ÎMPLINIREA CHEMARII
TALE
"Fiecare sa ramâna în chemarea pe care o avea când a fost chemat." 1
Corioteni 7:20
Când Petru a predicat de Ziua Cinzecimii, s-au întors la Hristos trei
mii de suflete. Însa când Pavel a predicat, un baiat a atipit, a cazut pe
fereastra de la etajul trei, si-a rupt gâtul si a murit. N-a fost un semn prea
încurajator, nu? Însa Pavel a admis ca predicarea nu era punctul sau forte: "Eu
însumi, când am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos si plin de
cutremur. Si învatatura si propovaduirea mea nu stateau în vorbirile
înduplecatoare ale întelepciunii..." (1 Corinteni, 2:3,4). Desi nu era cel mai
înzestrat orator din oras, Dumnezeu i-a dat puterea sa învie din morti baiatul
care cazuse de la etajul trei. Ia aminte: "Fiecare sa ramâna în chemarea pe care
o avea când a fost chemat." Ceea ce îi lipsea lui Pavel ca vorbitor, era mai
mult decât compensat prin talentul sau de scriitor. Pana sa a schimbat lumea. A
fost mai responsabil de promovarea doctrinei Noului Testament mai mult decât cei
care si-au petrecut fiecare clipa în compania lui Isus. A judecat orase, a
îndreptat soti adulteri, a oprit incesturi, a respins idolatria si a restabilit
Adevarul. Pavel n-a avut nevoie sa predice; a scris Cuvântul care le-a oferit
altora suportul pentru a face acest lucru. Prin scrierile lui Pavel s-a eliberat
ceva atât de puternic, încât chiar si când a fost închis, n-a cerut un avocat si
nici o masa decenta, fiind satul cu hrana din închisoare. A cerut doar mai multa
hârtie, pentru a putea scrie. Si pentru ca a facut acest lucru, si azi mai sunt
atinse suflete, care se întorc la Domnul. Ce mostenire! Si toate acestea pentru
ca un om a fost devotat chemarii sale! Acum, întrebarea: "Esti dedicat chemarii
tale?"