[scrierile] Parintele Paisie de la Sihla - despre rugaciune: "Rugati-va cat mai mult lui Dumnezeu! Aceasta este toata speranta mantuirii noastre"
Kyrill
Teologia noastra este rugaciunea!
Orice crestin, fie calugar, fie mirean, trebuie sa aiba un program de
rugaciune.
Rugati-va cat mai mult lui Dumnezeu! Aceasta este toata speranta
mantuirii noastre. Ca din rugaciune izvorasc toate faptele bune.
Sa fii cuminte si sa nu lasi rugaciunea.
Zi bogdaproste ca Maica Domnului este cu noi si nu lasa rugaciunea.
Sa nu te temi niciodata, caci la carma vietii noastre este Bunul
Dumnezeu, este Mantuitorul nostru Iisus Hristos cu Maicuta Domnului. El
ne acopera cu harul Duhului Sfant. Numai sa nu lasam sfanta rugaciune.
Cand suntem la o rascruce in viata, sa facem doua lucrari: sa ne rugam
si sa intrebam.
Sa ai pe mama la dreapta si moartea la stanga. Mangaie-te cu ele. Cand
esti fricos te mangaie mama, adica rugaciunea; iar cand esti prea
voios, te mangaie moartea, adica lacrimile. Asa, in toata vremea,
aceste doua surori iti vor fi de mare folos. Spor in toate cele bune.
Primul folos al rugaciunii este pacea sufletului si multumirea
duhovniceasca. Oriunde esti - esti linistit; orice faci - esti
multumit, stiind ca toate sunt randuite de la Domnul.
Acea rugaciune este mai de folos care izvoraste lacrimi de umilinta,
care ne ajuta sa parasim pacatele si sa crestem in dragoste, in
smerenie si in credinta. Fiecare sa se roage cu rugaciunea care-l ajuta
sa sporeasca mai mult in fapte bune si pocainta.
Rugaciunea cu simtire si lacrimi ne uneste cu Hristos, dulcele nostru
Mantuitor.
Lacrimile la rugaciune, cugetul ca esti cel mai pacatos, o mare bucurie
in inima si multa iubire si mila fata de toata zidirea sunt semnul
sporirii duhovnicesti.
Mare putere are Psaltirea asupra duhurilor rele. Psaltirea unita cu
postul si smerenia sunt cele mai puternice arme impotriva diavolilor.
Ca cine citeste psalmi imita pe ingeri si canta impreuna cu ei.
Ravna, rugaciunea si smerenia ajuta cel mai mult pe calea mantuirii.
Sa unim rugaciunea citita cu cea cantata, adica rugaciunea din carti cu
cea rostita in taina inimii, si atunci vom spori si vom dobandi multa
bucurie si pace in suflet.
Nu traim ca sa mancam, ci mancam ca sa traim! Caci trebuie sa avem
intotdeauna constiinta si mintea curata; ca rugaciunea noastra sa poata
ajunge la cer!
Cand ne rugam, trebuie repetat mereu: "Iarta-mi mie, Doamne, cum iert
si eu".
Sa ne rugam lui Dumnezeu cu lacrimi si sa postim, ca Dumnezeu are de
unde da, daca are cui da!
Totdeauna sa fiti cu gandul la biserica, ca acum se canta "Heruvicul",
acum se canta "Axionul"...
Sa ne rugam nu numai pentru bunii nostri frati si prieteni care ne
iubesc, ci si pentru cei care nu ne iubesc, ca sa dovedim ca suntem
fiii lui Dumnezeu dupa dar si sa vedem usa raiului deschisa spre noi.
Sa ne rugam unii pentru altii, ca Dumnezeu sa ne invredniceasca de
mantuire si sa ne faca parte de un coltisor de rai...
Rugaciunea putina, facuta mecanic, din sila sau de ochii altora, este
buna, dar nu aduce mult folos, pana se atinge Duhul lui Dumnezeu de
inimile noastre.
Kyrill
M-a intrebat un batran odata: "Parinte Paisie, dar ce-i aceea mandrie,
parinte, cum vine?" (El umbla iarna cu capul gol si descult, prin
zapada.) "Frate Gheorghe, mandria este atunci cand ai sa socotesti ca
tu esti ceva mai mult decat altul, ca esti mai bun, mai frumos ca
altul..." "Saracu' de mine, parinte Paisie, eu sa am ceva bun? Dar ce
am eu bun?" A stat opt ani cu mine... Parintele Ghenadie Avatamanitei.
Nu vedea nici el, saracul, ca si mine...
Iaca, asta e mandria: cand te socotesti ca stii mai mult decat altul,
ca poti ceva mai bine decat altul. Asta e mandria. Si e foarte
periculoasa, ca nu-i place lui Dumnezeu mandria asta. Ca daca socotesti
ca stii mai mult, ca poti mai mult, ca faci mai mult, sa nu patesti ca
acela care socotea ca face, ca drege, ca posteste, iar cel de langa usa
plangea si isi batea pieptul ca nu are nimic bun. Si a castigat mai
mult decat acela care socotea ca are ceva de la el insusi - Vamesul si
Fariseul...
Ca Mantuitorul a zis: "Cand veti implini vreo porunca, sa spuneti asa:
"Rob netrebnic sunt eu, si n-am facut decat ceea ce eram dator a face".
De cate ori te manii, mania nu lucreaza dreptatea lui Dumnezeu. Cand te
manii, acolo e duhul razvratirii, duhul mandriei, duhul slavei desarte,
sa stii. El te indeamna sa nu te smeresti - "Ce, eu sunt chiar atata de
lepadat?!"
Ca vezi, eu pot sa zic asa, singur: "Mai oameni buni, da' pacatos mai
sunt, da' prost mai sunt, da' rau mai sunt, mai"... Dar ia sa ma faca
altul prost si urat, sa vezi cum ma umflu si ma manii asupra lui - "Ce
te intereseaza? Ce te ocupi de mine? Ce cutare...?" Ei, apoi asta-i
smerenie? Atunci cand altul te ocaraste si te smereste fara voia ta,
atunci sa vezi daca poti zice: "Asa mi-a trebuit, asa trebuie, Dumnezeu
i-a poruncit sa faca asa, pentru ca si eu am ocarat pe altul". Asta-i
smerenia cea adevarata, nu cand zic eu ca-s prost. Cand te ocaraste
celalalt, atunci sa faci dovada ca esti smerit, atunci sa spui iute:
"Dumnezeu ii porunceste sa ma ocarasca". Cand iti ia cineva lucrul cu
sila: "Dumnezeu ii porunceste sa mi-l ia, pentru ca si eu am luat de la
altul..." Cand te muta cineva cu de-a sila, de ici-colo: "Dumnezeu imi
schimba locul, ca sa-mi schimb eu naravul si obiceiul..." Asta ar fi
smerenia cea adevarata. Daca-ti cere cineva haina, da-i si camasa. Daca
te loveste peste partea dreapta, intoarce-i si partea cealalta. Apoi
vezi: poti face treaba asta? Ca noi trebuie sa urmam dupa porunca lui
Hristos. Dar noi... Daca iti da cineva una peste fata, tu ii dai patru
inapoi - ii intorci impatrit. Asadar, noi nu urmam porunca lui Hristos.
Cand eram si eu mai tanar, ma punea staretul la incercare. Odata m-a
scos afara din biserica. Eu cantam la strana si cantam si eu in felul
meu, "Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma", si mi se parea ca tare
cant frumos, si ma mandream in inima mea. Si o data intra staretul si,
cand ma aude, imi da un ghiont si - afara! "Iesi afara, magarule, ce
ragi asa?" Mie mi se parea ca eu cant tare frumos si, cand colo, uite
asa am patit. Si ma gandesc si acum: saraca mandrie, cum se agata ea de
toate tiviturile.
Kyrill
Despre manastire si monahism
Manastirea este Ierusalim si Sion duhovnicesc.
Monahismul de astazi este cu scoala multa, dar cu practica putina. In
capul obstii trebuie oameni cu viata, nu cu scoala.
Daca staretii si duhovnicii vor fi ca facliile in sfesnic si vor merge,
ca pastorul cel bun, in fruntea turmei, atunci manastirile vor inflori
vazand cu ochii, iar calugarii vor lauda pe Dumnezeu impreuna cu
ingerii; iar daca nu, nicidecum.
Cel ce se gandeste sa intre in monahism sa se roage mult inainte de a
se hotari, sa posteasca 40 de zile, sa se marturiseasca la duhovnicul
sau si sa ceara sfaturi de la cei mai iscusiti duhovnici. Dupa 40 de
zile de rugaciune si post, Dumnezeu ii va descoperi, prin constiinta si
duhovnic, pe ce cale sa apuce.
Unii vin la manastire pentru ca vad slujbe frumoase, sau la indemnul
unor rude, sau din saracie in familie, sau ca sunt putin bolnavi, sau
ca nu se inteleg in casa, sau ca sa se pocaiasca de pacatele tineretii,
sau ca sa ajunga preoti, sau din alte pricini. Insa cel mai bine este
cand vine omul chemat de Dumnezeu prin glasul staruitor al constiintei
si cu binecuvantarea duhovnicului sau.
Aceasta este cea mai frumoasa chemare de sus la viata ingereasca.
Monahul este om de rugaciune neincetata, om de pace cu toti oamenii, cu
Dumnezeu si cu sine. Daca are inima infranta si smerita, daca nu se
teme de ceasul mortii si este dezlipit de cele pamantesti, deja este
ostas deplin al lui Hristos.
Kyrill
Despre ascultare si dragoste
Ascultarea... Asta-i de mare folos, tata. Adica sa nu-ti faci voia ta
niciodata. Ca la manastire - acolo niciodata nu-ti faci voia ta. Vrei
sa te odihnesti oleaca - da' de unde, tocmai atunci te cheama la
ascultare. Vrei sa te rogi - te cheama; lasi rugaciunea si te duci.
Iaca, iti taie voia. Dar daca te duci la ascultare si zici in mintea
ta: "Mai, tocmai acum i-a pus vrajmasul in minte sa ma cheme, uite,
cand voiam sa ma rog si eu oleaca, si n-a fost chip", atunci nu-i
primita rugaciunea ta, ca l-ai ocarat pe cel ce te-a chemat.
Ascultare cu dragoste, draga tatii.
La mine vii ocazional, in treacat, dar tu sa ai duhovnic permanent
acolo, sa te marturisesti cat mai des si sa te impartasesti de cate ori
iti da el voie. Tine seama de duhovnicul matale de acolo, tatuca. Sa te
tii de duhovnicul tau, acolo unde s-o duce... Si sa nu umbli din
duhovnic in duhovnic, pentru ca ce-ti da unul, altul iti ia. Dar de
duhovnicul matale sa asculti ca de Dumnezeu.
Cat m-a incercat si pe mine staretul, sa vada daca ascult... Cateodata
ma zapacea de cap, nici nu stiam ce treaba sa fac. "Fa asta" - si
faceam. "Apoi, nu-i bun. De ce ai facut asta?" El imi spunea ce sa fac
si tot el ma intreba de ce am facut asa! Ba ma mai si ciocanea,
cateodata, imi mai dadea si cate un ghiont...
Kyrill
Rugaciuni ale Parintelui Paisie
Domnul Dumnezeu, Preamilostivul, sa va binecuvanteze. Domnul sa va
ajute, Domnul sa va miluiasca, Domnul sa va pazeasca de tot raul,
Domnul sa va umple de bucurie duhovniceasca, Domnul, ca un bun si
iubitor de oameni, sa va ierte de pacate si in ceruri cu dreptii sa va
primeasca. Binecuvanteaza, Doamne, pe robii tai acestia, si rugaciunea
lor, si dragostea lor, si credinta lor, si bucuria lor, si smerenia
lor, si rabdarea lor. Binecuvanteaza, Doamne, osteneala lor, si casuta
lor, si painea lor, si copiii lor, si viata lor, si sfarsit bun le
daruieste, iar dincolo un coltisor de rai le daruieste, ca binecuvantat
esti in veci. Amin!
Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule, si duh drept innoieste
intru cele dinlauntru ale mele! Nu ma lepada pe mine de la fata Ta si
Duhul Tau cel Sfant nu-L lua de la mine!
Domnului Dumnezeu sa ne inchinam si numai Lui sa-I slujim.
Iarta-ma, Doamne, ca mult Te-am suparat! Maicuta Domnului, nu ma lasa,
ca nu mai am nici o putere! Incotro s-apuc si unde sa ma duc? Te
astept, Iisuse bun, Te astept aici, plangand in drum!...
Doamne, da sa-mi vad pacatele mele si sa nu osandesc pe fratele meu...
"Doamne ajuta!", aceasta rugaciune ne ajuta la toate faptele cele bune.
Fa, Doamne, cu mine ce vrei, numai in iad sa nu ma dai, ca sunt tare
pacatos si mi-i frica sa nu cad cu cei pacatosi in iad!
Izbaveste-ma, Doamne, de muncile de veci si nu ma lipsi de binele Tau
cel ceresc.
Doamne, nu cer sa-mi rasplatesti aici, ci dincolo!
Kyrill
Cum nu crezi? Taci din gura! Cine te-a adus atunci la manastire? Astea
sunt ganduri de la diavolul. Ce asculti tu ce spune vrajmasul? Ca
diavolul, asta e scopul lui, sa-i faca pe oameni sa se indoiasca, sa
creada ca nu este Dumnezeu. Pentru ca daca nu este Dumnezeu, nu este
nici pacat, si oamenii pot face orice. Indoiala e jumatate de lepadare,
de-asta ne ispiteste diavolul. Ca Mantuitorul spune ca au sa vina
zilele astea - si uite, au si venit. Nu spun ei ca omul a fost facut
din maimuta? A fost un nebun cel care a spus asa; omul e chipul si
asemanarea lui Dumnezeu.
Si Iisus a fost ispitit. I-a spus satana intai asa: "Spune pietrelor
acestora sa se faca paini". Asa spune Scriptura:
"paini", si nu "paine", ca sa arate ca prima ispita a diavolului este
ispita pantecelui - luxul, hainele. Apoi i-a zis: "Arunca-Te jos de pe
templu, ca scris este: "Ingerilor Sai va porunci si Te vor lua pe
maini". Asta e mandria sectara. Ca ei spun mereu: "Scris este..." Si a
treia ispitire a fost: "Sa Te inchini mie" - asta e ispita in care au
cazut ateii... asta e ceea ce zic ei, ateismul. Dar Hristos a biruit
toate ispitirile acestea, ca sa ne arate ca si noi putem birui.
Nu primi asta, tatuca, fiindca e de la diavolul. Ce daca nu simti tu
mireasma de la Sf. Moaste? Tu gandeste-te la faptele sfantului,
gandeste-te la viata lui... Si eu am primit Sf. Mir, si cateodata nu
miroase. Ai credinta, tata.
Erau odata doi mosnegi, si voiau sa mearga la Ierusalim. Si unul s-a
imbolnavit pe drum si s-a intors inapoi. Iar celalalt a mers mai
departe, si s-a sfaramat corabia cu el si a pierdut totul, si a trebuit
sa se intoarca si acela. Dar si-a amintit ca celalalt il rugase tare
sa-i aduca o bucatica din lemnul Sfintei Cruci. Si atunci, din dragoste
pentru cel bolnav, a rupt o bucatica din lemnul corabiei si s-a intors
acasa cu ea. Si s-a dus acasa la cel bolnav si nu i-a spus ce-a patit
si ca n-a ajuns la Ierusalim. Si l-a intrebat acela: "Mi-ai adus o
bucatica din lemnul Sf. Cruci?" "Da" - si i-a dat bucatica de lemn
rupta din corabie. Si cu atata credinta i s-a inchinat si a sarutat-o
cel bolnav, ca s-a facut bine. Si multe minuni s-au facut cu acea
bucatica de lemn din corabie, despre care toti stiau ca e din lemnul
Sf. Cruci. Iacata ce face credinta... Acela s-a mantuit, se mantuieste
si se va mantui, care va avea credinta neindoielnica.
Kyrill
Poate ca scrie undeva: "Orice pacat e iertat, dar hula impotriva
Duhului Sfant nu se iarta niciodata"... D'apoi ce, e gandul tau? Nu! E
hula lui, a vrajmasului. Diavolul asta face - iti da ganduri de hula,
ca sa te aduca la disperare, si apoi tot el iti aminteste ca hula
impotriva Duhului Sfant nu se iarta niciodata. Nu, tatuca, e hula lui.
Dar tu vii la spovedanie si spui ce ti-a venit in gand: "Parinte, am
ganduri de hula, am ganduri spurcate asupra Maicii Domnului, asupra lui
Dumnezeu, asupra icoanelor, asupra calugarilor, asupra preotilor..."
Gandurile trebuie spuse din vreme. Ce-i aia disperare? Vii, spui si te
ridici iar. Spovedania e al doilea botez. Prin taina spovedaniei te
ridici iar. Si tot timpul asta faci: cazi si te ridici... Nu te lasi in
disperare (Parintele Paisie de la Sihla)
Kyrill
Despre deznadejde
Ce-i aia disperare si deznadejde? Deznadejdea, disperarea, e cel mai
mare pacat. Nu spune asa, ca "eu n-am sa ma mai mantuiesc, ca eu
degeaba ma rog", nu. Tu sa spui asa: "De unde-s gandurile astea? Ba nu.
Eu, cu ajutorul Maicutei Domnului, am sa ma mantuiesc." Usa raiului e
deschisa, tata. Numai noi sa vrem sa intram in el, Dumnezeu nu obliga
pe nimeni. Mai aduce pe cate unul si cu de-a sila, mai trimite o boala,
un necaz, dar "pe datatorul de bunavoie il iubeste Dumnezeu".
disperare.
Cum nu-L iubesti pe Dumnezeu? Astea sunt ganduri de la diavolul... Taci
din gura. Cum nu crezi? Dar cine te-a adus aici, la manastire? Ce
asculti tu ce spune vrajmasul? Si de ce sa nu te mantuiesti? Nu,
tatuca... lasa, cu nadejdea la Maica Domnului, o sa ne mantuim noi. Ca
daca le-am putea face pe toate, ne-am mandri, si ar fi mai rau:
"Rugaciunea mintii o am, milostenie fac..." Dar daca vezi ca nu poti
face, te mai smeresti. "Puterea lui Dumnezeu intru neputinte se
desavarseste." Tu fa tot ce depinde de tine. Mai te rogi, mai te
spovedesti, mai mergi la biserica, mai te impartasesti - macar la o
luna... Si nu te teme, ca nu te duci in iad. Vinerea posteste pana cand
ti-e foame. Mai citeste cate o carte, spune mereu "Doamne Iisuse" si sa
n-o uiti pe Maica Domnului. Ia si caietul asta, "Urmarea lui Hristos" -
il mai cercetezi, il mai studiezi. Aici e ca la spovedanie: te invata
ce sa faci si cum sa faci. Si fa tot ce depinde de tine...
Kyrill
Despre voia lui Dumnezeu
Sa te lasi in mana Domnului, ca lutul in mana olarului.
Sa cerem ajutor de la Domnul si sa ne lasam in mana Lui.
Daca ne lasam in voia lui Dumnezeu, sa fim siguri ca nu ne va lasa.
De vrei sa asculti si sa te folosesti, taie-ti voia si lasa-te in voia
lui Dumnezeu si primeste cuvintele si dragostea noastra.
Cand darul lui Dumnezeu se apropie de inima omului, atunci toate i se
par usoare; iar cand se departeaza harul, atunci toate i se par grele.
Dumnezeu, pe cine iubeste, il tine aproape de El, ca nu cumva
libertatea sa-i schimbe mintea si inselaciunea lumii sa-i castige
sufletul.
Kyrill
Despre patimi
Draga tatii, viata asta e foarte grea, trebuie sa te lupti pana la
moarte cu patimile astea ale firii. Focul, iadul si curvia niciodata nu
spun ca-i de-ajuns. Sunt oameni batrani care nu scapa de patima asta.
Nu stii sfintii ce luptati erau? Dar te pazeste Maica Domnului. Daca ai
credinta si frica de Dumnezeu, te acopera si Maica Domnului. Ai vazut
cate minuni face ea. Dar tu sa nu stai de vorba cu gandurile. Daca nu
te invoiesti cu ele, nu ai pacat. Gandurile mai vin, dar nu sta de
vorba cu ele, nu le lua in seama. Asa, ganduri si ispite poate ne vin
si noua; poate si mie mi-au venit niste ganduri dintr-astea. Dar daca
nu le bagi in seama, ele pleaca... D'apoi tie, care mergi asa de rar la
biserica si uiti sa te rogi! Sa ne pazim cele cinci simturi, tata.
Sa-ti pazesti curatia, dar nu numai curatia trupeasca. Curatia este si
a inimii, si a gandurilor. Roaga-te mereu.
Kyrill
Despre fericire
Asa, tatuca... Fiindca te-ai intamplat aici de sarbatorile astea, iti
doresc si eu ani multi - si nu prea fericiti, ca fericirea in lumea
asta nu-i chiar asa de sanatoasa. Cand e omul prea fericit in lumea
asta, uita de Dumnezeu si uita de moarte...
Ai vazut Sfantul Pavel? "Nu ma voi lauda decat cu neputintele mele si
cu slabiciunile mele. Ca o zi si-o noapte am fost in fundul marii", ca
trei zile a fost nu stiu pe unde, ca intr-o zi l-au dat afara pe o
cosnita, a fost batut cu toiege, improscat cu pietre - iaca cu ce se
lauda. Nu se lauda ca face minuni, ca a invatat atata carte, ca face,
ca drege... Si cand a zis vorba aceea: "Stiu un om care, cu 14 ani in
urma, a fost rapit in rai (sau in al treilea cer, cum spune el), dar nu
stiu bine, in trup sau fara trup"... A stiut el prea bine. El era, dar
n-a vrut sa se recomande asa. Si ce-a vazut acela acolo, numai nu s-a
scarpinat ca mine, in cap. Ca ce-a vazut el, ce-a auzit el nu pot
mintea omului si gura sa spuna... Mai departe se da de gol el singur:
"Pentru multimea vedeniilor, a slobozit Dumnezeu pe ingerul satanei sa
ma loveasca peste fata". Na! S-a vadit. El singur. Ai vazut? "Ca sa nu
ma mandresc. Si L-am rugat pe Dumnezeu de trei ori sa-l departeze, si a
zis: "NU!" Asa a zis: NU! Ca intru slabiciuni lucreaza Dumnezeu minuni.
Si a ramas asa, ca Sfantul Pavel sa fie vas ales. Asadar, dintr-un mare
prigonitor, cum era el, a devenit ravnitorul cel mai aprins, cel mai
devotat, cel mai ales vas dintre toti. Ca de multe ori spunea si el:
"Nu sunt vrednic sa ma numesc Apostol" si "Sunt cel mai mic dintre
Apostoli"... Dintr-un prigonitor, dintr-un vas de neonoare, a devenit
un vas de onoare. Ca asa lucreaza Dumnezeu: dintr-un om pacatos poate
sa faca, prin pocainta si lacrimi, un om credincios, care sa fie de
folos si lui si altora.
Asa sa te-ajute Dumnezeu, tata, ca dintr-un vas spurcat - cum sunt si
eu, iac-asa, incarcat cu nenorociri din astea, cu pacate si cu
stricaciuni - sa te faca Dumnezeu vas curat, de onoare, ca sa-I
slujesti Lui, la masa Lui de onoare...
Eu nu-ti doresc aici nici avere, nici slava, nici bogatie, ca stiu eu
ca dintr-astea ies altele gamboase. Daca vei avea, cu darul lui
Dumnezeu, dragoste si dorinta sfanta, apoi dincolo de mormant sa fie
viitorul nostru. Dar, facand voia lui Dumnezeu, vei avea si aici folos
indestulat, iar dincolo de mormant vei avea fericirea vesnica, in vecii
vecilor. Dar dincolo sa ne bucuram, unde nu sunt nici lacrimi, nici
scarbe, nici suspin, ci viata fara sfarsit. Amin.
Nu ne putem mantui daca vom iubi placerile lumii.
Kyrill
Despre ascultare
Ascultarea este scara la cer.
Fa ascultare cat poti!
Sa faci ascultare cu dragoste, nu de sila, ci din mila.
Cu drag sa faceti ascultare, caci ascultarea silita nu este bine
primita.
Sa nu zici despre o ascultare ca iti este data ca o pedeapsa sau ca o
razbunare.
Kyrill
Kyrill
Despre moarte
Cel mai bun profesor pentru noi este moartea. Era un cantec, "Cantarea
orbului"... O canta un orb din scripca si din gura. Era din Pipirig,
da' a murit. L-am auzit cum canta si mi-a placut cantarea. Dar tu o sa
tii socoteala de cantecul meu?
Asteapta acu' cantecul:
Moarte, moarte nemiloasa,
Tu pe toti ii scoti din casa.
De-ar fi tanar sau batran,
De-ar fi sluga sau stapan,
De-ar avea el tot pamantul,
Tu ii pregatesti mormantul.
De-ar trai el cat de bine,
Nimeni nu-l scapa de tine.
La unii vii cu masina,
La altii plivind gradina,
Iar la unii vii asa,
Ca le opresti inima.
Si chiar, in definitiv,
La toti vii cu un motiv.
Si fara motiv de vrei,
Tot mai vii si tot mai iei.
Vai, te rog, moarte, plangand,
De-i veni cat de curand,
Te rog sa nu vii manioasa
Sa ma tai cu a ta coasa
Nici sa-mi pui ?n al tau pahar
Vreun medicament amar,
Ci, c-un ciocanas usor,
Sa ma dezlegi incetisor
De la cap pan' la picioare
Sa-mi vindeci rana ce ma doare.
Ca medicamentul ti-i bun,
N-am cuvant ca sa ti-l spun.
Si ciocanasul tau ii sfant,
Ca ma desparte de pamant.
Si asa sa fii de buna
Sa ma mangai cu-a ta mana
Gura ta cea vesnic dulce
Sa-mi dea voie sa-mi fac cruce
Si cu gura sa pot spune
Cea din urma rugaciune.
Lacrimi multe sa imi lasi
Ca sa-mi ude-ai mei obraji
Si sa-mi spal al meu pacat
Cu care pe Domnul am suparat.
Si asa, cu lacrimi multe,
Maica Domnului sa-mi ajute
De trup sa ma despart usor
Si cu liniste sa mor.
Iar ingerasul lui Hristos
Sa s-arate bucuros
Sa-mi zica: "Hai, dragul meu,
Sa te duc la Dumnezeu".
AMIN
(Pe foaia cu notite-amintiri ale parintelui Paisie am gasit si aceasta
insemnare referitoare la versurile anterioare: "Acest cantec e facut cu
evlavie de un ticalos si pacatos, orb si prost, pe care il chema
Paisie.")
Kyrill
constiinta sanatoasa, indata ce ne aducem aminte ca am facut un rau,
indata sa ne mustre constiinta. Sau cand vrajmasul iti pune in minte sa
faci o prostie, o constiinta sanatoasa indata iti aduce aminte ca vei
muri, si te opresti: "Sa nu mor chiar in ceasul acesta..."
Asadar, fiindca suntem supusi pacatului si mortii, si datoria trebuie
sa o dam numaidecat cand ne-o va cere Domnul si cand va veni sfarsitul.
Si daca e neprevazut sfarsitul, atunci sa fim pregatiti cam totdeauna:
spovediti, impacati cu toata lumea, si nu cumva sa trecem prin viata
fara sa ne gandim la moarte, si sa ne gaseasca moartea nepregatiti. Ca
daca ai sa-ti aduci aminte de moarte, ai sa ai mult folos si ai sa te
umilesti, gandindu-te ca nu esti vesnic pe pamant, ci degraba
trecator...
Tare-i greu pentru omul care se lasa sa se spovedeasca la urma, in
clipa mortii... Ca ce sa spui cand vine moartea? Ce sa iei cu tine? Ca
n-ai ce lua... Cand au venit rusii, in '44, traiam acolo, acasa, si
deodata am auzit: "Vin rusii, mai!", si noi n-am crezut. Si ne gandeam:
mai, oameni buni, d'apoi romanii astia ai nostri sunt ei asa de prosti
si le-or da drumul sa vina de la Nistru incoace?! Doar hotarul nostru e
la Nistru... Si nu i-au putut opri. In sfarsit... numai ce ma duc eu o
data la apa, si ma intalnesc cu armata care venea de la Prut. "Mai
popo, ma'... n-ati plecat, ma'? Ma', va punem capu-n par, mai popo!"
Mai oameni buni, ce sa fac eu? Eram la circa 20 km de Nistru. Am luat
caldarile cu apa si m-am dus acasa repede. Ce sa iau eu cu mine? Cum sa
plec? Un rand de schimburi imi trebuie... o carte imi trebuie...
Psaltirea imi trebuie... Ceaslovul imi trebuie. Umplu o traista. Da-mi
trebuie, mai, si-o patura. Dar daca o sa dorm pe drum, ce ma fac eu?
Mai pun o traista. Dupa ce am umplut eu doua traiste - era mosneagul
acela, Ghenadie, care statea cu mine, si ma vedea ca ma pregatesc, dar
nu stia unde ma duc, si statea asa si ma privea cum adunam eu in
traiste... - deodata am zvarlit eu amandoua traistele intr-un colt, si
gata, m-am linistit... Nu ma mai duc. Ceilalti au plecat care-ncotro...
Eu cu Ghenadie am ramas. A doua zi, ma uit de noapte... rusii umplusera
toata ograda. Cand am venit eu cu cheile bisericii, ei erau acolo, in
fata ei. Pusesera un foc mare si un cazan pe foc si o vaca in cazan, si
stateau imprejurul cazanului. Si care se repezeau, luau mai mult carne
cruda, si mancau si ei, acolo... Au prins a ma intreba pe ruseste:
"Haziaika?" "Vodka?" - cum umblau ei, dupa femei si dupa bautura... Ma
rog, de-ale lor... "Nu-s aicea. Aicea-s calugari." "Ce-s aceia
calugari?" "Manastire." Am prins a spune si eu niste minciuni: "Aicea-i
obste, colhoz, aici mananca toti la o masa". "Da' unde-i cel mai mare?"
"A fugit..." "Las', ca l-om prinde noi."
Am stat cu ei aproape o jumatate de an. Ne-am supus si noi lor, si de
la o vreme s-au invatat si ei cu noi, ne-am invatat si noi cu ei...
Apoi au luat tot ce le-a placut si au plecat. Aveau de gand sa se duca
la Berlin.
Iac-asa, tatuca, si omul care se lasa sa se spovedeasca in clipa mortii
- ca eu sunt acum in pragul plecarii si ma uit incolo si-ncoace, sa vad
ce pot sa iau cu mine, si iaca, mai ca n-ai ce lua... Din vreme sa ne
marturisim si sa ne pregatim, ca atunci cand vine ceasul sa fim cu
traista legata la gura, dupa usa, colo... A venit ceasul, iei traista
si pleci. Dar ca sa te gandesti sa pui in traista atunci, in clipa
mortii - atunci nu mai poti, dragul meu, atunci nu se mai poate...
Atunci, nu.
Kyrill
Sunteti gata de plecare? Sa va fac blagoslovenie bogata, ca sa va fie
de sat.
Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce esti calea cea
adevarata si ai calatorit cu Tobie, cu Iosif pe cale in Egipt, cu Luca
si Cleopa, calatoreste, Doamne, cu robii Tai acestia si randuieste-le
inger bun, pazindu-i nevatamati de toata intamplarea cea rea, ca
sanatosi si cu bun spor sa ajunga la bordeiasul lor, la serviciul lor,
la scoala lor, la ascultarile lor.
Kyrill
Laudandu-Te si slavindu-Te pe Tine, impreuna cu Cel fara de inceput al
Tau Parinte si cu Preasfantul, Bunul si de viata Facatorul Tau Duh,
amin.
Domnul Dumnezeu Preamilostivul sa va ajute, Domnul sa va mantuiasca,
Domnul sa va foloseasca, Domnul sa va pazeasca, Domnul sa va
curateasca, Domnul sa va blagosloveasca, Domnul sa va umple de bucurie
duhovniceasca, Domnul sa va fie pazitor si sprijinitor sufletelor si
trupurilor voastre. Domnul, ca un bun si milostiv si iubitor de oameni,
sa va dea iertare de pacate. Milostivul Domnul nostru Iisus Hristos, la
ziua mortii si a Judecatii, sa va miluiasca si sa va blagosloveasca in
toate zilele vietii voastre.
Blagosloveste, Doamne, pe robii tai acestia (spuneti cum va cheama;
care aveti soti, spuneti cum ii cheama si pe ei) si pe viitorii lor
soti. Blagosloveste, Doamne, pe toti si pe toate cu darurile cele
bogate - pace, liniste, sanatate - si de toata rautatea vrajmasilor
vazuti si nevazuti izbaveste-i pe dansii si cele de folos le
randuieste, pentru a-si indeplini dorintele lor cele bune, si un
coltisor de rai randuieste-le lor, in numele Tatalui si-al Fiului si-al
Sfantului Duh. Amin.
Kyrill
Kyrill
Preotii, asa cum vorbesc, asa trebuie sa traiasca, ca cea mai puternica
predica este cea cu fapta, si apoi cea cu cuvantul.
Duhovnicul trebuie sa fie lumina pentru toti, parinte pentru toti,
sfetnic bun si povatuitor iscusit de suflete. Sa fie pastor adevarat,
iar nu naimit, care slujeste cele sfinte pentru bani si castig
pamantesc. El trebuie sa fie ca o lumanare in sfesnic, ca sa lumineze
tuturor, iar nu sub pat.
Duhovnicii sa se faca ei pilda tuturor prin dragoste si smerenie. Numai
asa se pot mantui si ei, si pe altii.
Turma lui Hristos se pastoreste cu fluierasul, iar nu cu batul. Adica
cu blandete, nu cu asprime. Se pastoreste mai mult cu exemplul vietii
preotului, nu numai cu predica de la amvon.
Daca am fi facut si noi in viata macar a zecea parte din cat am invatat
pe altii, tot ne-ar mantui Dumnezeu!
Conteaza foarte mult viata, evlavia, intelepciunea si comportarea
preotului in parohie, in mijlocul oamenilor. Asadar, de viata preotului
depinde, in buna parte, mantuirea turmei.
"Pestele de la cap se strica!" - spun batranii. Cea mai mare vina o
poarta pastorii de suflete. Daca am fi noi mai buni, s-ar schimba si
crestinii.
Sectele se inmultesc mai intai din cauza preotilor care nu au grija
pentru turma lui Hristos. Unde preotii isi fac datoria de pastori si
traiesc precum invata pe oameni, acolo nu patrund sectele. Mai mult
decat cunoasterea Sfintei Scripturi si decat teologia si predica, este
viata preotului. Aceasta este si trebuie sa fie cea mai puternica
predica a preotului de la tara si de la oras.
Cel mai greu pentru preot este la Sfanta Liturghie si la Spovedanie.
Ei, parintilor, duhovnicia este tare grea, mai ales in zilele noastre!
Pacate multe, credinta putina, rugaciune din fuga, vremuri de pe
urma... Numai mila lui Dumnezeu ne poate mantui!
Calitatile unui bun duhovnic sunt acestea: sa fie mai intai om de
rugaciune, sa iubeasca Biserica si pe toti oamenii, sa fie smerit si
bland cu cei smeriti care se caiesc de pacatele lor si aspru cu cei
lenesi, care nu merg la biserica si nu parasesc pacatele, sa nu fie
iubitor de bani si de lucruri pamantesti, nici sa fie iubitor de laude
si de cinste. Iar cununa tuturor - sa fie gata, la nevoie, a-si pune si
viata si sufletul pentru Biserica lui Hristos si pentru fiii sai
sufletesti.
Se cade povatuitorului sa fie bun, dar si infricosator, ca cei ce fac
bine sa indrazneasca, iar cei ce gresesc sa nu deznadajduiasca, nici sa
leneveasca.
Este vreme pentru tot lucrul. Este vreme de smerenie si vreme de
stapanire, vreme de mustrare si vreme de crutare, vreme de indraznire,
vreme de bunatate si vreme de asprime, adica pentru tot lucrul. (se
refera la duhovnici - n.r.)
Sa cumpanim intre asprime si iertare, intre scumpatate si iconomie, iar
unde nu stim sau in cazuri mai grele sa-i intrebam pe duhovnicii
iscusiti si mai ales pe ierarhii nostri.
Duhovnicului i se cade a lua hotarare dreapta, dupa pravila.
Daca cineva se abate de la datoria lui si nu asculta de sfaturile
duhovnicului, el singur va raspunde in fata lui Dumnezeu. Duhovnicul
insa este dator sa se roage lui Dumnezeu pentru intoarcerea lui si sa-l
ierte.
Daca am face noi tot ce-i invatam pe altii, am fi sfinti.
Pe cei care nu fagaduiesc ca parasesc pacatele, nu avem voie sa-i
dezlegam pana nu se caiesc de ele din inima si nu le parasesc.
Sa ne rugam mult pentru cei ce se marturisesc la noi si au cazuri
grele, si Dumnezeu ne va incredinta tainic ce canon sa le dam si cand
sa-i apropiem de cele sfinte.
Toti preotii, fie ei calugari, fie de mir, sunt datori sa-si aiba
duhovnicii lor si sa se spovedeasca regulat, iar cand este vorba de
cazuri mai grele sa se marturiseasca numai la episcop.
Daca omul patimas, desi fagaduieste, nu se poate lasa de pacat, atunci
duhovnicul, dupa mai multe incercari, sa se roage pentru el si sa-l
trimita la alt duhovnic mai iscusit.
Kyrill
... Asa ca tot ce faci sa faci cu blagoslovenia duhovnicului. Acolo
unde esti tu, mergi la duhovnic si spune-i sa-ti dea el sa ai o
randuiala de rugaciune. El sa stie randuiala rugaciunii tale, iar tu
atata sa faci, pentru cat ai blagoslovenie. E bine sa ceri sfat si
blagoslovenie si pentru o fapta buna pe care vrei s-o faci, sau pentru
o zi de post... Tot ce faci sa faci cu blagoslovenia duhovnicului,
tatucuta, ca sa nu aiba indrazneala vrajmasul la osteneala ta...
[Parintele Paisie de la Sihla]
Kyrill
Pe calea virtutii, pe masura ce vei pasi, in aceeasi masura ti se va
parea calea mai usoara (Sf. Ioan Hrisostom).
Kyrill
Sa mergem pe drumul Parintilor si inaintasilor nostri, pe drumul
canonic al Sfintei Traditii. Fiecare sa faca cat poate si cum poate,
dupa sfatul duhovnicului. (Parintele Paisie de la Sihla)
Kyrill
Despre rugaciune
Orice rugaciune este dar de la Dumnezeu. Dar noi, cei mai slabi, avem
rugaciunea gurii. Deocamdata implineste-o pe asta, tatucuta. Fantana e
adanca, dar funia e scurta si galeata e mica. Citeste dimineata
Acatistul Maicii Domnului iar seara citeste Paraclisul ei. Crezul -
neaparat, macar o data pe zi, si Psalmul 50 de doua-trei ori pe zi...
Mai mult, canonul e benevol: "Tatal nostru" fara numar, "Doamne Iisuse"
fara numar, metanii fara numar. Fiecare cuprinde cat poate; nici albina
nu poate lua tot nectarul din floare. Dar tare-i bine daca faci oleaca
de randuiala. Eu ma stiu pe mine: daca ma scol de dimineata si-mi fac
oleaca de canon, parca sunt un alt om toata ziua. Dar daca te scoli
dimineata si te invartesti asa, prin casa - ca mai am asta de facut,
mai am si treaba astalalta -, apoi nu-ti merge bine toata ziua. Asa ca
sa faci oleaca de canon in fiecare zi, ca dreptul Iov, care aducea
jertfa in fiecare zi pentru feciorii lui - poate au gresit ceva cu
gandul.
Sa faci in fiecare zi cate metanii poti catre Maica Domnului - cel
putin 12 metanii - si la fiecare metanie sa spui asa, ca baba: "Maica
Domnului, nu ma lasa... nu ma lasa, Maicuta Domnului". Sa n-o uiti pe
Maica Domnului, tata, sa n-o uiti, ca tare-i buna Maicuta Domnului.
Asa, tatucuta, sa nu lasi rugaciunea... Mai fa o metanie, mai citeste
un psalm, mai spune un "Doamne Iisuse"... Trebuie sa faci oleaca de
randuiala. Ca o camasa murdara nu se spala numai cu apa, ci trebuie si
sapun si altceva mai tare care sa o curete...
