Filmul Toate Pânzele Sus

[Custodio Groves]

Produsntre 1975 - 1977, filmul prezintă aventurile devenite legendare ale celor doi prieteni, doi ingineri, colegi de studii, romnul Anton Lupan și francezul Pierre Vaillant; francezul apărnd la timpul trecut, doar n amintirile lui Lupan. Anton Lupan pleacă n căutarea goeletei L'Esperance, corabia sa și a prietenului său, fără să știe că a fost atacată de pirați n Marea Neagră, n largul portului Sulina, unde o și găsește eșuată n apropierea farului.

Anton Lupan l caută mai ales pe Pierre, prietenul său breton, pentru a pleca mpreună spre un teritoriu necunoscut al Țării de Foc, unde cei care au ncercat să pătrundă fie au murit ori s-au ntors, după ncercări cumplite, fără să reușească să-l cerceteze. Corabia este găsită (mai mult sau mai puțin) din ntmplare și apoi recondiționată de Lupan și oamenii pe care i adună n jurul său, dar despre prietenul său nu se mai știe nimic. Lupan e nevoit să plece fără Vaillant n călătoria peste Oceanul Atlantic, cu destinația Țara de Foc, cu aceiași oameni, care constituie nucleul echipajului său.

Micul echipaj, format din șase bărbați (Lupan, Ieremia, Haralamb, Gherasim, Busuioc și Ismail), un adolescent (Mihu), o femeie (Adnana) și un cine (n carte Negrilă, dar n film cățelul Lăbuș) are parte de numeroase peripeții, nfruntnd pirații mauri, furtuni și uragane, iar mai apoi căutnd să-l scoată din ncurcătură pe bucătarul Ismail, care intră n bucluc făcnd pariuri nechibzuite pe lupte de cocoși, n porturile Americii Latine. Oamenii și Adnana (provenită dintr-o familie de navigatori) sunt curajoși, dintr-o bucată, astfel reușesc mpreună să treacă peste toate ncercările și l urmează ncrezători pe căpitan n căutarea prietenului dispărut.

Scenariul filmului serial care a ecranizat romanul Toate pnzele sus! (1954) al lui Radu Tudoran a fost scris de Alexandru Struțeanu și Mircea Mureșan. Filmul a fost realizat n studiourile Centrului de Producție Cinematografică București; producătorii au beneficiat de sprijinul organelor de partid și de stat din județele Constanța și Tulcea, al Ministerului Transporturilor și al Ministerului Turismului. Filmările au avut loc n anii 1975-1976.[2]

Filmul a fost regizat de Mircea Mureșan, ajutat de regizorii secunzi Mariana Petculescu și Nicolae Corjos. Filmările speciale și trucajele au fost realizate de Alecu Popescu, iar realizatoarea genericului a fost Florica Vintilă. Amploarea acțiunii a necesitat prezența unui număr mare de consilieri din marina militară romnă, precum căpitanul de rangul I Dumitru Munteanu, inginerul Nicolae Zeicu, căpitanul de rangul II Alexe Rucăreanu, inginerii Costică Dumitrașcu și Ion Țigaret.

Premiera primului episod al serialului a avut loc la TVR, duminică, 13 martie 1977, la ora 10:00. După aproape un deceniu, n 1986, a fost adaptat pentru marele ecran un fragment constituit din primele trei episoade ale serialului de televiziune.[2]

Directorul de imagine Nicu Stan a primit n anul 1977 Premiul pentru imagine al Asociației Cineaștilor din Romnia (ACIN) - pentru serialul TV Toate pnzele sus (ex-aequo cu Iosif Demian pentru filmul Buzduganul cu trei peceți). [4]

Asa am aflat de Sulina cum am scris in titlu (evident dupa ce am invatat la geografie in clasele primare si gimnaziale despre Dunare, Delta si bratele de varsare ale Dunarii). Nu stiu ce a fost mai intai...romanul, filmul, romanul Toate panzele sus... nu stiu ordinea dar stiu ca mi-a ramas in minte ca un loc special, drag, prieten... (oare se poate spune asa?).

