Tratat De Parodontologie Dumitriu 2015 Pdf

[Billy Habash]

Stomatologiaeste cel mai dinamic domeniu medical pentru că a trecut prin cele mai numeroase și semnificative schimbări n ultimii 25 de ani. Una dintre cele zece provocări importante la care a fost și este supusă medicina dentară este pachetul de acte normative elaborate ca urmare a pandemiei actuale. Adaptarea la noile condiții este necesară. Medicii stomatologi trebuie să și reconsidere obiectivele și prioritățile n domeniile financiar, organizatoric și educație medicală continuă. Fiecare dintre cele trei direcții de schimbare are elemente impuse explicit și elemente impuse implicit prin actele normative recente. Capacitatea de reacție promptă, pertinentă și eficientă a fiecărui medic stomatolog la aceste provocări poate fi un criteriu de departajare n contextul concurenței existente pe piața serviciilor publice de medicină dentară. Relația dintre partenerii actului medical este și ea supusă schimbărilor. Empatia față de pacient trebuie cștigată și manifestată prin mijloace noi. Conceptele de sănătate orală, de prevenție și activități profilactice trebuie reconsiderate. Politicile de sănătate n domeniul medicinii dentare trebuie reconsiderate și n acest sens, opinia și fermitatea exprimării opiniei medicilor stomatologi sunt necesare. Pe de altă parte, universitățile n care se formează medici stomatologi trebuie să asigure accesul studenților stomatologi la pacienți n cadrul stagiilor clinice de specialitate. Pacienții au noi reticențe și nemulțumiri față de disponibilitatea și accesibilitatea serviciilor medicale. Sentimentul că doar cu un test de SARS-CoV-2 pozitiv poți ajunge la un serviciu medical de specialitate este tot mai des semnalat dar și prognosticul oferit pacienților tratați de COVID-19 n serviciile medicale din Romnia ngrijorează.

Scopul acestei conferinţe este să stabilească numărul şi subdiviziunile cazurilor de reabilitări implantoportate din zonele laterale care au prezentat diverse probleme de spaţiu ocluzal, să analizeze gravitatea lor şi să prezinte soluţiile de tratament indicate.

Metoda: ntre ianuarie 2013 şi august 2020 am inserat n zonele laterale 281 de implanturi care au fost ncărcate cu 223 de suprastructuri fixe, din care 116 (52%) coroane unidentare şi 107 (48%) coroane solidarizate şi punţi. Nu am tratat nici un caz cu o suprastructură mobilizabilă implantoportată. Fiecare caz a fost fotografiat din poziţii standardizate: (1) nainte de nceperea tratamentului, (2) n timpul etapelor de tratament protetic relevante şi (3) după terminarea tratamentului. Fotografiile au fost stocate n fişiere PPT individuale şi au fost analizate identificnd spaţiul ocluzal.

Discuții: problemele de spaţiu ocluzal variază de la minore la majore. Identificarea şi tratamentul lor nu sunt din păcate suficient subliniate n multe manuale de implantologie. Neluate n consideraţie duc la eşecul tratamentului. Pe lngă un examen clinic focusat pe nălţimea spaţiului ocluzal, pentru un diagnostic corect sunt de nenlocuit modele de studiu din ghips sau virtual-tridimensionale dar şi fotografii luate din poziţii standardizate. Numai n acest mod se poate ajunge la rezultate de tratament satisfăcătoare.

Cuvinte cheie: zona laterală, ofertă osoasă vertical suficientă/ limitată/ insuficientă asociată cu spaţiu ocluzal suficient, ofertă osoasă verticală suficientă/ limitată /insuficientă asociată cu spaţiu ocluzal insuficient, ofertă osoasă verticală suficientă/ limitată/ insuficientă asociată cu spaţiu ocluzal mărit, ofertă osoasă verticală suficientă/ limitată/ insuficientă asociată cu pierderea dimensiunii verticale. (cu spaţiu ocluzal incert)

Reabilitarea orală cu lucrări protetice cu suport implantar a devenit o practică curentă indiferent că vorbim de edentații unidentare, n segmentul anterior sau posterior al arcadei, edentații uni- sau termino-terminale, ori edentații totale.

Lucrarea și propune o trecere n revistă a posibilităților de reabilitare protetică a diferitelor clase de edentație, dar și o actualizare a investigațiilor necesare pregătirii pacientului, a tehnicilor de preparare a neoalveolelor, recomandări privind inserarea implanturilor precum și a posibilităților de personalizare a bonturilor protetice și a coroanelor pe implanturi.

Stomatologia, n societatea modernă, a cunoscut de-a lungul anilor mai multe etape de dezvoltare, iar astăzi asistăm la dezvoltarea deosebită a sistemelor digitale care nlocuiesc activitățile manuale, elimină folosirea unor materiale și instrumentar din laboratorul de tehnică dentară. Această etapă, numită și digitalizare dă posibilitatea obținerii unor lucrări mult mai exacte și mai precise, realizate ntr-un timp mult mai scurt cu un consum de material redus și cu un confort mai bun pentru pacient. Tehnologiile aditive au un alt avantaj, n ceea ce privește stomatologia protetică, acela că au posibilitatea de a imprima proteze din diferite materiale: polimeri, compozite, metale și aliaje cu o structură densă și rugozitate de suprafață predeterminată. Cele mai frecvente tehnologii aditive aplicate n stomatologia protetică sunt stereolitografia (SLA), sistemul bazat pe jet de cerneală (3DP), sinterizarea cu laser selectivă (SLS) și modelarea depunerilor topite (FDM), n principal cu ceară, aliaje metalice, material rășinice și ceramice. Datorită prototipizării rapide, tehnica 3D ajută foarte mult n timpul planificării și realizării unei anumite construcții n tratamentul protetic.