Si daca spui de 100 de ori "Doamne Iisuse", macar de 10 ori sa fii cu
gandul acolo. Cand stai de vorba cu cineva, nu stai de vorba cu
dosul... D'apoi cand vorbesti cu Dumnezeu! Asa imi spunea si mie
parintele Daniel, saracu': "Paisie, bre, nu lasa gandul sa iasa afara
din chilie"...
Gandurile mai vin, dar tu nu sta de vorba cu ele, nu le lua in seama.
Cauta sa-ti fie tot timpul mintea ocupata cu rugaciunea; tot timpul sa
spui "Doamne Iisuse". Sa te obisnuiesti sa spui tot timpul rugaciunea
asta, iar pentru fiecare Acatist sau Paraclis necitit intr-o zi sa faci
cate 24 de metanii - macar atat... Acum, la miezul noptii, aici la
Sihla (si la Sihastria) se face priveghere. Incearca sa te scoli, fa
macar trei cruci, spune "Imparate ceresc", "Tatal nostru" si ce mai
stii tu, fa 24 de metanii - si ai stat la toata privegherea...
Cand nu poti plange la rugaciune, asta este si pentru umilinta noastra,
tatucuta, ca sa ne smerim. Nu trebuie neaparat sa plangem in hohote.
"Jertfa placuta lui Dumnezeu este duhul umilit, inima infranta si
smerita Dumnezeu nu o va urgisi."
Ca si diavolul te ajuta cateodata sa plangi, ca pe urma sa te mandresti
si sa te pierzi. Venea aici o femeie, si o data mi-a spus: "Eu,
parinte, fac in fiecare zi cate 100 de metanii" - dar facea fara
blagoslovenie. Si i-am spus asa: "De acum inainte, sa nu mai faci 100,
sa faci numai 24 de metanii pe zi. Atat ai blagoslovenie". Si a venit
la mine dupa o luna de zile plangand si mi-a spus: "Parinte, nu reusesc
sa mai fac cele 24 de metanii pe zi. Nu stiu ce se intampla, dar nu pot
sa mai fac - eu, care faceam cate 100 de metanii si inca imi era foarte
usor sa le fac, acum in nici una din zile nu am reusit sa fac 24 de
metanii, asa cum mi-ai spus". Ai vazut? O lupta vrajmasul, pentru ca
astea erau facute cu blagoslovenie. Cand facea cate 100, era si oleaca
de mandrie acolo.
Kyrill
Negrija de cele pamantesti si ocuparea neintrerupta cu Sfanta Scriptura
aduc sufletul la frica lui Dumnezeu (Sf. Maxim Marturisitorul).
Kyrill
Iepurele nu se teme atat de trasnet, cat se teme diavolul de vestitorii
si traitorii Cuvantului lui Dumnezeu (Sf. Vasile cel Mare).
Kyrill
Cuvant al Parintelui Arsenie Papacioc
Lumea aceasta nu e vinovata, suntem vinovati noi ca nu stim sa iubim si
nu stim s-o apreciem! Ce-am facut noi pentru lumea asta, daca este
vorba sa intram in amanuntele drumului mantuitor? Ce-am facut noi
pentru lumea aceasta - asta ni se cere!
O institutie, ca si un neam, traiesc prin cei care tasnesc, care stau
pe cruce fara sa cedeze. O iubire mare pentru Dumnezeu cere o
permanenta jertfire. Niciodata nu vom trai fara probleme si fara sabii
indreptate impotriva noastra! Nu vedeti invatatura crestina? "N-am
venit sa aduc pace pe pamant, ci sabie... Dusmanii omului sunt casnicii
lui." Dar toate acestea nu trebuie sa descurajeze pe nimeni cu nimic.
Chiar daca omul este afectat de aceste nenorociri, asta nu inseamna sa
renunte. Nu! Dumnezeu stie de necazul tau, iar aceste suferinte te
incearca pentru a te putea defini, pentru a merita sa fii incununat de
Dumnezeu, caci El asta doreste.
Nu ne putem inchipui un om mantuit fara merite. De unde vin aceste
merite? Din lupta cu suferintele, iar lupta fara jertfa nu se poate!
Crucea a mantuit neamul omenesc! Nu dreptatea lui Dumnezeu, nici
minunile Sale, ci Crucea! atunci cand Iisus S-a rastignit, atunci a
fost biruit satana. Mantuitorul triumfa pe Cruce, iar satana era
invins. Deci, nici un crestin nu este scutit, sub nici un chip, de
crucea sa, pentru ca e dar de la Dumnezeu suferinta, dragii mei! Nu
este numaidecat o pedeapsa. Dar, chiar pedeapsa in sine, canonul
inseamna putinta revenirii, a intoarcerii la bine.
Kyrill
fitilului (Cuviosul Isihie Sinaitul).
Kyrill
Atentia este linistea neincetata a inimii fata de orice gand. Ea
rasufla si cheama neincetat numai pe Iisus Hristos (Cuviosul Isihie
Sinaitul).
Kyrill
meditatie duhovniceasca (Cuviosul Teognost).
Kyrill
Rugaciunile incepatoare
In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindeni
esti si toate le plinesti, Vistierul bunatatilor si Datatorule de
viata, vino si Te salasluieste intru noi si ne curateste de toata
intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe
noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe
noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe
noi.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, si acum si pururea si in
vecii vecilor. Amin.
Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele
nostre, Stapane, iarta faradelegile noastre; Sfinte, cerceteaza si
vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, si acum si pururea si in
vecii vecilor. Amin.
Tatal nostru, Carele esti in ceruri, sfinteasca-se numele Tau, vie
imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant. Painea
noastra cea spre fiinta da-ne-o noua astazi. Si ne iarta noua greselile
noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. si nu ne duce pe noi
in ispita, ci ne izbaveste de cel viclean.
Ca a Ta este imparatia si puterea si slava, a Tatalui si a Fiului si a
Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
+++
http://saraca.1plan.net/rugaciuni/rugaciunile_incepatoare.htm
Kyrill
53. Ce este rugaciunea si care sunt treptele rugaciunii, dupa Sfintii
Parinti?
" Rugaciunea este vorbirea mintii cu Dumnezeu. Rugaciunea este
vlastarul blandetii si al lipsei de manie. Rugaciunea este rodul
bucuriei si al multumirii. Rugaciunea este alungarea intristarii si a
descurajarii " , spune Evagrie Ponticul ( Filocalia, vol. I, pag. 74-77
) . Si iarasi : " Rugaciunea este unirea omului cu Dumnezeu; iar dupa
lucrare, este intarirea lumii, impacare cu Dumnezeu, maica lacrimilor
si fiica a lor ( Filocalia, vol. IX, Cuvantul 28, Despre fericita
rugaciune, sfintitoare maica a tuturor virtutilor... ) . " Rugaciunea
este cheia imparatiei cerurilor " , zice Ilie Ecdicul ( Filocalia, vol.
IV ) , iar Sfantul Teofan Zavoratul ( sec. XIX ) spune ca " rugaciunea
este suirea mintii si a gandurilor la Dumnezeu " . Rugaciunea are trei
trepte : treapta intaia este rugaciunea orala, citita, adica rugaciunea
trupului; treapta a doua este rugaciunea cugetarii, adica a mintii; iar
treapta a treia este rugaciunea simtirii, adica a inimii.
Kyrill
Kyrill
Fugi de ispita prin rabdare si prin rugaciune. Caci daca i te
impotrivesti fara acestea, vine asupra-ti si mai navalnic (Sf. Marcu
Ascetul).
Kyrill
Numele lui Iisus e mai puternic decat otelul, mai tare decat granitul.
Nu exista scut mai puternic, nu exista o arma mai puternica in razboiul
duhovnicesc decat rugaciunea lui Iisus (Avva Iov).
Kyrill
liniste, ca sa nu te uite nici El in vreme de ispite si razboi ". Cat
de mare adevar spun aceste cuvinte ! Adica sa ne rugam si sa laudam pe
Dumnezeu cand suntem in pace si inca nu ne dau razboi diavolii prin
ganduri si patimi. Iar cand duhurile satanei se vor ridica asupra
noastra cu cugete patimase, cu razboiul mandriei, al desfranarii, al
trandaviei, al lacomiei si indoielii, atunci darul lui Dumnezeu ne va
ajuta sa biruim patimile si cursele vrajmasului. Caci cand te lupti cu
diavolul, se lupta si el cu tine. In timpul ispitelor, numai cu
rugaciunea si cu smerenia vom putea alunga si birui pe diavoli. Mai
ales sa zicem atunci Rugaciunca lui Iisus. Numele Mantuitorului ca o
sabie taie si alunga pe diavoli si te poate scapa de caderea in pacat.
Rugaciunea il face pe om atotputemic si nimic si nimeni nu-l poate
birui pe omul rugator. Nici oamenii rai, nici diavolii, nici frica
mortii, nici saracia, nici boala, nici mandria, nici razboiul
desfranarii. Omul care se roaga permanent este de neinvins. Insa
trebuie sa fie inarmat cu smerenia, sa se considere ca este nimic si
numai Dumnezeu este totul in toti si in toate.
(Parintele Ilie Cleopa)
Kyrill
http://www.geocities.com/nicoleta_tudose/
O noapte in pustia Sfantului Munte
de Ierotei
Mitropolit de Nafpakta
- fragmente-
Cartea " O noape in pustia Sfantului Munte" prezinta o convorbire pe
care autorul cartii a avut-o cu un staret (gheron) de la Muntele Athos
cu privire la "cel mai simplu mijloc" prin care ar putea fi curatiti de
pacate: Rugaciunea lui Iisus "Doame Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul".
Am editat cateva fragmente din aceasta carte care sper sa fie de folos
pentru cei ce le citesc.
* treptele rugaciunii
* rugaciunea pentru mireni si clerici
* despre venirea si plecarea harului
* greselile in practicarea rugaciunii lui Iisus si cum sa le facem
fata
* despre energiile necreate si "intunericul stralucitor"
Treptele rugaciunii
Treptele rugaciunii sunt in numar de cinci. Citez din aceeasi carte,
pag 46-47:
"Prima treapta consta in rostirea cu voce tare a rugaciunii lui Iisus.
Rostim rugaciunea cu buzele, in acelasi timp incercand sa ne indreptam
atentia asupra cuvintelor rugaciunii. In al doilea stadiu spunem
rugaciunea lui Iisus in minte. Intreaga noastra atentie este indreptata
din nou asupra cuvintelor, dar este adunata in minte. Cand mintea
oboseste o lasam sa se odihneasca si incep din nou sa rostim rugaciunea
cu buzele. Aceasta metoda ca si folosirea mataniilor este inca nivelul
cel mai de jos al rugaciunii lui Iisus. Insa de la acesta trebuie sa
porneasca oricine si de indata ce ajunge la desavarsire dispar cele ale
nedesavarsirii. Dupa ce mintea s-a odihnit, reincepem rugaciunea,
concentrandu-ne din nou toata atentia inauntrul ei. Sfantul Nil ne
sfatuieste: "Aminteste-ti intotdeauna de Dumnezeu si mintea iti va
deveni rai". Apoi in al treilea stadiu rugaciunea lui Iisus coboara in
inima. Mintea si inima sunt acum unite. Atentia este adunata toata in
inima si este cufundata din nou in cuvintele rugaciunii lui Iisus, dar
mai inainte de toate inlauntrul numelui lui Iisus care are o adancime
negandita. In al patrulea stadiu rugaciunea se rosteste de la sine, in
timp ce ascetul lucreaza, mananca, vorbeste, cand el este la biserica
sau atunci cand el doarme. "Eu dorm si inima vegheaza" se spune in
Sfanta Scriptura (Cantarea Cantarilor 5, 2). Apoi, la al cincilea
stadiu inlauntrul sufletului se simte o flacara dumnezeieasca, arzand
bland si veselindu-l. Harul lui Hristos salasluieste in inima, Sfanta
Treime Si-a facut locas. "si suntem lacas al lui Dumnezeu, atunci cand
El traieste inlauntrul nostru, asezat in minte. Devenim biserica a lui
Dumnezeu atunci cand amintirea Lui nu este umbrita de griji pamantesti,
si mintea nu este tulburata de ganduri nestapanite; de care fugind,
prietenul lui Dumnezeu se retrage inlauntrul Lui, alungand patimile
care cheama gandurile nestavilite, si vietuind intr-un mod care-l duce
la virtuti" (Sf. Vasile cel Mare). Astfel el simte inlauntrul sau
prezenta dumnezeieasca, harul acesteia impartasindu-se si trupului sau
care devine mort pentru lume si rastignit patimilor. Si acesta este
stadiul cel mai inalt, care este uneori legat de vederea Luminii
necreate. Acesta este, practic, cursul dezvoltarii rugaciunii lui
Iisus. Fiecarui stadiu ii corespunde un anume dar."
mergi la inceputul paginii
Rugaciunea pentru mireni si clerici
fragment din capitolul III. Rugaciunea lui Iisus este necesara clerului
si mirenilor ce traiesc in lume
"Trebuie sa devii constient de necesitatea curatirii de patimi. Nu
trebuie doar sa-ti doresti sa-i vindeci pe ceilalti, ci sa crezi in
acelasi timp, cu putere, ca si tu, asemenea celorlalti, esti plin de
patimi. Fiecare patima este un iad. Ar trebui sa stii ca, potrivit
celor spuse pana aici, rugaciunea lui Iisus este o doctorie care
curateste sufletul si-l vindeca. Dar asta nu inseamna ca rugaciunea lui
Iisus este esentialul, adica ceea ce curateste si lumineaza, ci mai
degraba mijlocul prin care omul este unit cu Dumnezeu, singurul care
curateste si lumineaza sufletul. El este doctorul sufletelor si
trupurilor noastre, El este "Lumina cea adevarata Care lumineaza pe tot
omul, care vine in lume"(Ioan1,9). Picaturile pentru ochi curatesc
vederea, iar aceasta curatita este capabila sa vada deosebirea dintre
obiecte. Cu alte cuvinte, orice persoana trebuie sa-si doreasca sa fie
curatita, sa se schimbe si, prin rugaciune, sa ceara luminare de la
Dumnezeu.
-- Crezi ca noi, care traim in lume putem face ceea ce fac calugarii
pentru aceasta dumnezeieasca lucrare a rugaciunii?
-- Chiar daca nu puteti face exact ceea ce fac ei si voi trebuie si
puteti reusi multe. Sigur, trebuie lamurit ca alta este rugaciunea
mintii si alta rugaciunea lui Iisus. Cu alte cuvinte rugaciunea mintii,
asa cum o practica unii isihasti, presupune o viata fara griji si fara
tulburari. Presupune liniste si multe altele, asa cum le-am descris
pana acum. Daca nu puteti practica rugaciunea mintii in lume - si acest
lucru este foarte greu - trebuie sa va rugati cu rugaciunea lui Iisus
in anumite momente, bine stabilite, sau sa o spuneti de cate ori
puteti. Aceasta va va face mult bine.
-- Imi poti arata cateva modalitati practice si folositoare?
-- Separat de slujbele bisericesti, ar trebui sa-ti dedici anumite
momente speciale pentru a practica rugaciunea lui Iisus, pentru a chema
neincetat numele lui Iisus. Sa incepi putin cate putin si sa continui
potrivit cu setea ta duhovniceasca si harului ce-l simti. Poti incepe
prin a rosti rugaciunea o jumatate de ora seara, dupa rugaciunea de
seara, inainte de culcare. Este necesar sa existe un program statornic,
ce nu trebuie incalcat cu nici un chip, nici macar pentru lucruri
bune.[...] Este necesara si o incapere linistita si izolata, unde sa nu
se auda zgomote, si acolo sa incepi sau sa lucrezi rugaciunea lui
Iisus, cum am mai spus mai inainte. Adica la inceput trebuie sa
incalzesti inima sau sa citesti o scriere a Sfintilor Parinti, care sa
dea nastere smereniei si apoi, fie cu buzele, fie cu mintea sau cu
inma, potrivit cu nivelul duhovnicesc, spui rugaciunea lui Iisus. Cu
timpul, momentul acordat rugaciunii lui Iisus va spori si va indulci
inima si vei tanji dupa el. Dar repet, la inceput avem nevoie sa ne
silim pe noi insine si sa spunem rugaciunea chiar si pentru scurt timp.
Ne va face mult bine.
-- Este suficienta aceasta scurta vreme?
-- Nu este suficienta, dar cand exista dorinta si smerenie, Dumnezeu
implineste ceea ce lipseste rugaciunii. Daca Dumnezeu arata atata
milostivire pentru caderile noastre, nu va fi El nespus de milostiv cu
noi in stradania noastra de a ne schimba? El implineste orice lipsa. Ia
aminte la situatia fiecaruia dintre noi. S-ar putea ca o ora din
rugaciunea ta sa se bucure de mai multa binecuvantare decat multe ore
ale unui calugar, pentru ca tu esti ocupat si cu alte lucruri. [...] Sa
stii, insa, a continuat el, ca in timpul rugaciunii, cum am mai spus
inainte, diavolul iti va aduce multe ispite. Vor aparea multe
intamplari care sa te determine sa te opresti din rugaciune. Dar mai
trebuie sa stii si ca Dumnezeu te incearca prin aceste ispite ca sa
vada daca ai intr-adevar vointa de a lucra rugaciunea lui Iisus.
Intr-un asemena caz, daca te silesti Dumnezeu va veni in ajutorul tau
si va indeparta toate greutatile.
-- Dar, Gheron, daca in timpul rugaciunii, imi vin in minte ganduri de
a face altceva, de exemplu de a pregati o predica sau o omilie sau sa
fac ceva pentru dragostea fratelui meu, trebuie sa le parasesc? Sa nu
fac nimic, nimic?
-- Da, trebuie sa le parasesti. Caci chiar si atunci cand vin ganduri
bune in timpul rugaciunii (ma refer la timpul fixat pentru rugaciune),
pot fi folosite de catre cel rau ca sa ne tulbure rugaciunea. Daca
diavolul isi da seama ca suntem gata sa parasim rugaciunea lui Iisus
pentru astfel de lucruri, ne va aduce multe astfel de ganduri in acel
moment, pentru a ne face sa o amanam. Dar in acest caz, nici nu ne
rugam, nici nu suntem curatiti, nici nu studiem si nici nu ne folosim
cu adevarat fratii. Caci pregatirea unei predici, care a inlocuit
rugaciunea, este fara roade. Nu le va folosi fratilor.
-- Se intampla uneori ca ne intoarcem la chiliile noastre istoviti,
dupa ce am cheltuit multa energie, si nu ne mai putem ruga dupa
randuiala obisnuita. Ce ar trebui sa facem in aceste cazuri?
-- Nici atunci n-ar trebui sa renuntam la rugaciunea lui Iisus. Sfantul
Simeon sfatuieste ca slujirea fratilor sa nu fie motiv de a ne lipsi de
rugaciunea lui Iisus, deoarece atunci pierdem multe. Nu trebuie sa
gasim niciodata scuze sa evitam rugaciunea. "In slujire osteneste-te pe
masura puterii tale, iar in chilia ta nevoieste-te in rugaciune,
smerenie, priveghere si lacrimi neincetate. Si sa nu ai in minte ca azi
am trudit pana peste poate, deci sa scurtez rugaciunea pentru istovirea
trupului. Fiindca iti spun ca nu conteaza cat te silesti pentru altii,
peste puterile tale. Caci a te lipsi de ceva atat de insemnat ca
rugaciunea, mare nesocotinta este." O jumatate de ora de rugaciune a
lui Iisus valoreaza cat trei ore de somn adanc. Indelunga rostire a
rugaciunii lui Iisus il odihneste pe om si il calmeaza. Chiar si din
acest punct de vedere, este o doctorie intaritoare pentru organism.
Asadar dragul meu parinte, inveleste-ti toate lucrurile in mantia de
aur a rugaciunii lui Iisus. [...]Si oriunde ai fi, pe strada, in
masina, sau in orice alta parte sa spui rugaciunea lui Iisus: "Doamne
Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine pacatosul" si "Presfanta
Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ma".
mergi la inceputul paginii
Venirea si plecarea harului
fragment din capitolul V. Venirea si plecarea harului, p.95-98
"Dupa o lupta eroica si dureroasa, harul lui Hristos cerceteaza inima
noastra si o linisteste. Dar nu vine la fiecare dintre noi la fel.
Depinde de progresul duhovnicesc al omului si de lucrarea Sfantului
Duh, care lucreaza "potrivit voii sale", pentru binele nostru. "la
inceput harul apare in felurite chipuri in timpul rugaciunii, si omul
este partas in duh in multe feluri diferite. Harul este cunoscut si
trait potrivit propriei sale vointe." Avem exemplul profetului Ilie. El
a simtit o "vijelie naprasnica ce va despica muntii". Apoi a simtit un
cutremur, un for, iar in cele din urma o adiere de vant lin, si acolo
era Domnul. Sfantul Grigorie Sinaitul explica faptul ca Sfantul Duh
vine la unii oameni, mai ales la incepatori, ca un duh de frica ce
distruge muntii patimilor si zdrobeste inimile greu impietrite,
dandu-le pocainta si lacrimi pentru viata lor pacatoasa de dinainte. La
cei din starea de mijloc, vine ca un cutremur, adica o incantare
(aceasta este tresarirea inimii de care am vorbit mai inainte), o
ravnire a inimiii, iar la cei desavarsiti vine ca o adiere de vant lin,
ca o lumina blanda. Incepatorii primesc lucrarea harului "in parte", pe
cand cei desavarsiti primesc harul in intregime. Deci, cum probabil ai
inteles, de fiecare data cand harul ne cerceteaza, vine intr-o masura
desavarsita, potrivita bineinteles nevointei si smereniei noastre.
-- Asadar harul vine si pleaca iar?
-- Da, a raspuns sfantul pustnic. Vine si pleaca spre a se reintoarce
si a disparea din nou. Dumnezeu isi trimite harul sau si il retrage. La
inceputul acestei lupte duhovnicesti, rastimpul intre retragerea si
revenirea lui sunt mai lungi. Dar ele se scurteaza dupa multa nevointa.
Atletul rugaciunii este obisnuit cu aceste vizite dar si cu retragerea
harului.
-- Dar de ce se intampla aceasta? Care este scopul venirii si plecarii
harului?
-- Vine sa mangaie si sa indulceasca inima si pleaca spre a da putinta
dobandirii pe mai departe a cautarii si smereniei. Se retrage pentru ca
atletul sa inteleaga ca a fost un dar de la Dumnezeu, si de aceea el
este cu totul nevrednic sa-l primeasca. Multi calugari cunosc din
experienta lor acest "joc al harului", care poate dura multi ani. Vine
si pleaca! In primul caz, harul sprijina pe calugar prin venirea sa si
il umple de mangaiere dumnezeieasca. E ca si cum i-ar spune: "Sunt
aici". In al doilea caz, pleaca pentru ca harul ce i-a fost dat sa fie
asimilat, ceea ce este foarte greu. Trebuie sa se lucreze foarte mult
si sa se faca multa rugaciune pentru a asimila harul primit. [...]
Stadiul asimilarii harului este legat de o cautare chinuitoare a lui.
Atletul stie acum (dupa venirea lui) ca exista si aceasta il face sa-l
caute cu lacrimi. Plange precum copilu ce-si cauta mama, in timp ce ea
se ascunde; "Unde esti, Lumina mea? Unde esti, Bucuria mea? De ce m-ai
parasit si mi-ai lasat inima in suferinta? de ce ti-ai ascuns fata Ta
de mine si sufletul meu se indurereaza? cand mi-ai venit in suflet
mi-ai ars pacatele. Vino din nou acum si arde-mi din nou pacatele ce
Te-au ascuns de mine, precum norii ascund soarele. Vino si bucura-ma cu
venirea Ta. O, Doamne, de ce intarzii? Vezi ca sufletul meu este
chinuit, si te caut in lacrimi. Unde Te-ai ascuns? De ce sufletul meu
nu Te vede pe Tine, Cel ce esti pretutindeni, si Te cauta indurerat?
Asemeni, Preasfanta Fecioara cu Iosif Te-au cautat indurerati, cand
erai copil. Ce a gandit ea in durerea ei negasindu-si Fiul?" (Sfantul
Siluan Athonitul)
Sfantul Serafim de Sarov a pierdut harul lui Dumnezeu, pentru ca s-a
maniat impotriva unui frate. Nu a fost nenorocire mai mare pentru el.
Abia atunci a putut intelege suferinta lui Adam care a fost alungat din
Rai dupa pierderea partasiei cu Dumnezeu. Astfel, Sfantul Serafim a
ramas zile si nopti, cerand harul lui Dumnezeu, pe o stanca de unde a
coborat abia dupa ce l-a primit.
De aceea, a continuat Gheron, harul se retrage deoarece astfel inima
inseteaza dupa Dumnezeu si il iubeste mai mult. Acum are experienta
dulcetii harului si a goliciunii pe care absenta lui o creeaza,
impreuna cu amaraciunea pacatului. Si atunci il cauta, dar fara
deznadejde sau necredinta. Trebuie sa adaug si ca dupa ce a invaluit
mintea si adus-o la extaz, harul o paraseste apoi foarte repede (mai
ales cand mintea este inca la inceputul lucrarii sale neoetice) astfel
incat "sa nu moara", cum se intapla in cazul unui prunc ce varsa dupa
ce a mancat prea mult. Sfantul Simeon Noul Teolog spune:
"Atunci inconjurand deodata putin, ca o raza subtire si foarte mica
mintea o rapeste intr-un extaz
parasind-o repede, ca sa nu moara.
De aceea prin aceasta mare repeziciune,
cel ce a vazut aceasta frumusete isi aminteste si recunoaste ca n-a
inteles-o.
Ca nu cumva, mancand, ca un prunc, mancarea barbatilor desavarsiti,
indata sa se sparga sau sa i se faca rau si sa moara.
Dar de atunci ea ne conduce, ne intareste, ne invata,
aratandu-se si fugind, cand avem nevoie de acestea,
nu cand voim - caci aceasta le este propriu celor desavarsiti.
Dar cand suntem sub greutati sau slabiti cu totul,
ne vine in ajutor, ne rasare de departe si ma face sa o simt in inima
mea"
Venirea si plecarea harului mai are o trasatura salvatoare. Vine pentru
o vreme, il curata pe om de o patima si pleaca. Vine din nou sa il
curete de alta patima si tot asa, pana cand omul devine capabil sa-si
curete vointa cu ajutorul harului dumnezeiesc si datator de viata. Dupa
multa lupta si multe jertfe, vine un timp cand harul este statornic,
mai mult sau mai putin, inlauntrul inimii si atunci domneste
netulburata pacea! Doar liniste si dulceata! Atunci sufletul devine un
Tabor, raiul coboara pe pamant! Imparatia lui Dumnezeu coboara in
inima, unde Sfanta Treime isi face salas. Omul ajunge astfel dupa
chipul si asemanarea lui Dumnezeu!"
mergi la inceputul paginii
Greseli in practicarea rugaciunii lui Iisus si cum sa le facem fata
fragment din capitolul VII. cu acelasi nume
Nota Cristina: la rugamintea parintelui adresata staretului de a
continua sa-i vorbeasca despre rugaciune lui Iisus pentru a ajunge si
el un invatat, acesta ii raspunde:
"-- Ceri prea mult, nimeni nu poate fi invatat al rugaciunii lui Iisus
decat prin nevointa proprie, decat daca el insusi incepe aceasta
lucrare. Orice s-ar spune, aceasta este doar o introducere, pentru a-i
deschide foamea duhovniceasca. Totusi, pentru a-mi duce pana la capat
gandurile despre rugaciune, ar trebui poate, sa spun cateva lucruri
despre cursele si greselile ce pot aparea de-a lungul drumului.
-- Intr-adevar, ai spus mai inainte ceva, anume ca monahii evita
coborarea nemijlocita a mintii in inima prin folosirea feluritelor
mijloace, pentru a evita primejdiile. Care sunt aceste primejdii si
greseli ?
-- Greseala porneste din gandul ca trebuie sa dobandim harul in scurt
timp. Exista multi oameni care practica lucrarea sfanta a rugaciunii
lui Iisus si vor sa ajunga la stadiul vederii Luminii intr-un timp
scurt. Si isi pierd inima si deznadujiesc, deoarece acest lucru nu se
intampla la toti imediat. Nevoitorul trebuie sa-si dea seama ca lupta
dureaza multi ani. Dumnezeu nu trece peste vointa noastra, caci suntem
persoane si avem vointa libera. Deci nici noi n-ar trebui sa fortam
libertatea lui Dumnezeu, deoarece si El este o Persoana. Trebuie sa-L
lasam sa vina atunci cand crede El de cuviinta, atunci cand El vrea.
Se opri o clipa.
-- O alta greseala este sa dai prea mare importanta metodelor
psihotehnice. Aceste metode, cum sunt inspiratia si expiratia, bataia
inimiii, sunt doar metode ajutatoare pentru a ne aduna mintea ai a o
elibera de lucrurile straine naturii sale. Aceste metode nu au o putere
miraculoasa, dar ne sunt de folos, caci evita tulburarea mintii. Cand
mintea este adunata si tinuta cu usurinta inlauntrul ei, atunci toate
aceste metode auxiliare sunt netrbuincioase.
-- Mai exista si alte greseli?
-- Exista. Atunci cand trecem repede de la un stadiu la altul. Am spus
putin mai devreme ca exista diferite stadii de dezvoltare in
practicarea rugaciunii lui Iisus si le-am infatisat in cinci etape.
Primul stadiu este rostirea rugaciunii cu buzele. Al doilea este sa
pastrezi amintirea lui Iisus in minte si ea va cobori singura in inima.
Unii oameni, totusi, trecand peste primul stadiu, incep direct cu al
doilea si nu reusesc sa realizeze prea mult. Altii sar direct la al
treilea, unde inainteaza mai ales prin respiratie. Acest lucru este
foarte periculos, pentru ca, dupa cum am spus mai inainte, inima
trupeasca s-ar putea sa sufere si acest lucru poate duce la incetarea
rugaciunii lui Iisus. Nu este o boala, bineintele, insa este posibil ca
aceasta lucrare sfanta sa se opreasca.
Legat de lacrimi, sunt de asemenea unele probleme, a continuat el.
-- Ce vrei sa spui?
-- Mai devreme am spus ca atunci cand rugaciunea lui Iisus ramane in
minte, ochii varsa multe lacrimi. Dar acest lucru nu este intotdeauna
obligatoriu. Rugaciunea poate foarte bine continua si fara lacrimi.
Asadar, nu trebuie sa deznadajduim in absenta lacrimilor, caci ele vor
veni cand va ingadui Dumnezeu. Si chiar daca suntem inundati de ele, nu
trebuie sa le dam atentie, nici sa aratam altora aceste stari. Practica
ascetica spune ca atunci cand vorbim de aceste stari, ele inceteaza
imediat si este nevoie de mult timp pentru a le dobandi din nou. Inutil
sa spunem, ca desi cunoastem stadiile rugaciunii mintii, nu trebuie sa
ne gandim in ce stadiu suntem. Pe orice treapta am fi trebuie sa
continuam cu smerenie. In plus, cred ca ti-am spus putin timp in urma
ca este o prostie sa ne mandrim in timpul rugaciunii. Este cu adevarat
o prostie. Omul este ca un cersetor care umbla dupa o bucata de paine,
mandrindu-se apoi ca a obtinut-o. Si aceasta este o prostie si este
pacat!
-- Vad ca smerenia este un lucru foarte important.
-- Da este -- in toate stadiile. Sfantul Vasile cel Mare spunea ca
smerenia este comoara tuturor virtutilor. Ea ascunde toate virtutile si
in final se ascunde si pe ea. In general, trebuie sa evitam cu bagare
de sema mandria in viata duhovniceasca, mai ales atunci cand vine din
slava desarta. Si stii bineinteles, ca slava desarta apare in orice
virtuti, cand vorbim, cand tacem, cand postim, cand priveghem si chiar
cand rostim rugaciunea luiIisus, in linistire si rabdare. Sfintii
Parintii spun ca slava desarta este asemeni unui tradator ce deschide
pe ascuns portile cetatii ca sa poata intra vrajmasul. In astfel de
cazuri, nu conteaza cat de puternica este cetatea, sau cat de buni ii
sunt aparatorii, ea cade oricum in mainile dusmanilor. La fel se
intampla si in viata duhovniceasca. Nu conteaza cate virtuti avem sau
cata tarie avem, slava desarta ne de in mainile diavolului. Si Parintii
sfatuiesc sa nu ne apucam de o lucrare ce ar putea sa ne duca in slava
desarta.
-- N-am inteles aceasta. Nu ai putea sa-mi explici mai bine?
-- Am sa ma intorc la subiectul rugaciunii. Credinciosul nu trebuie sa
exagereze in ceea ce priveste rugaciunea, pentru ca e sigur atunci ca a
fost ispitit de diavol. In aemenea caz, orice ar face - chiar lucruri
dincolo de puterea sa - este implinit prin puterea diavolului.
Astfel, inselat de diavol, el este mai tarziu lasat de izbeliste si,
tras inapoi, cade foarte jos. Este de fapt distrus.
-- Si cum se poate scapa de aceasta cadere grea?
-- Singura cale este plangerea pacatelor si ascultarea. Rugaciunea este
strans legata de intristare. Cand diavolul vede pe cineva traind in
intristare nu ramane acolo, ci fuge caci se teme de smerenia adusa de
intristare. Sfantul Grigorie Sinaitul ne spune ca cea mai buna aparare
pentru atletul rugaciunii este sa fie in starea de intristare, ca
bucuria ce vine din rugaciune sa nu-l duca la mandrie, caci tristetea
pastreaza sufletul neranit. Intristarea si contiinta pacatului sunt
armele indipensabile pentru a putea cineva ajunge la rugaciunea curata.
Nevoitorul trebuie "sa-si tina mintea in iad si sa nu deznadajduiasca".
Mai mult, intristarea, constiinta pacatoseniei, a nimicniciei noastre
si nadejdea in milostivul Iisus sunt trasaturile Ortodoxiei, precum si
ale tuturor cantarilor noastre. Trebuie subliniat totusi, ca nu toti
pot trai in tristete adanca deoarece este necesara o nemaipomenita
tarie i mangaierea harului dumnezeiesc pentru a nu fi zdruncinati.
Insa, pe cat posibil, trebuie sa traim cu totii in aceasta fericita
intristare. Este de asemenea de trebuinta ascultarea neclintita de un
Batran (staret). Totul, chiar si cele mai mici lucruri, trebuiesc
facute cu binecuvantarea si calauzirea lui inteleapta, mai ales in
cazul vederii Luminii necreate.
-- Ce are a face ascultarea de un Batran cu vederea Luminii necreate?
Am intrebat, uimit de ceea ce auzisem.
-- Cand omul umbla singur, fara binecuvantarea trebuincioasa, este
ispitit de diavol, dupa cum am spus mai inainte. El traieste inlauntrul
sau dorinta nesatisfacuta de a vedea Lumina necreata, crezand ca acest
lucru reprezinta desavarsirea si dorind sa ajunga la aceasta cat mai
repede.
-- Si nu este asa?
-- Nu, nu este. Sfantul Diadoh invata ca nevoitorul sa nu-si traiasca
viata ascetica in dorinta de a vedea Lumina necreata, "ca nu cumva sa
afle atana prin aceasta sufletul gata de rapire". Lucrarea rugaciunii
lui Iisus trebuie inceputa cu dragoste de Dumnezeu si ascultare de voia
Sa sfanta. Caci, diavolului - care se preface "in inger de lumina" (2
Corinteni 11, 14) - ii este cu putinta sa ia forma unui inger ce-l va
sluji. Si atunci, bietul om crede ca a atins desavarsirea, traind
impreuna cu ingerii, fara sa-si dea seama ca de fapt sta de vorma cu
diavolul. Tot ispita este si atunci cand nevoitorul primeste in timp ce
se roaga ganduri de la diavol, cum ca in curand va vedea Lumina
necreata. In aceasta situatie delicata si primejdioasa este necesara
mare bagare de seama. El trebuie sa se opreasca din rugacine si sa se
mustre cu asprime: "Cum indraznesti, atat de josnic si de ticalos,
sa-ti doresti a vedea Lumina necreata?" Cea mai mare primejdie este ca
cineva sa se considere vrednic a vedea Lumina necreata. "Vai diavolii,
ucigasii mei, vin sa-mi distruga sufletul!" Atunci imediat, dusmanul
dispare. De multe ori diavolul, ca sa-i satisfaca ambitia calugarului
si sa-l lege si mai mult, aduce chiar lumina in chilia sa. Nu este
Lumina necreata, ci una creta, aceea a diavolului.
-- Si cum poate fi deosebita?
-- Exista multe moduri de a le distinge intre ele. Semnele sunt dupa
cum urmeaza: mai intai, daca el a atins vederea Luminii necreate prin
ascultare. Calea ascultarii desavarsite si fara deosebire este chezasia
ca vederea luminii necreate este adevarata. Nevoitorul trebuie sa
incredintaze toate intrebarile sale legate de vederea Luminii necreate
unui Batran sfant si nepatimitor. Gandul ca nu trebuie sa-si intrebe
calauzitorul este de la diavolul ce tinteste a-l tina in intuneric,
greseala si robie. In al doile rand, Domnul a spus despre prorocii
mincinosi ca "dupa roadele lor ii veti cunoaste" (Matei 7, 16). Acelasi
lucru este valabil si in acest caz. O deosebire limpede intre lumina
creata si cea necreata este data de roadele pe care le aduce in suflet
fiecare dintre ele. Lumina dumnezeieasca aduce in suflet liniste, pace,
smerenie si constiinta ticalosiei noastre. [...] Dimpotriva, vederea
luminii diavolesti starneste mandrie, slava desarta, gandul ca am atins
desavarsirea. Sfantul Grigorie Sinaitul spune "Cunoaste, deci, ca
lucrarile harului sunt vadite si diavolul, chiar de s-ar preface, nu le
poate manui; nu poate blandete, nici rabdare, nici smerenie, nici
dispret fata de lume, nici nu poate stinge placeri si patimi -
aceasta este lucrarea harului; lucrarea lui este mandria, trufia,
lasitatea si orice fel de rau. Pe langa mandrie, vedrea luminii
diavolului aduce si tulburare. Lucrarea Sfantului Duh izavoraste pace,
curaj, linistire trupului si sufletului, in timp ce lucrarea diavolului
descide drum fricii si tulburarii.[...]
Oriunde exista ascultare, acolo exista si smerenie, care este izvorul
ascultarii. Prin urmare duhul mandriei, diavolul, nu poate patrunde si
nu poate aduce infricosare sufletului uratindu-l. In general, in timpul
urcusului in aceasta lucrare, ascultarea este absolut necesara. Nu
trebuie sa incepem fara o calauza. Batranul este cel te calauzeste, cel
ce stabileste programul vietii duhovnicesti, el porunceste sa inceteze
o lucrare si iti arata daca ai lucrat pe placul lui Dumnezeu. [...]
Batranul, pentru calugarii pe care ii are sub ascultare, este ceea ce
este episcopul pentru dioceza lui si staretul pentru manastire.
-- Asa mare importanta atribuie nevointa existentei Batranului?
-- Bineinteles. Fara un parinte duhovnicesc nimeni nu poate inainta
nici nu poate duce o viata curata in traditia ortodoxa. Asemeni vietii
trupesti, care este impartasita din generatie in generatie, la fel se
intamplaa si cu cea duhovniceasca. Batranul fiind detinatorul si
purtatorul acestei traditii, o impartaseste fiului sau duhovnicesc, cel
pe care l-a nacut in Hristos. Batranul ii impartaseste traditia aceluia
care doreste sa o primeasca. Aici se descopera intreaga semnificatie
mantuitoare a ascultarii. Ma fac ascultator, nu pentru a disparea ca
persoana, ci pentru a face sa piara raul salasluit in mine, pentru a ma
putea elibera de voia proprie si a primi traditia, pentru ca Hristos sa
ia forma inlauntrul meu. Ma fac ascultator pentru a ma putea naste.
Ascltarea este de asemenea necesara si datorita primejdiei care sta in
permanenta la panda: greseala. Acest lucru il scrie Avva Dorotei: "Nu
sunt mai ticalosi, nici mai lesne porniti spre cadere decat aceia care
nu au pe nimeni sa-i povatuiasca pe calea lui Dumnezeu". Acelasi
parinte, talcuind versetul din Pilde: "unde lipseste carmuirea, poporul
cade ca frunzeleI" (Pilde 11, 14), spune ca frunza este la inceput
verde si frumoasa, dar apoi se usuca putin cate putin si cade si este
calcata in picioarele oamenilor. Asa este si omul care nu este povatuit
de cineva. El se vestejeste curand si se da cu totul dusmanului. "La
inceput are ravna spre post si priveghere, spre sihastrie si spre alte
bunatati, apoi, putin cate putin, potolindu-se acea caldura si neavand
cine sa-l sfatuiasca, sa-i atate fierbinteala, pe neobservate se stinge
de tot i din ravna cazand in trandavie se face rob vrajmasilor sai,
care-si bat joc de dansul dupa cum le este voia".
