paradoxul banatean

[Sorin Paian]

Caut în dictionar un cuvânt potrivit prin care s'ar putea caracteriza aspectul deosebit de ciudat sub care se înfatiseaza cultura Banatului în cadrul larg al culturii românesti, si marturisesc din capul locului ca în cele zece mii de pagini ale dictionarului nostru scris si nescris mi-e cu neputinta sa gasesc cuvântul care sa resume lapidar paradoxul banatean despre care voim sa vorbim. (…) Înainte de a trece la demonstratie, îl formulam, chiar cu riscul de a nu fi pe placul tuturor. Niciuna din provinciile românesti nu are o cultura etnografica, anonima, populara, atât de diferentiata ca Banatul, dar în acelas timp niciuna din provinciile românesti n'a dat relativ asa de putine personalitati creatoare ca Banatul.(s.n.) Propozitia aceasta, desi cam fara de manusi oferita cititorului spre cântarire, are totusi meritul de a cuprinde fara reticente un elogiu, cum nu se poate mai frumos, la adresa geniului fara de nume al poporului din regiunea aceasta si în acelas timp de a sublinia o constatare, de altfel prea evidenta sa nu fi fost facuta cu îngrijorare si de altii. (...) Cultura Banatului e neaparat o cultura etnografica, anonima, populara. Ţaranul de aci are un cuvânt, prea cunoscut ca sa-l mai amintim, de-o extraordinara mândrie locala. Oricât de "tantos" si de caraghios ar parea taranului de aiurea, banateanul are totusi dreptate sa se socoteasca într'o anumita privinta "fruncea". Solul manos, belsugul în paine si vin, un temperament cu multa constiinta de sine, s'au întâlnit pentru a creia sub inspiratia continua a unui minunat peisaj o flora culturala de-o bogatie baroca. (...)

De la salbele încarcate de galbeni ale tarancelor, de la jocurile cu vegetatii tropicale de forme - pâna la variantele harnic brodate ale baladelor - stilul etnografiei banatene are ceva din caldura, din pasiunea si excesul barocului. (...)

 

Fragment din studiul Barocul etnografiei româneşti de Lucian Blaga