Romanul Toate panzele sus a fost si este cartea cea mai indragita de mine (alaturi de Morometii - ca sa nu fiu nedrept). De acolo a plecat in calatorie goeleta Speranta cu echipajul ei formidabil intr-o calatorie care m-a incantat peste 40 de ani si ma va incanta in contiunuare. De acolo adica din Sulina de pe plaja salbatica de langa farul vechi... 40 de ani mi-am dorit sa vad locul acela si nu numai, sa vad si cum curge Dunarea in... mare.

Mai mult am fost de 17 ori in Delta Dunarii timp de 15 ani consecutiv dar de fiecare data la... ? ati ghicit: Mila 23!!! Cat mai era de la Crisan la Sulina? 2 ore cu nava clasica, 0 jumatate de ora cu o rapida sau vreo 30 de km...

Am vrut sa fie nava clasica pentru placerea de a merge incet, de a opri in toate statiile, de a vedea lumea pestrita rau care merge cu aceasta nava (cred ca va dat seama ca dupa 17 drumuri facute la Mila 23 am stiut ce vreau...). Si a fost un drum de 5 ore si ceva frumos dar greu (nava aglomerata ca pe vremuri de 23 august, un grup de cca 50 de copii caratisti de la 5 la 20 de ani care mergeau la un concurs la Sulina, marfuri pentru 3,4, 5, ... 7 magazine de pe traseu... etc).

Am ajuns spre seara adica pe la 18,30 numai bine sa vedem si asfintitul. Sulina este on oras mai degraba mic dar sfatul meu (dupa ce am trecut pe acolo) este sa se ia un taxi indiferent (sau aproape) uunde ar fi cazarea. Cu 10 lei in Sulina mergi cu taxi-ul oriunde.

Am "tras" la o pensiune gasita pe net, vila Alina. O constructie noua (pe fonduri europene) de trei etaje, fara curte (ca la hotel!), camere curate, o bucatarie dotata (folosita doar la cafeaua de dimineata sau seara la o cina tarzie - si neindicata- din ce am avut de acasa ori de la market, o sala de masa... mobila noua, lenjerii noi, balcon la strada si cu vedere 1/2 la Dunare si debarcadere... pret rezonabil adica 130 lei/zi doar cazare. Bine spre... binisor deoarece in camera noastra (nu si in altele) se simtea canalizarea Sulinei. cum spun, toate noi dar nu neaparat si de calitate... (bani europeni deh).

Sulina este o incantare. Faleza ori cum sa-i spunem, cheul Dunarii e ca in carte ori in filmul facut in 1963. Sunt pastrate multe cladiri din cele vechi de pe vremea Comisiei Dunarii de Jos, cu lucraturi si balconase venetiene, facute din piatra (cine stie cat de greu adusa cu slepurile) sunt si cladiri mai noi ori noi nu neaparat frumoase dar ce a fost frumos s-a pastrat. Sunt o multime de biserici de toate natiile dar, din pacate, multe in... revizie, sau cumva parasite... Pe celalalt mal este ruina santierului naval care in vremea comunismului dadea de lucru probabil unor sute de oameni direct iar indirect unor mii. Acum doar o firma mare de tabla arcuita mai spune ce a fost acolo.

Dar sa revin. Din Sulina in cateva zile poti face (si am facut) cateva excursii frumoase. Una este la grindul Letea adica o plimbare de cca 1,5 ore cu o barca cu motor destul de rapida, vizita la padurea Letea cu speranta intalnirii cu hergheliile de cai salbatici, o plimbare cu " safari" adica acea masina fara capac si cu banci care te hurducaie peste hartoape. In cazul nostru "safari" a fost o caruta cu banci laterale si cu... 2 cai putere care avand voie sa intre si in padurea Letea (altfel rezervatie naturala interzisa pentru auto) a fost probabil mai buna pentru plimbare. Am vazut padurea, un stejar secular (vreo 500 de ani), dunele de nisip specifice, doar... urme de cai. Per total punand la socoteala si multele canale strabatute, cu multi nuferi albi dar mai ales galbeni, cu pasari, a fost frumos.