Iti voi da un exemplu ca sa intelegi de ce existenta unui Batran este
necesara pentru a evita greselile. Am cunoscut un calugar care, in
timpul rugaciunii simtea in inima o durere puternica. I-a sps imediat
acest lucru Batranului sau. Acela ingrijorat, fiind el insusi
experimentat in deoebirea duhurilor, l-a intrebat unde exact in inima a
simtit durerea. Raspunzandu-i ucenicul ca il durea inima in partea de
jos si inafara, el i-a poruncit: "Trebuie sa incetezi imediat
rugaciunea lui Iisus si nu o vei mai rosti timp de o saptamana. Asta
deoarece ar fi trebuit sa simti durerea in partea de sus si inlauntrul
inimii. Odata ce in partea de jos lucreaza patimile, cuu siguranta este
ceva pregatit impotriva ta de cel rau". Astfel calugarul a fost scapat
de cursa diavolului care deja incepuse sa se tranga in jurul sau.
Sfintii Parinti ne invata din propria experienta: "De vei vedea pe cel
tanar, de voia sa suindu-se la ceruri, apuca-l de picior si trage-l,
caci nu ii este de folos."
mergi la inceputul paginii
despre energii necreate si "intunericul stralucitor"
fragment din capitolul VI. Roadele rugaciunii lui Iisus, pg.114-126
"Potrivit invataturii Sfintilor parinti, Adam a fost facut dupa chipul
lui Dumnezeu, iar prin ascultare trebuia sa ajunga la asemanarea Lui.
Era la stadiul iluminarii mintii si trebuia sa ajunga la indumnezeire
(theosis). Pe cand nevoitorul ajunge la "asemanarea cu Dumnezeu", adica
la indumnezeire, pe cat ii este cu putinta, prin harul dumnezeiesc,
fara a patrunde insa Firea Dumnezeieasca. Se impartaseste doar de
energiile necreate ale lui Dumnezeu. Iti voi da o pilda a acestei
recunoasteri venite din partea naturii. Cand pururea pomenitul meu
Gheron spunea rugaciunea lui Iisus, pasarile veneau la fereastra
chiliei lui ciocanindu-i in geam. S-ar putea crede ca aceasta era
actiunea diavolului, pentru a-l distrage de la rugaciune, dar, de fapt,
pasarile erau atrase de rugaciunea lui Gheron!
-- Gheron, m-ai calauzit pe cararea desavarsirii pana la finalul vietii
duhovnicesti. Asadar omul este capabil sa devina rege... ( se refera la
pasajul anterior in care se mentioneaza ca inainte de cadere "Adam era
regele intregii zidiri, si toate animalele ii recunosteau aceasta
demnitate.[...] Dar atunci cand omul primeste harul lui Hristos, toate
puterile sufletului se intregesc, facandu-se dupa chipul si asemanarea
lui Dumnezeu.[...]Acum animalele il recunosc, se supun si il cinstesc"
- nota Cristina)
A zambit cu sfiala.
-- Exista stadii chiar mai inallte. Dupa o lupta grea, cum am spus mai
inainte, este posibil pentru nevoitor sa inainteze pana la extaz, si sa
intre in Noul Ierusalim, noua tara a fagaduintei. Mintea este rapita in
extaz, si contempla Lumina necreata. La vecernia Schimbarii la Fata
cantam: " Cand apostolii alesi au privit la munte potopul covarsitor al
Luminii Tale, Hristoase, cel fara de inceput, si dumnezeirea Ta de care
nici un om nu se poate apropia, au fost rapiti de vederea
dumnezeieasca." Extazul si vederea lui Dumnezeu (theoria) sunt legate.
Cand spunem extaz, nu intelegem ceva static, ci ne referim la prezenta
dumnezeieasca si la miscare spirituala. Nu este nelucrare si moarte, ci
viata in Dumnezeu. Parintii spun ca atunci cand omul este rapit in
Lumina dumnezeieasca, in timpul rugaciunii lui Iisus, el inceteaza sa
se roage cu buzele. Gura si limba raman tacute, inima este si ea
tacuta. Atunci atletul se desfata de vederea (theoria) luminii
taborice. Primeste energia necreata a lui Dumnezeu. Este aceeasi Lumina
de pe muntele Tabor, pe care au vazut-o apostolii, este Imparatia lui
Dumnezeu - vesnicia. Dupa Sfantul Grigorie Palama, Lumina este
"frumusetea veacului viitor", "substanta binelui ce va sa fie", "cea
mai desavarsita vedere a lui Dumnezeu", "mancarea dumnezeiasca." Acei
ce se fac vrednici de a vedea Lumina necreata sunt Prorocii Noului
Testament. Caci asa cum Proorocii Vechiului Testament au biruit timpul
si au putut vedea intruparea lui Hristos, prima venire, la fel cei ce
contempla Lumina intrec timpul si vad slava lui Hristos in Imparatia
Cerurilor.
A tacut o vreme,respirand adanc. Apoi a continuat:
-- Lumina dumnezeieasca ii stapaneste intreaga fiinta. Chiar si coliba
ii straluceste de prezenta lui Hristos si el se bucura de aceasta
"betie treaza". Priveste la Dumnezeul nevazut. "Dumnezeu este Lumina si
vederea Lui este Lumina" spune Sfantul Simeon Noul Teolog. Monahul vede
Lumina dumnezeieasca in acel moment si aceasta este o "vedere placuta
si sfanta", potrivit "aparatorului teologilor", Sfantul Grigorie
Palama. Macarie Hrysokephalos descrie si el aceasta vedere: "Ce este
mai frumos decat sa fii in comuniune de taina cu Hristos. Ce este mai
scump decat slava Lui dumnezeieasca? Nu este nimic mai dulca decat
lumina aceasta, prin care fiecare ceata purtatoare de lumina a
ingerilor sau a oamenilor este luminata; nimic nu este mai iubitor
decat aceasta viata in care traim cu totii si in care ne miscam si ne
purtam fiinta; nimic nu este mai dulca decat frumusetea vesnic
intrupata; nimic nu este mai desfatator decat bucuria vesnica; nimic nu
este mai scump decat veselia nesfarsita, maretia plina de demnitate si
fericirea nemasurata." Cu alte cuvinte, desfatarea si bucuria sunt
nesfarsite. Aceste stari sunt intr-adevar prea inalte pentru a putea fi
zugravite in cuvinte. Asculta cum descrie Sfantul Simeon Noul Teolog.
Lua in mana una din carti si incepu sa citeasca:
"Sunt asezat pe pat, fiind in afara lumii
si fiind in mijlocul chiliei mele,
vad pe Cel ce e in afara lumii, Caruia ii si vorbesc,
ba indraznesc sa spun,
Il si iubesc si Acela ma iubeste.
Mananc, dar ma hranesc bine numai cu aceasta contemplare.
Si unit cu El, depasesc cerurile.
Si aceasta o stiu ca un fapt adevarat si sigur.
Dar unde e trupul atunci nu stiu.
Stiu ca pogoara Cel ce e nevazut.
Stiu ca Cel ce e despartit de toata zidirea
ma ia inauntrul Lui, si ma ascunde in bratele Lui,
si ma aflu atunci in afara intregii lumi.
Iar eu iarasi, cel muritor si mic in lume,
privesc in mine intreg pe Facatorul lumii,
si stiu ca nu voi muri, aflandu-ma inauntrul vietii,
Si am toata viata rasarind inauntrul meu."
Gheron citea pasajul cu mult dor. Glasul ii tremura, ochii scanteiau,
iar fata ii stralucea de o bucurie inexplicabila. Vocea lui
tremuratoare, incantarea lui duhovniceasca mi-au adus lacrimi in ochi.
-- Astfel chiar si fata ii straluceste, a continuat el, de prezenta
dumnezeieasca. Intra asemeni lui Moise in intunericul dumnezeiesc al
necunoasterii, in "intunericul stralucitor" si ajunge la "cunostinta
trainica" si la "teologia negraita".
S-a oprit din nou pentru o clipa. Eu asteptam aproape in extaz, pur si
simplu cu rasuflarea taiata.
-- Chiar si trupul simte dulceata acestei Lumini si in timpul acestor
momente se "schimba".
-- Ce inseamna aceasta?
-- "Ca trupul participa in harul care lucreaza in minte, este indreptat
spre el si primeste cunostinta tainei inefabile a sufletului" (Sf.
Grigorie Palama). Apoi trupul "devine in mod ciudat vesnic bine dispus
si entuziast", adica simpte o caldura neobisnuita ce este rezultatul
vederii Luminii. Este asemeni lumanarii, care imediat ce este aprinsa,
intregul ei corp (ceara) devine dintr-o data cald si luminos.
-- Ingaduie-mi, rogu-te, o intrebare. Desi s-ar putea sa fie aproape o
hula, totusi am sa ti-o pun. Aceasta "schimbare" a trupului este o
realitate sau doar inchipuire? Nu este cumva o caldura inchipuita?
-- Nu, parinte, nu este. Aceasta "schimbare" este reala. Trupul
participa la toate starile sufletului. Trupul in sine nu este rau, ci
mai degraba pornirea carnii, care se intampla atunci cand trupul este
stapanit de diavol. Mai mult decat atat, vederea Luminii este o vedere
a ochilor firesti ce au fost schimbati si intariti de Duhul Sfant
devenind astfel capabili sa vada Lumina necreata. Exista multe exemple
in Sfanta Scriptura unde se arata ca harul lui Dumnezeu, prin suflet se
raspandeste si in trup, acesta simtind actiunea harului datator de
viata.
-- Ai putea sa-mi spui unele dintre ele?
-- Exista multe versete in psalmii lui David care exprima acest lucru:
"inima mea si trupul meu s-au bucurat de Dumnezeul cel viu" (Psalm
83,2), "in El a nadajduit inima mea si m-a ajutat. Si a inflorit trupul
meu" (Psalm 27, 9-10). De asemenea in Psalmul 118 "Cat sunt de dulci
limbii mele, cuvintele Tale, mai mult decat mierea, in gura mea!"
(Psalm 118, 103). Avem si pilda lui Moise. Cand el a coborat de pe
Muntele Sinai cu cele zece porunci fata ii stralucea, caci vorbise cu
Dumnezeu. "Iar cand se pogora Moise din Muntele Sinai, avand in maini
cele doua table ale legii, nu stia ca fata sa stralucea, pebntru ca
graise Dumnezeu cu el. Deci Aaron si toti fiii lui Israel, vazand pe
Moise ca are fata stralucitoare, s-au temut sa se apropie de el".
(Iesire 34, 29-30). Acelasi lucru se vede si in cazul arhidiaconului
Stefan: "Si atintindu-si ochii asupra lui, toti cei ce sedeau in
sinedriu au vazut fata lui ca o fata de inger" (Faptele Apostolilor 6,
15). Sfantul Grigorie Palama crede ca sudoarea Domnului nostru Iisus
Hristos, din timpul rugaciunii in Gradina Ghetsimani, arata "patimirea
simtita in trupul Sau datorita rugaciunii inflacarate catre Dumnezeu".
-- Iarta-ma, parinte, pentru ca te-am obosit cu intrebarile mele
prostesti si lumesti. Noi, oamenii din lume, nu putem intelege... Da-mi
insa voie sa-ti mai pun o intrebare. Exista in zilele noastre monahi
care vad Lumina necreata si traiesc aceasta "schimbare" cand se roaga?
A zambit si a spus:
-- Doar daca Duhul Sfant ar inceta sa lucreze in Biserica, numai atunci
"vazatorii Luminii necreate" vor inceta sa existe. Sfantul Munte
adaposteste comori mari, si aceia care lupta impotriva lui in orice
fel, sunt vrajmasi ai lui Dumnezeu. In vremea Sfantului Grigorie Palama
ei se indoiau de dumnezeirea energiilor necreate. In timpurile noastre
cadem aproape in acelasi pacat. Ne indoim de existenta oamenilor
indumnezeiti, care vad Lumina dumnezeieasca. Azi, ei sunt monahi
sfintiti - dumnezei prin har. Continuarea vietii pe pamant este
datorata acestor nevoitori indumnezeiti. Ei lumineaza lumea noastra,
intunecata de pacat."
"-- Uneori, a continuat el (staretul - nota Cristina), datorita
curatiei si luptei lor, si multumita darului lui Dumnezeu, unii oameni
ajung vrednici sa vada Lumina cu ochii lor firesti, ochi ce au fost
transformati de harul dumnezeiesc asemeni ochilor celor trei ucenici de
pe muntele Tabor. Dar chiar si aici poate fi observata o gradatie. Cand
vad lumina pentru prima data, o contempla ca pe o "Lumina mareata" care
face ca totul inlauntrul lor sa salte de bucurie. Pe cand de fapt, este
o lumina slaba. Dar ei o vad, cum am spus, ca o "Lumina mareata" in
comparatie cu intunericul cu care erau obisnuiti. Traiesc acum ceva ce
n-au mai trait inainte. La a doua aparitie insa, lumina devine mai
puternica, dar omul s-a obisnuit deja cu vederea.... Insa, cu cat mai
mult se apropie de Fiinta Dumnezeieasca, cu atat isi da seama de
neputinta de a intelege natura Sa, si aceasta este ceea ce Parintii
numesc "intunericul stralucitor".
-- Multe lucruri nu le-am inteles.
-- Te voi ajuta sa intelegi explicandu-ti pilda vazatorului-de-Dumnezeu
Moise asa cum o talcuieste Sfantul Grigorie de Nyssa. Moise a vazut
Lumina, pentru prima data, pe muntele Horeb sub forma unui tufis
arzand, atunci cand Dumnezeu l-a chemat sa calauzeasca poporul spre
tara fagaduita. A doua oara, el este de chemat de Dumnezeu sa patrunda
in intunericul dumnezeiesc si sa-L intalneasca acolo. Intai a fost
Lumina si apoi intunericul dumnezeiesc. Si Sfantul Grigorie arata ca
omul vede la inceput Lumina deoarece obisnuia sa traiasca in intuneric.
Pe masura ce trece timpul, cu cat se apropie mai mult de Fiinta Divina
cu atat el "primeste nevazut" intunericul dumnezeiesc, "neputinta de a
vedea Fiinta lui Dumnezeu". Iti vai citi intregul fragment: "Dar ce
inseamna intrarea lui Moise in intuneric si vederea lui Dumnezeu in
acesta? Ceea ce istoriseste acum pare contrar primei aratari a lui
Dumnezeu. Caci atunci, Dumnezeu S-a aratat in lumina, iar acum in
intuneric. Dar nici acest lucru nu-l socotesc abatandu-se din sirul
celor talcuite de noi dupa intelesul lor mai inalt. Caci cuvantul ne
invata prin acestea ca mai intai celor ce o primesc, cunoasterea
dreptei credinte se arata ca lumina. Pentru ca ceea ce se cugeta
contrar dreptei credinte e intuneric; iar alungarea intunericului se
face prin impartasirea de lumina. Dar mintea inaintand si printr-o
luare-aminte din ce in ce mai mare si mai desavarsita, ajungand la
intelegerea adevaratei cunoasteri, cu cat se apropie mai mult de vedere
(contemplare), cu atat vede mai mult ca firea dumnezeieasca este de
nevazut (de necontemplat, de neinteles). Parasind deci tot ce vede (le
intelege), iainteaza mereu spre cele dinlauntru prin multa straduinta
de a intelege, la ceea ce este nevazut si de neinteles, acolo vede pe
Dumnezeu. Caci in aceasta consta adevarata cunoastere a Celui cautat:
ca a-L cunoaste sta chiar in faptul de a nu-L cunoaste. Pentru ca Cel
cautat este mai presus de orice cunoastere, inconjurat din toate
partile de necuprinsul Lui, ca de intuneric".
Aceasta se intampla de obicei. Omul porneste de la vederea unei Lumini
slabe (mici) la vederea unei Lumini mai stralucitoare (mai mare) pana
ajunge la "intunericul stralucitor" cum il descrie Sfantul Grigorie.
Dar noi trebuie sa cunoastem invatatura Parintilor despre vederea
"intunericului dumnezeiesc stralucitor" pentru a intelege, din punct de
vedere ortodox, ceea ce s-a spus mai inainte. Potrivit Sfintilor
Parinti, Dumnezeu se arata intotdeauna ca Lumina si niciodata ca
intuneric. Dar cand, mintea nevoitorului vazator-de-Dumnezeu, in timpul
"vederii", vrea sa ajunga la insasi Fiinta Divina, intalneste
nepatrunsul, stralucitorul intuneric dumnezeiesc. Intunericul
dumnezeiesc, astfel, nu este aparitia lui Dumnezeu ca intuneric, ci
neputinta omului de a vedea Fiinta lui Dumnezeu, care este "Lumina cea
neapropiata". Lumina nevazuta si de neapropiat pentru om. Dumnezeu este
Lumina. El a spus "Eu sunt Lumina Lumii" (Ioan 8, 12), iar nu
"intunericul lumnii". Potrivit Sfantului Dionisie Areopagitul
"intunericul dumnezeiesc este lumina neapropiata in care se spune ca
locuieste Dumnezeu. Si fiindca este nevazuta, ca una ce intrece putinta
vederii, si tot ea e neapropiata pentru revarsarea de lumina
covarsitoare mai presus de fiinta, in el ajunge tot cel ce s-a
invrednicit sa cunoasca si sa vada pe Dumnezeu, prin insusi faptul ca
nu-l vede, nici nu-l cunoaste". In acest sens spunem deci ca
intunericul dumnezeiesc este dincolo de lumina.
Dar de multe ori, Sfintii parinti vorbesc despre intrarea in
intunericul dumnezeiesc si privirea stralucirii lui, asa cum face de
pilda, Sfantul Grygorie de Nysa, atunci cand vorbeste despre fratele
sau, Sfantul Vasile cel Mare, spunand:"noi stim ca de multe ori el era
inlauntrul intunericului dumnezeiesc unde este Dumnezeu". Prin aceasta
nu se intelege patrunderea in Fiinta Divina, ci superioritatea luminii
necreate fata de "lumina cunoasterii naturale", pentru ca potrivit
invataturii ortodoxe, oamenii participa la energiile necreate ale lui
Dumnezeu, iar nu la Fiinta Sa. Sfantul Pavel scrie: "...Imparatul
imparatilor si Domnul domnilor, Cel ce singur are nemurire si locuieste
intru lumina neapropiata; pe care nu L-a vazut nimeni dintre oameni,
nici nu poate sa-L vada" (1 Timotei 6, 15-16). Si, pentru a rezuma, iti
spun parintele meu, ca asa cum invata Sfintii Parinti, pentru om
stralucitorul intuneric dumnezeiesc este Lumina neapropiata a Fiintei
Dumnezeiesti. Chiar si cand vorbim despre valoarea vederii
intunericului dumnezeiesc, ei nu vor sa arate superioritatea acestuia
asupra vederii Luminii necreate, ci vor sa-i arate valoarea in
comparatie cu valoarea luminii cunoasterii naturale - cunoasterea
intelectului.
-- Gheron, as vrea sa-ti mai pun o intrebare. Cand omul priveste
Lumina, continua sa se roage?
-- Nu. Aceasta rugaciune o numim vedere dumnezeieasca. Cel ce se roaga
Il priveste pe Hristos si se bucura de prezenta Lui dumnezeieasca.
Atunci rugaciunea purcede fara cuvinte. Sfantul Isaac Sirul spune ca,
daca rugaciunea este samanta, atunci rapirea in extaz este secerisul
rugaciunii. Si precum seceratorii se minuneaza vazand ca o samanta atat
de mica rodeste o recolta atat de mare, in acelasi chip sunt si
nevoitorii vazatori de Dumnezeu uimiti la vederea "roadelor" rugaciunii
lui Iisus. Aceasta rapire este izvorul rugaciunii in timpul careia,
dupa Sfantul Isaac "nu se mai roaga cineva cu rugaciunea, ci iese din
sine (ajunge in extaz) in lucrurile neintelese, aflate mai presus de
cunostinta, de care s-a vorbit". Aceasta este "tacerea tainei ascunse",
"si linistea duhului". Parintii numesc aceasta stare "rugaciune" pentru
ca este cel mai mare dar primit in timpul rugaciunii si este daruit
Sfintilor, dar omul nu-i cunoaste adevaratul nume. Pentru ca in acel
moment inceteaza sa se roage. El este ridicat mai presus de cuvinte si
idei. De aceea multi Parinti numesc aceasta stare "dumnezeieasca
Sambata" sau "Sabatul mintii". Cum li s-a dat evreilor porunca sa se
odihneasca in ziua Sambetei, la fel aceasta stare duhovniceasca,
"Sambata este nepatimirea sufletului rational, care prin faptuire a
lepadat cu totul semnele pacatului. Sambetele inseamna slobozenia
sufletului rational, care a lepadat chiar si lucrarea dupa fire a
simturilor, prin contemplatia naturala in duh. Sambetele Sambetelor
inseamna odihna duhovniceasca a sufletului rational care-si retrage
mintea chiar si de la ratiunile mai dumnezeiesti din lucruri si o leaga
cu totul numai de Dumnezeu in extazul iubirii, si prin teologia mistica
(cunoasterea tainica a lui Dumnezeu) o face cu desavarsire neclintita
de Dumnezeu" (Sf. Maxim Marturisitorul). Singurul lucru pe care-l face
omul in acel moment este sa planga. El varsa lacrimi din belsug, nu
doar datorita constientizarii pacatului, ca inainte, ci datorita
vederii energiei necreate a lui Dumnezeu. Acestea sunt lacrimi de
bucurie, de fericire, lacrimi de veselie. Sunt "lacrimi neindurerate",
lacrimi recunoscatoare, "care intaresc si hranesc inima". Da, sunt
lacrimi care umplu ochii facand rauri si siroaie pe fata. Rugatorul
este atunci, in extaz. "Fie in trup, fie afara din trup, nu stiu." (2
Corinteni 12, 2). Suflet si trup sunt inundate de o bucurie cu
neputinta de descris in cuvinte. Sfantul Grigorie Palama, citand un
fragment din Sfantul Dionisie Areopagitul spune ca, atunci cand
iubitorul unirii cu Dumnezeu isi slobozeste sufletul de toate
legaturile si isi uneste mintea cu rugaciunea neincetata, este ridicat
intr-un urcus mistic la ceruri si cerceteaza de sus intreaga creatie,
in liniste si tacere. "El isi uneste mintea cu rugaciunea neincetata
catre Dumnezeu. Prin aceasta, el este rapit, inlauntrul sau, si
descopera o cale noua si tainica de a se inalta la ceruri: ceea ce s-ar
putea numi inlauntrul nepatruns al tacerii originare. Cu bucurie de
nedescris el ramane tainic rapit, in duh, in adevarata odihna si in
tacere, plin de dulceata; si zboara peste toate lucrurile create ". In
acest punct, toate lucrurile lumesti devin praf si cenusa, devin gunoi.
Nu doar ca nu simte tulburarea patimilor, ci isi uita chiar propria-i
viata, pentru ca iubirea pentru Dumnezeu este mai dulce decat viata,
iar cunoasterea lui Dumnezeu este mai dulce decat orice alta
cunoastere. "O, vedere sfanta si plina de bucurie!". O, dumnezeieasca
"pace dulce!" "O, iubire dumnezeieasca!""
Kyrill
http://www.ortodoxie.ro/
Rugaciuni zilnice
Rugaciune incepatoare
In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.
Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie!
Imparate Ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, care pretutindeni
esti si toate le implinesti,
Vistierul bunatatilor si Datatorule de viata, vino si Te salasluieste
intru noi si ne curateste de toata intinarea si mantuieste, Bunule,
sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe
noi (de 3 ori).
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii
vecilor. Amin.
Prea Sfanta Treime, miluieste-ne pe noi; Doamne curateste pacatele
noastre; Stapane iarta faradelegile noastre;
Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii
vecilor. Amin.
Tatal nostru, Care esti in cerurui, sfinteasca-se numele Tau,vie
imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant.
Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi. Si ne iarta
noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri.
Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbazveste de cel rau.
Ca a Ta este imparatia si puterea si slava, a Tatalui si a Fiului si a
Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Rugaciune de dimineata
Sculandu-ne din somn, cadem catre Tine, Bunule si cantare ingereasca
strigam Tie, Puternice:
Sfant, Sfant, Sfant esti, Dumnezeule; pentru Nascatoarea de Dumnezeu,
miluieste-ne pe noi.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Din somn si din pat m-ai ridicat, Doamne, mintea mea o lumineaza si
buzele mele le deschide, ca sa Te laud pe Tine, Prea Sfanta Treime:
Sfant, Sfant, Sfant esti, Dumnezeule; pentru Nascatoarea de Dumnezeu,
miluieste-ne pe noi.
Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Fara de veste Judecatorul va veni si faptele fiecaruia se vor
descoperi.
Deci, cu frica sa strigam in miezul noptii: Sfant, Sfant, Sfant esti,
Dumnezeule;
pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Doamne
miluieste (de 12 ori).
Rugaciune catre Sfanta Treime
Din somn sculandu-ma, multumescu-Ti Tie, Prea Sfanta Treime, ca pentru
multa bunatatea Ta si pentru indelunga rabdarea Ta,
nu Te-ai maniat pe mine, lenesul si pacatorul, nici nu m-ai pierdut cu
faradelegile mele, ci ai facut iubire de oameni dupa obicei;
si intru deznadajduire zacand eu, m-ai ridicat, ca sa manec si sa
slavesc puterea Ta. Deci, acum, lumineaza-mi ochii gandului,
deschide-mi gura ca sa invat cuvintele Tale, sa fac voia Ta, sa-Ti cant
intru marturisirea inimii si sa laud Prea Sfant numele Tau:
al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, acum si pururea si in
vecii vecilor. Amin.
Apoi:
Veniti sa ne inchinam Imparatului nostru Dumnezeu.
Veniti sa ne inchinam si sa cadem la Hristos, Imparatul nostru
Dumnezeu.
Veniti sa ne inchinam si sa cadem la Insusi Hristos, Imparatul si
Dumnezeul nostru (cu 3 inchinaciuni).
Psalmul 50 al lui David
Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta si dupa multimea
indurarilor Tale, sterge faradelegea mea.
Mai vartos ma spala de faradelegea mea si de pacatul meu ma curateste.
Ca faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu inaintea mea este
pururea.
Tie, Unuia am gresit si rau inaintea Ta am facut asa, incat drept esti
Tu intru cuvintele Tale si biruitor cand vei judeca Tu.
Caci, iata, intru faradelegi m-am zamislit si intru pacat m-a nascut
maica mea.
Iata, adevatul ai iubit; cele nearatate si cele ascunse ale
intelepciunii Tale mi-ai aratat mie.
Stropi-ma-vei cu isop si ma voi curati; spala-ma-vei si mai vartos
decat zapada ma voi albi.
Auzului meu vei da bucurie si veselie; bucura-se-vor oasele mele cele
smerite.
Intoarce fata Ta de la pacatele mele si toate faradelegile mele,
sterge-le.
Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule, si duh drept innoieste
intru cele dinlauntru ale mele.
Nu ma lepada pe mine de la fata Ta si Duhul Tau cel Sfant nu-l lua de
la mine.
Da-mi mie bucuria mantuirii Tale si cu duh stapanitor ma intareste.
Invata-voi pe cei faradelege caile Tale si cei necredinciosi la Tine se
vor intoarce.
Izbaveste-ma de varsarea sangelui, Dumnezeule, Dumnezeul mantuirii
mele.
Bucurase-va limba mea de dreptatea Ta. Doame, buzele mele vei deschide
si gura mea va vesti lauda Ta.
Ca de-ai fi voie jerfta, Ti-as fi dat; arderile-de-tot ne le vei
binevoi.
Jertfa lui Dumnezeu este duhul umilit; inima infranta si smerita
Dumnezeu nu o va urgisi.
Fa bine, Doamne, intru bunavoirea Ta, Sionului, si sa se zideasca
zidurile Ierusalismului.
Atunci vei binevoi jertfa dreptatii, prinosul si arderile-de-tot,
atunci voi pune pe altarul Tau jertfa.
Crezul. Simbolul Credintei
Cred intru Unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul, Facatorul cerului si al
pamantului, vazutelor tuturor si nevazutelor.
Si intru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nascut, Care
din Tatal S-a nascut mai inainte de toti vecii.
Lumina din lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut, nu
facut;
Cel de o fiinta cu Tatal, prin Care toate s-au facut.
Care pentru noi, oamenii, si pentru a noastra mantuire
S-a pogorat din ceruri si s-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria
Fecioara, si S-a facut om.
Si S-a rastignit pentru noi in zilele lui Pontiu Pilat si a patimit si
S-a ingropat.
Si a inviat a treia zi, dupa Scripturi.
Si S-a inaltat la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui.
Si iarasi va sa vina cu slava, sa judece viii si mortii, a Carui
imparatie nu va avea sfarsit.
Si intru Duhul Sfant, Domnul de viata Facatorul, Care din Tatal
purcede,
Cel ce impreuna cu Tatal si Fiul este inchinat si slavit, Care a grait
prin prooroci;
Intru una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca Biserica;
Marturisesc un botez, intru iertarea pacatelor;
Astept invierea mortilor.
Si viata veacului ce va sa fie. Amin!
Rugaciune catre Mantuitorul Hristos
Hristoase, lumina cea adevarata, Care luminezi si sfintesti pe tot omul
ce vine in lume, sa se insemneze peste noi lumina fetei Tale, ca
intr-insa sa vedem lumina cea neapropiata. Indrepteaza pasii nostri
spre lucrarea poruncilor Tale, pentru rugaciunile Preacuratei Tale
Maici si ale tuturor sfintilor Tai. Amin.
Nadejdea mea este Tatal, scaparea mea este Fiul, acoperamantul meu este
Duhul Sfant, Treime Sfanta, Slava Tie!
Toata nadejdea mea spre tine o pun, maica lui Dumnezeu, pazeste-ma sub
acoperamantul tau.
Alta rugaciune catre Mantuitorul Hristos
Cel ce in toata vremea si in tot ceasul, in cer si pe pamant esti
inchinat si slavit, Hristoase Dumnezeule, indelung Rabdatorule, mult
Milostive si mult Indurate;
Care pe cei drepti iubesti si pe cei pacatosi miluiesti;
Care pe toti chemi la mantuire, intru fagaduinta bunatatilor ce vor sa
fie;
Insuti, Doamne, primeste rugaciunile noastre in ceasul acesta si
indrepteaza viata noastra spre poruncile Tale;
Sufletele noastre le sfinteste, trupurile curateste, cugetele
indrepteaza, gandurile curateste-le si ne izbaveste pe noi de tot
necazul si nevoia.
Inconjoara-ne pe noi cu sfintii Tai ingeri, ca prin mijlocirea lor find
paziti si povatuiti sa ajungem la unirea credintei si la cunostinta
slavei Tale celei neapropiate, ca binecuvantat esti in vecii vecilor.
Amin.
Invredniceste-ne, Doamne, in ziua aceasta, fara de pacat sa ne pazim
noi. Bine esti cuvantat, Doamne, Dumnezeul parintilor nostri, si laudat
si preaslavit este numel Tau in veci. Fie Doamne mila Ta spre noi,
precum am nadajduit intru Tine. Bine esti cuvantat Doamne, invata-ma
indreptarile Tale. Bine esti cuvantat Stapane, intelepceste-ma cu
indreptarile Tale. Bine cuvantat esti, Sfinte, lumineaza-ma cu
indreptarile Tale. Doamne, mila Ta este in veac, lucrurile mainilor
Tale nu le trece cu vederea; Tie se cuvine lauda, Tie se cuvine
cantare, Tie slava se cuvine: Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum
si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Rugaciunea Sfantului Macarie cel Mare
Sculandu-ma din somn, catre Tine Stapane, iubitorule de oameni, scap si
spre lucrurile Tale ma nevoiesc. Ma rog Tie, ajuta-mi cu milostivirea
Ta in toata vremea si in tot lucrul. Izbaveste-ma de toate lucrurile
cele rele si de sporirea diavoleasca, izbaveste-ma si ma du in
imparatia Ta cea vesnica.
Ca tu esti Facatorul meu, si Purtatorul de grija, si Datatorul a tot
binele si intru Tine este nadejdea mea si Tie slava inalt, acum si
pururea si in vecii vecilor. Amin.
Rugaciunea Sfantului Ioan Gura de Aur
Doamne, pentru ceasurile zilei primeste-ma intru pocainta. Doamne, nu
ma lasa pe mine. Doamne, nu ma duce pe mine in ispita. Doamne, da-mi
cuget bun. Doamne, da-mi lacrimi si aducere aminte de moarte si
umilinta. Doamne, da-mi cuget sa marturisesc toate pacatele mele.
Doamne, da-mi smerenie, curatire si ascultare. Doamne, da-mi rabdare si
voie nebiruita si blandete. Doamne, sadeste in mine radacina
bunatatilor si frica Ta in inima mea. Doamne, invredniceste-ma sa Te
iubesc cu tot sufletul si gandul meu si sa fac in toate voia Ta.
Doamne, apara-ma de oameni galcevitori, de diavoli, de patimile
trupesti si de toate celelalte lucruri necuviincioase. Doamne, stiu ca
faci precum vrei Tu, deci sa fie si intru mine, pacatosul, voia Ta, ca
binecuvantat esti in veci. Amin.
Rugaciune catre Sfantul Inger Pazitorul Vietii
Ingerule cel sfant al lui Hristos, catre tine cad si ma rog, pazitorul
meu cel sfant, care esti dat mie de la Sfantul Botez spre pazirea
sufletului si a pacatosului meu trup. Iar eu, cu lenea mea si cu
obiceiurile mele cele rele, am maniat preacurata lumina ta si te-am
izgonit de la mine prin toate lucrurile cele de rusine: cu minciunile,
cu clevetirile, cu pisma, cu osandirea, cu trufia, cu neplecarea, cu
neiubirea de frati si cu tinerea de minte a raului, cu iubirea de
argint, cu desfranarea, cu mania, cu scumpetea, cu mancarea cea fara de
sat, cu betia, cu multa vorbire, cu gandurile cele rele si viclene si
cu aprinderea spre desfranare, avand osebita voire spre toata pofta cea
trupeasca. O, rea voire a mea, pecare nici dobitoacele cele
necuvantatoare nu o au! Dar cum vei puteasa cauti spre mine sau sa te
apropii de mine, cel necurat? Sau cu ce ochi, ingerule al lui Hristos,
vei cauta spre mine, cel ce m-am incurcat asa de rau in lucrurile cele
intinate? Sau cum voi putea sa-mi cer iertare pentru faptele mele cele
amare, rele si viclene, in care cad in toate zilele si noptile si in
tot ceasul. De aceea, cad inaintea ta si ma rog, pazitorul meu cel
sfant, milostiveste-te spre mine, pacatosul si-mi fii mie intr-ajutor
si sprijinitor asupra pizmasului celui rau, cu sfintele tale rugaciuni,
si imparatiei lui Dumnezeu ma fa partas cu toti sfintii, acum si
pururea si in vecii vecilor. Amin.
Pentru tine insuti
Mantuieste-ma, Doamne, miluieste-ma si iarta-mi tot ceea ce eu, ca un
om neputincios, am gresit Tie si m-am smintit si nebuneste m-am
departat de la calea mantuirii, iar prin desertaciunea mintii mele m-am
abatut, ca un netrebnic, catre fapte necuviincioase. Rogu-ma dar
intorce-ma iarasi pe calea mantuirii, prin dumnezeiasca Ta purtare de
grija (o inchinaciune). Toata nadejdea mea spre tine o pun, Maica lui
Dumnezeu, pazeste-ma sub acoperamantul tau.
Rugaciunile de peste zi
Rugaciune la inceperea lucrului:
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule, Unule-Nascut al tatalui Celui fara de
inceput, Tu esti Cel ce prin gura proorocului Tau David ai zis: Iesi-va
omul la lucrul sau si la lucrarea sa pana seara. Tu ai zis cu
preacurata gura Ta: Fara de Mine nu puteti face nimic. Doamne, Doamne,
ascult din tot sufletul si din toata inima dumnezeiestile Tale cuvinte
si cu umilinta alerg la bunatatea Ta: ajuta-mi mie, pacatosul, cu darul
Tau, sa savarsesc lucrul ce incep acum. In numele Tatalui si al Fiului
si al Sfantului Duh. Amin.
Rugaciune dupa sfarsitul lucrului:
Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Dumnezeule a toata
milostivirea si indurarea, Care ai nemasurata mila, nespusa si najunsa
iubire de oameni, cazand acum catre a Ta slava, cu frica si cu
cutremur, aduc Tie multumire pentru binefacerile de care m-ai
invrednicit pe mine, nevrednicul robul Tau. Te slavesc si Te laud si Te
cant ca pe un Domn, Stapan si Facator de bine; si iarasi cazand , ma
rog nemasuratei si negraitei Tale milostiviri, ca si de acum inainte
sa-mi daruiesti faceri de bine, ca sa sporesc in dragostea fata de Tine
si de aproapele meu. Izbaveste-ma de tot raul si necazul. Daruieste-mi
liniste, si ma invredniceste in toate zilele vietii mele totdeauna
multumire sa-Ti aduc si sa graiesc si sa cant cele prea bune Tatalui si
Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Alta rugaciune dupa savarsirea lucrului:
Plinirea tuturor bunatatilor, Tu esti Hristoase, Dumnezeul meu. Umple
dar de bucurie si de veselie sufletul meu si ma mantuieste ca un Bun si
Milostiv si de oameni iubitor. Amin.
Rugaciuni la vremea mesei
Inaintea gustarii de dimineata:
Tatal nostru, Care esti in cerurui, sfinteasca-se numele Tau,vie
imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant. Painea
noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi. Si ne iarta noua
greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne
duce pe noi in ispita, ci ne izbazveste de cel rau.
Dupa gustarea de dimineata:
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu,
cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru.
Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de
asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu Cuvantul
ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.
La amiaza:
Tatal nostru, Care esti in cerurui, sfinteasca-se numele Tau,vie
imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant. Painea
noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi. Si ne iarta noua
greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne
duce pe noi in ispita, ci ne izbazveste de cel rau.
Dupa masa de amiaza:
Multumim Tie, Hrisotase, Dumnezeul nostru, ca ne-ai saturat pe noi din
bunatatile Tale cele pamantesti. Nu ne lipsi nici de cereasca Ta
imparatie; ci, precum in mijlocul ucenicilor Tai ai venit,
Mantuitorule, pace dandu-le lor, asa vino si ne mantuieste. Amin.
Seara, inainte de cina:
Manca-vor saracii si se vor satura si vor lauda pe Domnul, iar cei ce-L
cauta pe Dansul, vii vor fi in inimile lor, in veacul veacului.
Seara, dupa cina:
Veselitu-ne-ai pe noi, Doamne, intru fapturile Tale si intru lucrul
mainilor Tale ne-am bucurat. Insemnatu-s-a peste noi lumina fetei Tale,
Doamne. Dat-ai veselie in inima noastradin rodul graului, al vinului si
al untului-de-lemn, ce s-au inmultit. Cu pace ne vom culca si vom
adormi, caci Tu, Doamne, indeosebi, intru nadejde ne-ai asezat.
Rugaciunile de seara
Mergand la culcare, rosteste mai intai toate rugaciunile incepatoare:
In numele Tatalui..., Imparate Ceresc..., Sfinte Dumnezeule..., Slava
Tatalui..., Prea Sfanta Treime..., Doamne miluieste... (de 3 ori),
Tatal Nostru....
Urmeaza rugaciunile de mai jos, cu aceeasi evlavie:
Miluieste-ne pe noi, Doamne, miluieste-ne pe noi, ca nepricepandu-ne de
nici un raspuns, aceasta rugaciune aducem Tie, ca Unui Stapan, noi,
pacatosii robii Tai, miluieste-ne pe noi.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Doamne, miluieste-ne pe noi, ca intru Tine am nadajduit; nu te mania pe
noi foarte, nici pomeni faradelegile noastre, ci cauta si acum ca un
Milostiv si ne izbaveste pe noi de vrajmasii nostri, ca Tu esti
Dumnezeul nostru si noi suntem poporul Tau, toti lucrul mainilor Tale
si numele Tau chemam.
Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Usa milostivirii deschide-o noua, binecuvantata Nascatoare de Dumnezeu,
ca sa nu pierim cei ce nadajduim intru tine, ci sa ne mantuim prin tine
din nevoi, ca tu esti mantuirea neamului crestinesc. Doamne miluieste
(de 12 ori).
