9.Trofeele vanatorii de erori

[laura andreea]

Discursul lui Nae Catavencu O scrisoare pierduta de I. L. Caragiale

 O scrisoare pierdută, de I.L. Caragiale La Caragiale, în O scrisoare pierdută, întâlnim frecvent ca modalităţi de caracterizare preferate de autor următoarele procedee fundamentale, toate indirecte: 1. prin limbaj; 2. prin nume. 

 Prin limbaj: - Zaharia Trahanache are ticuri verbale, precum «aveţi puţintică răbdare», ceea ce denotă o gândire plată şi o anumită inerţie a personajului. - Dandanache e peltic, defect de vorbire care nu se potriveşte cu statutul lui social: «Asa e, puicusorule, c-am întors-o cu politica?» - Pristanda foloseşte frecvent termeni populari, mai ales regionalismele, iar neologismele le deformează, trădându-şi incultura şi lipsa de instrucţie: bampir, famelie, catrindală, renumeraţie. Ticul său verbal produce asociaţii comice: curat murdar, curat condei, curat constituţional

Catavencu de asemenea are un limbat ambiguu de neinteles si se impun barierele comunicationale.

Am gasit in Discursul lui Nae Catavencu 'O scisoare pierduta' de I.L.Caragiale

-erori in exprimare(sofisme de limbaj):sunt determinate de folosirea gresita a termenilor ,pincipalele tipuri care pot fi puse in evidenta fiind:

a)echivocatia

b)amfibolia

c)accentul

d)diviziunea

c)compozitia

-am gasit si argumente circulare(sofismele circularitatii):sunt determinate de presupunerea a ceea ce urmeaza a fi argumentat:

a)argumente circulare

b)expresii circulare

c)intrebari complexe 

d)afirmari repetate