnice intereselor anumitor membri ai clerului ca factori economici și sociali : de exemplu promulgarea legilor conform voinței populare și nu conform unei Cărți sfinte, libertatea pentru un cetățean de a respecta sau nu obligațiile religioase, de a fi sau nu botezat, căsătorit sau nmormntat religios, libertatea de a practica sexualitatea fără scop reproductiv, libertatea femeii de a fi sau de a nu fi mamă, și multe altele asemănătoare. Din acest motiv, mulți clerici consideră și afirmă că mentalitatea francmasonică este ceva negativ, antireligios, sau chiar anti-spiritual. Există nsă și clerici care socotesc că orice om poate ajunge la mntuire și la Dumnezeu prin propria sa credință și dezvoltare sufletească, ba chiar nafara religiilor: acești clerici nu văd nici-o incompatibilitate ntre credință și mentalitatea francmasonică, iar unii au fost francmasoni, ca de exemplu Mihail Ștefănescu zis "Melchisedec" (1823-1892), episcop al Dunării de Jos și al Romanului, istoric, om politic unionist și academician.
Pe planul juridic, mentalitatea francmasonică corespunde cu Dreptul pămntean (a se citi ca opus dreptului Divin) care dă aceleași drepturi și aceleași datorii tuturor locuitorilor aceluiași stat, indiferent de starea, originile și convingerile lor, ctă vreme nu au ncălcat legile sau ctă vreme și-au mplinit pedepsele. n schimb, nu corespunde cu Dreptul strămoșesc n care drepturile și datoriile sunt diferite de la o categorie de oameni la alta, și depind de starea, originile și convingerile lor.
Pe planul politic, mentalitatea francmasonică s-a manifestat n decursul istoriei prin mișcări care au militat n favoarea dreptului pămntean și n favoarea democrației. n aceste mișcări se practicau ncă de acum 250 de ani reguli de vot pe care astăzi majoritatea statelor din lume le-au adoptat, dar care n secolul XVIII, cnd niciun stat din lume nu era democratic, păreau utopice și chiar păcătoase (devreme ce autoritatea absolută a suveranilor și legile regatelor trebuiau să purceadă "din voia lui Dumnezeu", nu din cea a "norodului"). Regulile de vot erau fixate printr-o Constituție concepută n comun și ea-nsăș acceptată printr-un vot. Pentru a se ajunge la generalizarea acestor reguli n viața politică, au trebuit veacuri de lupte politice, cteodată violente. Lupta politică mpotriva conservatorilor, a fost lungă și durează ncă, pentru a ajunge la neutralitatea statului față de religii ("laicitatea", necesară libertății de conștiință pentru orice credincios sau necredincios, indiferent de convingerile sale), la egalitatea de drepturi ntre bărbați și femei, ntre oamenii sănătoși și cei handicapați, ntre heterosexuali și homosexuali, ntre albi, negri și orice alte neamuri, ntre diferitele clase sociale. Conservatorii nu admit astfel de reforme, fie n numele naturii (care, afirmă ei, a adaptat bărbatul la lupta cu viața n exterior și femeia la funcția maternă și casnică), fie n numele religiei (care, de pildă, nu admite nici homosexualitatea nici avortul). Conservatorii subliniază că att natura, ct și religia, nu sunt democrații, și nu cunosc dect o singură formă de egalitate: cea din fața morții.
Fără să știe, mulți cetățeni sunt astăzi, n diferitele state ale lumii, profund influențați de mentalitatea francmasonică[11]. Ei găsesc firești și normale o bună parte a ideilor răspndite de 250 de ani ncoace de francmasoni, ca de exemplu legitimitatea progresului tehnic și științific, a dorinței de a scăpa de molime, de boli și de paraziți, democrația, egalitatea bărbați-femei față de lege, ne-obligativitatea religiei. Strămoșii noștri de acum cteva veacuri ar socoti societatea noastră de azi ca fiind păcătoasă, potrivnică voinței divine și legilor firești ale lumii. Țările n care majoritatea cetățenilor mpărtășesc elementele de bază ale mentalității francmasonice, sunt cele mai puternice din lume și modelul lor social domină ntreaga planetă, deși numărul francmasonilor propriu-ziși n lume nu depășește patru milioane de persoane[1]. Nu o presupusă putere ocultă a francmasonilor explică acest succes, ci mult mai simplu, faptul că modelul social propus de francmasoni s-a dovedit cu timpul mai performant ca oricare altul, pentru a satisface nevoile fundamentale ale ființei umane, pe planurile material și sufletesc.
c80f0f1006