Kyrill
Cei trei tineri fusesera aruncati in cuptor si isi dadura sufletul
pentru marturisirea credintei in Domnul, dar chiar si dupa dobandirea
unor atat de mari si atat de multe merite, ei spun:
,,Nu ne este ingaduit sa deschidem gura. Am devenit pricina de rusine
si ocara pentru robii tai si pentru cei ce te slavesc" (Dan. 3,3).
Pentru ce indrazniti voi sa deschideti gura? Tocmai pentru a spune
aceasta, ca, dupa cum sta scris, nu ne este ingaduit sa deschidem gura
si putem sa castigam astfel bunavointa Domnului.
Puterea rugaciunii a intrecut puterea focului, a tinut in frau furia
leilor, a destramat razboaie, a oprit lupte, a facut sa dispara
furtuni, a alungat demoni, a deschis portile cerului, a taiat
legaturile mortii, a pus pe fuga boli, a risipit defaimari, a tinut in
loc tulburarea cetatilor, a facut sa dispara nenorocirile venite de sus
si cele provocate de om, intr-un cuvant, rugaciunea a risipit tot ceea
ce ne poate inspaimanta.
Iar cand vorbesc de rugaciune, nu ma refer la simpla rostire a
rugaciunii, ci la acea rugaciune care izvoraste din adancul cugetului.
Asa cum, chiar de se vor abate asupra-le mii de vanturi potrivnice,
copacii ale caror radacini sunt intinse in adancime nu se frang, nici
nu sunt doborati, fiindca radacinile le sunt infipte cu strasnicie in
adancul pamantului, intocmai in acelasi chip se intampla si cu
rugaciunile care se inalta de jos, din adancul cugetului: inradacinate
temeinic, se vor inalta catre cer si nici o judecata potrivnica nu le
abate din drum. De aceea a spus si profetul:
,,Din adancuri strigat-am catre tine, Doamne" (Ps. 129,1).
Nu va spun aceste lucruri numai pentru a va auzi aplaudand, ci pentru
ca voi sa va dezvaluiti incantarea prin fapte.
Daca atunci cand iti arati inaintea oamenilor propriile nenorociri si
te plangi de nefericirile care te incearca, resimti o oarecare alinare
a durerilor, ca si cum ai ajunge prin mijlocirea cuvantului sa rasufli
de usurare, cu atat mai mult, cand faci pe Domnul tau partas la
suferintele sufletului tau, primesti in schimb o anumita stare de
bucurie si multa alinare.
Oamenii indura deseori cu greutate pe cel care li se plange si li se
tanguie, drept care se indeparteaza si il resping, insa Dumnezeu nu
face la fel; dimpotriva, urmareste sa i te afli in apropiere si te
atrage la sine, .chiar daca ii impartasesti nefericirile tale de
dimineata pana seara, ba inca cu atat mai mult te iubeste atunci si se
apleaca catre rugamintile tale.
Tocmai acesta este lucrul pe care 1-a dezvaluit insusi Hristos cand
spunea:
,,Veniti la mine toti cei osteniti si impovarati si eu va voi odihni
pe voi" (Mat. 11,28).
Ne cheama, sa nu refuzam sa-1 ascultam; ne trage la El, sa nu fugim;
chiar de-am avea mii de pacate, sa stim ca atunci cu atat mai mult
trebuie sa alergam catre El.
Caci pe cei care se afla in asemenea stare ii cheama: ,,Caci nu am
venit sa-i chem pe cei drepti -spune el - ci pe cei pacatosi, pentru ca
ei sa se pocaiasca".
Iar aici este vorba despre cei impovarati, cei suferinzi, despre cei
ingenuncheati din pricina multimii pacatelor lor.
Acesta este si motivul pentru care este numit Dumnezeul mangaierii si
Dumnezeul milostivirilor (cf. II Cor. 1,8), fiindca aceasta lucrare a
sa nu are sfarsit.
Neincetat le da mangaiere si incurajare celor indurerati si celor
patrunsi de stramtorare, chiar daca acestia au mii de pacate.
Numai sa I ne incredintam, numai sa alergam catre El si sa nu renuntam.
Vom cunoaste prin aceasta experienta adevarul celor spuse si nimic din
tot ceea ce exista nu ne va putea pricinui suferinta, cu conditia ca
rugaciunea sa ne fie staruitoare si profunda.
Atunci, printr-o asemenea rugaciune, vom da la o parte orice s-ar
intampla sa napusteasca asupra noastra.
Si ce-i de mirare in faptul ca puterea rugaciunii inlatura nenorocirile
care se abat asupra omului, cata vreme se vede cum rugaciunea destrama
cu usurinta natura pacatului si o face sa dispara?
Asadar, pentru a ne petrece viata prezenta cu bine, pentru a reusi sa
fugim din calea tuturor pacatelor care ne incearca, si pentru a pasi cu
incredere inaintea scaunului de judecata al lui Hristos, sa ne pregatim
neincetat acest leac, la prepararea caruia sunt folosite deopotriva
lacrimile, straduinta, grija si taria sufleteasca, in acest fel, ne vom
bucura neincetat de sanatate si vom dobandi bunurile viitoare, cele pe
care fie ca noi toti sa le dobandim, prin harul si iubirea de oameni a
Domnului nostru Iisus Hristos, dimpreuna cu care fie marit Tatal si
Duhul Sfant, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
(Sf. Ioan Gura de Aur)
Kyrill
that
all the powers of his soul are bent on God....The essential,
indispensable
property of prayer is attention...True grace-given attention comes from
mortification of our heart to the world...With the union of the mind
and
heart the ascetic recives the power to ressist all passionate thoughts
and
passionate feelings. Can this be result of technique? No! It is the
result
of grace ; it is fruit of Holy Spirit Who overshadows the unseen labor
of
Christian ascetic...The union of the mind with the heart is the union
of
spiritual thoughts of the mind with the feelings of the heart . Since
man
has fallen , since his thoughts and feelings has been changed from
spiritual
into carnal and earthly thoughts and feelings, it is necessary by means
of
the commandments of the Gospel to lift up the mind and spirit to
spiritual
thoughts and feelings. When mind and spirit are healed, then they are
united
in the Lord ....Strictly speaking by prayer Holy Fathers mean the Jesus
Prayer which is said ; Lord Jesus Christ ,Son of God have mercy on me a
sinner. --St Ignatii Brianchaninov
Kyrill
http://saraca.1plan.net/rugaciuni/rugaciune_a_sf_isaac_sirul.htm
Rugaciune a Sfantului Isaac Sirul
Doamne Iisus Hristoase, Dumnezeul nostru, Carele ai plans pentru Lazar
si lacrimi de intristare si de milostivire ai varsat pentru dansul,
primeste lacrimile mele. Cu patimile Tale vindeca patimile mele, cu
ranile Tale tamaduieste ranile mele, cu sangele Tau curateste sangele
meu si patrunde-mi trupul cu misreasma trupului Tau, celui de viata
facator. Fierea cu care vrajmasii Te-au adapat sa indulceasca
amaraciunea cu care potrivnicul ma adapa. Trupul Tau intins pe cruce sa
intinda catre Tine mintea mea cea trasa-n jos de catre diavoli. Capul
Tau, pe care L-ai aplecat pe cruce, sa inalte capul meu palmuit de
potrivnici. Preasfintele Tale maini, pironite de necredinciosi pe
cruce, sa ma traga spre Tine din prapastia pierzarii, precum preasfanta
gura Ta a fagaduit. Fata Ta, cea batjocorita cu palmuiri si scuipari,
sa umple de stralucire fata mea cea intinata in faradelegi. Sufletul
Tau, pe care L-ai dat Tatalui cand erai pe cruce, sa ma povatuiasca
spre Tine prin darul Tau.
Nu am inima indurerata ca sa Te caut, nu am pocainta si nici umilinta
care-i intoarce pe fii la mostenirea lor, nu am lacrimi mangaietoare,
Stapane. Intunecatu-s-a mintea mea cu cele lumesti si nu poate sa caute
spre Tine cu durere. Racitu-s-a inima mea de-atatea ispite si nu poate
sa se-nfierbante cu lacrimile dragostei de Tine. Ci Tu, Doamne Iisus
Hristoase Dumnezeule, vistierul bunatatilor, daruieste-mi pocainta
nestirbita si inima indurerata ca sa pornesc cu tot sufletul in
cautarea Ta; caci fara de Tine ma voi instraina de tot binele. Da-mi
asadar, Bunule, darul Tau. Tatal, Carele mai inainte de veci Te-a
nascut din sanurile Sale cele mai presus de timp, sa innoiasca in mine
inchipuirea icoanei Tale. Te-am parasit, nu ma parasi; am iesti de la
Tine, iesi in cautarea mea. Du-ma la pasunea Ta. Numara-ma intre oile
turmei Tale celei preaalese. Hraneste-ma impreuna cu ele, din verdeata
dumnezeiestilor Tale Taine. Caci inima lor curata este salasul Tau si
intr-ansa se vede stralucirea descoperirilor Tale. Stralucirea Ta este
mangaierea si odihna celor ce S-au ostenit pentru Tine in necazuri si
in tot felul de chinuri. Acestei straluciri ma invredniceste si pe
mine, nevrednicul, cu darul si cu iubirea Ta de oameni, in vecii
vecilor. Amin
Kyrill
http://www.filocalia.ro/referate/45/Capete_despre_rugaciune/Calist_Patriarhul
Calist Patriarhul - Capete despre rugaciune
ˇ De voiesti sa afli adevarul, urmeaza pilda
cantaretului la chitara: acela isi apleaca capul si, atintindu-si auzul
la cantare, misca pana cu mana. Atunci, indata coardele lovindu-se
intre ele, chitara scoate cantarea, iar cantaretul salta de dulceata
cantarii.
ˇ Sa-ti fie, iubitorule de osteneala si lucratorule al
viei, limpede pilda si sa nu te indoiesti. Caci luand aminte, ca un
cantaret la chitara, la adancul inimii, vei vedea cu usurinta ceea ce
cauti, pentru ca sufletul rapit de iubire la culme nu se mai poate
intoarce la cele dinapoi, ca ''s-a lipit sufletul meu de urma Ta'',
zice Proorocul.
ˇ Intelege, iubitule, prin chitara inima; prin coarde
simtirile, prin pana mintea, care misca cu pricepere desavarsita
simtirea prin pomenirea lui Dumnezeu. Din aceasta miscare se iveste in
suflet o placere negraita, iar mintea curata face sa se arate razele
dumnezeiesti.
Simtirile inimii, nu cele trupesti. E de remarcat aceasta asemanare a
rugaciunii lui Iisus cu cantarea. Rugaciunea e o cantare si de aceea
produce o bucurie, caci ea nu e numai repetarea numelui lui Iisus, ci o
scufundare in toata lumea nesfarsita de intelesuri, de iubire si de
dulceata, cuprinsa in El. ea e o miscare in aceasta lume de armonii si
de aceea este mereu noua. Inima vibreaza de aceasta armonie si mintea
gusta nuantele ei.
ˇ De nu vom inchide simturile trupului, nu va izvori in
noi apa saltatoare pe care a fagaduit-o Domnul samarinencii. Ca cerand
aceea apa sfintita, a aflat inauntrul ei apa saltatoare a vietii (Ioan
4, 14). Pentru ca, precum pamantul are prin fire apa si in acelasi timp
aceasta curge dan el, la fel si pamantul inimii are prin fire aceasta
apa saltatoare si izvoratoare. Ea e ca lumina parinteasca, pe care Adam
a pierdut-o prin neascultare.
Aici, bucuria launtrica, unita cu lumina, este simbolizata cu o apa
saltatoare, deci vie, nestatuta, mereu noua. Ea e atat de unita cu
lumina, incat e numita ea insasi lumina. Caci viata aceasta launtrica
este deschidere spre sensul suprem al existentei. In ea insasi e sensul
suprem al existentei. Ea tasneste din inima nu numai pentru ca este
unita cu mintea, sau cu intelegerea, ci pentru ca inima curata deschisa
spre sens, e deschisa spre sensul si spre viata dumnezeiasca
nesfarsita. Inima a devenit prin curatia ei stravezie; asa cum e
deschisa cu sinceritate spre oameni, e deschisa si spre Dumnezeu,
suprema Persoana iubitoare. Pentru aceasta e insa de trebuinta ca omul
sa nu fie alipit prin simturi de lucrurile din afara, prea captat de
placerile si interesele trupesti pe care doreste sa le satisfaca prin
ele. Ochiul inchis spre cele dinafara, se deschide spre cele
nesfarsite, care vin in valuri in raza intelegerii.
ˇ Precum izvoraste apa dintr-un izvor nesecat, asa
izvoraste si apa vie si saltatoare din suflet. Aceasta fiind salasluita
si in sufletul lui Ignatie, l-a facut sa zica: ''Nu este in mine foc
iubitor de materie, ci apa lucratoare si graitoare''.
ˇ Asemanatu-s-a trezvia fericita si de trei ori laudata,
mai bine zis intelegatoare a sufletului, cu apa ce salta si izvoraste
din adancul fara fund al inimii. Si, pe de o parte, apa ce tasneste din
izvor, umple izvorul insusi, asa zicand, miscandu-se, e pururi miscata
prin Duhul, umple intreg omul dinauntru de roua dumnezeiasca si de Duh,
iar pe cel dinafara il face arzator.
Insasi trezvia sau veghea la cele dinauntru este o apa izvoratoare din
adancul inimii, scufundat in abisul nesfarsit al lui Dumnezeu. Caci
veghea aceasta e activa, este un scafandru in oceanul tot mai adanc.
Fiind ea insasi vie, e ea insasi mereu noua, hranitoare cu alte si alte
intelegeri pe care le primeste de la Dumnezeu. E greu sa desparti
aceasta veghe de continutul ei mereu nou. Intr-un fel e ea insasi
intretinuta de adancul inimii, sustinuta de el.
Apa aceasta a vietii si a luminii, sau a bucuriei si a intelegerii, pe
de o parte e miscata de Duhul Sfant, deci de dincolo de om; pe de alta
se misca ea insasi, fiind miscata de Duhul, adica omul simte ca se
misca el insusi in planul intelegerii si al bucuriei. Libertatea
Duhului nu stanjeneste libertatea omului, ci o sporeste. Subiectul
dumnezeiesc se intalneste cu subiectul omenesc si-l face ca el insusi
sa primeasca miscarea si sa si-o insuseasca. Apa aceasta ii umple
inima, ca pe un izvor din care sau prin care izvoraste; dar umple si
toate facultatile si simtirile launtrice ale omului, iar pe omul din
afara il umple de caldura in toate comunicarile lui. E infatisata in
aceste capete o viziune abisala si libera a inimii, sau a omului. Omul
e subiect de posibilitati nesfarsite, pentru ca isi are radacinile in
Dumnezeu, pentru ca e deschis Subiectului nesfarsit dumnezeiesc.
Dumnezeu, nesfarsit in viata si in intelesurile Lui, poate comunica
omul mereu ceva nou din ele, iar omul si le poate insusi, experiindu-se
pe sine ca subiect nesfarsit in aceste posibilitati ce-i vin din
legatura cu Dumnezeu., dar si le insuseste el insusi, in mod liber.
Omul se poate ruga neincetat, pentru ca in rugaciunea sa e deschis
vederii lui Dumnezeu Cel nesfarsit.
ˇ Mintea care s-a curatit de cele din afara si si-a
supus simturile in intregime, prin virtutea cu fapta, ramane nemiscata
ca si osia cerului, privind spre adancul inimii, ca spre centru; si
stapanindu-si capul priveste acolo, avand ca niste sonde razele
intelegerii, care scot de acolo intelesurile dumnezeiesti si supun
toate simturile trupului.
Mintea care s-a curatit de impresiile din afara si si-a facut simturile
supuse, obisnuindu-le sa slujeasca numai virtutilor desprinse prin
fapte statornice (infranare, rabdare, harnicie prin slujirea iubitoare
a altora, smerenie, etc.), si-a deschis privirea spre adancul inimii
care se adanceste in adancul nesfarsit al lui Dumnezeu sa izvoraste
mereu intelesuri insotite de bucurie din nesfarsitul dumnezeiesc
straveziu prin el. De aceea nu se mai misca din aceasta privire, ci
ramane nemiscata in miscarile sale ca axa cerului intre astri, sau ca
un spatiu interplanetar ramas acelasi intre planete. Dar mintea ramane
nemiscata numai pentru ca priveste in acelasi adanc. Dar in alt fel, se
afunda tot mai mult in privirea lui.
ˇ Nimeni dintre cei neintrodusi, sau care au nevoie de
lapte (I Corinteni 3, 2), sa nu se atinga de astfel de lucruri oprite,
pana n-a venit timpul. Pe unii ca acestia, care au cautat inainte de
vreme cele proprii unui anumit timp, si s-au sarguit sa intre intr-un
parut liman al nepatimirii cum nu se cuvine, Sfintii Parinti i-au
socotit ca fac un lucru nebunesc si nimic mai mult. Caci este cu
neputinta sa citeasca o scrisoare cel ce nu cunoaste inca literele.
ˇ Mintea care s-a curatit prin trezvie, usor se
intuneca, daca nu se desface cu totul de ocuparea cu cele din afara
prin pomenirea continua cu Iisus. Iar cel ce a unit faptuirea cu
contemplarea, prin pazirea mintii, nu e abatut de zgomote; nu se
clatina (de tulburari avand sau nu avand vreun inteles). Caci sufletul
ranit de dragostea lui Hristos, urmeaza Acestuia ca unui fratior.
Trezvia curata mintea de toate chipurile celor din afara, pentru ca ea
consta propriu zis in atentia exclusiva la Iisus, sau la Dumnezeu. Dar
deplin se curata mintea numai daca inceteaza cu totul de a se mai ocupa
cu placere de chipurile celor din afara, ocupandu-se continuu cu
pomenirea lui Iisus.
ˇ Se poate intampla ca cei ce petrec in lume pot opri
patimile si sariturile de la una la alta, sau se pot opri din gandirea
la ele dupa cuvantul: ''Opriti-va si cunoasteti''. Dar e cu neputinta
sa le stearga sau sa le desfiinteze. Viata pustniceasca le poate insa
dezradacina cu totul.
ˇ Dintre apele saltatoare, una are o miscare mai iute;
alta, linistita si mai zabavnica. Cea dintai nu poate fi tulburata cu
usurinta, pentru repeziciunea miscarii. Daca e tulburata pentru putin
timp, usor se curata iarasi, avand o astfel de miscare. Dar curgerea
incetinindu-se, apa se face foarte mica, si nu numai ca se si tulbura
usor, dar aproape ca ramane nemiscata. Ea are nevoie atunci de o
curatire din nou, ca sa zicem asa, de o noua punere in miscare.
Ape saltatoare in inima, sau din Duhul Sfant prin inima, e viata de
bucurie si de intelegere mereu noua in oceanul nesfarsit al vietii
dumnezeiesti. Aceasta, desi implica o statornicire a privirii mintii in
inima si prin transparenta ei in Dumnezeu, e totusi miscatoare prin
inaintarea la noi si noi intelesuri si bucurii in oceanul dumnezeiesc
si in comuniunea cu Persoana purtatoare Lui. Cand miscarea aceasta
este plina de atentie vie, ea poate fi tulburata de chipurile venite
din afara si din ispitele care o cheama spre placerile ce-i pot fi
oferite de ele. Dar cand aceasta miscare a mintii in noile intelesuri
si bucurii ce-i vin prin inima, lancezeste, ea poate fi tulburata usor
de chipurile din afara si oprita cu totul.
ˇ De voiesti sa afli cum trebuie sa te rogi, priveste la
sfarsitul luarii aminte si al rugaciunii si nu vei rataci. Caci acest
sfarsit este, iubitule, strapungerea continua, zdrobirea inimii,
iubirea fata de aproapele. Iar contrariul este in chip vadit, gandul
poftei, soapta barfelii, ura fata de aproapele si de toate cele
asemenea acestora.
Oricat s-ar parea ca omul duhovnicesc este cel ce se adanceste in inima
sa si in vederea lui Dumnezeu prin ea, cu ocolirea celor din afara,
semnul adevaratei vieti spirituale se vede, pe de o parte in zdrobirea
inimii pentru poftele egoiste satisfacute si pentru relele facute, iar
pe de alta parte in iubirea fata de aproapele. Propriu-zis nu iesirea
din legatura cu cele din afara e ceruta, ci curatenia, bunatatea pusa
in legaturile cu oamenii.
ˇ Intre cele ce sunt de faptuit, lucrul cel mai insemnat
este cunostinta, iar in cele de contemplat, nestiinta cea mai presus de
fire. Acestea insa, fara Duhul adevarului si fara Duhul cunostintei in
suflet, nu se pot savarsi si dobandi cum se cuvine.
Nu poti face nici o fapta cum trebuie fara cunostinta. Dar nu cunosti
nimic cum trebuie, fara sa-ti dai seama de taina care persista in tot
ce cunosti. Nu poti cunoaste o persoana in ceea ce are ea propriu, fara
sa intuiesti in ea ceea ce nu se poate defini. Nu poti sa-ti dai seama
de ceea ce este Dumnezeu, daca nu simti taina Lui mai presus de toate
definitiile in care te silesti sa-L prinzi. Nestiinta aceasta este mai
presus de tot ce cunosti, e mai presus de minte. Deci nu exista
faptuire oarba si nici cunostinta adevarata lipsita de taina, de
nestiinta mai presus de cunoastere. Astfel nu se poate face o
despartire clara intre faptuire si cunostinta, dar nici intre
cunostinta si necunostinta. Chiar prin necunostinta se cunoaste ceva.
Cunostinta impreunata cu recunoasterea tainei, imbogatita prin
sesizarea tainei, insotita de respectul tainei, e la baza oricarei
faptuiri drepte.
Nu poti avea cunostinta imbinata cu nestiinta superioara, adica
intuirea adevarata a realitatii, fara Duhul adevarului, care e in
acelasi timp Duhul cunostintei si al tainei, sau al nestiinte mai
presus de cunostinta si prezenta in cunostinta. Numai Duhul te ajuta sa
cunosti ceea ce poti deveni si deci sa si faptuiesti in acest scop; dat
tot El face sa ti se deschida sufletul pentru ceea ce este mai presus
de cunostinta ce se poate exprima. Si mai ales in intuirea a ceea ce nu
putem defini, ne dam seama ca cunostinta adevarului intreg nu este de
la noi, nu-i din efortul nostru.
Atat bucuria inimii cat si intristarea opusa bucuriei sunt in mod vadit
roade ale Duhului, caci ''roada Duhului este bucuria'' (Galateni5, 22);
dar si ca Dumnezeu da unora duh de cainta plina de strapungere (Romani
11, 8). Ca sa spun pe scurt, dupa Sfintii Parinti, atata putere are
Sfantul si de viata facatorul Duh, ca El conlucreaza si la cele ale
virtutii, dar si la dispozitiile vazute opuse intre ele, cum am zis ca
Scriptura Il numeste pe El si foc si apa, care sunt cu totul opuse
intre ele.
Il numeste astfel pentru ajutorul dat de Duhul la toate bunatatile si
frumusetile din suflet si pentru lucrarea Lui de viata facatoare si
intaritoare in toate acestea. Pentru aceasta si numeste Scriptura acest
izvor cand la singular, cand la plural. Mantuitorul i-a zis si El atat
izvor cat si rauri. De aceea, se si imparte inceputul (de rauri) si
inainteaza in toate virtutile. Si, intregul se face ca un suflet de
fire noua al sufletului, care se impartaseste de El. caci ii da
acestuia o viata mai presus de fire si il misca spre toate cele ce
trebuie facute si spre cele ce se petrec si il desavarseste precum se
cuvine. Eu presupun ca si piatra care a fost lovita a fost lovita de
toiagul legiuitorului Moise si a izvorat mai presus de fire rauri de
apa, este inima impietrita din pricina invartosarii. Din aceasta, cand
Dumnezeu o loveste, ranind-o si strapungand-o, in loc de toiag cu
cuvinte, puterea Duhului scoate, miscand-o in chip fericit, paraie de
viata facatoare, ajutand-o astfel spre toate faptele mari si potrivite,
facand vii, am putea zice, o singura apa dup fire pe cei multi si
nesfarsiti care se impartasesc de ea. Minunata cu adevarat este aceasta
piatra, care fiind purtata de o singura caruta, a raspandit, izvorand
din ea, apa cat au putut sa poarte milioanele si nenumaratele carute.
De unde are ea aceasta putere atat de mare si in ce pamant umed se
aseaza, ca sa o poarte?
Este numita astfel inima purtata de un singur trup, de trupul lui
Hristos, dar si de trupurile altor oameni care au raspandit din inima
lor apa Duhului Sfant, sau apa credintei. Aceasta este Traditia vie:
inimile purtatoare si raspanditoare ale apei Sfantului Duh. Nu prin
carti s-a tinut Traditia vie, ci prin inimi. Cartile au fost marturie
acestei lucrari de transmitere a Traditiei vii. Inima este inviorata
prin apa Duhului, dar ca sa poata fi inviorata trebuie sa aiba si ea o
capacitate pentru aceasta. Trebuie sa fie capabila de simtire, de
daruire in iubire catre Dumnezeu si catre semeni.
Daca ne-am invrednicit de atata cinste de la Dumnezeu, ca sa avem
putinta sa sadim in noi, imitand pe Dumnezeu, raiul dumnezeiesc,
necunoscut cu simturile din afara, dar cunoscut cu mintea, rai mai
presus cu mult decat cel dinainte, potrivit celor spuse, si care ne da
o mare fericire fiind mai presus de orice intelegere a celui ce n-a
patimit aceasta sfintita vrednicie, sa ne daruim cu evlavie si cu
dreapta credinta de la inceput linistirii, prin porunci, si prin
aceasta lui Hristos, Dumnezeu cel in Treime. Iar ramanand astfel, cu
vederea care aduna cugetarile si intelesurile mai inainte spuse, ba si
invataturile despre Dumnezeu, si le sadeste pe acestea in inima ca in
Dumnezeu, sa-L induplecam prin rugaciunea cuvenita sa lase Duhul Lui,
cu tot ce este in El, in noi si sa izvorasca in noi intelesuri
dumnezeiesti si mai presus de lume, carora le poti spune si rauri. Caci
''cel ce crede in Mine, rauri de apa vie vor curge din inima lui'',
zice ucenicul cel iubit, despre Duhul pe care aveau sa-L primeasca
''cei ce vor crede in El'' (Ioan 7, 38).
V
Dumnezeu sufla in Adam suflare de viata - harul Duhului de viata
facator si asa s-a facut Adam om desavarsit; caci s-a facut ''spre
suflet viu'' si nu spre suflet simplu. Fiindca nu e suflet al omului
Duhul lui Dumnezeu, ci spre suflet, care viaza duhovniceste. Pentru ca
Duhul Sfant al lui Dumnezeu se face cu adevarat suflet sufletului, care
vietuieste cum trebuie sa vietuiasca sufletul cuvantator (rational) si
de chip dumnezeiesc.
Dar neramanand Duhul lui Dumnezeu impreuna cu sufletul, sau din
nefericire departandu-se, s-a pierdut si chipul dumnezeiesc al vietii,
demn de sufletul rational si s-a introdus din nenorocire cel al
dobitocului sau al fiarei. Caci fara Dumnezeu nu putem face nimic din
cele cuvenite, deci fara a fi in Duh si in Hristos. De aceea, s-a facut
Adam om fara lipsuri, adica intreg, intreg, intrucat nu s-a facut
simplu ''cu suflet'', ci ''cu suflet viu'', cand a suflat Dumnezeu in
el ''suflare'', ca sa fie ''viata'' in sufletele cuvantatoare.
Duhul Sfant nu se face insusi sufletul omului. In acest caz omul ar fi
una cu Dumnezeu in inteles panteist si pacatele savarsite de om ar fi
si ale lui Dumnezeu, sau nu s-ar mai putea face nici o deosebire intre
bine si rau. Dar fara o prezenta si o lucrare a Duhului dumnezeiesc in
sufletul omului, acesta n-ar putea duce o viata conforma cu ratiunea
lui. Omul are in sufletul lui o ratiune si o libertate, dar ele nu pot
functiona in modul deplin cerut de ele, decat in unire cu Dumnezeu,
decat adapandu-se din apa vie a Duhului dumnezeiesc. Este ceva analog
cu faptul ca omul are plamani sau ochi, dar fara aer si lumina, nici
plamanii, nici ochii n-ar putea sa-si exercite functiile. sufletul este
o floare, dar floarea are nevoie de soare si de ploaie pentru a creste
si sa-si puna in valoare toata frumusetea si rodnicia virtuala a ei.
Omul este o fiinta cuvantatoare virtual, dar trebuie sa aiba cu cine
vorbi ca sa puna in valoare aceasta capacitate. Si vorbirea lui cea mai
serioasa este cea pe care o are cu Dumnezeu, deci si gandirea, sau
ratiunea sa in functiunea ei cea mai serioasa. De aceea sufletul
rational sau cuvantator al omului devine cu adevarat ''viu'', sau se
pune in lucrare numai prin suflarea Duhului in el. de aceea s-a suflat
in om lucrarea Duhului in vederea ''sufletului viu''. Numai astfel omul
a putut realiza cu adevarat toate potentele lui minunate.
Pana ce Adam a pastrat in el suflarea Duhului, suflare de viata
datatoare a tuturor potentelor lui, el se misca printre lucruri cu o
mare putere de patrundere, vazand dincolo de suprafata lor
organizatorica ratiunile lor in Dumnezeu si pe Dumnezeu Insusi. De
asemenea el avea puterea de a prevedea cum se vor desfasura lucrurile,
pentru ca stia ca se vor desfasura conform cu marea lui forta de a le
transfigura, de a le face stravezii in frumusetea revelatoare a
adancimii lor nesfarsite, tainice si mult graitoare, in Dumnezeu. De
asemenea, stia cum se vor dezvolta relatiile dintre oameni: pline de
bunavointa, delicatete, iubire, de comunicativitate mereu noua. Avea
puterea prooroceasca, pentru ca era impreuna creator cu Dumnezeu al
formelor lucrurilor, ascunse in adancurile lor.
Lui Dumnezeu ii place sa fie cunoscut de alta minte, fie ea chiar
creata, in intelepciunea si puterea Lui aratata in creaturi, dar
deschisa prin creaturi in adancimile ei nesfarsite si in revelari mereu
noi. Ii place ca cineva sa prevada impreuna cu El bunatatile ce le va
descoperi neincetat, asa cum unui tata ii place ca copilul lui sa stie
ca el ii va face in viitor mereu alte si alte daruri si prin aceasta
sa-si improspateze si sa-si sporeasca mereu iubirea fata de el.
Sa privim, dupa puterea noastra, deosebirea intre lucrarea Duhului
Sfant si cele ce tin de ea si intre lucrarea naturala a noastra si cele
ce tin de ea si intre lucrarea naturala a noastra si cele ce apartin
ei. Vom vedea indata ca nu e cu putinta ca noi sa fim in pace numai
prin lucrarea noastra naturala. Caci pacea este roada adevarata a
Duhului, ca si iubirea si bucuria duhovniceasca; este roada adevarata a
Lui, pentru ca cei partasi de El sa se poarte cu indelunga rabdare si
cu blandete si sa fie in intregime plini de bunatate si sa faca parte
si celor apropiati din bogatia Lui.
Nici o lucrare naturala a noastra nu e despartita, de la sine, de vreo
pornire sufleteasca, fiind miscarea vreunei parti a iutimii. Dar nici
fara vointa nu se misca vreo lucrare a noastra, iar vointa in cel
faptuitor atarna de pofta, precum in cel contemplativ de dorinta. De
aceea in nici o lucrare naturala a noastra nu pot fi stinse pofta si
mania, daca vrea sa se implineasca precum se cuvine.
Lucrarea mai presus de fire a Sfantului Duh in inima nu-si are nasterea
nicaieri in fire, ci este o aratare neinteleasa in cei miluiti de El.
de aceea, ea se misca, sau, ca sa spun altfel, se aprinde, in chip
vadit, fara sa vrem. Pentru aceasta nu are nevoie de nimic din ale
noastre, cate sunt de trebuinta pentru lucrare, fie ca ai numi-o
luminare, fie aratare a Duhului. Ea are nevoie numai ca cel partas de
ea sa o priveasca fara tulburare in inima sa si sa se desfateze mai
presus de fire.
De aceea, lucrarea dumnezeiasca, neavand nevoie deloc nici de vointa,
nici de vreo pornire naturala spre a se pune in miscare, e vadit ca
pofta si mania raman nelucratoare in ea. Si, ca sa spunem pe scurt,
partea pasionala a sufletului (mania si pofta) zace aruncata
nelucratoare, lucrand din inima in chip mai presus de fire numai
suflarea Duhului de viata facator. Iar mintea se bucura si e vie. De
aceea, priveste spre Dumnezeu in pace si seninatate, cu toata
nepatimirea si cu tot sufletul, asa cum se cuvine.
Este o analiza si o concluzie demna de remarcat a cauzelor si efectelor
lucrarii omenesti si ale celei dumnezeiesti. Cand se misca in noi o
lucrare buna fara o pofta inferioara si fara manie, e semn ca e de la
Dumnezeu, sau de la Duhul Sfant. Si atunci avem o bucurie curata de ea.
Prin aceasta bucurie ne-o insusim, dar constatam totusi ca nu e de la
noi. Iar bucuria este a mintii. Ea simte si viata cea noua aratata in
suflet. Partea pasionala a sufletului, sau mania si pofta, se afla
intr-o stare de nelucrare. De aici pacea cu care mintea contempla pe
Dumnezeu si se bucura de lucrarea Duhului din suflet, care a dus la
nelucrare, sau la nepatimire, partea lui pasionala. Nepatimirea este o
astfel de stare de pace, nepasionala, care da putinta mintii sa
contemple netulburata pe Dumnezeu, sau chiar si taina semenilor sai si
a lucrurilor, taina ascunsa tot in Dumnezeu. Daca in scrierile
anterioare se afirma simplu necesitatea curatirii de patimi si a
dobandirii nepatimirii, pentru ca mintea sa poata contempla pe
Dumnezeu, aici se explica trebuinta ca insesi puterile pasionale ale
sufletului sa devina nelucratoare in acest scop, si modul cum se poate
ajunge la aceasta.
In aceasta stare sufletul se afla intr-o legatura iubitoare cu
Dumnezeu, avand ca izvor al luminarii si al intinderii spre El pe
Duhul, de care se impartaseste in chip fericit din Dumnezeu. Si astfel,
priveste spre Dumnezeu, deoarece a ajuns la cunostinta negraitei si mai
presus de lumina frumuseti dumnezeiesti si iubeste pe Dumnezeu Cel mai
presus de frumusete si se bucura cat nu se poate spune, ca cunoaste pe
Tatal si mostenirea Domnului Cel atat de nesfarsit, de nehotarnicit si
de necuprins, iar acum si pe Domnul Insusi pentru negraita mila
dumnezeiasca. Ca urmare, incearca o pace minunata, vazandu-se pe sine,
datorita harului, nelipsit in nici un fel de binele cel mai inalt si
mai presus de minte. Iar mania, potrivit celor spuse, nelucrand,
datorita lucrarii Mangaietorului ce se misca de sine, indelunga
rabdare, blandetea, impreuna cu cea mai mare bunatate sunt in starile
ce calauzesc, potrivit cu le, purtarea sufletului, dat fiind ca ele
sunt roadele Sfantului Duh, care se impartaseste celor miluiti.
Dimpotriva, duhul ratacirii si al minciunii, desi pare sa se miste in
suflet fara vointa si pornirea celui partas la el, nu face nici partea
pasionala sa se linisteasca, ci o misca si mai mult, si nu pune in
lucrare nici iubirea fata de Dumnezeu, sau bucuria, sau pacea. Caci
minciuna este fara randuiala, schimbatoare si cu totul straina de pacea
si seninatatea cea dupa Dumnezeu.
Kyrill
A Discourse in Iconography
by Saint John of Shanghai and San Francisco
Iconography began on the day our Lord Jesus Christ pressed a cloth to
His face and imprinted His divine-human image thereon. According to
tradition, Luke the Evangelist painted the image of the Mother of God;
and, also according to tradition, there still exist today many Icons
which were painted by him. An artist, he painted not only the first
Icons of the Mother of God, but also those of the holy Apostles Peter
and Paul and, possibly, others which have not come down to us.
Thus did Iconography begin. Then it came to a halt for a time.
Christianity was cruelly persecuted: all that was reminiscent of Christ
was destroyed and subjected to ridicule. Thus, during the course of the
persecutions, Iconography did not develop, but Christians attempted to
express in symbols what they wished to convey. Christ was portrayed as
the Good Shepherd, and also in the guise of various personalities from
pagan mythology. He was also depicted in the form of a vine, an image
hearkening back to the Lord's words: "I am the true Vine.... ye are the
branches" (St. John 15:1, 5). It was also accepted practice to depict
Christ in the form of a fish, because if one writes in Greek "Jesus
Christ, Son of God, Savior" (Iesous Christos, Theou Hios, Zoter) and
then groups together the first letter of each word, one discovers that
one has written the Greek word Ichthys, "fish." And so, Christians
depicted a fish, thereby calling to mind these words which were known
to those who believed in the Savior. This also became known to the
pagans, and consequently the image of the fish was also held suspect.
When, following the victory of Emperor Constantine the Great over
Maxentius, freedom was given to Christians, Christianity quickly
transformed the Roman Empire and replaced paganism. Then Iconography
flourished with full force. We already see directives concerning
Iconography at the first ecumenical councils. In some church hymns,
which today are still frequently used, mention is also made of
Iconography.
Now what are Icons? Icons are precisely the union between painting and
those symbols and works of art which replaced Icons during the time of
persecution. The Icon is not simply a representation, a portrait. In
later times only has the bodily been represented, but an Icon is still
supposed to remind people of the spiritual aspect of the person
depicted.
Christianity is the inspiration of the world. Christ founded His Church
in order to inspire, to transfigure the world, to cleanse it from sin
and bring it to that state in which it will exist in the age to come.
Christianity was founded upon the earth and operates upon the earth,
but it reaches to Heaven in its structure; Christianity is that bridge
and ladder whereby men ascend from the earthly Church to the Heavenly.
Therefore, a simple representation which recalls the earthly
characteristics of some face is not an Icon. Even an accurate
depiction, in the sense of physical build, still signifies nothing. A
person may be very beautiful externally, yet at the same time be very
evil. On the other hand, he may be ugly, and at the same time a model
of righteousness. Thus, we see that an Icon must indeed depict that
which we see with our eyes, preserving the characteristics of the
body's form, for in this world the soul acts through the body; yet at
the same time it must point towards the inner, spiritual essence. The
task of the Iconographer is precisely to render, as far as possible and
to as great an extent as possible, those spiritual qualities whereby
the person depicted acquired the Kingdom of Heaven, whereby he won an
imperishable crown from the Lord, for the Church's true significance is
the salvation of man's soul. That which is on the earth perishes when
we bring the body to the grave; but the soul passes on to another
place. When the world comes to an end, consumed by fire, there will be
a new earth and a new Heaven, as the Apostle John the Theologian says,
for with the eyes of his soul he already foresaw the New Jerusalem, so
clearly described in his sacred Revelation. The Lord came to prepare
the whole world for this spiritual rebirth. To prepare oneself for this
new Kingdom, one must uproot from within oneself those seeds of sin
which entered mankind with our ancestors' fall into sin, distorting our
pristine, grace-endowed nature; and one must plant within oneself those
virtues which they lost in the fall. The Christian's goal is to change
daily, to improve daily, and it is of this that our Icons speak.
In calling to mind the saints and their struggles, an Icon does not
simply represent the saint as he appeared upon the earth. No, the Icon
depicts his inner spiritual struggle; it portrays how he attained to
that state where he is now considered an angel on earth, a heavenly
man. This is precisely the manner in which the Mother of God and Jesus
Christ are portrayed. Icons should depict that transcendent sanctity
which permeated the saints. The Lord Jesus Christ is the union of all
that is human and all that is divine; and when depicted in an Icon, the
Savior must be painted so that we sense that He is a man, a real man,
yet at the same time something more exalted than a man, that we not
simply approach Him as we approach a visitor or an acquaintance. No, we
should feel that He is One Who is close to us, our Lord Who is merciful
to us, and at the same time an awe-inspiring Judge Who wants us to
follow Him and wishes to lead us to the Kingdom of Heaven. Therefore,
we must not turn away to one side or the other. We should not depict
only the spiritual aspect of the saint, completely disregarding how he
looked while alive on earth. This would also be an extreme. All saints
should be depicted so as to convey their individual characteristics as
much as possible-soldiers should be portrayed arrayed for battle;
holy hierarchs in their episcopal vestments... It is incorrect to
depict bishops of the first centuries vested in the sakkos, for at that
time bishops wore the phelonion, not the sakkas, and yet this is not
such a great error, for it is far better to make a mistake in what is
physical than in what is spiritual, to ignore, as it were, the
spiritual aspect.
