Definiţia este o operaţie logică prin care se specifică
proprietăţile caracteristice ale unui obiect sau înţelesul unui termen. În
primul caz, ceea ce se defineşte este o noţiune. În al doilea caz, ceea ce se
defineşte este chiar termenul respectiv. Pe scurt, obiectul operaţiei de
definire este o noţiune sau un termen.O operaţie de definire are drept rezultat
o definiţie. Definiţia este o propoziţie care fixează rezultatul unei operaţii
de definire.
Componentele definiţiei
Orice definiţie are următoarele componente:
- definitul, adică noţiunea sau termenul care formează
obiectul operaţiei de definire;
- definitorul, adică ceea ce se spune despre definit;
- relaţia de definiţie; în exprimarea obişnuită, relaţia de
definiţie este redată prin cuvinte precum: este, înseamnă, desemnează etc.Se
obişnuieşte ca structura oricărei definiţii să se redea astfel: A=dfB
Reguli:
Regulile definitiei corecte:
1.regula adecvarii-adica definitia nu trebuie sa fie nici prea larga ,nici prea ingusta .
2.sa nu fie circulara-adica termenul definitor nu trebuie sa se sprijine pe termenul definit.
3.sa se folosesca termeni clari si precisi-adica nu trebuie sa fie exprimata in limbaj obscur ,echivoc sau figurat si sa nu se complice fara rost.
4.sa fie afirmativa-adica definitorul nu trebuie sa spuna cum este definitul si cum nu este aceasta ,deoarece ar constitui o sursa de confuzii,cum este caazul definitiilor.
5.sa fie consistenta-adica nu trebuie sa intre in contradictie cu alte definiti si propoziti din interiorul unui sistem de propozitii.
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
CLASIFICARE:
Clasificarea este o operatie logica prin care notiunile sunt ordonate si grupate dupa diferite criterii ,in diferite clase.
Regulile clasificarii corecte:
1.clasificare completa-adica nu trebuie sa lase rest:fiecare din elementele ce formeaza obiectul clasificarii trebuie introduse intr-o clasa.
2.pe aceeasi treapta a clasificarii intre clase raporturi de opozitie si contradictie-trebuie sa intre intr-o clasa nu in doua
3.criteriu unic-plecand de la locuitorii unei tari ar fi gresit sa-i clasificam pe aceeasi treapta a clasificarii,in femei,barbati,tarani si intelectuali.Procedand asa ca urmare a folosirii simultane a doua criterii de clasificare s-au obtinut clase intre care nu exista un raport de opozitie.
4.intrescectia claselor pe un anumit nivel zero-notiunile date ,clasele obtinute si fundamentul clasificarii.
5.omogenitate-asemanarile dintre obiectele aflate in aceeasi clasa trebuie sa fie mai importante decat deosebirile dintre ele.
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
INFERENTE:
Principalele forme de inferențe imediate sunt următoarele: obversiunea și conversiunea.
Obversiunea
Obversiunea constă în obținerea dintr-o judecată dată a unei alte judecăți echivalente, dar opusă calitativ, adică dintr-o judecată afirmativă obținem una negativă și invers dintr-una negativă obținem una afirmativă.
Exemplu:
Simbolic și general: „S este P” → «S nu este non-P».
Natural și concret : „Omul este spiritual” implică „Omul nu este nespiritual”.
Conversiunea
Conversiunea este obținerea unei judecăți noi, al cărei subiect logic este predicatul logic al judecății inițiale și al cărei predicat logic este subiectul judecății inițiale.
Exemplu:
Simbolic și general: „Toți S sunt P” → „Unii P, și numai unii P sunt S”.
Natural și concret: „Toți consecvenții sunt oameni” implică „Unii oameni și numai unii oameni sunt consecvenți”.