Medicina dentară contemporană asemeni celorlalte specialități medicale se află sub constrngerea progresului tehnologic și a tendințelor terapeutice moderne. Printre aceste tendințe moderne, digitalizarea se inseră cu o serie de avantaje contribuind la creșterea sustenabilității sistemului medical. Tendința de progres spre digitalizare a fost alimentată de necesitatea minimalizării aberațiilor determinate de variabilitatea factorului uman, calibrarea algoritmilor terapeutici, eficientizarea timpului de lucru, programarea și simularea terapeutică, facilitarea colaborărilor interdisciplinare, etc.

Şef lucr. Dr. Daniela Ivona Tomiţa, Şef lucr. Dr. Cezarina Dragomirescu, Dr. Simona Jitariu, Conf. Dr. Mihaela Păpușa Vasiliu, Asist. Drd. Grigorii Deleu, Şef lucr. Dr. Diana Gheban Universitatea Apollonia, Iași

n ultima perioadă sunt din ce n ce mai multe studii care se ocupă de utilizarea medicației de origine naturală n practica stomatologică. Prin diverse tehnologii se pot pune n evidență principiile active conținute n plante iar prin studii aprofundate se pot explica unele mecanisme de acțiune a unor produse naturale care au fost folosite de-a lungul timpului n terapie. Nanotehnologia se aplică și n domeniul apiterapeutic prin obținerea de produse ce pot amplifica și mbunătăți efectul unor produse naturale. Utilizarea cicodextrinelor ca suporturi de folosire eficientă și de mărire a biodisponibilității produselor apicole n afecțiunile gingivale reprezintă o posibilitate de a mări efectul antibacterian cunoscut al mierii de albine. Am ales pentru studiu această variantă de Miere de Manuka pentru a realiza o nouă formă medicamentoasă, tip colutoriu, cu scopul de a obține un efect terapeutic mai bun asupra patologiei gingivale inflamatorii. Utiliznd chimia supramoleculară am folosit ca substrat de complexare a mierii de Manuka-ciclodextrinele. Acestea pot solubiliza medicamente hidrofobe n aplicații farmaceutice și reticulare pentru a forma polimeri utilizați pentru administrarea medicamentului. Avnd n vedere aceste date precum și rezultatele obținute prin cercetarea pe care am efectuat-o recomandăm utilizarea complecșilor de incluziune miere de Manuka cu ciclodextrină beta in raport 80/20 ca excipient n locul glicerinei.

Introducere. Infecţiile mucoasei orale sunt de etiologie bacteriana, virală sau fungică. Caracterele clinice sunt variabile n funcţie de factori legaţi de pacient precum starea generală (afecţiuni sistemice asociate), predispoziție individuală dar şi de igiena orală, fumat, focarele dento-parodontale.

Material şi metodă. S-a efectuat un studiu retrospectiv cu datele cuprinse n registrul de cazuri noi al Departamentului Clinic al Disciplinei de Patologie Orală. S-a analizat perioada dintre anul 1997 şi 2017. S-au selectat toți pacienţii care au avut diagnosticul de infecţie a mucoasei orale.

Concluzii. Infecţiile mucoasei orale sunt entităţi clinice ntlnite n practica stomatologică. Recunoaşterea acestora, stabilirea algoritmului de diagnostic şi principiile de tratament ridică uneori probleme mai ales prin aspectul clinic nşelător al acestora.

Introducere. Lichenul plan este o afecțiune cutaneo-mucoasă de cauză necunoscută produsă printr-un mecanism complex, autoimun. De asemenea, este printre principalele afecțiuni ale mucoasei orale cu care se ntlnesc medicii stomatologi n practica lor curentă. Deși factorul genetic implicat n etiologia lichenului plan nu este ncă pe deplin lămurit, există n literatura de specialitate numeroase documentări ale unor cazuri de lichen plan familial. Aceasta aduce n discuție posibilitatea transmiterii genetice a lichenului plan.

Material și metodă. n perioada 2015-2019 s-au prezentat la Disciplina de Patologie Orală a UMF Carol Davila București pentru consultație și precizare diagnostic 4 pacienți aparținnd a două familii cu leziuni sugestive clinic pentru lichen plan oral. Examenul histopatologic a confirmat acest diagnostic. n lucrare am descris caracteristicile debutului și particularitățile clinice și evolutive ale acestor pacienți.

Concluzii. Analiza cazurilor familiale de lichen plan oral arată anumite caracteristici aparte, cum ar fi: media de vrstă mai scăzută a pacienților, debut precoce, uneori manifestări clinice atipice și anumite particularități de severitate caracterizate prin episoade dese de recidivă de-a lungul timpului. Observațiile desprinse din aceste cazuri sugerează faptul ca pacienții cu lichen plan familial trebuie monitorizați cu atenție, pe perioade lungi de timp.

3a8082e126