However, it is far worse when everything is correct in the physical,
bodily sense, but the saint appears as an ordinary man, as if he had
been photographed, completely devoid of the spiritual. When this is the
case, the depiction cannot be considered an Icon. Sometimes much
attention is spent on making the Icon beautiful. If this is not
detrimental to the spirituality of the Icon, it is good, but if the
beauty distracts our vision to such an extent that we forget what is
most important-that one must save one's soul, must raise one's soul
to the heights of Heaven,-the beauty of the depiction is already
detrimental. It cannot be considered an Icon, but merely a painting. It
may be very beautiful, but it is not an Icon. An Icon is an image which
leads us to a holy, God-pleasing person, or raises us up to Heaven, or
evokes a feeling of repentance, of compunction, of prayer, a feeling
that one must bow down before this image. The value of an Icon lies in
the fact that, when we approach it, we want to pray before it with
reverence. If the image elicits this feeling, it is an Icon.
This is what our Iconographers were zealous about-those ancient
Iconographers of the time before the conversion of Russia, of whom
there were many, and our Russian Iconographers, too, beginning with the
Venerable Alypius of the Kiev Caves, who painted a number of Icons of
the Mother of God, some of which still survive. These wondrous Icons,
which continued the Byzantine tradition of the painting of Icons which
inspire compunction, were not necessarily painted in dark colors;
frequently they were done in bright hues; but these colors evoked a
desire to pray before such Icons. The holy hierarch Peter, a native of
Galicia who later became Metropolitan of Kiev and All Russia, painted
Icons, some of which were until recently to be found in the Cathedral
of the Dormition in Moscow. An entire school of Iconography was
established in Novgorod under the direction of the holy hierarch Alexis
of Novgorod, a whole series of whose Icons have been preserved. The
Venerable Andrew Rublev painted an Icon of the Holy Trinity which is
now famous not only in the Christian world, but throughout the
half-Christian world as well.
Unfortunately, this Orthodox movement as a whole started to collapse
when Russia began to be infiltrated by Western influence. In certain
respects, Russia's acquaintance with the European West was very
beneficial. Many technical sciences and much other useful knowledge
came from the West. We know that Christianity has never had any
aversion to knowledge of that which originates outside itself. Basil
the Great, Gregory the Theologian and John Chrysostom studied in pagan
universities, and many writers, among whom were our spiritual authors
and many of the best theologians, were well acquainted with pagan
writers. The Apostle Paul himself cited quotations from pagan poets
even in the Holy Scriptures. Nevertheless, not all that was Western was
good for Russia. It also wrought horrible moral damage at that time,
for the Russians began to accept, along with useful knowledge, that
which was alien to our Orthodox way of life, to our Orthodox faith. The
educated portion of society soon sundered themselves from the life of
the people and from the Orthodox Church, in which all was regulated by
ecclesiastical norms. Later, alien influence touched Iconography as
well. Images of the Western type began to appear, perhaps beautiful
from an artistic point of view, but completely lacking in sanctity,
beautiful in the sense of earthly beauty, but even scandalous at times,
and devoid of spirituality. Such were not Icons. They were distortions
of Icons, exhibiting a lack of comprehension of what an Icon actually
is.
The purpose of this article is, first of all, to promote an
understanding of the true Icon, and secondly, to cultivate a love for
the Icon and the desire that our churches and our homes be adorned with
genuine Icons and not with Western paintings which tell us nothing
about righteousness or sanctity, but are merely pleasant to look upon.
Of course, there are Icons painted correctly in the Iconographic sense,
but yet very crudely executed. One can paint quite correctly in the
theoretical sense and at the same time quite poorly from a practical
standpoint. This does not mean that, from the principle of Iconography
itself, these Icons are bad. On the other hand, it happens that one can
paint beautifully, yet completely ignore the rules of Iconography. Both
such approaches are harmful. One must strive to paint Icons well in
principle, method and execution. This is why we oppose certain people
and their attempts to paint our churches, for they have the wrong
approach, the wrong point of view. They may paint well, perhaps; but
when the point of view is incorrect, when the direction is wrong, no
matter how well the locomotive runs, it nonetheless slips off the track
and is derailed. This is precisely what happens to those who execute
their work technically and correctly, yet due to an incorrect approach
and an incorrect point of view, they travel the wrong path.
>From Orthodox Life, Vol. 30, No. 1 (Jan-Feb 1980), pp. 42-45.
Translated from: Heritage, Vol. 1, # 1 (September, 1968), pp. 4-8.
Kyrill
Calist Patriarhul - Capete despre rugaciune
Minunat esti Doamne, lumina lina a pacii minunate, supra odihnitoare,
iubita, minunata prin fire, care bucuri pe cei multi, stralucitoare la
culme. Ma minunez, Atotputernice, Stapane Sfinte, ca cel de care te-ai
atins prin atingeri negraite, pentru nesfarsita Ta bunatate, mai
traieste siesi si nu Ţie (II Corinteni 5, 15), Celui mai presus de
fiinta, vietii de viata facatoare si izvorului tuturor bunatatilor si
frumusetilor. Caci daca femeia aceea, numai pentru ca s-a atins de
Tine, ba nici de Tine, ci numai de vesmantul Tau, Mantuitorule, mai
bine zis nici macar de vesmantul Tau, ci numai de ciucurele lui, si
inca pe ascuns, totusi s-a slobozit indata de o viata atat de bolnava
si a primit in chip minunat o viata sanatoasa, ce poate sa se intample,
Imparate, aceluia, si ce viata poate primi acela de care Tu,
Mangaietorule, te atingi, din bunatate si in chip vadit, prin atingeri
dumnezeiesti negraite, ca sa implinesti in chip minunat mila Ta cu el?
Stim ca, atingandu-te cu mana de soacra lui Petru, s-a stins
fierbinteala ei si, dobandind sanatate deplina, indata s-a sculat si
slujea Ţie plina de uimire si bucurie. Dar atingerea aceea s-a
intamplat femeii o singura data si de din afara, caci s-a facut cu
mana. Daca deci aceea, pentru ceea ce s-a spus, a dobandit o sanatate
atat de deplina, ce ar trebui sa se petreaca cu cei de care Te-ai atins
nu o data, ci mereu, noaptea si ziua, si aceasta nu din afara, ci in
camara inimii cea mai dinauntru, cu cea mai mare iubire de suflet si
intarindu-i pe ei in chip vadit in cele ce se intampla si mangaindu-i
in cele ce au nevoie si facandu-le zeci de mii de bunatati? Cum, deci,
Preainalte, unii ca acestia vor trai loru-si si nu mai degraba in
intregime Ţie, asa cum se cuvine? Mai bine zis, cum , chiar vietuind
numai Ţie, nu s-ar socoti pe ei nenorociti si nu si-ar pleca capetele
smeriti in fata celor ce i-ar vedea ca inceteaza macar pentru scurt
timp sa-si arate recunostinta pentru un astfel de minunat ajutor dat
lor prin harul Tau? Slava Ţie, cu adevarat Preaslavite, Cel ce
slavesti pe cei smeriti cu cugetul. Pentru ca, dandu-le harul, Te afli
inradacinat in chip minunat in inima lor, ca a unora ce au fost
slaviti. Ca Tu Insuti ai spus limpede, Intelepciunea lui Dumnezeu, in
Solomon: ''Am prins radacini in popor slavit, mai mult decat se poate
inchipui. Pentru aceea, M-am inaltat ca un cedru in Liban''
(Intelepciunea lui Sirah 24, 14) in inima, ''ridicandu-ma peste cele de
jos'', adica pamantesti, ''la inaltime, sau pe muntele dumnezeiesc'',
ajungand la inaltimea intelesurile dumnezeiesti. Si mai zice: ''Ca un
terebint am intins ramurile Mele'', se intelege in cei ''am prins
radacini'' prin harul Duhului.
Precum se poate spune ca Dumnezeu a prins radacini in cei ce-L iubesc,
asa se poate spune ca si ei au prins radacini in Dumnezeu. Ba se poate
spune aceasta chiar mai mult, caci Dumnezeu ii hraneste pe ei cu viata
adevarata. Prinzand radacini in infinitatea lui Dumnezeu, sau tot mai
adanc in infinitatea Lui, cresc ei insisi la infinit in intelegerea, in
viata lor, in rodurile ce le aduc. Dar si Dumnezeu, prinzand radacini
in ei, isi arata in ei tot mai mult din infinitatea vietii Lui si din
rodirea Lui in ei. Chiar inradacinarea lui Dumnezeu Cel nesfarsit in
om, creand o comunicare intima intre El si om, face ca in concret omul
sa nu mai traiasca inauntru unor margini, ci in nesfarsirea
dumnezeiasca, participand la ea. In ambele formulari se arata valoarea
nesfarsita ce o acorda Dumnezeu omului, perspectiva vesnicei cresteri a
acestuia in Dumnezeu, fara a inceta sa ramana totusi om prin natura lui
si prin culoarea ce o da continutului primit din Dumnezeu.
Inradacinarea aceasta reciproca si-a atins suprema adancime si s-a
facut pentru veci in Iisus Hristos.
''Si ramurile mele sunt ramuri ale slavei si ale harului''
(Intelepciunea lui Sirah 24, 19). Spus-am tot adevarul, insuti
Adevarule, adevarurile de la Sine-ti, Doamne. Pentru aceasta sufletul
curat si ales Ţie, ca o mireasa, a dorit foarte sa sada cu curatie in
umbra Ta. Si indata a si ajuns sub umbra. Arata-ti rodul Tau care o
indulceste cu bogatie, nu in chip simplu, ci in gatlejul ei.
Caci nu ajung toti in chip simplu si deodata la dulceata lui Dumnezeu
cu simtirea lor. Departe de asa ceva. Ca atunci cand zice ''mandragora
a imprastiat mireasma de aromate si ca o smirna aleasa a raspandit
bunul miros'' (Cantarea Cantarilor 7, 13), nu o face aceasta pentru
toti. Si aceasta o va arata Sfantul Pavel zicand ca ''unora Unul si
Acelasi s-a facut mireasma a vietii spre viata, iar altora miros de
moarte spre moarte'' (II Corinteni 2, 16). La fel si dulceata
dumnezeiasca, iar de vrei sa zici, si slava lui Dumnezeu vazuta odata
cu aceasta, nu se lasa prinsa de toti, ci numai de unii pentru
simtirile lor intelegatoare. Acestia sunt cei ce se nevoiesc cu
linistea si care prin impartasirea vadita de bunavointa dumnezeiasca,
au dobandit Duhul de viata facator si luminator. Si, indeobste, ea se
face simtita, pe cat e cu putinta celor curati cu inima.
Termenul de ''simtire intelegatoare'' sau de ''simtire a mintii'', atat
de mult folosit de Sfintii Parinti inseamna intelegere si experienta,
in acelasi timp, sau traire in ambianta unei prezente spirituale si
aflarea unui sens al ei. Intelegi o persoana cand traiesti in ambianta
ei, cand iti devine interioara si-i devii interior. Este ca o
''pipaire'' spirituala a vietii spirituale a celuilalt, a starilor, a
intentiilor, a specificului lui sufletesc, concomitenta cu o
''intelegere'' a lui. Unii au aceasta ''simtire intelegatoare'' mai
mult, altii mai putin, iar unii aproape de loc. cei din urma fac
impresia unor orbi spirituali, asemenea unora care sunt lipsiti de
gustul mirosului, al auzului. Ei fac impresia unor spirite tocite,
tampe. De obicei cei ce au ''simtirea intelegatoare'' ascutita pentru
semeni, o au si pentru prezenta tainica a lui Dumnezeu.
Despre viata contemplativa
Viata contemplativa este impreuna vietuitoare si prietena neincetata a
sfintitei rugaciuni. Iar amandoua sunt odraslele cele pline de har si
indumnezeitoare ale sufletului. Pentru aceea sunt fapte cu totul
nedespartite ale sufletului purtat de Dumnezeu si lucrat de Dumnezeu
dupa randuiala. Din pricina celor spuse, vederea si rugaciunea sunt
atat de unite intre ele, incat Parintii spun in chip unitar de amandoua
ca sunt fapta si contemplare (vedere) a mintii:
ˇ Fapta mintii, in lucrarea ei subtire, sta in ocupatia
cu Dumnezeu si in staruinta in rugaciune si in cele ce-i urmeaza. Ea se
savarseste in partea poftitoare a sufletului si se numeste vedere
(contemplare). (Isaac Sirul)
Vederea spirituala (contemplarea) o infaptuieste mintea tot prin partea
poftitoare a sufletului, ca si vederea sensibila, pentru ca in vedere
este un dor de a vedea, de a cunoaste. Desigur insa ca in vederea
spirituala, pofta sufletului este ridicata la un nivel spiritual, incat
se poate spune, pe de alta parte, ca pofta, inteleasa ca pofta
interioara, a incetat. Pofta se extinde pe toate nivelele fiintei
umane, de la nivelul trupesc la cel spiritual.
Avem aici un semn al unitatii, mai mult decat al unirii amandurora,
adica al rugaciunii si al vederii (contemplatiei).
Intre rugaciune si contemplare nu este numai o unire ca intre doua
lucrari, ci o unitate, prin faptul ca au devenit o singura lucrare.
Sufletul cand se roaga intens lui Dumnezeu, Il ''vede'' (contempla), si
invers, cand Il ''vede'' (contempla), se roaga neimprastiat. Nu se
poate face una fara alta.
Pentru aceea si adauga acelasi ca ''vederea curata lucrarea iubirii
sufletului, care este o dorire fireasca ce limpezeste partea
intelegatoare a sufletului''.
Iubirea adevarata curata mintea, ca sa poata cunoaste cu adevarat pe
Dumnezeu. Unde lipseste iubirea este numai egoism; si egoismul nu
permite cunoasterea si intelegerea adevarata a celuilalt si deci nici a
lui Dumnezeu. Dar, la randul ei, vederea (contemplarea) lui Dumnezeu
curata dorinta naturii omenesti de a-L iubi, de reziduurile egoiste.
Avem deci ordinea aceasta:
a) Contemplarea unita cu rugaciunea, intretinuta de pofta;
b) Iubirea curatita prin contemplare si rugaciune;
c) Capacitatea mintii de a-L cunoaste pe Dumnezeu, curatita de
iubire.
Dar contemplarea unita cu rugaciunea, desi sunt intretinute de pofta,
tin totusi de partea contemplativa (vazatoare, cunoscatoare) a
sufletului.
ˇ De aceea spune si Sfantul Maxim: Mintea nu poate fi
curatita fara convorbirea cu Dumnezeu si fara vederea (contemplarea)
Lui. Retragerea, contemplarea si rugaciunea micsoreaza pofta si
pricinuiesc chiar incetarea ei; si partea cugetatoare a sufletului este
pusa iarasi in miscare binecuvantata, indreptandu-se spre Dumnezeu prin
vedere duhovniceasca si prin rugaciune. Intraripeaza-ti cugetarea prin
citire, contemplare si prin rugaciune. (Maxim Marturisitorul)
Contemplarea este totodata convorbire, intrucat este si rugaciune. In
convorbire nu vorbeste numai omul, ci mai intai vorbeste Dumnezeu. Omul
aude si se simte obligat sa raspunda; mai intai se simte obligat sa
inceapa a raspunde, trecand la rugaciune. In aceasta auzire se
contempla prezenta lui Dumnezeu si voia Lui. Aceasta curata mintea de
pornirea pacatoasa de a se inchide in ea insasi.
Astfel, contemplarea e in toate insotitoare de mare trebuinta a
rugaciunii. Si amandoua sunt o lucrare ce tine de partea intelegatoare,
sau mai bine zis cugetatoare (a sufletului) si sunt de nedespartit,
cand mintea e condusa in chip sanatos. Ele se ajuta una pe alta, cand
cugetarea e sanatoasa si staruie in liniste, cu pricepere cunoscatoare.
Vederea (contemplarea) sau constiinta prezentei lui Dumnezeu si a
legaturii cu El prin rugaciune, e ''concrescuta'' cu mintea sau cu
cugetarea sanatoasa, sau viguroasa, ce staruie in liniste si o apara cu
pricepere. Numai cand e tulburata de tot felul de griji si ispite
lumesti, mintea, slabind si uitand de sine in sensul rau al cuvantului,
nu mai are limpede constiinta prezentei lui Dumnezeu si nici puterea sa
staruie in legatura cu El prin rugaciune. De aceea efortul spre
rugaciune si spre limpezimea constiintei prezentei lui Dumnezeu e si
metoda cea mai buna de insanatosire a mintii, de refacere a capacitatii
de a cunoaste pe Dumnezeu ca realitate esentiala, prin staruirea
linistita in contemplarea Lui.
De aceea Parintii au numit mintea care se roaga fara lucrarea vederii
(contemplarii) pasare neinaripata, ca una ce nu e in stare sa se inalte
spre Dumnezeu cu simtirile mintii puse in miscare si sa se desparta cu
totul de cele pamantesti si sa se apropie de cele ceresti cu toata
vigoarea sufletului. Dupa Sfantul Maxim, contemplarea curata mintea,
iar starea de rugaciune o infatiseaza golita lui Dumnezeu. Este vadit
insa ca aceasta o face rugaciunea prin contemplarea mintii, pe care nu
ar avea-o, insa, mintea daca nu s-ar intinde spre vederea lui Dumnezeu
pe cat este cu putinta.
Curatia mintii se arata in descoperirea tainelor. Apoi, curatia mintii
este desavarsirea petrecerii in contemplarea cereasca, care se misca in
afara simturilor prin puterea duhovniceasca a lumii de sus, a minunilor
fara numar. De aceea, vazatorul se roaga intr-un chip inalt, avand
intelegerea curatita prin stiinta contemplatiei. Caci datorita acestei
curatii, el vede pe Dumnezeu, pe cat e cu putinta, si ajunge cu
adevarat fericit, rugandu-se.
Stiinta contemplatiei este o stiinta practica, dobandita prin
deprindere si experienta. In ea vazatorul si-a curatit intelegerea, si
de aceea rugaciunea lui este inalta.
In privirea fapturilor, in citirea Scripturilor, in cugetarea
intelesurilor cuvintelor rugaciunilor, mintea se desfasoara si se
ridica la Dumnezeu, trecand pe rand de la una la alta, din puterile si
darurile Lui. Dar cand mintea se aduna din toate acestea (''se
infasoara''), cugeta la Dumnezeu ca la unitatea nesfarsita. Toate
continuturile vietii Lui sunt contemplate deodata in unitatea lor.
mintea se simte atunci scufundata in mod superior in adevarul Treimii
personale si in Duhul, sau in puterea ei ce se comunica omului.
Despre smerenie si contemplatie
La inceput, mintea care se intoarce prin har la Dumnezeu, e stapanita
de o stare de descurajare. De aceea, omul in care se afla aceasta minte
se tanguieste jelind si plange cu durere, zdrobindu-si pe cat poate
inima si curatind zi de zi impatimirea ei si smerindu-se, dupa
cuviinta, cu toata intristarea. Dobandind astfel prin harul lui Hristos
curatia cuvenita, prin linistire, si strabatand cu intelegere la cele
ale intelegerii si ajungand la Dumnezeu si inaltandu-se la slava Lui si
privind-o cu incordare, e cuprinsa de a doua descurajare a intelegerii,
dupa cea dintai, cu mult mai mare, mai fara iesire si mai neincetata.
Prin aceasta dobandeste o smerenie atat de intarita si de vadita incat,
daca ar putea, ar ferici pe toti oamenii, iar pe sine se vede mai rau
decat pe oricare; se vede cu o simtire a sufletului in adevar mai rau
decat ceea ce nu exista nicidecum. Caci ceea ce nu e, nu poate pacatui,
iar pe sine se vede pacatuind pururea.
Dar, vazandu-se astfel si smerindu-se, potrivit cu aceasta simtire,
totusi se bucura mult si se veseleste, dar nu de sine - caci cum ar
face aceasta, odata ce se socoteste pacatuind neincetat - ci de
Dumnezeu Cel indurator, care e mai aproape de el decat rasuflarea sa,
sau, ca sa vorbesc mai lamurit, care scoate din inima lui rauri de
lumina cereasca si de paraie nesecate de minuni ale Duhului, pe care le
revarsa in el si-i umplu mintea de lumina, si-i spune simplu. ''Sunt cu
tine'' (Ieremia 1, 8).
Cand este experiata maretia si marea mila a lui Dumnezeu, nu se poate
ca sufletul sa nu-si simta smerenia. Sau smerenia nu se poate naste in
el din experienta maretiei si marii bunatati a lui Dumnezeu. De aceea
smerenia proprie si maretia lui Dumnezeu sunt traite impreuna. Si drept
urmare si descurajarea de propria micime si fericirea de apropierea si
mila lui Dumnezeu. Cu cat e simtit Dumnezeu mai aproape, cu atat
smerenia este mai mare. In adancimile nemasurate ale smereniei,
Dumnezeu este simtit mai aproape ca rasuflarea proprie. El Insusi e
simtit ca respirand prin om in adieri de lumina si de viata.
Drept aceea, Dumnezeu ii descopera acestuia, ca unui prieten taine, in
chip lamurit, si-l umple de bucurie. Iar acestuia ii vine sa zica
cuvintele lui David: ''Nu dupa faradelegile noastre ne-a facut noua,
nici dupa pacatele noastre ne-a rasplatit noua'' (Psalmi 102, 10); si
dupa Pavel: ''Prin har suntem mantuiti'' (Efeseni 4, 13), macar ca
implineste toate poruncile dumnezeiesti, pe cat este cu putinta, si
uraste toata calea nedreapta si se sileste pe cat se poate sa nu lase
nimic din cele ce ajuta la mantuire. Dar cel ce se cunoaste vazand in
sine aceasta buna simtire si patimind-o, inca nu a ajuns la o vedere
adevarata, inca n varsa lacrimi neincetate, inca nu a cazut unitatea
credintei si nu a dobandit slava adevarului (I Timotei 2, 4). Nu se
vede cu adevarat slava dumnezeiasca, nici marginea lucrurilor omenesti.
Si, ca sa spun pe scurt, nu a ajuns la stiinta ratiunilor dumnezeiesti
si omenesti in lucruri.
In intelegerea lucrurilor, in fapte nu sunt numai ratiuni dumnezeiesti,
ci si omenesti. Desigur, la baza lor sunt ratiuni dumnezeiesti. Omul
lucreaza cu materialul lui Dumnezeu, dar pune si ratiunile (judecatile,
cunostintele) sale in intelegerea lucrurilor si in folosirea lor. Omul
raspunde ratiunilor lui Dumnezeu cu ratiunile sale, crescute din
acelea, conformandu-se cu ele uneori mai mult, alteori mai putin,
alteori deloc. Dar si in cazul din urma, el are in fata sa datele lui
Dumnezeu. Cel ajuns la vederea sufleteasca adevarata, vede insa in chip
constient ratiunile dumnezeiesti ale lucrurilor si pune in lucrare
ratiunile drepte, naturale, ale ratiunii sale, ca raspunsuri
corespunzatoare, simetrice, la ratiunile dumnezeiesti. El nu suceste
ratiunile sale si nu le acopera pe cele dumnezeiesti.
Nu numai ca noi nu suntem in stare sa cunoastem toata puterea si
intelepciunea lui Dumnezeu, aflata obiectiv in lume, dar nici Dumnezeu
n-a pus in puterea si ordinea ei toata puterea si intelepciunea Sa.
Lumea nu e desfasurare vazuta, accesibila, a tot ce se afla in Dumnezeu
in mod nevazut, inaccesibil, cum spun atatea curente filosofice mai
mult sau mai putin panteiste, inclusiv Serghei Bulgakov. Dumnezeu ar fi
putut crea sa alte lumi, nesfarsite la numar, daca ar fi voit, cum a
spus si Sfantul Damaschin.
Dumnezeu a facut o lume pe masura omului. Omul a fost criteriul adoptat
de Dumnezeu pentru lumea pe care a creat-o, dar omul este o astfel de
fiinta, ca pornind de la vietuirea in aceasta lume acomodata lui, poate
creste la nesfarsit in comuniunea cu Dumnezeu, in indumnezeirea dupa
har. Dumnezeu a ales o masura: masura omului. Dar pe om l-a facut pe
masura Sa, capabil sa-si insuseasca la nesfarsit continutul dumnezeirii
Sale. Ar fi fost posibil ca Dumnezeu sa aleaga si alte masuri, toate
infinit inferioare infinitatii Lui. Dar pe de alta parte, toate
fiintele ce le-ar fi putut alege potrivit altor masuri, ar fi trebuit
sa aiba capacitatea sa inainteze in aceeasi infinitate a Sa, caci
altundeva nu puteau sa inainteze.
Dumnezeu a voit un singur lucru: sa faca pe om imparat al celor
pamantesti si ca un alt Dumnezeu al celor ale lui Dumnezeu. Si,
potrivit cu aceasta, a adus la fiinta lumea aceasta spre folosul usor
si nemijlocit al acestuia. Caci spune si oarecare dintre prooroci:
''Cel ce a facut pamantul ca pe nimic si l-a intarit pe nimic'' (Isaia
40, 23; Iov 26, 7); sau altul: ''Cel ce intinde cerul ca pe o piele
peste cele mai de sus'' (Psalmi 103, 3). Apoi, daca numai privind la
pamant, acesta este cuprins de cutremur, cat de mare trebuie sa fie
bogatia puterii Lui? De aceea, le-a adus la fiinta pe toate cele vazute
numai cu cuvantul, iar cele mai slavite si mai bune sunt pastrate
pentru veci, ca sa le poata privi sufletul pe acelea. Se topeste trupul
prin moarte in mormant ca intr-un cuptor si se face om nou pentru noi
bunatati, desfatari si vederi noi. Cele vazute acum sunt ca o umbra
oarecare si, cum ar spune cineva, ca un vis lung. Daca ar vrea cineva
sa se incredinteze de aceasta, sa priveasca, daca are putere, la lumea
ingerilor, cunoscuta cu mintea, si va vedea acolo, frumusete, slava,
intelepciune macar ca in lumea aceea, cu toata felurimea si cu toate
minunile ei, a luat fiinta numai printr-un singur gand al lui Dumnezeu.
In textul grec se spune simplu ca ''sufletul, ca sa poata privi cele
viitore, se topeste prin moarte in mormant ca intr-un cuptor si se face
om nou''. In mod direct se topeste trupul, dar intrucat din
convietuirea cu trupul a existat si s-au dezvoltat in suflet niste
simtiri, ba intreg sufletul a fost influentat prin ele, acestea,
topindu-se si ele, implica o moarte si o suferinta si pentru suflet,
sau un fel de ''retopire'' sau de refacere si a sufletului.
Propriu-zis, aceste simtiri nu dispar fara urma, si deci nici sufletul
nu devine ca unul ce nu a trait in trup. Caci pecetile, sau
intiparirile puse de simtirile traite de suflet datorita convietuirii
cu trupul, raman in suflet. Dar ele se transfigureaza prin suferinta,
prin crucea, prin care trece si sufletul odata cu desfacerea trupului.
de aceea cand sufletul va primi din nou trupul in care se vor prelungi
simtirile ''contrupesti'' ce s-au imprimat in el, aceste simtiri
transfigurate vot transfigura si trupul primit. Desfacerea trupului a
fost pentru suflet o experienta, care l-a invatat sa nu dea simtirilor
''contrupesti'' o importanta si un continut pur trupesc. Aceasta
explica in parte de ce fara moarte nu e inviere.
Despre cel lucrator si cel vazator (contemplativ)
Faptuitorul nu poate dobandi blandetea si trezvia cuvenita
faptuitorilor, daca nu canta. Dar vazatorul (contemplativul) nu poate
canta, sau nu voieste. Nu poate, deoarece se afla sub lucrarea harului
si se bucura in tacere, deoarece se afla sub lucrarea harului si se
bucura, in tacere, de cele mai multe ori de o desfatare duhovniceasca,
veselindu-se cu o inima netulburata si linistita.
In citire, mintea trecand de la un inteles la altul, are o lucrare
impartita. In contemplare insa se vede totul deodata intr-un act
unitar. Aceasta ii da o mai adevarata experienta a ceea ce e Dumnezeu,
ca plinatate nedesirata, asa cum contemplarea vie a unei persoane o
sesizeaza pe aceasta mai adecvat decat citirea multor lucruri despre
ea.
Si nu voieste, deoarece priveste spre un singur lucru si-si misca
intelegerea sufletului, intr-o liniste adanca, spre intelesurile
neschimbate si pasnice. De aceea, e nevoie sa se adanceasca in lucrul
vederii lui Dumnezeu cu o tacere contemplativa. Daca se arata uneori si
citind o vreme, nu e de mirare pentru cei ce cunosc nestatornicia
mintii si felul schimbator si compus al firii noastre. Dar, trebuie sa
stim si aceea ca, dupa deschiderea vederii din har, citirea ramane mai
prejos de lucrarea vederii. Cea din urma e pentru sine, iar cea dintai
pentru deschiderea caii intelegatoare (vazatoare). Caci in nici o
citire mintea nu izbuteste sa se pastreze neimpartita, dar, in
libertatea mintii, care se experiaza tainic in tacere, vede de cele mai
multe ori, in chip unitar, ceea ce se deosebeste mult de ceea ce e
impartit.
Dar, oare, nu si cele supuse simturilor a vedea ceva e mai presus de
auzirea despre aceea? Caci ochii, cum se zice si se marturiseste de
toti, sunt mai de incredere decat urechile. Deci, precum in cele supuse
simturilor, asa si in cele cunoscute cu mintea, a vedea, sau a
contempla ceva din cele ce se cunosc cu mintea, e cu mult mai mult
decat a auzi despre aceea, fapt care li se intampla celor ce citesc.
Caci precum femeia samariteana, vorbind cu Cuvantul adevarat, a vestit
celor din cetatea ei dumnezeirea Lui, dar Cuvantul pentru bogatiafemeia
samariteana, vorbind cu Cuvantul adevarat, a vestit celor din cetatea
ei dumnezeirea Lui, dar Cuvantul pt tacere,
Deci, cel ce nu credea inainte de a vedea, a marturisit el insusi de la
sine adevarul; si ceea ce nu avea auzind, a dobandit indata ce a vazut,
adica credinta. Deci si de aici se vede ca intre contemplare si
faptuire este atata deosebire cata este intre minte si simtire.
Atat cel prunc cu varsta cat si cel in floarea vietii, au nevoie de
lapte. Dar cel dintai ca sa se hraneasca, iar cel de-al doilea ca sa se
indulceasca. Se indeletniceste, deci, faptuitorul cu citirea psalmilor,
dar acesta se arata facand-o si contemplativul. Dar cel dintai spre
intarirea si asigurarea sufletului, iar vazatorul (contemplativul) spre
inveselire si mai ales ca sa odihneasca miscarea invapaiata si intinsa
si izvoratoare de lacrimi spre Dumnezeu. Caci, desi duhul din el salta
peste masura si ravneste sa se veseleasca mai bine de razele
dumnezeiesti si sa se preschimbe si sa creasca din slava in slava, dar
firea compusa a trupului si firea de lut a inimii slabeste. Astfel
faptuitorul zaboveste in cuvintele dumnezeiesti pentru cunostinta si
pentru invatatura si stiinta din ele; cunostinta acestora o primeste si
contemplativul, dar in tacere, caci cele ce le invata in chip negrait
si ceea ce puterea lui contemplativa priveste, cuvantul nu poate grai.
Deci contemplativul nu se dispenseaza totdeauna de intelesurile
cunoscute din natura si din Scriptura. Dar chiar atunci el vede atat de
adanc in ele, incat nu poate exprima ceea ce vede si intelege.
''Urechea linistii va auzi lucruri minunate'': a spus ''minunate'' dar,
ce fel de lucruri minunate, n-a putut sa spuna. De aceea, a renuntat sa
graiasca negraitul celor mai presus de cuvant. Pentru aceasta, si
cuvantul dumnezeiesc imi cere sa fericesc pe cei care au crezut inainte
de a vedea. (Ioan 20, 29), adica pe faptuitori, dar pe contemplativi ii
socotesc mai presus de cei fericiti. Caci daca faptuitorul, desi n-a
vazut, are fericirea numai din credinta, ce ar trebui sa cugetam despre
vazator? Caci acesta, impreuna cu umblarea prin credinta, care s-a
ridicat peste cele ce trebuie facute, vede cele mari si minunate si
patimeste suisuri in inima si e indumnezeit zi de zi, precum se cuvine.
Pentru a ne bucura cu mintea si pentru a vietui potrivit cu noi insine,
a ne ridica spre Dumnezeu, trebuie sa contemplam intai toate cele
supuse simturilor, intelesurile imprastiate in ele, existand impreuna
cu cele ce vad. Dar faptuitorul nu poate face aceasta, sau nu voieste.
Nu poate pentru ca nu are povatuitor sau scriere care sa i le arate.
Sau nu voieste, pentru ca chiar daca le are pe acelea, nu se increde in
aproapele din pricina mandriei si a vicleniei, si ramane lipsit de
gustarea acelor intelesuri, socotind ca cele aratate ale Scripturii ii
sunt de ajuns spre calauzire si folosindu-se de creatie in chip sec
spre slujirea trupului si socotind ca aceasta ajunge spre buna
credinciosie, nemaicautand nimic altceva.
Sunt oameni seci, uscati, care nu gasesc in lume nimic altceva decat un
obiect de satisfacere a trebuintelor pamantesti ale trupului. nu-si dau
seama ca sufletul e avizat la lume pentru trebuintele trupului sau, cu
un scop si mai inalt: pentru imbogatirea si cresterea sa spirituala si
deci pentru ridicarea la Dumnezeu. Altfel cum s-ar ridica sufletul la
Dumnezeu? In acest caz, sufletul ar fi in trup numai spre folosul
trupului. sau aceasta ar duce la negarea sufletului.
Iar contemplativul, culegand din zidirea vazuta, cele nevazute, si
aflandu-le in conglasuire cu duhul Scripturii, paseste cu pas fericit
spre fiintele despartite (de materie) si privind maretia stralucirii
lor, trece prin har cu bucurie dincolo de acestea si se muta la
intelesurile necreate a lui Dumnezeu. Si, desfatandu-se de nesfarsirea
si vederea acestora, pe cat e cu putinta, inainteaza in chip negrait,
unitar si mai presus de lume, de frumusetea negraita si de stralucirea
atotluminoasa, intr-o stare unificata si unitara, nu mai stie cine este
de bucurie si de mirare si primeste revarsarea nesfarsitei bucurii
dumnezeiesti si descrie, dintr-o simtire imbelsugata, prin cuvinte si
slove si faptuitorului, drumul ce calauzeste spre adevar.
Sfatul cel mare al Dumnezeului nostru si bunatatea iubirii de oameni
mai presus de fire si neinteleasa a Tatalui, sfat, de care ai auzit
vorbindu-se si pe care a venit sa-l aduca Iisus, facandu-se Ingerul Lui
(Isaia 9, 6), pentru bunatatea si iubirea covarsitoare, mai presus de
intelesul sfinteniei, fata de neamul nostru, e sfatul prin care se
aduna ratiunile celor vazute intr-o singura Ratiune concentrata
(intr-un singur Cuvant), pe care a fagaduit sa ne-o dea (sa ni-L dea)
noua; el nu va sfarsi niciodata sa te uimeasca, umplandu-te de bucurie
si de patimirea pacii.
Iisus s-a facut Ingerul sau Vestitorului marelui sfat al lui Dumnezeu
pentru noi. Pentru ca El ca Ratiunea tuturor ratiunilor celor create,
sau ca Cuvantul cuvantator al tuturor cuvintelor ce ni le spune prin
ratiunile celor create, trebuie sa aduca si modul si puterea prin care
ratiunile sau in implinirea acestei unificari a constat ''sfatul cel
vesnic al lui Dumnezeu'' cu privire la creatiune (Efeseni 1, 9-10).
Aceasta reunificare isi produce efectul in fiecare dintre cei ce-L
primesc pe Hristos, intrucat unitatea tuturor ce o reprezinta El si
puterea Lui de reunificare se aseaza in noi ca o putere de a ne uni cu
El si cu toate. Fiecare ne facem putatorul acestei Ratiuni unitare a
tuturor.
Trei ordini treimice de taine vede, indeobste mintea sanatoasa in jurul
lui Dumnezeu: personala, naturala si cea care urmeaza celei naturale.
Treimea cea dintai isi daruieste mintii descoperirea ei mai ales din
Sfintele Scripturi. Cea naturala se contempla si din intelegerea
fapturilor, iar cea care urmeaza celei naturale e cunoscuta si din
adevarul rational. Intrand mintea in cea dintai ordine treimica, sau,
mai propriu vorbind, atintindu-se spre ea, se intalneste cu Cel
neapropiat, dar nu in chip simplu. Atintindu-se spre a doua, afla cu
uimire o bucurie unita cu intelepciunea, iar intrand in a treia treime,
patrunde cu adevarat in intunericul unde este Dumnezeu, ajungand cu
totul simpla, nesfarsita si nehotarnicita in starea fara chip si fara
forma. Iar cand priveste la toate aceste trei treimi, le vede ca pe un
fel de a zecea ordine, in care, cum zic vestitorii adevarului,
locuieste toata plinatatea dumnezeirii (Coloseni 2, 9). Atunci priveste
cu adevarat pacea, care intrece toata mintea in desavarsirea suprema a
harului vazator.
Kyrill
Preasfanta de Dumnezeu Nascatoare Fecioara, acopera-ma si ma pazeste
pre mine, robul Tau, de toata rautatea sufletului si a trupului si de
tot vrajmasul cel vazut si nevazut.
"Bucura-Te, Ceea ce esti cu har daruita Marie, Domnul este cu Tine!
Binecuvantata esti Tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui
Tau, ca ai nascut pre Mantuitorul sufletelor noastre."
Bucura-Te si Te veseleste, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, si Te roaga
pentru robul Tau. Doamna si Stapana a ingerilor si Maica a crestinilor,
ajuta-mi mie, robului Tau. O, Marie, cu totul fara de prihana,
bucura-Te, Mireasa nenuntita. Bucura-Te, bucuria celor necajiti si
mangaierea celor scarbiti. Bucura-Te, hrana celor flamanzi si limanul
celor inviforati. Bucura-Te, Cea mai sfanta decat sfintii si decat
toata zidirea mai cinstita. Bucura-Te, sfintenia Tatalui, lacasul
Fiului si umbrirea Duhului Sfant. Bucura-Te, palatul de lumina al lui
Hristos Dumnezeul nostru, imparatul tuturor. Bucura-Te, Maica
sarmanilor si toiagul orbilor. Bucura-Te, lauda crestinilor si
ajutatoarea cea gata a celor ce Te cheama pre Tine.
Preasfanta Stapana mea, pazeste-ma sub acoperamantul Tau, caci in
preacuratele Tale maini imi pun duhul meu. Fii ajutatoare si
acoperamant sufletului meu in ziua cea infricosatoare a judecatii si
roaga-Te pentru mine, nevrednicul, sa intru curat si limpezit in rai.
Sa nu ma lepezi Doamna mea pe mine, robul Tau, ci ajuta-mi mie si da-mi
implinirea cererii. Izbaveste-ma de toata primejdia, bantuiala, nevoia
si neputinta si daruieste-mi pocainta mai inainte de sfarsit. Ca prin
mijlocirea si ajutorul Tau mantuindu-ma in viata aceasta de acum de tot
vrajmasul vazut si nevazut, umbland cu placere de Dumnezeu in voia
iubitului Tau Fiu si Dumnezeului nostru, iar in ziua cea infricosatoare
a judecatii izbavindu-ma de vesnica si grozava munca, sa ma inchin, sa
multumesc si sa slavesc intru tot Sfant numele Tau, in vecii vecilor.
Amin.
Bucura-Te, cea plina de har!
Bucura-Te, ceea ce esti preafericita!
Bucura-Te, cea preabinecuvantata! Domnul este cu Tine!
Kyrill
Calist Patriarhul - Capete despre rugaciune
Trei ordini treimice de taine vede, indeobste mintea sanatoasa in jurul
lui Dumnezeu: personala, naturala si cea care urmeaza celei naturale.
