Ceasul De Apoi De Tudor Arghezi Comentariu Literar
Tonja Witcraft
"Acest tnăr, la o vrstă cnd eu gngăveam versul, rupe cu o cutezanță fără margini, dar pnă astăzi coronată de cel mai strălucit succes, cu toată tehnica versificării, cu toate banalitățile de imagini și idei, ce multă vreme au fost socotite, la noi și in străinătate, ca o culme a poeticii și a artei."[13]
A fost un admirator al simbolismului și a altor curente aparținătoare (cum ar fi Secesiunea vieneză) polemiznd n articolele vremii cu George Panu de la Junimea' asupra atitudinii critice a celui din urmă privind Literatura modernistă.[15] La 19 ani a intrat la mănăstirea Cernica, unde a stat patru ani, pnă n anul 1904. n anul 1900 a devenit diacon, apoi secretar al mitropoliei din București.[16] n 1904, a publicat mpreună cu Vasile Demetrius o revistă proprie, Linia Dreaptă, care a ncetat să mai apară după doar cinci numere.[17] Arghezi, Gala Galaction și Demetrius au fost legați printr-o strnsă prietenie, cum reiese din mărturisirea fiicei lui Demetrius, artista și nuvelista Lucia Demetrius.[18]
n romanele sale, poetul a mărturisit că nu era foarte atras de cariera de călugar, căci autorul ciclului Psalmilor era un eretic și nu un spirit mistic. A recurs la acest refugiu mai mult din comoditate, unul din unchii săi fiind un nalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Romne. n romanul Cimitirul Buna Vestire a parodiat cu sarcasm lumea monahală.
n 1905 a nceput un șir de călătorii n străinătate, deoarece la 30 ianuarie 1905 Constanța Zissu a dat naștere lui Eli Lotar, primul copil al lui Tudor Arghezi. Mama copilului, profesoară, a fost nevoită să-și ascundă maternitatea și să-și lase fiul la Paris, n grija unei doici. ngrijorat, Arghezi s-a hotărt să plece la Paris unde a stat puțin timp, apoi s-a mutat la Fribourg, unde a scris poezii și a participat la cursurile Universității Fribourg, dar nu a fost mulțumit de puternicul accent catolic al acesteia. S-a mutat la Geneva, unde a scris poezii, a asistat la cursurile Universității și, ca să-și cștige existența, a lucrat n atelierul unui bijutier.[19]
S-a rentors n Romnia n 1910, și a publicat lucrări n Viața Romnească, Teatru, Rampa, și n revistele lui N. D. Cocea Facla și Viața Socială, dar și n revista Cronica n colaborare cu Gala Galaction; s-a aflat ntr-o perioadă n care a avut o activitate literară prolifică, scriind versuri, pamflete politice și articole polemice cu care și-a cștigat notorietatea n cercurile teatrale, politice și literare ale vremii.[20] Cocea a contribuit la succesul lui Arghezi, publicnd unul din primele poeme ale poetului, Rugă de seară.[21] n anul 1913 a devenit editor-șef la ziarul Seara, n care a publicat articole politice și recenzii.
n această perioadă, Arghezi a devenit un critic de artă valoros și a luat apărarea pictorului Ștefan Luchian care suferea de scleroză multiplă și era acuzat de fraudă (din cauza suspiciunii că nu ar mai putea picta, dar ar permite ca lucrările altora să fie semnate cu numele său)[22]
Era prezent cu regularitate la Kbler Caf din București unde s-a format un cerc de artiști și intelectuali boemi care i includea pe scriitorii Ion Minulescu, Liviu Rebreanu, Eugen Lovinescu, Victor Eftimiu, Mihail Sorbul și Corneliu Moldovanu, dar și pe pictorii Iosif Iser, Alexandru Satmari, Jean Alexandru Steriadi, compozitorul Alfons Castaldi, și pe colecționarul de artă Krikor Zambaccian.[23] Conform lui Zambaccian, Arghezi a putut fi văzut mai rar la celălalt loc de ntlnire, Casa Capșa.[23] n acea perioadă era și un asociat al omului politic și colecționarului de artă Alexandru Bogdan-Pitești, și lua parte n mod regulat, mpreună cu Galaction, Cocea, Minulescu, Adrian Maniu și alți artiști plastici, la cercul creat de Maniu de la Știrbei-Vodă, lngă Parcul Cișmigiu.[24] A scris și un poem dedicat lui Bogdan-Pitești.[24]
După izbucnirea primului război mondial, Arghezi a scris articole mpotriva taberei politice conduse de Partidul Național Liberal și de grupul de susținători ai lui Take Ionescu, care doreau ca Romnia să intre n război alături de puterile Antantei (ca o ncercare de a cuceri Transilvania de la Austro-Ungaria); a fost un susținător al unirii Basarabiei Vechiul Regat și detesta alianța implicită cu Rusia Imperială. Articolele sale din Gazeta Bucureștilor și Bukarester Tagblatt i-au atras acuzația de colaboraționism, precum și condamnarea la 5 ani de nchisoare.[25]
