Pur si simplu n-as mai vrea sa-mi amintesc de ziua aceea.Pe atunci
aveam 28 de ani,cerul era senin,luna era plina.Din acea noapte urasc
atunci cand este luna plina,imi este frica.Cand a inceput sa se
cutremure blocul in care stateam,o bucata din perete mi-a cazut in
cap.S-a creat o gaura intre dormitor si bucatarie.Norocul celorlalti
membri ai familiei a fost ca numai eu am primit acea bucata de
moloz .Atunci nu m-am speriat prea tare,dar dupa celelalte
cutremure,mi se face frica cand aud zgomotul acela specific de tanc
care trece prin apropiere.Totusi stiu sa lupt cu aceasta frica,doar ca
inima mea bate de sa-mi iasa din piept.Acum am un atu,stau intr-un
bloc special construit pentru sinistratii din acea perioada.Doresc
tuturor romanilor sa nu mai treaca prin acele clipe de groaza ,si
propun primariei generale a capitalei sa incrapa cat mai repede ceea
ce a promis,consolidarea blocurilor grav afectate.Stiu c-a inceput,dar
se misca cu pasi de melc.Va multumesc pentru intelegere.