Treimea cea dintai isi daruieste mintii descoperirea ei mai ales din
Sfintele Scripturi. Cea naturala se contempla si din intelegerea
fapturilor, iar cea care urmeaza celei naturale e cunoscuta si din
adevarul rational. Intrand mintea in cea dintai ordine treimica, sau,
mai propriu vorbind, atintindu-se spre ea, se intalneste cu Cel
neapropiat, dar nu in chip simplu. Atintindu-se spre a doua, afla cu
uimire o bucurie unita cu intelepciunea, iar intrand in a treia treime,
patrunde cu adevarat in intunericul unde este Dumnezeu, ajungand cu
totul simpla, nesfarsita si nehotarnicita in starea fara chip si fara
forma. Iar cand priveste la toate aceste trei treimi, le vede ca pe un
fel de a zecea ordine, in care, cum zic vestitorii adevarului,
locuieste toata plinatatea dumnezeirii (Coloseni 2, 9). Atunci priveste
cu adevarat pacea, care intrece toata mintea in desavarsirea suprema a
harului vazator.
Treimea se cunoaste nu numai prin citirea despre cele trei Persoane in
Sfanta Scriptura, ci si prin contemplarea firii ei celei una in
creatiune si in energiile ei ce vin in noi. Caci si in firea si in
energiile ei necreate sunt prezente cele trei Persoane. Dar cel care
traieste in sine energiile necreate ale lui Dumnezeu, se afla mai
presus de cunoasterea lui Dumnezeu, dobandita din citirea Scripturii si
prin deducerea Lui rationala din natura. Acela e ridicat la experienta
negraita (apofatica) a lui Dumnezeu, care poate fi numita de aceea
intuneric. In acest caz, mintea cunoscand pe Dumnezeu nu din intelesuri
multe si marginite ale Scripturii si naturii, ci intr-un mod mai presus
de ele, nu mai are nici ea o stare intiparita de chipuri, ci s-a
ridicat la starea fara chipuri, la starea nehotarnicita corespunzatoare
Celui nehotarnicit si nesfarsit, pe care-L experiaza. Tema e insistent
infatisata si in scrierea lui Calist Catafygiotul ce urmeaza dupa
aceasta.
Fericit barbatul a carui simtire intelegatoare a inflorit din linistea
strabatuta de ratiune si care, asa zicand, s-a reintors la sine si
traieste din insuflarea si inraurirea Duhului.
Aceasta e si intelegere si simtire, pentru ca intra in atingere cu o
realitate plina de sens, pe care o intelege nu teoretic, nu de la
distanta, ci prin contact direct, prin experienta. ''Simtirea
intelegatoare'' s-a reintors in ea insasi, cautand sa se inteleaga si
in acelasi timp sa se experieze pe sine. Adica subiectul care intelege
si intelegand experiaza realitatile se reintoarce spre sine insusi,
cautand sa se inteleaga si sa se experieze pe sine. Dar intrucat el nu
mai este obiect ca lucrurile din afara, ci subiect izvorator de
nesfarsite intelegeri si experiente, se sesizeaza pe sine ca indefinit.
Prin aceasta a iesit din ingustarile ce i le-au imprimat chipurile si
intelesurile obiectelor. Dar el nu poate persista in experienta
caracterului sau indefinit decat daca este tinut in aceasta experienta
de o putere mai presus de a sa, de adierea Duhului, subiect si El, dar
infinit mai accentuat decat el. in adancurile indefinite ale sinei sale
subiectul sesizeaza adierea de sus a Duhului, care il intareste pe el
ca subiect si-l face si mai vadit ca subiect.
Ea este rodul cugetarii sanatoase prin har, cugetare care indrepteaza
simtirile sufletului, ridica mintea si preschimba cu usurinta inima,
cand strabate, zburand, spre cele dumnezeiesti. Dar intoarcerea
simtirii intelegatoare la sine, fara linistea dobandita cu stiinta si
fara curatia inimii prin har, e mai cu neputinta decat plutirea omului
prin vazduh. A avea cu ea pe Dumnezeu in inima si a vedea prin ea pe
Dumnezeu, e si usor si folositor. Dar lipsa ea e ca o uitare a lui
Dumnezeu, sau fara ea gandirea la Dumnezeu e mai degraba o necunoastere
si o nevedere a lui Dumnezeu decat o vedere sau o cunoastere a Lui.
Indata ce cugetarea a strabatut prin cele create la Dumnezeu, indata ce
a zburat in celalalt plan, al misterului personal suprem, s-a ivit
simtirea sau experienta intelegatoare a lui Dumnezeu. Dar experienta
misterului dumnezeiesc are loc odata cu scufundarea, prin aceasta
experienta intelegatoare, in sinea proprie indefinita, dar de caracter
personal. Pe aceasta o afla plina de infinitul personal dumnezeiesc.
Fara simtirea sau experienta intelegatoare a lui Dumnezeu, gandirea
despre Dumnezeu e mai degraba o necunoastere a Lui. Caci e o speculatie
de la distanta care nu cunoaste din experienta puterea Lui, ci ramane o
simpla notiune goala de continut, sau cu un continut creat, construit
de noi, infinit strain de realitatea lui Dumnezeu.
Cel ce a aflat din har aceasta simtire dumnezeiasca, a aflat, s-ar
putea spune, pe Dumnezeu. El nu mai are nevoie de cuvinte, stand langa
Dumnezeu si alegand mai bine sa liturghiseasca Lui. El imbratiseaza
tacerea, mai bine zis, tace chiar fara sa vrea. Duhul lui Dumnezeu
locuieste in el. din el rasare iubire, pace si bucurie duhovniceasca.
El traieste o viata schimbata fata de cea obisnuita si comuna. Se
veseleste de Dumnezeu si ochii lui intelegatori vad lumina
intelegatoare, inima lui poarta in ea foc. Impreuna cu El este
simplitatea, neschimbarea, nesfarsirea si nehotarnicia, neinceputul si
vesnicia dumnezeiasca, insotite de uimire. Lacrimi necontenite izvorasc
din ochii lui; si nu mai putin din inima lui curge izvor de apa vie
duhovniceasca. Se uneste in chip unitar si in intregime cu cele
cunoscute de aceasta uimire intelegatoare si e inconjurat de lumina
sfesnicului unic si se desfata de o desfatare mai presus de lume si e
plin de entuziasm si de bucurie, minunandu-se si iesindu-si din sine in
privirea plina de teama spre Dumnezeu.
Despre frica din dragoste
Cand dumnezeiescul David, invatatorul lumii zice: ''Cei ce iubiti pe
Domnul, urati cele rele'' (Psalmi 96, 10), aceasta inseamna: ''Cei ce
iubiti pe Dumnezeu, temeti-va de Domnul''. Fiindca el ii vede ca si
dupa ce au inceput sa iubeasca pe Dumnezeu, rautatea incearca sa-i
atraga si sa li se strecoare in suflet. De aceea, pe buna dreptate si
foarte potrivit, le porunceste celor ce iubesc pe Domnul si au ajuns la
aceasta stare, sa fie inca cu luare aminte si sa urasca rautatea. Iar
daca nu v-ati invatat sa o urati, trebuie sa va temeti inca, pentru ca
daca n-ar fi aceasta de temut, n-ar fi spus proorocul David celor ce
iubesc pe Hristos sa o urasca.
Caci, desi bucuria si veselia de Dumnezeu este o stare inalta si
dumnezeiasca si cu adevarat plina de har, cel ce o are putand privi in
ea taine mai presus de fire, sufletul nostru este schimbacios prin fire
si nu e despartit de lutul pamantesc si cu trupul ce creste din el, ca
sa nu se teama totdeauna in lupta lui de consimtirea cu el, ci e
injugat, in chip neinteles, cu el si respira oarecum impreuna cu el
vrand-nevrand si patimeste impreuna cu el si se schimba in unele
privinte impreuna cu el prin fire, incat ar putea spune cineva ca nu
are stapanire asupra lui. Si trupul ii este potrivnic neobosit, cautand
pretutindeni belciuge de care ar putea sa-l apuce pentru a-l rasturna.
De aceea, e nevoie de lupta si de rugaciune, din pricina fricii. De
cata frica si de cata tremurare are nevoie sufletul ce tinde spre
Dumnezeu si de cata luare aminte si rugaciune, las celor cu mai multa
simtire dintre ascultatori sa cerceteze si sa deosebeasca. Dar acestea
le poate cunoaste numai sufletul care a ajuns la treapta vederii prin
harul luminator al Duhului si patimeste cele proprii iubirii
dumnezeiesti.
Daca Adam ar fi avut frica cuvenita in atata covarsire a darului
proorociei si asemanarii cu Dumnezeu de care se bucura, n-ar fi fost
biruit cu atata necinste, si nici Samson cel nascut din fagaduinta
(Judecatori 13, 3) si purtatorul de Dumnezeu David si multi altii,
intre care si minunatul Solomon. Deci, daca acesti atat de mari au avut
nevoie de temere, lupta si de luare aminte insotita de rugaciune,
socoteste cat de mult au nevoie de acestea cei ce n-au dobandit darul
si lucrarea mai presus de fire a Duhului? Caci ei nu s-au ridicat la
dragostea extatica dumnezeiasca si la betia nebuna a vederii frumusetii
lui Dumnezeu. De cata frica si cutremur, luare aminte si rugaciune in
Hristos Iisus, insotita de cuget smerit si neincetat, nu au deci nevoie
acestia?
In ce fel se apropie omul de contemplarea lui Dumnezeu
Precum miscarea trupului are nevoie de altceva ce nu tine de randuiala
ei, adica de ochi si de altceva mai presus de firea ei, adica de
lumina, asa miscarea mintii are nevoie de ochi care sunt deosebiti de
randuiala ei si de lumina ce e mai presus de firea ei. De aceea, nu
toata miscarea mintii e dupa cum se cuvine, ci numai cea care se misca,
precum s-a zis, prin ochi si prin lumina harului. Iar ochii mintii sunt
deschizatura inimii prin credinta. Si lumina e Dumnezeu Insusi, lucrand
prin Duhul in inima. Si precum lumina simturilor nu misca drept pe cei
fara ochi, ci numai pe cel ce vede, asa si lumina intelegatoare, sau
Dumnezeu, nu misca mintea celui ce nu are deschizatura inimii, ci numai
pe cel ce o are. Dar, asa cum nici ochii n-ar putea lucra ale lor fara
lumina, tot asa nici deschizatura inimii fara Dumnezeu; mai bine zis,
inima nici nu se deschide fara Dumnezeu, care lucreaza si e vazut prin
ea.
Dupa unirea intelegatoare a inimii prin har, mintea vede in lumina
duhovniceasca ce se intinde in Cel dorit, care este Dumnezeu, iesind cu
totul afara din simtire, facandu-se adica fara culoare, fara calitate,
fara inchipuiri, scapata de nalucirile celor sensibile. Caci mintea
noastra este un vas ce primeste, pe cat ii sta in putinta, lumina
neapropiata a frumusetii dumnezeiesti. Si e un vas minunat, caci se
largeste pe masura Duhului dumnezeiesc ce se revarsa in el. daca
revarsarea este mai mare, se face si vasul mai mare; iar daca e mai
mica, se face si el mai mic. Si iarasi, prin revarsarea mai mare se
face si el mai tare, iar prin cea mai mica se face mai fara putere. Si
iarasi, daca se varsa in el mult, devine mai una cu ceea ce se varsa in
el si pastreaza mai nevarsat ceea ce a primit; iar daca se varsa in el
putin, indata el se face slab si fara putere si nu poate pastra ceea ce
s-a varsat in el.
Este vorba de unirea inimii cu Dumnezeu prin deschizatura ei. Dar ea nu
este o unire pur sentimentala, sau prin simturi, ci o unire care e si
intelegere, o unire care produce si intelegere, nu numai iubire. De
aceea toti Parintii cer aducerea mintii in inima. Din inima sau
impreuna cu inima vede mintea pe Dumnezeu, iubindu-L si intelegandu-L
in acelasi timp, sau unindu-se cu El si intelegand ce se intampla in
aceasta unire.
Mintea este ca un vas elastic, elastic la nesfarsit. Se poate largi la
nesfarsit si se poate micsora pana a nu mai primi nimic. Poate aceasta
va fi existenta atrofiata a celui din iad. In acelasi timp cu cat
primeste mai multa revarsare de lumina, cu atat devine mai tare pentru
a o putea sustine.
Prin aceasta se lamureste sensul duhovnicesc al sinergiei, al
impreunei lucrari a omului cu Dumnezeu: cu cat mai mult har, cu atat
mai multa putere in fiinta celui ce primeste si mai mare unitate intre
ea si el.
Si iarasi: primind mai mult, se usureaza; dar daca se ingreuneaza si
atarna in jos cand e gol de ceea ce i se potriveste. Sau: fiind usor,
tine mai mult, decat mai putin. I se intampla si in alte privinte cu
totul dimpotriva cu ceea ce se intampla vaselor sensibile, care tin mai
usor pe cele mici decat pe cele mai mari. De aceea, socotesc ca si fiul
tunetului a spus-o chiar de la inceputul Evangheliei pe care a scris-o:
''La inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era
Cuvantul'' (Ioan 1, 1). A spus aceasta, ca sa intinda mintea auzitoare
dupa marimea cuvantului si ca prin toata lumina mai mare a lucrului
sa-i dea mintii o largime mai mare si sa o faca mai tare si mai in
stare sa se intoarca spre ea insasi, dar si sa se intinda dupa marimea
glasului, spre cuprinderea vederii lui Dumnezeu si a cat mai marii Lui
intelepciuni. Si, cand Iisus ii spune lui Anania despre Pavel: ''Vas al
alegerii imi este'' (Fapte 9, 15), aceasta trebuie inteles despre marea
putere intelegatoare a omului dinauntru, prin care a si fost rapit pana
la al treilea cer, unde, cum se poate auzi de la el insusi, ''a primit
cuvinte negraite, pe care nu este cu putinta omului a le spune'' (II
Corinteni 12, 4).
Despre contemplare
Mintea noastra este ca un fel de loc, care primeste lumina aratarii
dumnezeiesti, iar insusirea ei, de care se va vorbi, este minunata,
caci se arata patimind cele contrare unui loc trupesc. Pentru ca acest
loc cu cat este mai intins, cu atat primeste un continut mai mare. Dar,
mintea dimpotriva, cu cat se strange si se aduna pe sine, cu atat se
face mai incapatoare, iar cand si-a oprit toata miscarea rationala si
intelegatoare, sau de orice fel, vede pe Dumnezeu mai presus de toata
marimea. Il vede pe El pe cat ingaduie firea lui intrupata si creata
sa-L vada pe Cel din afara de acestea. Il vede nu inchipuindu-si-L in
desert, nici trimitand in sus, ca in vis, socotintele sale, ci prin
puterea negraita a Duhului dumnezeiesc. Caci acesta lucreaza in lumina,
in inima ce patimeste o prefacere mai presus de fire. Aceasta prefacere
primind-o inima prin har, desi mintea doarme si se odihneste, ea
vegheaza (Cant. Cant. 5, 2). Si mai degraba stie acela ca lucrarea
aceea este dumnezeiasca si duhovniceasca, decat ca el este om. Caci are
in acea vreme o miscare duhovniceasca neincetata a inimii, izvoratoare
de viata si, ca urmare, de cele mai multe ori, lacrima cea lina.
Lucrarea Duhului face inima sa aiba pace nu numai cu sine, ci si cu
toti oamenii. Caci din ea rasare curatie, bucurie, glasuri rugatoare
tacute, deschiderea inimii, veselie si desfatare negraata. Cel ce se
impartaseste din ea, ocoleste cu adevarat si nu in chip prefacut, chiar
si cu auzul toata placerea trupului, toata bucuria, sau bogatia, sau
slava celor din afara si trecatoare.
Caci acela a primit toate acestea in chip dumnezeiesc si duhovnicesc,
cu inima si cu mintea, nu numai cu rationamentul simplu, si nu se
bucura nici numai de lumina aceasta a simturilor, caci prin
imprastierea simturilor se intuneca lumina dumnezeiasca, cunoscuta cu
mintea si cu adevarat dulce. De aceea, se foloseste prea putin de
aceasta; doar atata cat sa mangaie putin pe omul din afara. Dar toate
le sufera, toate le rabda (I Corinteni 13, 7), in toate s-a facut
neclintit pentru simtirea placuta dinauntru, nascuta din iubirea de
vederea dumnezeiasca. Si nu este necaz care sa-l intristeze, afara doar
de pacat.
Pentru locul acela, adica pentru mintea in stare de iubire, mult s-a
ostenit marele David, aratand dorinta si osteneala lui, sau cum n-a dat
somn ochilor sai, nici odihna tamplelor, ''pana ce n-a aflat loc
Domnului'' (Psalmi 121, 4-5). Iar inteleptul Solomon intareste aceasta
zicand: ''De se va sui duhul celui ce stapaneste la inima ta, sa nu-ti
lasi locul tau'' (Ecleziast 10, 4). Dar si Mantuitorul porunceste
ucenicilor sai: ''Sculati-va sa plecam de aici'' (Marcu 14, 15). Si
savarsind Pastele preinchipuirii in foisor, a dat sa se inteleaga acest
loc. pentru aceasta socotesc ca fericeste pe cei saraci cu duhul,
insemnand saracia duhului, sau retragerea mintii de la toate - golirea
si adunarea ei in ea insasi. Caci atunci mintea nu numai ca vede
Imparatia lui Dumnezeu, ci o si patimeste, dobandind o desfatare
nemuritoare, in pace.
Despre faptuitor si contemplativ
Vazatorul isi rodeste placerea vederii adevarate, ca partea cea buna,
deprinzand tacerea si privind pe Iisus. Placerea aceasta faptuitorul nu
o cunoaste, ca unul ce n-a gustat-o, intrucat de multe se ingrijeste si
se tulbura, cantand, citind si ostenindu-si trupul. ba si dispretuieste
uneori ca obositoare si nefolositoare, silintele care inaripeaza
intelegerea spre lucrurile mintii, cele nevazute cu simturile, care
aduc prin indeletnicirea cu ele o placere negraita, iar prin odihnirea
in ele, o bucurie de nedescris. El nu intelege ca buna noastra patimire
se odihneste langa Cuvantul adevarat si de oameni iubitor si fara nici
o lipsa al lui Dumnezeu si se naste din vederea Lui. Caci El este
atotdesavarsit si nu are nevoie de slujirea noastra. De aceea, El lauda
si-o prieste pe Maria care sade la picioarele Lui, hranindu-se cu
contemplarea cuvintelor Lui si trezeste fiinta ei interioara spre
intelegerea lor. Ea nu face la fel ca Marta, caci aceasta se ingrijeste
si se tulbura pentru multe, dupa cum spune Cuvantul Insusi. El zice
aceasta nu numai indemnandu-le pe acelea spre ceea ce-i mai inalt, ci
invatandu-i pe toti cei de dupa ele, ca nu numai sa nu mustre ca lenesi
pe cei ce voiesc sa se ocupe cu vederea si zabovesc in aceasta, ci sa-i
si laude si sa se sileasca sa le urmeze pilda pe cat pot.
Cum vad contemplativii
Contemplativii vad in cele de acum si in cele ce se fac ca intr-o
oglinda si ca intr-o ghicitura (I Corinteni 13, 12), starea celor
viitoare. Iar oglinda, pe de o parte, nu poarta nici o grosime a
lucrului aratat in sine, dar pe de alta, ceea ce arata nu e cu totul
nimic. Caci, tot cel ce iubeste adevarul va marturisi ca ceea ce se
vede in oglinda este un chip foarte clar al unui lucru. Tot asa si cele
ce sunt si se fac nu arata vre-o alta grosime sau vreun alt ipostas
decat al lor propriu, dar arata totusi chipurile neindoielnice ale
lucrurilor adevarate celor ce au primit puterea sa vada si inainteaza
fara greseala spre Adevarul Insusi. Cand deci, auzim pe Pavel zicand ca
''prin credinta umblam, nu prin vedere'', sa nu socotesti ca vorbeste
de credinta care se naste numai din auz, prin cuvantul simplu. Caci
altfel, cum ar zice acelasi. ''Acum cunosc o parte, dar atunci voi
cunoaste precum am fost cunoscut'' (I Corinteni 13, 12); sau ''Cand va
veni ceea ce e desavarsit, va inceta ceea ce e din parte'' (I Corinteni
13, 10)? Vezi ca aceeasi cunostinta de acum ne va ajuta sa vedem si in
viitor? Deosebirea celei din viitor fata de cea de acum e numai atata,
cata e intre ceea ce e desavarsit si ceea ce e nedesavarsit. Si iarasi,
cel ce spune ca acum umblam prin credinta si nu prin vedere in alt loc
spune: ''Asa alerg, dar nu ca unul ce nu vad; lovesc cu pumnul, dar nu
ca unul ce bat vazduhul'' (I Corinteni 9, 26). Le spune aceasta nu
facandu-se pe sine insusi potrivnic celor spuse inainte, ci aratand
cata cunostinta adevarata si sigura avea despre cele viitoare. El
cugeta asa pentru intelesul indoit al credintei si al vederii.
Caci este credinta care ia fiinta prin cuvantul simplu si deci are
nevoie de dovedire. Si este o credinta care nu are deloc nevoie de
dovedire, sadind o incredintare indestulatoare in credincios din unele
lucruri vadite. Ea se numeste si credinta intemeiata intr-un ipostas.
Vei intelege mai limpede ceea ce spunem, dintr-o pilda: presupune ca-ti
spun ca am vazut un om oarecare, mester la tesut, putand intipari, prin
bataia tesutului la panza, animale, pasari, chipuri de lei, vulturi,
cai, de razboaie si altele de felul acesta. Daca nu le-ai vazut pe
acestea tu insuti, ai nevoie de credinta ca sa consimti la ceea ti s-a
spus numai prin cuvant. Iar daca ti s-ar intampla sa vezi nu pe
tesator, ci panza, ai cunoaste indata, chiar fara sa-ti explice cineva,
ca acesta este lucrarea unui om caci nu s-a putut produce prin ea
insasi, nici nu a putut fi tesuta de vreo alta vietuitoare. In acest
caz, deci, sufletul va fi cuprins de alta credinta, cu mult deosebita
de cea dintai.
Tot asa, si ceea ce se infatiseaza ca chip general pricinuieste
credinta. Caci ai vazut un om, sa zicem cu par balai, sau negricios,
inalt la trup, incolo potrivit la toate, la ochi, la culoarea
obrajilor, la nas, la buze si in altele, prin care se arata chipul
persoanei. Acest chip este al unei persoane (ipostasiat). Daca te-ar
intreba, insa, cineva cum este fata acelui tesator, pe care nu l-ai
vazut, ai spune ca din vederea panzei ai aflat sigur ca cel ce a
facut-o e om cu chipul general al omului, dar ca nu cunosti chipul sau
personal (ipostasiat), deoarece nu l-ai vazut tu insuti. N-ai tagadui
ca tesatorul acestei lucrari bogate este om si ca stii ca este om si ca
are chip omenesc. Deci cunosti un chip nepersonal (neipostatic), pe
care macar ca nu l-ai vazut, totusi il admiti in general fara sovaire,
ca si cand l-ai vazut.
Exista, deci, ca sa repetam cele spuse, o credinta prin auz, primita pe
temeiul unui cuvant simplu, si exista o credinta intemeiata in ipostas
si primita printr-o incredintare vadita, asa cum este un chip vazut in
cineva, ca intr-un subiect, si in acest caz se numeste ipostasiat, si
un chip care nu e in cineva ci se contempla in ratiunea lui generala,
genul nefiind precizat prin multe trasaturi deosebitoare.
Toti contemplativii sunt stapaniti de o credinta intemeiata in ipostas
in acest sens, dar chipul il vad in general, nu in ipostas.
Toata expunerea dinainte a fost o foarte originala caracterizare a
credintei prin vedere, cu deosebirea ei de credinta nebazata pe vedere.
Credinta din vedere este numita ipostatica, pentru ca ea vine din
insasi realitatea crezuta si ca atare experiata. Ea vine din puterea
acelei realitati ipostatice traite, mai precis din prezenta Persoanei
dumnezeiesti experiate. Totusi, aceasta credinta nu vede Persoana aceea
(ipostasul) insasi. Sunt propriu-zis trei situatii: credinta din auz,
care nu experiaza o lucrare ce vine din Dumnezeu, credinta din
experienta lucrarii ce vine din ipostasul Lui; si vederea lui Dumnezeu
''fata catre fata'', in insasi ipostasul Lui, cand credinta inceteaza.
Aceasta va fi in viata viitoare. Deci propriu-zis sunt doua credinte in
viata de aici si o vedere fata catre fata in viata viitoare. Credinta a
doua e si ea nu numai credinta, ci si vedere, dar nu pe vederea
ipostasului insusi. Ea stie de chipul general al lui Dumnezeu, dar nu-L
vede pe El concret, ci crede in El
Dar daca Dumnezeu n-ar fi un chip inteligibil (inteles cu mintea), cum
s-ar numi El frumusete? Deci precum exista o frumusete inteligibila a
lui Dumnezeu, dar nu e vazuta in ipostas, intelege ca exista si un chip
inteligibil al Lui, maret, atotsfant, preaslavit, pricinuind uimire
sufletului, umpland si luminand cu totul mintea, covarsind-o cu marea
si mult felurita Lui, maret, atotsfant, preaslavit, pricinuind uimire
sufletului, umpland si luminand cu totul mintea, covarsind-o cu marea
si mult felurita Lui stralucire si aducand in ea intelegerea lui
Dumnezeu. De aceea intiparindu-se si Manoe, a strigat: ''Suntem
pierduti, femeie! Am vazut pe Dumnezeu'' (Judecatori 13, 22). Caci tot
cel ce se intipareste de chipul acela, marturiseste ca aceasta este o
dovada a intiparirii lui Dumnezeu.
Dar si marele Moise a vazut pe Dumnezeu in acest chip, precum s-a
scris: ''S-a aratat Dumnezeu lui Moise in chip si nu in ghicituri''
(Numeri 12, 8). Caci, daca ar fi lipsit cu totul in chip vrednic de
Dumnezeu, Dumnezeu ar fi cu totul de nevazut (de necunoscut, de
nesimtit). Frumusetea este o armonie si chipul un fel de intocmire
statornica.
Chipul este un fel de ''structura''. Bunatatea, atotputernicia,
intelepciunea sunt un fel de structura statornica a lui Dumnezeu,
izvorul tuturor structurilor. El poate fi si trait intr-un anumit fel
ca atare.
Iar daca s-ar spune ca Dumnezeu este lipsit de un chip vrednic de El,
ar trebui sa se spuna ca e lipsit si de frumusete si cu atat mai mult
de fata, in care este si chipul si frumusetea. Dar careva dintre
prooroci zice: ''L-am vazut pe El si nu avea nici chip nici frumusete,
ci chipul lui lipsea'' (Isaia 53, 2-3). Aceasta o spune despre
dumnezeirea Cuvantului, intrucat atarna pe cruce ca un raufacator,
neavand nici un semn al firii dumnezeiesti. Caci, cat priveste
omenescul, desi nu mai are in El frumusete din pricina mortii, totusi e
vadit ca avea chipul unui mort.
Dar David Il preamareste pe El iarasi ca ''impodobit cu frumusete'', si
nu dupa omenitate, caci adauga: ''har s-a varsat in buzele Tale'', ceea
ce e propriu dumnezeirii, ca si frumusetea. Iar de fata lui Dumnezeu,
David pomeneste in multe locuri. Aici zice: ''Intors-ai fata Ta si m-am
tulburat'', aici se roaga: ''Sa nu intorci fata Ta de la mine'', sau:
''Intoarce fata Ta de la pacatele mele'', s.a.
Deci daca nu e oprit de a se vorbi la Dumnezeu de fata si de frumusete
potrivita cu Dumnezeu, care nu sta in figura si nu e in ipostas
propriu, e cuvenit sa se vorbeasca si de un chip, care e ed insusi si
fata si frumusete. Pe acesta avandu-l intiparit in sine si Pavel a
spus: ''Asa alerg, nu fara sa vad nimic; asa lovesc cu pumnii, nu ca
batand aerul'' (I Corinteni 9, 26).
Caci Dumnezeu fara sa fie vazut in Sine, nici impartasit, totusi in alt
inteles se vede si Cel necuprins se cuprinde. De aceea, si David ne
cere sa cautam pururi fata Lui, ca avand noi intiparirea dumnezeirii,
sa ne impartasim de mult si negrait har si de bucurie si placere
dumnezeiasca. Asa zice David catre Dumnezeu despre sine insusi:
''Satura-ma-voi, cand voi vedea slava Ta''. Caci, celor ce vad pe
Dumnezeu in adevar si in Duh, incepe sa li se arate mult si nesfarsita
slava a luminii fetei dumnezeiesti. Si desfatarea si bucuria
izvoratoare din ea le este celor ce o patimesc nesecata si, asa zicand,
de nesuportat din pricina covarsirii ei, iar celor ce n-au vazut-o si
n-au gustat-o, de nepovestit si de neinteles. Caci daca nici un cuvant
n-ar putea descrie dulceata mierii celor ce n-au gustat-o, ce mestesug
ar putea sa lamureasca cele mai presus de minte celor ce nu l-au vazut
si nu s-au impartasit de bucuria s de desfatarea dumnezeiasca din ele?
Deci, Sfantul Pavel, avand credinta in Dumnezeu intemeiata in ipostas
si chipul maret si mai presus de frumusete, dar neipostatic al lui
Dumnezeu, a spus ca umblam prin credinta, adica prin cea intemeiata
intr-un ipostas, dar nu printr-un chip vazut in ipostas; adica prin
credinta care nu pricinuieste indumnezeirea nenascuta. Caci zice
Sfantul Maxim:
ˇ Numesc indumnezeire nenascuta iluminarea dumnezeirii
prin chipul aflator in ipostas, care nu e facuta, ci se arata in mod
neinteles in cei vrednici. Totusi prin chip se vede frumusetea.
ˇ Despre aceasta frumusete zice Marele Vasile: Ce e mai
vrednic de iubit decat frumusetea dumnezeiasca? Frumusetea adevarata,
preaiubita si vazuta numai cu mintea curatita e cea din jurul firii
dumnezeiesti si fericite.
De aceea, si Pavel s-a marturisit pe sine ''simplu in cuvant, dar nu in
cunostinta'', caci era mare in cunostinta, prin care cunostea din parte
pe Dumnezeu cel mai presus de intelegere, in chipul inteligibil vrednic
de Dumnezeu. Aceasta cunostinta din parte o avea si Moise, vazatorul de
Dumnezeu, care vedea chipul dumnezeiesc cel nevazut in ipostas, si
frumusetea Lui. De aceea zice: ''Daca am cunoscut ca am aflat har la
Tine, arata-mi-te ca sa Te cunosc si sa Te vad'' (Iesirea 33, 13).
Deoarece primise odinioara aratarea dumnezeiasca si slava frumusetii,
dar nu in ipostas, cere si aceasta, ca unul ce s-a facut mai
desavarsit.
Moise vedea si el chipul lui Dumnezeu in frumusetea ce iradia din El si
era incredintat deci despre chipul Lui ipostatic, dar nu-L vedea in
ipostas.
Dar Dumnezeu nu a consimtit deoarece aceasta nu e cu putinta nici unui
suflet intelegator si nici unei vederi, nici chiar celei ingeresti, ca
una ce intrece hotarele a toata cunostinta. Moise era vazator de
Dumnezeu si vedea pe Dumnezeu in intuneric, dar nu in ipostas, ci in
chip si frumusete inteligibila, fara suportul ipostatic (personal).
Se poate deci rezuma cuprinsul acestei dezvoltari astfel: se vede
frumusetea lui Dumnezeu si in acest sens si chipul Lui, dar nu in
ipostas; dar vazatorul stie de acesta prin ceea ce vede, prin ceea ce
iradiaza din ipostas.
Asa se poate vedea Dumnezeu, cum a spus si Moise si Ilie si, simplu
graind, toata ceata atotdumnezeiasca a proorocilor.
Deci umbla prin credinta intemeiata in ipostas, care se naste din cele
contemplate in jurul lui Dumnezeu si isi ia intarire din slava ce
straluceste din frumusetea fetei Lui si marturia din chipul intiparit
al luminii Lui mai presus de stralucire, si nu prin credinta ce se
naste in auz din cuvantul simplu.
Se precizeaza din nou intelesul credintei intemeiata ipostatic, atat
fata de credinta intemeiata pe auz, cat si fata de vederea ipostasului,
sau ipostasurilor dumnezeiesti. Credinta intemeiata ipostatic e
credinta ce se naste din lumina ce iradiaza din Dumnezeu, din slava
Lui, care in acest sens se poate numi si chipul Lui, dar care nu e un
chip vazut ca ipostas. Acesta din urma intrece puterea oricarei
creaturi de a-L vedea, chiar si a Ingerilor. Dar credinta ce se naste
din vederea slavei si luminii dumnezeiesti, din cele vazute ''in jurul
lui Dumnezeu'', adica din energiile Lui necreate, e deosebita totusi de
credinta din auz, pe baza cuvantului simplu. Ea e o experienta a
prezentei lui Dumnezeu prin lucrare, dar nu o vedere a fiintei Lui.
Daca am reveni la cele trei categorii de cunoastere a tesatorului:
cunoasterea lui din auz, din vederea panzei tesute de el si din vederea
lui in persoana, credinta ipostatica e identica cu cunoasterea
tesatorului din vederea panzei lui, dar nu din vederea chipului lui
personal, pe cand cea din auz e identica cu cunoasterea tesatorului din
simplu auz; al treilea caz nu este posibil la Dumnezeu. Deosebirea
intre credinta ipostatica si cea a cunoasterii tesatorului din vederea
panzei tesute de el, e ca in panza nu se vede lucrarea prezenta a
tesatorului pe cand in aceasta credinta se vede insasi lucrarea
prezenta a lui Dumnezeu, slava si lumina ce iradiaza din El. e ca si
cum am vedea mainile tesatorului lucrand, dar nu i-am vedea fata.
Iar daca aici umblam prin credinta, intemeiata in ipostas, si nu prin
chipul vazut in suportul sau ipostatic, sau personal (II Corinteni 5,
7), in veacul viitor nu mai e nevoie din credinta. De aceea aici avem
credinta intemeiata in ipostas; si deoarece atunci se va vedea mai
limpede chipul preamarit al slavei, aici acest chip se vede mai umbrit.
''Aici, cum zice Grigorie Cuvantatorul de Dumnezeu, se aduna o
intiparire din altceva intr-o icoana a adevarului, care inseamna un
chip umbrit''. Atunci va fi vederea ''fata catre fata'' si ''incetarea
a ceea ce e din parte, prin aratarea a ceea ce e desavarsit'' (I
Corinteni 13, 10). ''Acum, cum zice fericitul Augustin, vederea din
parte a lui Dumnezeu consta in rapirea intregului suflet rational de
iubirea slavei Lui''. Caci in aceasta dragoste sufletul se face unitar
si priveste in mod unitar ascunsul cel unic si mai presus de toate al
lui Dumnezeu. Din chipul, din frumusetea si din fata aceasta se umple
de stralucire, se infrumuseteaza si se lumineaza toata mintea,
umplandu-se de stralucire si luminandu-se duhovniceste si mai presus de
lume. Prin acestea se simplifica, se inalta si se umple de uimire
puterea vazatoare a ei. Dar tot prin acestea se lumineaza sufletul in
mod tainic si se umple de desfatare dumnezeiasca si de veselie. Si, ca
sa spun pe scurt, prin acestea se slavesc si se indumnezeiesc cei ce
iubesc vederea si auzirea dumnezeirii si se fac prieteni, urmatori si
vazatori ai lui Dumnezeu, inca fiind legati cu trupul. De aceea,
stravad si oglindesc din parte, printr-o simtire intelegatoare,
fericirea bunatatilor viitoare si starea veacului acela, ''pe care nici
ochiul nu le-a vazut, nici urechea nu le-a auzit, nici inima omului nu
le-a incaput'' (I Corinteni 2, 9).
Kyrill
http://www.filocalia.ro/referate/45/Capete_despre_rugaciune/Calist_Patriarhul
Calist Patriarhul - Capete despre rugaciune
Talcuire la cuvintele: ''Ierusalimul ce se zideste ca o cetate ai carei
partasi se aduna la un loc. caci acolo s-au suit semintiile, semintii
ale Domnului, spre marturie lui Israel'' (Psalmi 121, 2-3)
Ierusalimul se talcuieste ca loc al pacii si este chip al locului lui
Dumnezeu, adica al sufletului ce are in sine pacea cea intru Hristos.
Caci nu orice suflet are in sine pacea cea intru Hristos si poate primi
numele pacii, ci cel care se zideste ca o cetate si are piatra cea din
capul unghiului, pe care ''a asezat-o Domnul in Sion potrivit
fagaduintei, piatra cea de mult pret'' (Isaia 28, 16). Iar Sionul este
varful arzator al Ierusalimului, care e chipul mintii vazatoare a
sufletului, plina de pace. Caci daca ai cauta in alta parte, n-ai putea
afla mintea observatoare si privitoare a inaltimilor adevarului. Ea nu
e decat in inima, care a primit pacea. Ierusalimul este, deci, sufletul
care petrece in pacea dumnezeiasca avand piatra cea din capul unghiului
si pietrele pretioase rotunde din Sfintele Scripturi, de care se
sfarama fiarele ce se grabesc sa urce in muntele lui Dumnezeu; care are
si asfaltul, adica smerenia pe care o produce Duhul Sfant si care
topeste si netezeste invartosarea impietrita a inimii ca focul
dumnezeiesc, prefacand-o in duh zdrobit si umilit; si ape din ploi,
date Mantuitorului, care curg din raurile inimii; ba inca si lemnele
neputrezite in vederea unirii, ca niste ganduri ale faptuirii
adevarate; apoi cuie si sfredelul care pricinuieste frica si sileste
spre implinirea poruncilor dumnezeiesti; dar si pe Cuvantul dumnezeiesc
ca ziditor si pe cei de dupa El, adica pe cei ce carmuiesc cu stiinta
primita de la El puterile sufletesti; si, simplu graind, uneltele de
zidire, postul si privegherea, cantarea, citirea si celelalte, ca sa
spun pe scurt, cate le-am primit de la Cuvantul intrupat (prin unealta
ratiunii), spre infaptuirea modului virtutii; si franghia de finic,
adica sfintitele legi ale lui Dumnezeu din Scripturi; si lumina
cunoscuta cu mintea si soarele mai presus de toata stralucirea si toate
cate rasfrang lumina in suflet. Ca sa spunem totul deodata, toate cate
se folosesc in chip vazut spre zidirea unei cetati le are in chip
dumnezeiesc si duhovnicesc, sufletul. Caci, el este Ierusalimul inteles
cu mintea si el se zideste ca o cetate spre locuinta lui Dumnezeu Celui
peste toate, Treimii celei fara de inceput si de viata facatoare. Caci
a spus: ''Eu si Tatal vom veni, si locas la el ne vom face'', ca si
cand ar zice: ''Il vom face cetate; si cetate cu adevarat minunata,
intinsa la nesfarsit''.
Dar, poate n-ar fi cu totul nepotrivit sa adaugam la cele spuse si
aceasta. Daca voiesti sa cunosti ca a inceput sa umbreasca din pace
lumina dumnezeiasca sufletul tau; daca voiesti sa stii ca sufletul tau
e un Ierusalim ce se zideste ca o cetate; daca bagi de seama ca
partasii lui sunt adunati la un loc, adica toate gandurile si puterile
lui s-au adunat impreuna si voiesc sa fie intr-o unitate, ca sa nu fie
o cetate dezbinata, ci sa-l zideasca in chip unit ca pe o cetate; daca
se suie in acest Ierusalim ce se zideste ca o cetate, semintiile
Domnului, sau puterile cele mai generale ale sufletului, ajunse
dumnezeiesti si inaltandu-se duhovniceste si facandu-se ca niste
trepte; daca vezi savarsindu-se acestea in tine, sa nu incetezi sa
zidesti astfel mai departe. Adu-ti aminte de turnul dezbinarii si de
zidirea lui si de despartirea limbilor (Facerea 11, 1-9) si cunoaste ca
nu toata zidirea e buna, chiar daca pare din afara astfel.
Vorbind, indeobste, cei ce au ochi vad doua feluri de zidiri si de
trepte. Una ce se face spre bine si spre locas a lui Dumnezeu. Iar
semnul ei este ca partasii ei sunt adunati la un loc si semintiile ei
sunt semintii ale Domnului ce se inalta in ea, vestind sufletului
lucruri mari, minunate si pricinuitoare de pace, de iubire si de
sfintenie, si zidindu-l.