A urmat o zi de relaxare si anume cateva ore de pescuit pentru barbati si plaja la mare pentru dame. La plaja am fost si noi dupa ora pranzului (adica dupa ce prinsesem pe canal la "Podul Militar" vreo 10 rosioare de 100,150 de grame pe care LE_AM ELIBERAT vii in canal).

Plaja EXCEPTIONALA! Spun asta pentru ca: nisipul este extrem de fin (probabil conteaza enorm ce aduce Dunarea), amenajare (tip umbrele, sezlonguri, baruri, smecherii) absolut rezonabila ca dimensiune, dotari, agresivitate sonica... etc.

Apa are adancimea la tarm intre 0,5 m si... 0,5 m la o departare de mal de peste 50 de metri. Obosesti pana cand apa ti-ar ajunge macar la... burta asa incat e rai pentru cei (multi) care nu stiu sa inoate. Nisipul pe fundul marii? puf!!!

De o parte si de alta a zonei amenajate avem cel putin cate 1 km de plaja libera, aproape salbatica. Noi voiam ca de la Sulina sa mergem la Corbu langa Navodari, pe o paja mai salbatica. Nu a fost nevoie, am avut-o la Sulina.

Intoarcerea (pe jos, 3,5 km) de la plaja spre pensiune a insemnat si vizitarea cimitirului (desigur si el cosmopolit) al acestui oras cosmopolit. Frumos: o printesa italianca, un pirat, multi, multi capitani de corabii (ori vapoare, cine stie) marinari de toate natiile, amploaiati din toata Europa anilor 1800 si 1900... monumente funerare interesante, ciudate, spectaculoase ori induiosatoare...

Nu cumva sa mergeti in Sulina si sa nu vedeti cimitirul. Si n-am spus de cimitirul musulman si cel evreiesc care erau cu poarta inchisa (asa o fi regula la ei) dar ce se vedea era de asemenea extrem de interesant.

Ultima excursie a fost la varsarea Dunarii in mare si a fost cea mai... tare;) O barca lunga cu vreo 10,12 pasageri, cu motor si care putea merge (si uneori o facea) si cu 40,45 km/ora ne-a dus pe cana, pe " Bara Sulina pana la mare.

Trebuie sa fiti avertizati dinainte ca daca nu te uiti cu atentie tot crezi ca est pe Dunare, pe canal atata timp cat de o parte si de alta sunt diguri de piatra, stuf, copaci dar de fapt de la o vreme acesta este doar un canal artificial, dincolo de digurile din stanga si din dreapra e marea!!! Si se merge asa mult, cativa km, ... este impresionant.

Pe parte dreapta e marea spe plaja, spre Constanta iar pe partea stanga golful Musura adica tot marea... Senzatia este grozava, nu se poate povesti, trebuie simtita pe... viu. Nu am iesit in mare deoarece valurile in acea zi erau cu adevarat periculoase. Nu a iesit nici o barca si a fost oprita o zi intreaga o nava de croaziera venita de la Viena care avea 139 de m lungme!!! Nu a putut iesi iar seara a plecat catre Tulcea.

Pe drum pana la varsare se trece pe langa farul vechi (adica cel care apare de atatea ori in filmul Toate panzele sus unde era esuata Speranta) apoi pe langa cladirea statiei meteo si in final farul cel nou chiar la capatul Barei Sulina.

La intoarcere, deoarece nu am putul iesi in mare pentru a intra in golful Musura, am folosit un canal de langa farul vechi si am intrat totusi in golf. Pentru un calator adevarat si aceast mica plimbare in golf este ceva deosebit.

3a8082e126