n perioada 1918-1919 a fost nchis un an, mpreună cu 11 ziariști și scriitori (ntre care și Ioan Slavici), la Penitenciarul Văcărești. n 1927 a apărut prima sa carte de poezii "Cuvinte potrivite", iar un an mai trziu tot sub direcția sa, apare ziarul "Bilete de papagal". După această dată, Tudor Arghezi va publica mai multe volume de versuri, romane, nenumărate articole. Va impune n literatura romnă ca specie literară tableta, un gen de pamflet alegoric. n 1929 publică prima sa carte de proza, "Icoane de lemn".n 1931 va publica placheta de versuri "Flori de mucigai" legată, ca și "Poarta neagră", de anii de detenție. Tot acum, pentru copii, publică volumul n proza "Cartea cu jucării", inaugurnd o direcție secundară n creația scriitorului, ce va continua, mai apoi, cu poemele știute de școlari: "Cntec de adormit Mitzura", "Buruieni", "Mărțișoare", "Prisaca", "Zdreanță" s.a. Manualele școlare cuprind multe creații ale sale destinate copiilor din toată lumea. n anul 1933 a publicat volumul Tablete din Țara de Kuty, n care a criticat societatea romnească și elita sa politică, ntro manieră grotescă.n 1934 publică romanul "Ochii Maicii Domnului" , tema principală fiind dragostea materna și devotamentul filial. Continuă să scrie poeme și n 1935 publică volumul "Versuri de seară". n 1936 apare "Cimitirul Buna-Vestire", roman, dar care poartă subtitlul "poem". n 1942 vede lumina tiparului romanul "Lina", de fapt un lung poem n proză.n 1943, sub genericul "Bilete de papagal" (ziarul "Informația zilei") publică ndeosebi pamflete usturătoare, pentru care e cercetat de poliție. La 30 septembrie, apare pamfletul "Baroane", n care l atacă pe ambasadorul german Manfred von Killinger[26]. Ziarul e imediat confiscat, scriitorul e nchis la București și n lagărul de la Trgu Jiu. Va fi eliberat un an mai trziu. După eliberarea din detenție n 1944 a publicat pamflete asupra colaboratorilor regimului, memorii și un nou volum de tablete, intitulat Manual de morală practică.
Valoarea poeziei lui Arghezi stă n primul rnd n adncimea perspectivelor interioare.[27] n Testament se ncepe cu ideea legăturii ntre generații , se accentuează asupra sforțării pe care o depune natura spre a obține un rezultat, apoi ochiul are o viziune de sus asupra germinației antropologice. Străbunii vin din noapte prin gropi și rpi. bătrnii se trăsc pe brnci , iar trudnicul lor efect este un morman de oseminte, vărsat n poet:
Proza lui Tudor Arghezi intră n sfera liricului. (G. Călinescu, op. cit. p. 317). n Icoane de lemn sunt zugrăvite figuri reale din clerul romn contemporan cu tinerețea scriitorului. n Tablete din țara de Kuty Arghezi dă pamfletului atmosfera fabuloasă din opera satirică a lui Jonathan Swift și a utopiștilor n genere. Aici este atestată excepționala vocație a spiritului vizionar arghezian. Nucleul romanului Buna-Vestire este capitolul despre nvierea morților, ce pare a fi inspirat din cazul de la Maglavit. Biserica oficială ce respinge anomalia, neprevăzută n texte, e confruntată cu credulitatea babelor. Turburarea autorităților , răsturnarea vieții zilnice sub imperiul miracolului sunt văzute cu un mare simț al evenimentelor fantastice. Apocalipsul cel mai grandios se amestecă cu ironia, n pagini excepționale.
n 1948 apare n ziarul PCR Scnteia, n patru episoade consecutive, celebrul articol al lui Sorin Toma, fiul poetului proletcultist A. Toma, intitulat "Poezia putrefacției sau putrefacția poeziei", n care, printre altele, acuznd pestilențialul poetic al lui Tudor Arghezi, autorul sancționează un "urt mirositor vocabular". Articolul se ncheie cu o veritabilă amenințare cu moartea. Scriitorul va fi interzis imediat după publicarea acestuia și se retrage din viața publică n căsuța lui de la Mărțișor unde ar fi supraviețuit, după cum afirma, din vnzarea cireșelor.
La vrsta de 16 ani debutează n "Liga ortodoxă" a lui Alexandru Macedonski, sub semănătura Ion Theo. Pnă n 1910 - cnd a nceput să conducă sau să editeze el nsuși reviste și ziare cum sunt: "Cronica", "Cuget romnesc", "Națiunea", "Bilete de papagal" - publică la mai multe periodice ale vremii: "Revista modernă", "Viața nouă", "Facla", "Viața romnească" și altele.
Pentru activitatea sa remarcabilă n literatură primește prima oară n 1936, la egalitate cu George Bacovia și a doua oară n anul 1946, Premiul Național de Poezie. n anul 1955 este ales membru al Academiei Romne, este distins cu numeroase titluri și premii, iar n anul 1965 primește Premiul Internațional Johann Gottfried von Herder, acordat de Universitatea din Viena.
De cțiva ani ncoace, Dana Moroiu a reușit la Editura Baroque Books & Arts o resuscitare spectaculoasă a bibliografiei Monicăi Pillat. Cteva titluri sunt menite să recalibreze prezența autoarei n ierarhiile istorico-literare. n plan larg, ar urma și recuperarea sa mediatică de către sensibilitatea noilor publicuri cititoare, ntr-att de natural și captivant i se nscriu temele, atmosfera, arsenalul stilistic și strategiile narative ntre simbolismul, hieratismul și ermetismul poetic și realismul epic interbelic, de-o parte, și, de cealaltă, postmodernitatea dornică de sertare, mixaje diaristico-ficțional-evocative, alternanțe temporale, metaliteratură și jonglări naratologice provocatoare de meraviglia.
b37509886e