Iar alta ce se face spre raul si spre pierderea sufletului. Semnul ei
nemincinos este impartirea limbilor spirituale si o cumplita tulburare.
Iar sfarsitul e ca se face salas patimilor, cum s-a facut turnul
dezbinarii salas serpilor. Ia seama sa nu zidesti turn spiritual de
dezbinare, al carui sfarsit e distrugerea si impartirea limbilor
spirituale si tulburare si pieire totala.
Exista o pace, mai mult paruta decat adevarata. E cea a trupului care
se desfata, care pricinuieste multa grija sufletului, chiar daca pentru
o vreme ia infatisarea prefacuta a linistii. Si exista o pace a
simturilor, produsa de inchiderea si de fuga lor de toate, care este
urmata de liniste. Dar si aceasta, macar ca e neasemanat mai buna decat
cea dintai, e de scurta durata. Caci cand sufletul e tulburat de
ganduri, patimeste intreg omul, ca si atunci cand e tulburat trupul.
dar exista pacea a treia, mai presus de a simturilor si a trupului. ea
consta in linistea puterilor sufletului si a omului dinauntru. Ea vine
din purtarea si sarguinta cea buna, din rugaciunea mai curata, din
plansul mai dulce, din rostirea cu placere a cuvintelor dumnezeiesti.
Dar aceasta inca nu inseamna desavarsirea pacii. Caci precum
trambitasul sau cantaretul la chitara nu poate ramane neincetat la
lucrul sau, deoarece, suferind in chip necesar uneori de osteneala
mainilor si alteori din pricina vreunei neputinte sau a unei
imprejurari de boala, trambitasul nu poate trambita si cantaretul la
chitara nu poate misca totdeauna cu putere coardele, asa si sufletul
care-si carmuieste in chip armonios puterile sufletului, nu ramane
totdeauna neschimbat in starea aceasta, ci uneori e stingherit de vreo
manie, starnita cu voie sau fara de voie de ceva, sau de vreo dorinta
de schimbare si de trandavie, fiind una dintre fapturi si aflandu-se
legat cu grasimea si cu greutatea trupului. Dar cand primeste prin har
prezenta celui nefacut, care a facut toate, si se impartaseste de Duhul
neschimbat si de viata facator, se umple de o viata preschimbata si
minunata, pricinuita de Duhul de viata facator si se bucura de o viata
mai presus de fire si cu totul neschimbatoare. Si precum viaza datorita
puterii de viata facatoare,asa si vede, caci Duhul de viata facator e
si lumina. Si se bucura vazand cele mai presus de fire ale Celui mai
presus de fire si se bucura de pacea care intrece toata mintea,
datorita lucrarii de inviorare si luminii mai presus de minte a Celui
mai presus de minte si bucuriei tainice de cele vazute.
In aceasta pace sufletul nu se schimba catusi de putin, nici nu sufera
de oboseala, nici nu e tulburat de cursele si de uneltirile
vrajmasului, ci priveste intr-o miscare neincetata pe Dumnezeu si cele
din jurul Lui, prin puterea si miscarea, ba s-ar putea spune si prin
voia lui Dumnezeu si a Duhului neobosit care lucreaza in inima din
temelia ei ipostatica, (personala), nu cum isi inchipuie unul sau
altul, ci cum singur Duhul stie, care ''cerceteaza si cunoaste
adancurile lui Dumnezeu'' (I Corinteni 2, 10) si invata pe cei partasi
de El, printr-o simtire a sufletului. Deci pana ce ne sarguim sa
aprindem in noi, printr-o vietuire linistita, harul Duhului si nu-L
stingem, si pana ce suntem plini de sfintenia si de pacea negraita si
mai presus de fire a lui Dumnezeu in Treime, purtam cu adevarat, precum
s-a spus, in smerenie, iubire si rugaciune, pacea trupului si a duhului
si a sufletului in chip neobosit.
Caci pacea cu osteneala nu e inca pacea desavarsita ci pricinuitoare a
celei desavarsite. Cea desavarsita, potrivit celor spuse, se traieste
cu totul fara osteneala, in odihna sabatismului desavarsit si a odihnei
in Hristos.
Nu a cunoscut cineva mai limpede uneltirea, sau, daca trebuie spus
altfel, atacul diavolesc personal, decat cel ce a scapat de draci si
s-a izbavit pentru o vreme de atacurile lor. Si nimeni nu scapa si nu
se izbaveste de ele, cum am spus mai inainte daca n-a dobandit in inima
inraurirea si suflarea dumnezeiasca personala. Iar aceasta o naste
credinta insotita de smerenie si de iubirea lucratoare de Dumnezeu si
de oameni, prin petrecerea in liniste, impreuna cu privegherea, prin
citirea aici lucratoare, aici vazatoare si deci de Dumnezeu
cugetatoare, si prin rugaciune. Iar iubirea lucratoare poate fi numita,
cu adevarat, implinirea, pe cat e cu putinta, a sfintelor porunci ale
lui Dumnezeu. Din acestea se naste deci nu numai o intelegere mai
curata si mai stravezie a lui Dumnezeu, ci vine in suflet si cunostinta
amanuntita si deosebirea limpede a diavolestilor uneltiri de rele
urzitoare. Caci cu cat sunt mai mari nevointele, cu atat e mai mare si
razboiul dracilor pizmasi porniti cu furie in chip covarsitor si fara
rasuflare spre tot felul de chinuiri viclene ale sufletului purtator de
Dumnezeu. Asa ca daca n-ar sta aproape cu iubire de oameni Hristos,
Mantuitorul poporului sau, si nu s-ar lupta pentru credinciosi, cu
adevarat nu s-ar mantui nici un om, chiar daca ar fi sfant.
Numai cei ce au primit simtirea duhovniceasca prin patrunderea cea din
har, inteleg pe cei ce n-au dobandit simtirea duhovniceasca, si sunt
condusi sufleteste prin sunete limpezi si lamurite spre cele ce se
intampla. Caci unul ca acesta poate sa le deosebeasca pe toate, dupa
Sfantul Pavel, desi el nu e judecat de nimeni altul (I Corinteni 2,
15). Fiindca cei ce sunt astfel, nu numai ca nu vad lipsa Duhului
dumnezeiesc, ci si fericesc uneori, din neintelegere, pe cei vrednici
mai mult de compatimire, intrucat nu au primit simtirea Duhului prin
har, ci sunt purtati mai degraba de duhul lumii si sunt ''sufletesti'',
cum ii numeste cuvantul dumnezeiesc (I Corinteni 2, 14). Iar cei
duhovnicesti la simtire si aprinsi de focul dumnezeiesc, nu judeca
nicidecum lucrurile, cu graba, sau dupa latura vazuta, ca cei multi. Ci
dupa adevarul neschimbat si vesnic din ei, fiind invatati in chip sigur
de Duhul de viata facator si luminator, care daruieste celor in care se
salasluieste o alta viata decat cea obisnuita, o viata mai presus de
fire si o lumina si o cunostinta deosebita de a ochilor celor multi.
Asa a fost Iacob Patriarhul, care schimband de multe ori locul, a ramas
apoi intr-un unic loc, dar a vazut acolo multe cu ochiul patrunderii si
a spus lucruri minunate despre fiii sai (Facerea 49, 1 si 5). Asa a
fost Isaia cel mai puternic in cuvant dintre prooroci. Caci vazand pe
Iisus dus ca o oaie spre junghiere, nu s-a lasat inselat nici de
patimirea nici de smerenia lui si de purtarile proprii ei, ci a vazut
tainic in acestea, cu ochiul patrunderii, slava Lui, asa cum se cuvine;
macar ca l-a vazut pe Iisus lipsit de chip si de frumusete si supus
celorlalte patimiri a marturisit totusi dumnezeirea Lui. Asa a fost, ca
sa spunem pe scurt, fiecare dintre sfintii prooroci, care credeau cu
intelegere cele duhovnicesti, prin iluminarea Duhului.
Cel ce voieste sa cunoasca cu usurinta pe cei ce au in ei duhul lumii,
sa-si aduc aminte de ceata carturarilor si fariseilor din Evanghelie,
cum se indeletniceau cu cele parute bune si tineau cu impatimire la
cele aratoase si pofteau cu toata puterea sufletului si prin pasirea si
schima cuvioasa sa fie numiti ''invatatori'' si nu urmareau altceva
decat sa-si potriveasca un chip la aratare si sa laude cu fatarnicie
viata virtuoasa. De aceea vai ce orbire! Pe Iisus Hristos, Fiul cel
prea adevarat al lui Dumnezeu Cel peste toate, L-au osandit cu
inversunare, din pizma pe care o nastea in ei duhul lumesc, la moarte;
au osandit la moarte viata dumnezeiasca si adevarata.
Caci daca Duhul Sfant nu vorbeste in noi, precum s-a spus, din pizma, e
vadit ca duhul lumii graieste din pizma si de aceea judeca cu
nedreptate si intru intunecare. De aceea se vor taia, precum s-a scris,
in vremea judecatii de obste a lui Dumnezeu si se vor plange pe ei
insisi, nu fara dreptate, de starea lor. Caci vor vedea pe Cel pe care
L-au strapuns si se vor intreba cu nedumerire, zicand: ''Nu este Acesta
Cel pe care L-am socotit ca nimic si nu socoteam viata Lui nebunie? Cum
deci a fost randuit Acesta intre fiii lui Dumnezeu?'' (Intelepciunea
lui Solomon 5, 4-5). Caci facandu-se de batjocura intunericul parerii
de sine prin duhul lumesc poticnindu-se cumplit, pe drept cuvant nu au
putut sa cunoasca adevarul si sa umble pe urmele Lui, ca cei ce au
mintea dreapta si pe Duhul cel luminator.
Iar despre cei duhovnicesti Pavel zice: ''Oare nu stiti ca vom judeca
pe ingeri! Cu atat mai mult cele trebuincioase vietii''. Astfel cel ce
are Duhul, pe toate le poate judeca, dar pe acesta, cum zice Domnul,
nu-l poate primi lumea, nici vedea. Deci toti cati n-au imbracat, prin
simtirea adevarata a sufletului, Duhul cel Sfant mai presus de ceruri,
nici nu-l au pe Acesta lucrand in ei cele negraite, in taina, si graind
cele de nepovestit, sunt vaditi ca avand duhul lumii. ''Iar voi, zice
Pavel, nu sunteti in trup, ci in Duh, daca Duhul lui Dumnezeu locuieste
in voi. Iar daca cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al
Lui''.
Vezi, ca cei ce au Duhul in ei, nu sunt trupesti? Si ca cei ce sunt
lipsiti de Acesta, nu numai ca nu pot sa judece drept in cele
dumnezeiesti, dar nici nu pot sa fie ai lui Hristos? ''Iar noi nu am
luat duhul lumii, ci Duhul cel de la Dumnezeu, ca sa vedem cele daruite
noua de Dumnezeu''. Intelegi ca cele dumnezeiesti si adevarul nu le pot
cunoaste decat cei ce au primit Duhul lui Dumnezeu? Caci asa a spus si
Domnul: ''Cand va veni Acela, Duhul Adevarului, va va conduce pe voi la
tot adevarul''. Vezi de unde rasare in minte adevarul intreg, deci si
judecata sigura si libera de pacat?
De aceea, Duhul Sfant se numeste Duhul sfatului, Duhul stiintei, al
intelegerii, al intelepciunii, Duhul stapanitor, Duh drept, Duhul
adevarului, iar la Isaia ''Duhul judecatii''. Aceasta pentru ca in El
sufletul e dus de-a dreptul spre cele ce trebuie spuse si fiindca,
lucrand El in suflet, acestea toate sunt judecate cum trebuie, dat
fiind ca sufletul e partas de El. dar, fara Duhul, toate sunt pline de
intuneric si pustii de adevar.
Iar cel pustiu de adevar, va gresi ca urmare si in cele spuse. Acela,
incercand sa judece, va alege cele mincinoase si nu va nimeri adevarul.
''Caci nimeni, zice, nu cunoaste cele ale celuilalt, decat Duhul care
locuieste in el. Caci Duhul toate le cerceteaza''. Daca s-ar putea afla
adevarul fara El, Duhul Sfant nu s-ar mai numi Duhul adevarului, Duhul
judecatii si celelalte spuse mai inainte. Deci de va grai cel ce judeca
fara Duhul adevarului, va fi sustinatorul minciunii, nascocind ceea ce
nu este si, scurt vorbind, va cadea din adevar si se va scoate cu voia
de la Dumnezeu si de la slava lui Dumnezeu; si va fi taiat cu dreptate,
ca unul ce judeca si se rosteste cu graba in chip potrivnic adevarului,
vanzand dreptatea cu nepricepere, ca un alt Iuda. Caci si acela, de
trei ori ticalosul, a fost osandit din pricina aceasta, ca a vandut
dreptatea si adevarul, cum nu se cuvenea, adica pe Domnul nostru Iisus
Hristos, pe Cel trimis de Tatal ca dreptate si care s-a numit El insusi
pe sine adevarul.
Fariseu nenorocit si orb, gol de Duhul care lumineaza ochii
intelegatori ai sufletului! Tu te grabesti cu mandrie sa judeci gresit
din cele aratate cele dinauntru ale omului, ca si aceia care, vazand
invieri minunate de morti si mii de semne dumnezeiesti, pe care Iisus,
ca Dumnezeu adevarat, le lucra numai cu o incuviintare, in loc sa-L
laude si sa-L preamareasca si sa creada in El, s-au suparat si s-au
maniat pentru foarte inteleapta si de oameni iubitoare dezlegare a
sabatului si pentru ca nu posteau ucenicii Mirelui, nici nu se spalau
cu grija. Fariseu nebun si prea lipsit de minte si plin de intuneric!
Voiesti sa indrepti izvorul intelepciunii si al harurilor minunate si
negraite si, trecand cu vederea faptele unei asa de mari puteri, vezi
pe cele mai neinsemnate si facute dupa o judecata inca neinteleasa de
tine. Cat de stangaci, de nestiutor si de nesimtit esti! Te poticnesti
cum nu trebuie de cele ce nu sunt, cum ar zice cineva, nimic,
neminunandu-te dupa cuviinta, de faptele cele prea mari care s-au
savarsit, si neslavind si nelaudand, pe cat se poate, pe cel ce le-a
lucrat pe acelea. Apropie-te cu smerenie de Acesta si cere cu
sinceritate sa ti se dea motivul dezlegarii acelora care tu socotesti
ca au fost trecute cu vederea, contrar obiceiului.
Deci, lucrul cel mai rau dintre toate este, pe cat se vede, parerea de
sine si viclenia ce urmeaza dupa ea. Unul ca acesta este atat de
intunecat, pe cat se socoteste ca stie, si pe atat de lipsit de minte
pe cat nu-si cunoaste nestiinta.
Si iarasi, vai tie, fariseu orb, care nu cercetezi launtrul paharului,
de este curat, ci iti inchipui ca e de trebuinta sa infaptuiesti si sa
vezi curatenia din afara si cea vazuta. Nu auzi ce porunceste Hristos,
adevarata Intelepciune, despre judecata? Caci El zice: ''Nu judecati
dupa vedere, ci judecati cu judeca cea dreapta''. Nu intelegi ca nu se
poate judeca drept, nici rosti judecati drepte dupa ceea ce s-arata?
Caci aceasta inseamna ''dupa vedere''. Cum deci tu, nesimtitule,
netemandu-te de porunca Tatalui si neintelegand ca nu ceea ce se vede
este omul adevarat si nu din ceea ce se vede trebuie el judecat, te
porti fara rusine, in loc sa te ascunzi? Dar e firesc sa faci asa. Caci
lipsit de viata adevarata a luminii, a intelepciunii, a adevarului si a
cunostintei din El si a celorlalte bunatati ce ne vin si ni se
impartasesc din Duhul, nu numai ca nu poti judeca cele ale altora fara
greseala, dar nici pe tine nu te poti vedea in ce rau zaci. Scoate,
daca ma asculti, barna din ochiul tau, adica parerea de sine din mintea
ta, si atunci vei putea stravedea cum se cuvine, caci vei putea trece
prin paiul, sau prin pacatul care s-a lipit, dintr-o rapire si uitare,
de ochiul aproapelui. Dar pana ce ochiul tau dinauntru nu vede lumina
cunoscuta cu mintea, e vadit ca intunericul e pricinuit de barna aflata
in el. De aceea, nu afirma cele ce sunt proprii numai celor luminati,
inainte de a te cerceta pe tine cu toata priceperea si inainte de a
alunga raul departe de tine. Caci facand asa, te faci batjocura
dracilor si a patimilor nebuniei. De aceea, fapta aceasta e foarte
gresita si pornirea spre ea e primejdioasa. Sa graiasca si sa judece,
deci, cei izbaviti de Domnul, cum sfatuieste fericitul David: ''Cei pe
care i-a izbavit Domnul din mana vrajmasilor'' (Psalmi 106, 2), celor
cunoscuti cu mintea, ''si i-a adunat din tari'', adica deprinderile
patimase si neimpacate si mult felurite, unindu-i intre ei si cu slava
Lui. Sa graiasca si sa judece acestia, caci au fost adunati si uniti si
luminati, ca unii ce au fost izbaviti si mantuiti.
Tu, insa, pana ce nu esti, precum s-a spus, plin de lumina
duhovniceasca, asigura-te cu tacere si sa nu-ti fie frica sa
marturisesti ca voiesti mai bine sa inveti si ca nu stii, ceea ce e
pricina de mantuire, nu de pierzanie. Caci cum nu te va rusina pe tine
Hristos care zice: ''Eu nu judec pe nimeni''? Iar tu ce spui? ''Eu ii
judec pe toti''. O, ce nestiinta, ca sa nu spun nesimtire! ''Tatal
toata judecata a dat-o Fiului''. Fiul a luat de la Tatal lucrarea
judecatii. Iar tu de unde o ai, daca nu ti-e data? Oare locuieste
Treimea si umbla vadit in tine, potrivit fagaduintei? Oare te vezi pe
tine in Dumnezeu Cuvantul si pe Dumnezeu Cuvantul in tine? Sau in
Dumnezeu? Oare curg in tine raurile Sfantului Duh, sau izvorasc ele din
lumina neapropiata inauntru inimii tale? Sau celelalte cate le lucreaza
Dumnezeu in sfintii Lui in chip aratat? Nu mai ai mult pana acolo?
Opreste, deci, limba ta de la rau, si buzele tale, ca sa nu vorbeasca
viclenie. Cauta, intreaba pe altii si invata cu grija de la ei si nu
invata pe altii; si judecat de altii, nu te rosti, nu judeca nicidecum
tu insuti. Trebuie sa fie cineva foarte prost ca sa-si inchipuie ca,
orb fiind, poate cerceta cele scrise in carti. Dar e cu mult mai prost
cel ce-si inchipuie ca poate cunoaste fara Duhul cel viu, cele ale
altuia. Unul ca acesta nu poate cunoaste intocmai nici ale sale cum
sunt.
Dar acestea sunt uneltiri si ispite ale diavolului viclean si pizmas si
urator al binelui, pornite in chip vadit impotriva noastra, pentru ca
noi insine ne-am umplut de viclenie din parerea de sine si ne-am lasat
induplecati, cum nu se cuvine, sa purcedem a judeca. Prin aceasta el
voieste ca, poticnindu-ne cu nepricepere, sa gresim in chip nefericit
impotriva adevarului si in loc sa ne apropiem de el si sa-l cunoastem
sa ramanem nefolositi si sa ne facem pricini de sminteala si de
vatamare nu numai noua insine, ci si celor apropiati, si, odata cu
aceasta, supusi infricosatei judecati a lui Dumnezeu. Cunoscand deci
uneltirea diavolului si ascultand de porunca marelui Pavel, sa nu
judecam inainte de vreme, pana ce nu va veni in noi Domnul in Duh, ca
sa ne lumineze si sa ne descopere cele adanci, invatandu-ne fara
greseala cunostintele si descoperirile vederilor dumnezeiesti si
lucrurilor tainice. Aratandu-ne, astfel, in chip neamagitor,
duhovnicesti si purtator de Dumnezeu, mai bine zis dumnezei, ne va
calauzi spre slava si ne va restabili in harul stravazator. Atunci vom
cunoaste, in chip curat, la ce rau ne duce vointa de a judeca, goliti
de harul lui Hristos. Dar tot atunci vom judeca fara greseala intru
dreptate.
Cu adevarat minunat si uimitor lucru este Dumnezeu, Cel ce nu are loc
unde sa se odihneasca (Isaia 66, 1), si se odihneste in chip vrednic de
Dumnezeu in inima.
Orice fiinta constienta se odihneste numai in iubirea sigura si totala
a altei fiinte constiente. De aceea si Dumnezeu afla cea mai placuta
odihna in inima omului care-L iubeste in mod sigur si total. Omul poate
iubi sigur si total pe Dumnezeu prin inima. Inima este organul si locul
iubirii. Iar inima poate iubi la nesfarsit, pentru ca se poate umple de
iubirea nesfarsita a lui Dumnezeu, intorcandu-i-o ca iubire a sa: ''ale
Tale dintru ale Tale''. In relatia de iubire a sufletului cu Dumnezeu
se implineste aspiratia omului de a iubi la nesfarsit si de a fi iubit
la nesfarsit.
Daca un imparat, chiar pamantesc si marginit in putere, atunci cand
imbratiseaza pe cineva cu iubire si da mana unui nobil, ii pricinuieste
celui imbratisat multa slava si cinste si adauga, pe drept cuvant,
aceluia mare bucurie, ce se va intampla cand de cel miluit se atinge,
in chip vadit, nu un imparat pamantesc, ci Dumnezeu Cel fara de
inceput, necreat, Facatorul si Domnul tuturor, Caruia ii stau de fata
cu frica mii si zeci de mii de ingeri si-I slujesc mii de mii; si se
atinge nu simplu ci inlauntrul inimii, ba mai vartos, si locuieste in
el, nu vremelnic, ci vesnic, in asa fel ca se si uneste cu el si-l
slaveste si-l indumnezeieste la culme si-l daruieste, celui ce-L
primeste si e cu har daruit, zeci de mii de negraite bunatati? Cat de
mare si de negraita slava, cinste si bucurie se va intipari in el, iar
aceasta pentru vesnicie? Cu adevarat minunate si mai presus de minte
sunt acestea!
Placerea spirituala
Socotesc ca oricine s-a apropiat de aceste lucruri cu judecata, va
spune ca placerea propriu-zisa e ceea ce nu poate fi pus pe seama firii
si nu poate fi grait prin cuvant si ceea ce dainuieste ca o stare
indelungata si umple inima de bucurie si dupa trairea ei; ceea ce e
departe de placerea dupa trup, care este idolatra (legata de un chip)
si nu e o placere propriu-zisa. Drept aceea, tot cel ce doreste
placerea, sa caute placerea intelegatoare (spirituala), duhovniceasca,
curata si care nu se imprastie, si nu va gresi, ci mai degraba se va
muta cu usurinta de la cele de pe pamant la cele ceresti, cu gandirea
lui si apoi cu tot sufletul. Caci aceasta este placerea adevarata si
propriu-zisa: placerea inimii neurmata de parerea de rau, adevarata
placerea a sufletului rational si nemuritor, care ramane vesnic
luminoasa, pururi izvoratoare, neosandita, si mai degraba vrednica de
dorit, fericita si insotitoare nezgomotoasa a sfintilor din veac,
vesnica, blanda, datatoare de indrazneala, stralucitoare, cu bun chip,
evlavioasa, luminoasa, plina de bucurie si lucratoare si dupa aceea.
Iar daca te-ai indulcit duhovniceste cu ea prin cercare, cu siguranta
vei consimti cu cele scrise. Iar daca nu, tine deocamdata cele spuse,
prin credinta.
Placerea trupeasca
Placerea care nu este spirituala - a Duhului, ci a trupului, e gresit
sa se numeasca placere. aceasta, odata implinita, aduce o amara parere
de rau si de aceea in chip mincinos este numita placere. Este o
''placere'' falsa si straina de sufletul rational. E nerationala,
josnica, greoaie, iubitoare de intuneric, zgomotoasa, stingheritoare,
trecatoare, supusa repede vestejirii. Trupul imbatranind, aceasta se
retrage cu rusine fara sa vrea; e osandita, ticaloseste viata, o face
nefolositoare, roaba, apasata de osanda, lacoma la mancare, molesita,
fara nadejde, nesocotita, aducand tristete intunecata celui ce o
lucreaza, dupa savarsire. Daca ai patimit acestea, fara indoiala
cunosti adevarul celor spuse, iar daca te-ai pazit, prin mana lui
Dumnezeu, ascultand cuvintele mele, ca de cuvintele adevarului, sa stii
ca vei secera rodul stralucitor al vietii.
Este descrisa toata dezordinea si stricaciunea adusa de placerile
inferioare. Parintii socotesc in general ca viata ordonata, care duce
la indumnezeire, este o viata calauzita de ratiune, in unire cu harul,
sau in comuniune cu Dumnezeu cel personal, pe cand patimile care
desfigureaza fiinta umana au un caracter nerational, adica egoist.
ordinea in fiinta proprie si in societate e tinuta prin ratiune, care
ia in considerare armonia dintre toate; dezordinea, descompunerea
individuala si sociala este efectul patimilor irationale. Este
implicata aici invatatura despre persoane si lucruri ca incorporari ale
ratiunilor Cuvantului dumnezeiesc, intre care exista in mod firesc o
armonie. Ratiunile gandite ale lucrurilor, corespunzand ratiunilor
gandite ale Logosului, sunt incredintate ratiunii ganditoare,
ratiunii-subiect a persoanelor, ca chipuri ale Ratiunii-Subiect, suprem
reprezentata de Cuvantul ipostatic, pentru ca aceste persoane sa aiba
un continut comun al dialogului intre ele si cu Logosul. In toate
lumineaza Cuvantul dumnezeiesc, sau Ratiunea suprema. Dar lucrurile si
ratiunea finita a persoanelor sunt sinteze armonioase ale ratiunilor in
starea lor incorporata. Cand ratiunea umana ganditoare face un uz rau
de aceste sinteze, stricand armonia in fiinta umana, si intre persoane
si lucruri, se produce o dezordine si o stricaciune generala.
Mentinerea in armonie a ratiunilor lucrurilor, a relatiilor fapturilor
si urmand pilda acestui Subiect intrupat.
Kyrill
CEASUL INTAI
Veniti sa ne inchinam Imparatului nostru Dumnezeu... (de 3 ori)
Psalmul 5
Graiurile mele asculta-le, Doamne! Intelege strigarea mea! Ia aminte la
glasul rugaciunii mele, Imparatul meu si Dumnezeul meu, caci catre Tine
ma voi ruga, Doamne! Dimineata vei auzi glasul meu; dimineata voi sta
inaintea Ta si ma vei vedea. Ca Tu esti Dumnezeu, Care nu voiesti
faradelegea, nici nu va locui langa Tine cel ce vicleneste. Nu vor sta
calcatorii de lege in preajma ochilor Tai. Urat-ai pe toti cei ce
lucreaza faradelege. Pierde-vei pe toti cei ce graiesc minciuna; pe
ucigas si pe viclean il uraste Domnul. Iar eu intru multimea milei tale
voi intra in casa Ta, inchina-ma-voi spre sfant locasul Tau, intru
frica Ta. Doamne, povatuieste-ma intru dreptatea Ta, din pricina
dusmanilor mei! Indrepteaza inaintea mea calea Ta. Ca nu este in gura
lor adevar, inima lor este desarta; groapa deschisa grumazul lor, cu
limbile lor viclenesc. Judeca-i pe ei, Dumnezeule; sa cada din
sfaturile lor; dupa multimea nelegiuirilor lor, alunga-i pe ei, ca
Te-au amarat, Doamne. Si sa se veseleasca toti cei ce nadajduiesc intru
Tine; in veac se vor bucura si le vei fi salas lor, si se vor lauda cu
Tine toti cei ce iubesc numele Tau. Ca Tu vei binecuvanta pe cel drept,
Doamne, caci cu arma bunei voiri ne-ai incununat pe noi.
Psalmul 89
Doamne, scapare, Te-ai facut noua in neam si in neam. Mai inainte de ce
s-au facut muntii si s-a zidit pamantul si lumea, din veac si pana in
veac esti Tu. Nu intoarce pe om intru smerenie, Tu, Care ai zis:
"Intoarceti-va, fii ai oamenilor", ca o mie de ani inaintea ochilor Tai
sunt ca ziua de ieri, care a trecut, si ca straja noptii. Nimicnicie
vor fi anii lor; dimineata ca iarba va trece. Dimineata va inflori si
va trece, seara va cadea, se va intari si se va usca. Ca ne-am sfarsit
de urgia Ta si de mania Ta ne-am tulburat. Pus-ai faradelegile noastre
inintea Ta, gresealele noastre ascunse, la lumina fetei Tale. Ca toate
zilele noastre s-au imputinat si in mania Ta ne-am stins. Anii nostri
s-au socotit ca panza unui paianjen; zilele anilor nostri sunt
saptezeci de ani; iar de vor fi in putere, optzeci de ani, si ce este
mai mult decat acestia, osteneala si durere; ca trece viata noastra si
ne vom duce. Cine cunoaste puterea urgiei Tale si cine masoara mania
Ta, dupa temerea de Tine ? Invata-ne sa socotim bine zilele noastre, ca
sa ne indreptam inimile, spre intelepciune. Intoarce-Te, Doamne! Pana
cand vei sta departe? Mangaile pe robii Tai! Umplutu-ne-am dimineata de
mila Ta si ne-am bucurat si ne-am veselit in toate zilele vietii
noastre. Veselitu-ne-am pentru zilele in care ne-ai smerit, pentru anii
in care am vazut rele. Cauta spre robii Tai si spre lucrurile Tale si
indrepteaza pe fiii lor. Si sa fie lumina Domnului Dumnezeului nostru
peste noi, si lucrurile manilor noastre le indrepteaza.
Psalmul 100
Mila si judecata Ta voi canta Tie, Doamne. Canta-voi si voi merge, cu
pricepere, in cale fara prihana. Cand vei veni la mine? Umblat-am intru
nerautatea inimii mele, in casa mea. N-am pus inaintea ochilor mei
lucru nelegiuit; pe calcatorii de lege i-am urat. Nu s-a lipit de mine
inima indaratnica; pe cel rau, care se departa de mine, nu l-am
cunoscut. Pe cel ce clevetea in ascuns pe vecinul sau, pe acela l-am
izgonit. Cu cel mandru cu ochiul si nesatios cu inima, cu acela n-am
mancat. Ochii mei sunt peste credinciosii pamantului, ca sa sada ei
impreuna cu mine. Cel ce umbla pe cale fara prihana, acela imi slujea.
Nu va locui in casa mea cel mandru; cel ce graieste nedreptati nu va
sta inaintea ochilor mei. In dimineti voi judeca pe toti pacatosii
pamantului, ca sa nimicesc din cetatea Domnulul pe toti cei ce lucreaza
faradelegea.
Slava... Si acum... Aliluia (de 3 ori), cu trei inchinaciuni.
De se canta: Dumnezeu este Domnul..., se zice: Slava..., troparul
sfantului, Si acum..., Cum te vom numi, ceea ce esti plina de har...
(vezi mai departe).
Iar de este Postul Mare, se canta troparul acesta, pe glasul al 6-lea:
Dimineata auzi glasul meu, Imparatul meu si Dumnezeul meu.
Cantandu-l, se fac metanii cu genunchii la pamant.
Stih 1: Graiurile mele asculta-le Doamne, intelege strigarea mea.
Stih 2: Caci catre Tine ma voi ruga, Doamne
Slava... Si acum..., al Nascatoarei de Dumnezeu:
Cum Te vom numi, ceea ce esti plina de har? Cer, ca ai rasarit pe
Soarele dreptatii? Rai, ca ai odraslit floarea nestricaciunii?
Fecioara, ca ai ramas nestricata? Maica curata, ca ai avut in sfintele
tale brate Fiu, pe Dumnezeul tuturor? Pe Acela roaga-L sa mantuiasca
sufletele noastre.
Pasii mei indrepteaza-i dupa cuvantul Tau, si sa nu ma stapaneasca nici
o faradelege.
Izbaveste-ma de clevetirea oamenilor si voi pazi poruncile Tale.
Fata Ta arat-o peste robul Tau si ma invata indreptarile Tale.
Sa se umple gura mea de lauda Ta, Doamne, ca sa laud slava Ta, toata
ziua mare cuviinta Ta.
Sfinte Dumnezeule... Preasfanta Treime... Tatal nostru...
De nu este Postul Mare, se zice condacul sfantului, de are, sau al
Praznicului ce se va intampla.
De este Post, se zic aceste tropare ale Nascatoarei de Dumnezeu:
Luni, marti si joi
Pe Marita Maica a lui Dumnezeu, si mai sfanta decat sfintii ingeri,
fara incetare o laudam, cu inima si cu gura, Nascatoare de Dumnezeu pe
dansa marturisind-o, ca pe ceea ce cu adevarat a nascut pe Dumnezeu
intrupat si se roaga neincetat pentru sufletele noastre.
Miercuri si Vineri
Degrab ne intampina pe noi mai inainte pana ce nu ne robim, cand
vrajmasii Te hulesc pe Tine si ne ingrozesc pe noi, Hristoase Dumnezeul
nostru. Pierde cu Crucea Ta pe cei ce se lupta cu noi, ca sa cunoasca
cat poate credinta dreptmaritorilor crestini, pentru rugaciunile
Nascatoarei de Dumnezeu, Unule, Iubitorule de oameni.
Sambata
Ca o parga a firii, Tie, Saditorule fapturii, lumea Iti aduce, Doamne,
pe purtatorii de Dumnezeu mucenici, pentru ale caror rugaciuni, in pace
adanca, Biserica Ta, pentru Nascatoarea de Dumnezeu, o pazeste,
mult-Milostive.
Duminica, la Praznice sau la sfintii cu Doxologie sau Polieleu, se
citeste condacul glasului de rand, sau al sarbatorii respective.
Apoi: Doamne miluieste (de 40 de ori), Cel ce in toata vremea si in tot
ceasul... (cauta la Miezonoptica). Doamne miluieste (de 3 ori),
Slava... Si acum... Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii... Intru
numele Domnului, binecuvinteaza, parinte. Preotul: Dumnezeule,
milostiveste-Te spre noi...
Iar de este Aliluia sau Postul Mare, se zice rugaciunea Sfantului Efrem
Sirul: Doamne si Stapanul vietii mele..., asa cum s-a aratat la
Miezonoptica din toate zilele. Apoi Sfinte Dumnezeule... Preasfanta
Treime... Tatal nostru... Doamne miluieste (de 12 ori). Si
Rugaciunea aceasta
Hristoase, Lumina cea adevarata, Care luminezi si sfintesti pe tot omul
ce vine in lume, sa se insemneze peste noi lumina fetei Tale, ca
intr-insa sa vedem lumina cea neapropiata. Indrepteaza pasii nostri
spre lucrarea poruncilor Tale, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii
Tale si ale tuturor sfintilor Tai. Amin.
Aparatoare Doamna, pentru biruinta multumiri, izbavindu-ne din nevoi,
aducem tie, Nascatoare de Dumnezeu, noi robii tai. Ci ca ceea ce ai
stapanire nebiruita, izbaveste-ne pe noi din toate nevoile, ca sa
strigam tie: Bucura-te, Mireasa pururea Fecioara.
In zilele de rand se face otpustul desavarsit, iar Duminica se face
otpustul mic.
Kyrill
Intru aceasta zi, cuvant din Pateric, despre rugaciune.
Cand iti va zice tie gandul, in inima ta, ziua sau noaptea, ca sa te
scoli si sa te rogi lui Dumnezeu, o frate, sa cunosti ca sfantul inger
te-a cercetat pe tine si acela ti-a grait tie. Deci, de te vei scula
tu, frate, ca sa te rogi, se va scula si acela cu tine si va face
rugaciune si te va pazi pe tine si va goni de la tine duhurile cele
rele. Iar, de nu te vei scula, indata se va duce de la tine sfantul
inger si atunci vei cadea in mainile vrajmasilor tai.
Kyrill
Din Predica Sfantului Ioan Gura de Aur la Duminica a Cincea a Marelui
Post
Desigur, nimic nu este mai puternic decat rugaciunea.
Rugaciunea este un liman pentru cei zbuciumati de furtuna, o ancora
pentru cei goniti de valuri, un toiag pentru cel ce se clatina, o
comoara pentru cei saraci, o siguranta pentru cei bogati, un ajutor
impotriva bolilor si o ocrotire pentru sanatate.
Rugaciunea face nepieritoare bunurile ce le avem si cu toata graba
goneste relele ce ne bantuiesc. De vine vreo ispita, ea usor se alunga,
de se intampla pierderea averii, sau altceva ce tulbura sufletul,
rugaciunea vindeca si aceasta curand.
Rugaciunea este scapare contra tristetii, temelia veseliei, pricina de
bucurie statornica, muma adevaratei intelepciuni.
Cine se poate ruga cu toata puterea, fie el cel mai sarac om, el totusi
va fi cel mai bogat dintre toti; aceluia insa, caruia ii lipseste
rugaciunea, de ar sedea chiar pe scaun imparatesc, tot este cel mai
sarac dintre toti.
Ahab nu era oare imparat, nu avea el oare aur si argint cu prisosinta?
Dar fiindca era lipsit de rugaciune, nu s-a dus el oare sa-l caute pe
Ilie, pe un om care nu avea locuinta, nici alta haina decat un simplu
cojoc?
Vezi ca Ilie era mai bogat decat Ahab? Ca pana ce el a vorbit si a
rugat ploaia de la Dumnezeu, imparatul cu toata oastea sa, se aflau in
mare nevoie.
Aceasta este puterea rugaciunii! Rugaciunea este arma cea mai tare,
vistierie care niciodata nu se goleste, bogatie nesecata, liman fara
valuri, temelia pacii, radacina, izvorul, mama tuturor bunatatilor, mai
puternica decat o imparatie.
Eu insa vorbesc de rugaciunea care nu zace numai pe buze, ci se ridica
din adancul inimii.
Cu atat mai sus se inalta rugaciunea cand iese dintr-o inima
stramtorata si evlavioasa. Si, ca sa stii ca rugaciunea care se
savarseste la moment de nevoie, este mai intai ascultata, iata ce zice
profetul: "In necazul meu am chemat pe Domnul si m-a auzit" (Ps.
119.1).
Rugaciunea totodata usureaza sufletul cel necajit. Ca daca cel necajit
capata oarece alinare cand povesteste oamenilor nenorocirea sa, apoi nu
va afla el mai vartoasa alinare, cand va spune Domnului, patimile
sufletului sau?
Insusi Iisus Hristos ne cheama la Sine, pentru aceea nu ne lasa
neascultati; de am avea asupra noastra intunerice de pacate, cu atat
mai grabnic sa alergam spre Dansul; ca El a venit nu ca sa-i cheme pe
cei drepti, ci pe cei pacatosi (Matei 9,13).
Deci, pentru ca noi sa ne traim fericiti viata si sa ne eliberam de
pacatele noastre, se cuvine ca la toate prilejurile sa ne rugam
Domnului, cu ravna si indelungata rabdare.
Atunci vom dobandi o indestulare statornica si ne vom putea bucura de
toate cele primite, prin harul si iubirea de oameni a Domnului nostru
Iisus Hristos, caruia impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, se cuvine
lauda in vecii vecilor!
Amin.
Kyrill
+
+++
+
+
CEASUL AL TREILEA
Dupa ce binecuvinteaza preotul, se zice: Imparate ceresc... Sfinte
Dumnezeule... Preasfanta Treime... Tatal nostru... Ca a Ta este
imparatia...
Doamne miluieste (de 12 ori), Slava... Si acum... Veniti sa ne
inchinam...
(de 3 ori).
+
+++
+
+
Psalmul 16
Auzi, Doamne, dreptatea mea, ia aminte cererea mea, asculta rugaciunea
mea, din buze fara de viclenie. De la fata Ta judecata mea sa iasa,
ochii mei sa vada cele drepte. Cercetat-ai inima mea, noaptea ai
cercetat-o; cu foc m-ai lamurit, dar nu s-a aflat in mine nedreptate.
Ca sa nu graiasca gura mea lucruri omenesti, pentru cuvintele buzelor
Tale eu am pazit cai aspre. Indreapta picioarele mele in cararile Tale,
ca sa nu sovaie pasii mei. Eu am strigat, ca m-ai auzit, Dumnezeule;
pleaca urechea Ta catre mine si auzi cuvintele mele. Minunate fa milele
Tale, Cel ce mantuiesti pe cei ce nadajduiesc in Tine de cei ce stau
impotriva dreptei Tale. Pazeste-ma, Doamne, ca pe lumina ochilor; cu
acoperamantul aripilor Tale acopera-ma de fata necredinciosilor care ma
necajesc pe mine. Vrajmasii mei sufletul meu l-au cuprins; cu grasime
inima lor si-au incuiat, gura lor a grait mandrie. Izgonindu-ma, acum
m-au inconjurat; ochii lor si-au atintit ca sa ma plece la pamant.
Apucatu-m-au ca un leu gata de prada, ca un pui de leu ce locuieste in
ascunzisuri. Scoala-Te, Doamne, intampina-i pe ei si impiedica-i.
Izbaveste sufletul meu de cel necredincios, cu sabia Ta. Doamne,
desparte-ma de oamenii acestei lumi, ce-si iau partea in viata, caci
s-a umplut pantecele lor de bunatatile Tale; saturatu-s-au fiii lor si
au lasat ramasitele pruncilor. Iar eu intru dreptate ma voi arata fetei
Tale, satura-ma-voi cand se va arata slava Ta.
+
+++
+
+
Psalmul 24
Catre Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu, Dumnezeul meu. Spre Tine
am nadajduit, sa nu fiu rusinat in veac, nici sa rada de mine vrajmasii
mei, pentru ca toti cei ce Te asteapta pe Tine nu se vor rusina; sa se
rusineze toti cei ce fac faradelegi in desert. Caile Tale, Doamne,
arata-mi, si cararile Tale ma invata. Indrepteaza-ma spre adevarul Tau
si ma invata, ca Tu esti Dumnezeu, Mantuitorul meu, si pe Tine Te-am
asteptat toata ziua. Adu-Ti aminte de indurarile si milele Tale,
Doamne, ca din veac sunt. Pacatele tineretilor mele si ale nestiintei
mele nu le pomeni. Dupa mila Ta, pomeneste-ma Tu, pentru bunatatea Ta,
Doamne. Bun si drept este Domnul, pentru aceasta, lege va pune celor ce
gresesc in cale. Indrepta-va pe cei blanzi la judecata, invata-va pe
cei blanzi caile Sale. Toate caile Domnului sunt mila si adevar pentru
cei ce cauta asezamantul Lui si marturiile Lui. Pentru numele Tau,
Doamne, curateste pacatul meu, ca mult este. Cine este omul cel ce se
teme de Domnul? Lege va pune lui in calea pe care a ales-o. Sufletul
lui intru bunatati se va salaslui si semintia lui va mosteni pamantul.
Domnul este intarirea celor ce se tem de Dansul, asezamantul Lui il va
arata lor. Ochii mei pururea spre Domnul, ca El va scoate din lat
picioarele mele. Cauta spre mine si ma miluieste, ca parasit si sarac
sunt eu. Necazurile inimii mele s-au inmultit; din nevoile mele
scoate-ma. Vezi smerenia mea si osteneala mea, si-mi iarta toate
pacatele mele. Vezi pe vrajmasii mei, ca s-au inmultit si cu ura
nedreapta m-au urat. Pazeste Sufletul meu si ma izbaveste, ca sa nu ma
rusinez ca am nadajduit in Tine. Cei fara rautate si cei drepti s-au
lipit de mine, ca Te-am asteptat, Doamne. Izbaveste, Dumnezeule, pe
Israel din toate necazurile lui.
+
+++
+
+
Psalmul 50: Miluieste-ma Dumnezeule (cauta la Rugaciunile Diminetii).
Slava... Si acum... Aliluia (de 3 ori).
De se canta Dumnezeu este Domnul..., se zice Slava..., troparul zilei
sau al sfantului, Si acum... Nascatoare de Dumnezeu, tu esti vita cea
adevarata... (vezi mai jos).
Iar de este Aliluia sau Postul Mare, se canta troparul acesta pe glasul
al 6-lea:
Doamne, Cel ce pe Preasfantul Tau Duh, in ceasul al treilea, L-ai
trimis Apostolilor Tai, pe Acela, Bunule, nu-L lua de la noi, ci Il
innoieste intru noi, cei ce ne rugam Tie.
In acest timp se fac metanii; asemenea si la cele doua stihuri ce
urmeaza:
Stih 1: Inima curata zideste intru mine Dumnezeule, si duh drept
innoieste in cele dinlauntru ale mele.
Stih 2: Nu ma lepada pe mine de la Fata Ta si Duhul Tau cel Sfant nu-L
lua de la mine.
Slava... Si acum..., al Nascatoarei de Dumnezeu:
Nascatoare de Dumnezeu, tu esti vita cea adevarata, care ai odraslit
Rodul vietii; tie ne rugam: Roaga-te Stapana cu Sfintii Apostoli, sa
miluiasca sufletele noastre.
Domnul Dumnezeu bine este cuvantat. Bine este cuvantat Domnul, ziua, in
toate zilele; sa faca priicioase cele ale noastre Dumnezeul mantuirii
noastre, Dumnezeul nostru, Dumnezeul mantuirii.
Sfinte Dumnezeule... Preasfanta Treime... Tatal nostru... Ca a Ta este
imparatia... si condacul sfantului.
Iar de este Post, se zic aceste tropare, pe glasul al 8-lea:
Bine esti cuvantat, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce preaintelepti
pe pescari ai aratat, trimitindu-le lor Duhul Sfant, si printr-insii
lumea ai vanat, Iubitorule de oameni, slava Tie.
Slava...
+
+++
+
+
Grabnica si tare mangaiere da robilor Tai, Iisuse, cand se mahnesc
duhurile noastre. Nu Te osebi de sufletele noastre in necazuri; nu Te
departa de gandurile noastre intru primejdii, ci pururea ne intampina
pe noi. Apropie-Te de noi, apropie-Te Cel ce esti pretutindeni. Precum
si cu Apostolii Tai ai fost pururea, asa si cu cei ce doresc de Tine Te
uneste, Indurate, ca fiind impreuna cu Tine, sa Te laudam pe Tine si sa
slavim pe Duhul Tau cel intru tot Sfant.
Si acum...
+
+++
+
+
Nadejdea si ocrotirea si scaparea crestinilor, zid nebiruit celor
slabi, liman neinviforat tu esti Nascatoare de Dumnezeu Preacurata. Si
precum lumea o mantuiesti cu neincetata rugaciunea ta, pomeneste-ne si
pe noi, Fecioara, intru tot laudata.
Apoi: Doamne miluieste (de 40 de ori), Cel ce in toata vremea... (cauta
la Miezonoptica), Doamne miluieste (de 3 ori). Slava... Si acum... Ceea
ce esti mai cinstitita decat heruvimii... Intru numele Domnului
binecuvinteaza, parinte. Preotul: Dumnezeule, milostiveste-Te spre
noi...
+
+++
+
+
Iar de este Postul Mare, se zice rugaciunea Sfantului Efrem Sirul:
Doamne si stapanul vietii mele..., asa cum s-a aratat la Miezonoptica
din toate zilele.
Si
Rugaciunea Sfantului Mardarie
+
+++
+
+
Stapane, Dumnezeule, Parinte Atotputernice, Doamne, Fiule Unule-Nascut,
Iisuse Hristoase si Duhule Sfinte, o Dumnezeire, o Putere, miluieste-ma
pe mine, pacatosul, si cu judecatile care stii, miluieste-ma pe mine
nevrednicul robul Tau, ca binecuvantat esti in vecii vecilor. Amin.
Kyrill
+
+++
+
+
CEASUL AL SASELEA
Veniti sa ne inchinam... (de 3 ori).
+
+++
+
+
Psalmul 53
Dumnezeule, intru numele Tau mantuieste-ma si intru puterea Ta ma
judeca. Dumnezeule, auzi rugaciunea mea, ia aminte cuvintele gurii
mele. Ca strainii s-au ridicat impotriva mea si cei tari au cautat
sufletul meu si n-au pus pe Dumnezeu inaintea lor. Ca iata, Dumnezeu
ajuta mie si Domnul este sprijinitorul sufletului meu. Intoarce-va cele
rele vrajmasilor mei; cu adevarul Tau ii vei pierde pe ei. De bunavoie
voi jertfi Tie; lauda-voi numele Tau, Doamne, ca este bun, ca din tot
necazul m-ai izbavit si spre vrajmasii mei a privit ochiul meu.
+
+++
+
+
Psalmul 54
Auzi, Dumnezeule, rugaciunea mea si nu trece cu vederea ruga mea. Ia
aminte spre mine si ma asculta; mahnitu-m-am intru nelinistea mea si
m-am tulburat de glasul vrajmasului si de necazul pacatosului. Ca a
abatut asupra mea faradelege si intru manie m-a vrajmasit. Inima mea
s-a tulburat intru mine si frica mortii a cazut peste mine; teama si
cutremur au venit asupra mea si m-a acoperit intunericul. Si am zis:
"Cine-mi va da mie aripi ca de porumbel, ca sa zbor si sa ma odihnesc?"
Iata m-as indeparta fugind si m-as salaslui in pustie. Asteptat-am pe
Dumnezeu, Cel ce ma mantuieste de putinatatea sufletului si de vifor.
Nimiceste-i, Doamne, si imparte limbile lor ca am vazut faradelege si
dezbinare in cetate. Ziua si noaptea o va inconjura pe ea peste
zidurile ei; faradelege si osteneala in mijlocul ei si nedreptate; si
n-a lipsit din ulitele ei camata si viclesug. Ca de m-ar fi ocarat
vrajmasul, as fi rabdat, si daca cel ce ma uraste s-ar fi falit
impotriva mea, m-as fi ascuns de el. Iar tu, omule, asemenea mie,
capetenia mea si cunoscutul meu, care impreuna cu mine te-ai indulcit
de mancari, in casa lui Dumnezeu am umblat in acelasi gand! Sa vina
moartea peste ei si sa se coboare in iad de vii, ca viclesug este in
locasurile lor, in mijlocul lor. Iar eu, catre Dumnezeu am strigat si
Domnul m-a auzit pe mine. Seara si dimineata si la amiezi spune-voi,
voi vesti si va auzi glasul meu. Izbavi-va cu pace sufletul meu de cei
ce se apropie de mine, ca multi erau impotriva mea. Auzi-va Dumnezeu
si-i va smeri pe ei, Cel ce este mai inainte de veci. Ca nu este in ei
indreptare si nu s-au temut de Dumnezeu. Intins-au mainile lor
impotriva aliatilor lor, intinat-au legamantul Lui. Risipiti au fost de
mania fetei Lui si s-au apropiat inimile lor; muiatu-s-au cuvintele lor
mai mult decat untdelemnul, dar ele sunt sageti. Arunca spre Domnul
grija ta, si El te va hrani; nu va da in veac clatinare dreptului. Iar
Tu, Dumnezeule, ii vei cobori pe ei in groapa stricaciunii. Barbatii
varsatori de sange si vicleni nu vor ajunge la jumatatea zilelor lor;
iar eu voi nadajdui spre Tine, Doamne.
+
+++
+
+
Psalmul 90
Cel ce locuieste in ajutorul Celui Preainalt, intru acoperamantul
Dumnezeului cerului se va salaslui. Va zice Domnului : "Sprijinitorul
meu esti si scaparea mea; Dumnezeul meu, voi nadajdui spre Dansul". Ca
El te va izbavi din cursa vanatorilor si de cuvantul tulburator. Cu
spatele te va umbri pe tine si sub aripile Lui vei nadajdui; ca o arma
te va inconjura adevarul Lui. Nu te vei teme, de frica de noapte, de
sageata ce zboara ziua, de lucrul ce umbla in intuneric, de molima ce
bantuie intru amiaza. Cadea-vor dinspre latura ta o mie si zece mii
de-a dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia. Insa cu ochii tai vei
privi si rasplatirea pacatosilor vei vedea. Pentru ca pe Domnul,
nadejdea mea, pe Cel Preainalt L-ai pus scapare tie. Nu vor veni catre
tine rele si bataie nu se va apropia de locasul tau. Ca ingerilor Sai
va porunci pentru tine ca sa te pazeasca in toate caile tale. Pe maini
te vor inalta ca nu cumva sa impiedici de piatra piciorul tau. Peste
aspida si vasilisc vei pasi si vei calca peste leu si peste balaur. "Ca
spre Mine a nadajduit si-l voi izbavi pe el, zice Domnul; il voi
acoperi pe el, ca a cunoscut numele Meu. Striga-va catre Mine si-l voi
auzi pe el; cu dansul sunt in necaz si-l voi scoate pe el si-l voi
slavi. Cu lungime de zile il voi umple pe el, si-i voi arata lui
mantuirea Mea".
+
+++
+
+
Slava... Si acum... Aliluia (de 3 ori).
De se canta: Dumnezeu este Domnul..., se zice troparul sfantului ce se
va intampla. Slava... Si acum... Neavand indrazneala... (vezi mai jos).
Iar de este Aliluia, se canta troparul acesta, glasul al 2-lea:
Cel ce in ziua si in ceasul al saselea pe Cruce ai pironit pacatul, cel
cu indrazneala, facut de Adam in rai, si zapisul gresealelor noastre
rupe-l, Hristoase Dumnezeule, si ne mantuieste pe noi.
In acest timp, se fac metanii; asemenea si la cele doua stihuri care
urmeaza:
Stih 1: Auzi, Dumnezeule, glasul meu si nu trece cu vederea rugaciunea
mea.
Stih 2: Eu catre Dumnezeu am strigat si Domnul m-a auzit pe mine.
Slava... Si acum..., al Nascatoarei de Dumnezeu:
Neavand indrazneala pentru pacatele noastre cele multe, tu, pe Cel ce
S-a nascut din tine roaga-L, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, ca mult
poate rugaciunea Maicii spre imblanzirea Stapanului. Nu trece cu
vederea rugaciunile pacatosilor Preacurata, ca Milostiv este si poate
sa mantuiasca, Cel ce a voit a patimi pentru noi.
In Postul Mare aici se canta, din triod, troparul profetiei, Slava...
Si acum... acelasi tropar, apoi se citeste Paremia, tot de acolo, si se
continua cu troparul urmator:
Degrab sa ne intampine pe noi indurarile Tale, Doamne, ca am saracit
foarte. Ajuta noua Dumnezeule, Mantuitorul nostru, pentru slava numelui
Tau. Doamne, izbaveste-ne pe noi si curateste pacatele noastre pentru
numele Tau.
+
+++
+
+
Sfinte Dumnezeule... Preasfanta Treime... Tatal nostru...
De nu este Postul Mare, se zice condacul sfantului ce se va intampla.
Iar de este Post, se zic troparele acestea, pe glasul al 2-lea:
Mantuire ai lucrat in mijlocul pamantului, Hristoase Dumnezeule; pe
Cruce ai intins preacurate mainile Tale, adunand toate neamurile cele
ce striga: Doamne, slava Tie.
Slava...
+
+++
+
+
Preacuratului Tau chip ne inchinam, Bunule, cerand iertare gresealelor
noastre, Hristoase Dumnezeule. Ca de voie ai binevoit a Te sui cu
Trupul pe Cruce, ca sa izbavesti din robia vrajmasului pe cei pe care
i-ai zidit. Pentru aceea, cu multumire strigam Tie: Toate le-ai umplut
de bucurie, Mantuitorul nostru, Cel ce ai venit sa mantuiesti lumea.
Si acum..., al Nascatoarei de Dumnezeu:
+
+++
+
+
Ceea ce esti izvorul milei, invredniceste-ne pe noi de milostivire,
Nascatoare de Dumnezeu. Cauta spre poporul cel pacatos si arata, ca
totdeauna, puterea ta. Ca intru tine nadajduind, strigam tie:
"Bucura-te" , ca si oarecand Gavriil, mai-marele voievod al celor fara
de trup.
Troparele de mai sus se zic luni, marti si joi; iar miercuri si vineri
se zice acest tropar al Crucii si al Nascatoarei de Dumnezeu, pe
acelasi glas:
Preamarita esti, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara. Laudamu-te pe tine,
ca prin Crucea Fiului tau s-a surpat iadul si moartea s-a omorat si cei
morti ne-am sculat si vietii ne-am invrednicit; raiul am luat,
desfatarea cea de demult. Pentru aceasta multumind, slavim ca pe Cel
puternic, pe Hristos Dumnezeul nostru si singurul mult-Milostiv.
+
+++
+
+
Apoi Doamne miluieste (de 40 de ori), Cel ce in toata vremea... (cauta
la Miezonoptica din toate zilele), Doamne miluieste (de 3 ori),
Slava... Si acum... Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii... Intru
numele Domnului binecuvinteaza, parinte. Preotul: Dumnezeule,
milostiveste-Te spre noi...
Iar de este Postul Mare, se zice rugaciunea Sfantului Efrem Sirul:
Doamne si Stapanul vietii mele..., asa cum s-a aratat la Miezonoptica
din toate zilele. Iar daca se citesc Mijloceasurile, in loc de
rugaciunea de mai jos: Dumnezeule si Doamne al puterilor..., se zice
rugaciunea: Stapane Dumnezeule, Parinte atotputernice... (cauta la
Miezonoptica din toate zilele).
Iar cand nu este nici Post si nici nu se citesc Mijloceasurile, se zice
aceasta
Rugaciune a Marelui Vasile
+
+++
+
+
Dumnezeule si Doamne al Puterilor si Ziditor a toata faptura, Care,
pentru milostivirea milei Tale celei neasemanate, pe Unul-Nascut Fiul
Tau, pe Domnul nostru Iisus Hristos L-ai trimis spre mantuirea neamului
nostru si, prin cinstita Crucea Lui, zapisul pacatelor noastre L-ai
rupt si ai biruit intru Dansul stapaniile si puterile intunericului;
Insuti Stapane, Iubitorule de oameni, primeste aceste rugaciuni de
multumire si de cerere ale noastre, ale pacatosilor, si ne izbaveste pe
noi de toata caderea in pacat cea de tot pierzatoare si intunecata si
de toti vrajmasii vazuti si nevazuti care cauta sa ne faca rau.
Patrunde cu frica Ta trupurile noastre si nu pleca inimile noastre spre
cuvinte sau ganduri rele, ci cu dorirea Ta hraneste sufletele noastre.
Ca spre Tine totdeauna cautand si cu lumina cea de la Tine povatuiti
fiind, la Tine, Lumina cea neapropiata si pururea fiitoare privind,
neincetata marturisire si multumire Tie sa inaltam, Tatalui celui fara
de inceput, impreuna Unuia-Nascut Fiului Tau si Preasfantului si
Bunului si de viata facatorului Tau Duh, acum si pururea si in vecii
vecilor. Amin.
+
+++
+
+
Sfarsitul Ceasului al saselea.
Daca s-a cantat: Dumnezeu este Domnul... se citeste Obednita.
Iar de este Aliluia, aceasta se citeste dupa Ceasul al noualea.
Kyrill
+++
+
+
http://saraca.1plan.net/rugaciuni/ceasul_al_noualea.htm
CEASUL AL NOUALEA
Dupa ce binecuvinteaza preotul, se zice: Imparate ceresc... Sfinte
Dumnezeule... Presfanta Treime... Tatal nostru... Ca a Ta este
imparatia... Doamne miluieste (de 12 ori), Veniti sa ne inchinam... (de
3 ori), si acesti psalmi:
Psalmul 83
+
+++
+
+
Cat de iubite sunt locasurile Tale, Doamne al puterilor! Doreste si se
sfarseste sufletul meu dupa curtile Domnului; inima mea si trupul meu
s-au bucurat de Dumnezeul cel viu. Ca pasarea si-a aflat casasi
turtureaua cuib, unde-si va pune puii sai: Altarele Tale, Doamne al
Puterilor, Imparatul meu si Dumnezeul meu. Fericiti sunt cei ce
locuiesc in casa Ta; in vecii vecilor Te vor lauda. Fericit este
barbatul al carui ajutor este de la Tine, Doamne; suisuri in inima sa a
pus, in valea plangerii, in locul care i-a fost pus. Ca binecuvantare
va da Cel ce pune lege; merge-vor din putere in putere, arata-Se-va
Dumnezeul dumnezeilor in Sion. Doamne, Dumnezeul puterilor, auzi
rugaciunea mea! Asculta, Dumnezeul lui Iacob! Aparatorul nostru, vezi,
Dumnezeule, si cauta spre fata unsului Tau! Ca mai buna este o zi in
curtile Tale decat mii. Ales-am a fi lepadat in Casa lui Dumnezeu, mai
vartos decat a locui in locasurile pacatosilor. Ca mila si adevarul
iubeste Domnul; Dumnezeu har si slava va da. Dumnezeu nu va lipsi de
bunatati pe cei ce umbla intru nerautate. Doamne al puterilor, fericit
este omul cel ce nadajduieste intru Tine.
Psalmul 84
+
+++
+
+
Bine ai voit, Doamne, pamantului Tau, intors-ai robimea lui Iacob.
Iertat-ai faradelegile poporului Tau, acoperit-ai toate pacatele lor.
Potolit-ai toata mania Ta; intorsu-Te-ai de catre iutimea maniei Tale.
Intoarce-ne pe noi, Dumnezeul mantuirii noastre, si-Ti intoarce mania
Ta de la noi. Oare, in veci Te vei mania pe noi? Sau vei intinde mania
Ta din neam in neam? Dumnezeule, Tu, intorcandu-Te, ne vei darui viata,
si poporul Tau se va veseli de Tine. Arata-ne noua, Doamne, mila Ta si
mantuirea Ta da-ne-o noua. Auzi-voi ce va grai intru mine Domnul
Dumnezeu; ca va grai pace peste poporul Sau. Si peste cuviosii Sai si
peste cei ce isi intorc inima spre Dansul. Dar mantuirea Lui este
aproape de cei ce se tem de Dansul, ca sa se salasluiasca slava in
pamantul nostru. Mila si adevarul s-au intampinat, dreptatea si pacea
s-au sarutat. Adevarul din pamant a rasarit si dreptatea din cer a
privit. Ca Domnul va da bunatate si pamantul nostru isi va da rodul
sau; dreptatea inaintea Lui va merge si va pune pe cale pasii Sai.
+
+++
+
+
Psalmul 85
Pleaca, Doamne, urechea Ta si ma auzi, ca sarac si necajit sunt eu.
Pazeste sufletul meu, caci cuvios sunt; mantuieste, Dumnezeul meu, pe
robul Tau, pe cel ce nadajduieste in Tine. Miluieste-ma, Doamne, ca
spre Tine voi striga toata ziua. Veseleste sufletul robului Tau, ca
spre Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu. Ca Tu, Doamne, bun si bland
esti si mult milostiv tuturor celor ce Te cheama pe Tine. Asculta,
Doamne, rugaciunea mea si ia aminte la glasul cererii mele. In ziua
necazului meu, am strigat catre Tine, ca m-ai auzit. Nu este asemenea
Tie intre dumnezei Doamne, si nici fapte nu sunt ca faptele Tale.
Veni-vor toate neamurile pe care le-ai facut si se vor inchina inaintea
Ta, Doamne, si vor slavi numele Tau. Ca mare esti Tu, Cel ce faci
minuni, Tu esti singurul Dumnezeu. Povatuieste-ma, Doamne, pe calea Ta
si voi merge intru adevarul Tau; veseleasca-se inima mea, ca sa se
teama de numele Tau. Lauda-Te-voi, Doamne, Dumnezeul meu, cu toata
inima mea si voi slavi numele Tau in veac. Ca mare este mila Ta spre
mine si ai izbavit sufletul meu din iadul cel mai de jos. Dumnezeule,
calcatorii de lege s-au sculat asupra mea si adunarea celor tari a
cautat sufletul meu si nu Te-au pus pe Tine inaintea lor. Dar Tu,
Doamne, Dumnezeu indurat si milostiv esti; indelung-rabdator si
mult-milostiv si adevarat. Cauta spre mine si ma miluieste, da taria Ta
slugii Tale si mantuieste pe fiul, slujnicei Tale. Fa cu mine semn spre
bine, ca sa vada cei ce ma urasc si sa se rusineze, ca Tu, Doamne, m-ai
ajutat si m-ai mangaiat.
Iarasi:
Fa cu mine semn spre bine, ca sa vada cei ce ma urasc si sa se
rusineze, ca Tu, Doamne, m-ai ajutat si m-ai mangaiat.
Slava... Si acum... Aliluia (de 3 ori), Doamne miluieste (de 3 ori).
De s-a cantat: Dumnezeu este Domnul..., se citeste Slava... troparul
sfantului, Si acum..., Cel ce pentru noi... (vezi mai jos).
Iar de este Aliluia, se canta troparul acesta, glasul al 8-lea:
Cel ce in ceasul al noualea pentru noi cu trupul moarte ai gustat,
omoara cugetul trupului nostru, Hristoase Dumnezeule, si ne mantuieste
pe noi.
In acest timp se fac metanii; asemenea si la cele doua stihuri care
urmeaza:
Stih 1: Sa se apropie rugaciunea mea inaintea Ta, Doamne, dupa cuvantul
Tau ma intelepteste.
Stih 2: Sa intre cererea mea inaintea Ta, Doamne, dupa cuvantul Tau ma
izbaveste.
Slava... Si acum..., al Nascatoarei de Dumnezeu:
+
+++
+
+
Cel ce pentru noi Te-ai nascut din Fecioara si rastignire ai rabdat.
Bunule, Care cu moartea pe moarte ai pradat si invierea ai aratat, ca
un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mana Ta. Arata
iubirea Ta de oameni, Milostive, primeste pe Nascatoarea de Dumnezeu,
ceea ce Te-a nascut pe Tine, care se roaga pentru noi, si mantuieste,
Mantuitorul nostru, pe poporul cel deznadajduit.
Nu ne lasa pe noi pana in sfarsit pentru numele Tau cel sfant si nu
strica legatura Ta si nu departa mila Ta de la noi, pentru Avraam cel
iubit de Tine, si pentru Isaac, robul Tau, si Israel, sfantul Tau.
Sfinte Dumnezeule... Preasfanta Treime... Tatal nostru... Ca a Ta este
imparatia..., Condacul sfantului ce va fi de rand. Iar de este Post,
troparele acestea:
+
+++
+
+
Vazand talharul pe incepatorul vietii pe Cruce spanzurat zicea: De n-ar
fi fost Dumnezeu intrupat, Care cu noi a fost rastignit, nu si-ar fi
ascuns soarele razele sale, nici s-ar fi clatinat pamantul,
cutremurandu-se. Ci, Cel ce toate le-ai suferit, pomeneste-ma, Doamne,
intru imparatia Ta.
Slava...
+
+++
+
+
In mijlocul a doi talhari cumpana dreptatii s-a aflat Crucea Ta; unul
adica s-a pogorat in iad cu ingreuierea hulei; iar celalalt s-a usurat
de greseale spre cunoasterea cuvantarii de Dumnezeu, Hristoase
Dumnezeule, slava Tie.
Si acum...
+
+++
+
+
Pe Mieluselul si Pastorul si Mantuitorul lumii pe Cruce vazandu-L ceea
ce L-a nascut, a zis, lacrimand: Lumea se bucura luand izbavire, iar
inima mea arde vazand rastignirea Ta, pe care pentru toti o rabzi,
Fiule si
+
+++
+
+
Doamne miluieste (de 40 de ori), Cel ce in toata vremea...(cauta la
Miezonoptica din toate zilele). Doamne miluieste (de 3 ori), Slava...
Si acum... Ceea ce esti mai cinstita... Intru numele Domnului
binecuvinteaza, parinte. Preotul: Dumnezeule, milostiveste-Te spre
noi...
+
+++
+
+
Si de este Post, adica Postul Nasterii Domnului si al Sfintilor
Apostoli, se fac 16 cele metanii obisnuite, pentru ca se canta
mijloceasurile. Si in loc de: Stapane Doamne, Iisuse Hristoase,
Dumnezeul nostru... (vezi mai departe), se zice: Stapane Doamne,
Parinte atotputernice... (cauta la Miezonoptica din toate zilele).
+
+++
+
+
Iar in Sfantul si Mare Post se fac numai trei metanii mari, cu
rugaciunea Sfantului Efrem Sirul, si indata
Rugaciunea Marelui Vasile
Stapane Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce indelung ai
rabdat pentru gresealele noastre si pana la acest ceas de acum ne-ai
adus pe noi, intru care pe lemnul cel de viata facator fiind rastignit,
talharului celui bine-cunoscator intrarea in rai i-ai facut si cu
moartea pe moarte ai sfaramat, curateste-ne pe noi pacatosii si
nevrednicii robii Tai, ca am gresit si faradelegi am facut si nu suntem
vrednici sa ridicam ochii nostri si sa privim la inaltimea cerului,
pentru ca am lasat calea dreptatii Tale si am umblat in voile inimii
noastre; ci ne rugam neasemanatei bunatatii Tale, iarta-ne pe noi,
Doamne, dupa multimea milei Tale, si ne mantuieste pentru sfant numele
Tau, ca s-au stins intru desertaciuni zilele noastre. Scoate-ne din
mana potrivnicului, iarta noua pacatele noastre si omoara gandul nostru
cel trupesc. Ca lepadand pe omul cel vechi, intru cel nou sa ne
imbracam si Tie sa vietuim, Stapanului nostru si Facatorului de bine.
Si asa urmand poruncilor Tale, la odihna cea vesnica sa ajungem, unde
este locasul tuturor celor ce se veselesc. Ca Tu esti cu adevarat
veselia cea adevarata, si bucuria celor ce Te iubesc, Hristoase
Dumnezeul nostru, si Tie slava inaltam, impreuna cu Parintele Tau cel
fara de inceput si cu Preasfantul si Bunul si de viata facatorului Tau
Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
+
+++
+
+
Sfarsitul Ceasului al noualea
Sa se stie:
Ca, daca se citeste Ceasul al noualea in pridvorul bisericii, se face
si otpustul mic aici; iar daca se citeste in biserica, la strana, nu se
face otpust, ci dupa rugaciunea: Stapane, Doamne, Iisuse Hristoase,
Dumnezeul nostru..., binecuvantand preotul din Sfantul altar, indata se
incepe Vecernia.
Kyrill
+++
+
+
HRISTOS A INVIAT! ADEVARAT A INVIAT!
IC | XC
---+---
NI | KA
http://www.ortodox.as.ro/poezii/voiculescu.html
Te astept: intra
Doamne, inima nu mi-e buna de nici o treaba,
Prea am tinut-o-n piept numai podoaba!...
N-am pus-o la lucru, n-am dat-o la scoala;
Am crutat-o...si mi-a ramas nepriceputa, goala.
Am crescut-o mai rau ca pe printese:
Nu staruie-n nimic, nu coase, nu tese.
Voinica, se plange ca oboseste-ndata:
Inima far' de rost, inima rasfatata.
Credeam ca asa trebuie: poetii
Sa-si poarte inima mai presus de greul vietii!
Dar iata, acum mi-e plina de toane si nazuri,
Sta numai de dragoste, =EEmi face doar necazuri.
Sare, s-aprinde, o apuca atacuri
Ca nu-i dau raiul, scari la cer, punti peste veacuri!
.=2E.Doamne, eu nu mai izbutesc s-o indrept.
Numai singur Tu de-acum poti...Te astept.
Intra, Doamne, acolo, la ea =EEn piept.
(duminica, 4 noiembrie 1956)
+
+++
+
+
Rugaciunea
Ceresc bumerang al sufletelor noastre,
Fulger tintit de inima spre Dumnezeu,
Tu, rugaciune, biruitoare mereu
Peste orice infrangeri, orice dezastre
Strabati genuni, la Domnul te sui
Si de-L atingi te intorci indata
Inapoi la cei ce te-au trimis, incarcata
De toate bogatiile milelor Lui.
(marti, 25 mai 1954, Bucuresti)
Kyrill
+++
+
+
HRISTOS A INVIAT! ADEVARAT A INVIAT!
IC | XC
---+---
NI | KA
Arhimandritul Sofronie de la Essex
Rugaciunea - experienta vietii vesnice
Acolo, in Imparatia Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, trebuie sa
locuiasca mintea noastra. Trebuie sa flamanzim si sa insetam pentru a
intra in aceasta minunata imparatie. Atunci vom birui in noi insine
pacatul refuzului iubirii Tatalui, iubire descoperita noua prin Fiul.
(cf. In. 8, 24).
Adevarata contemplatie incepe in clipa in care devenim constienti de
pacatul din noi. (...) Faptul de simti pacatul in noi insine e un act
spiritual, cu neputinta fara har, fara apropierea de noi a Luminii
Dumnezeiesti.
Pacatul nu este incalcarea standardelor etice ale societatilor umane
sau ale vreunei prescriptii legale. Pacatul ne taie de Dumnezeul
Iubirii, Care ni S-a aratat ca Lumina in Care nu este nici un
intuneric (1In. 1, 5).
Faptul de a ne privi realitatea noastra jalnica este un dar ceresc,
unul dintre cele mai mari cate exista.
Fara aceasta rapire preliminara a credintei, fara aceasta arzatoare
iesire spre Dumnezeul iubitor care ne insufla continuu, nu vom putea
evita caderea sub puternica apasare a lumii contemporane care nu
cunoaste rugaciunea.
Credinta datatoare-de-viata consta intr-o incredere deplina, lipsita
de intrebari si indoieli in Hristos ca Dumnezeu.
In primejdia noastra actuala, cuvintele frumoase care nu ne angajeaza
la nimic nu mai sunt suficiente. Cu toti avem nevoie astazi de o
credinta ferma in biruinta vesnica a lui Hristos ca si noi sa devenim
de nebiruit duhovniceste.
In aceste zile este esential sa fim in stare sa ne protejam pe noi
insine de influenta celor cu care venim in contact. Altfel, riscam sa
ne pierdem atat credinta, cat si rugaciunea. Lumea intreaga poate sa
ne socoteasca nedemni de atentie, de incredere sau respect - nu va
insemna nimic daca Domnul ne primeste.
Rugaciunea poate indeplini toate lucrurile. Chiar daca suntem lipsiti
de daruri naturale, oricare dintre noi poate dobandi si dobandeste
prin rugaciune daruri suprafiresti.
,,Fericiti suntem noi, crestinii, caci Domnul a dorit atat de mult sa
se uneasca cu noi, incat viata Sa a devenit a noastra".
(Multi) ignora insa adevarata esenta a crestinismului. Crestinismul
implica suferinta; dar prin suferinta patrundem in tainele fiintei.
Suferinta face cu putinta intelegerea umanitatii si libertatii
noastre.
Curajul (duhovnicesc) se naste dintr-o credinta statornica in
Hristos-Dumnezeu.
Aruncarea noastra in necunoscut inseamna a avea incredere in Dumnezeu,
parasirea nadejdii in mai-marii pamantului si hotararea de a pleca in
cautarea unei vieti noi in care locul cel dintai sa-I fie dat lui
Hristos.
Numai printr-o masura inca si mai coplesitoare a harului, aratata in
iubirea de vrajmasi, devine mintea noastra inrudita cu Dumnezeu.
Rugaciunea e ca o mana puternica ce se tine cu tarie de haina lui
Dumnezeu, in tot timpul si in tot locul: in zarva multimii, in clipele
placute de odihna, in ragazurile de singuratate.
Este vital sa ne salasluim in rugaciune spre a contracara influenta
distructiva si persistenta a lumii exterioare.
Avem doua alternative diametral opuse: fie sa-L respingem pe Dumnezeu
- ceea ce este insasi esenta pacatului - fie sa ne facem fii ai lui
Dumnezeu. Pentru ca suntem facuti dupa asemanarea lui Dumnezeu, dorim
in chip firesc desavarsirea dumnezeiasca care este in Tatal nostru. Si
atunci cand Ii urmam, nu ne supunem dictaturii unei puteri exterioare,
ci ascultam pur si simplu imboldul nostru de a ne asemana desavarsirii
Lui.
Daca Dumnezeu ar interveni atunci cand omul inclina spre rau, ar
insemna sa-l lipseasca de posibilitatea auto-determinarii si sa-l
distruga in acelasi timp. Dar Dumnezeu poate si mantuieste cu adevarat
oameni si neamuri daca ele umbla pe calea pe care El le-o arata.
Batalia noastra este dusa in conditii extraordinar de inegale. Suntem
legati de maini si de picioare. Nu indraznim sa lovim cu foc si sabie:
singura noastra arma e iubirea, chiar si pentru vrajmasi.
Cel mai trecator reflex al inimii sau mintii noastre isi lasa urma
asupra sumei totale a vietii noastre. Sa presupunem ca o singura data
in decursul existentei mele am avut un impuls ticalos, de moment, spre
crima. Pana cand nu voi alunga aceasta idee din inima mea printr-un
act de cainta, ea va ramane in mine ca o pata intunecata, cu neputinta
de ascuns. (v. Lc. 12, 2)
SCRISOAREA PARINTELUI SOFRONIE DE LA ESSEX
CATRE O DOAMNA DIN CIPRU
Sunt cincizeci si sapte de ani de cand port rasa si, pe cat imi pare,
nu am dorit a-mi neglija mantuirea, ci totdeauna cu mare teama si
lacrimi am rugat pe Dumnezeu sa se milostiveasca de mine, sa-mi ierte
toate pacatele si sa nu ma lepede de la asternutul picioarelor Sale.
Am incercat, cred, dupa puterile mele, sa nu nedreptatesc nici o
persoana de pe Pamant; mai mult chiar, sa-mi dea Dumnezeu barbatia de
a sluji cat mai multor oameni cu putinta, fara sa astept de la ei nici
o plata materialnica sau duhovniceasca, ci asteptand doar de la
Dumnezeu darul iertarii pacatelor mele.
Si totusi, in tot acest rastimp de mai mult de jumatate de veac, nu am
cunoscut perioade de pace sau siguranta, ci totdeauna am simtit in
jurul meu amenintari ori cel putin stari potrivnice. In tot ceea ce
incerc sa fac, chiar si in cel mai mic lucru, intalnesc totdeauna
piedici de netrecut. Aproape toate portile lumii acesteia sunt mereu
inchise pentru mine. Am imbatranit si nu am inteles sensul acestor
incercari.
Adica: sunt ele semnul urgiei lui Dumnezeu fata de mine, pacatosul,
sau altceva se intampla? De nenumarate ori am rugat pe Dumnezeu sa-mi
descopere pentru ce merg lucrurile asa, iar Dumnezeu imi raspunde
necontenit cu tacere.
De aici veti intelege ca nu sunt in masura sa va dau explicatii la
dramatica incercare prin care treceti. Dar va avem totdeauna in
rugaciunile noastre, cu durere si dragoste.
Greu este noua sa invinovatim pe Dumnezeu si sa ne indreptatim pe noi
insine, dar iarasi, nu este usor sa facem nici invers, ca prietenii
lui Iov, care doreau sa se faca aparatorii dreptatii lui Dumnezeu,
uitand de infricosatele chinuri prin care a trecut Iov.
Astfel, tace Dumnezeu, tacem si noi.
Arhimandritul Sofronie, 1984
Kyrill
+++
+
+
HRISTOS A INVIAT! ADEVARAT A INVIAT!
IC | XC
---+---
NI | KA
201. Spuneti-mi, va rog, mai pe larg, ce este rugaciunea mintii si ce
este rugaciunea inimii si cum ajungem la rugaciunea inimii ?
Rugaciunea mintii este rugaciunea facuta cu luare aminte de sine, fara
ganduri, fara imaginatii si cugete rele. Aceasta este rugaciunea celor
nedesavarsiti, insa mai inalta decat rugaciunea orala si cea vorbita.
Sfintii Parinti numesc rugaciunea cu mintea curata " rugaciunea cu un
picior sau " pasare cu o aripa " , deci care nu poate merge nici zbura
pentru ca nu participa si inima. Iar rugaciunea inimii este rugaciune
desavarsita, numita " rugaciune cu doua picioare " , cu ajutorul careia
ne unim cu Hristos, vorbim cu Hristos si petrecem inca din trup in
bucurie si dulceata vietii vesnice.
Rugaciunea inimii este rugaciunea sfintilor, a celor desavarsiti, care
se castiga cu multa osteneala si numai cu darul lui Dumnezeu la aceasta
treapta duhovniceasca de rugaciune, numita si " rugaciune contemplativa
" , ajung " numai cate unul din neam in neam " , spun dascalii
rugaciunii. Prin rugaciunea inimii, intelegem unirea mintii cu inima,
sau coborarea mintii in inima pentru a petrece acolo neincetat cu
Hristos, prin rugaciune de taina. Unirea mintii cu inima consta in a
uni gandurile duhovnicesti ale mintii cu sentimentele duhovnicesti ale
inimii. Atunci inima se inchide si se deschide foarte greu. Atunci
inima inghite pe Iisus si Iisus inghite inima. Atunci se zamisleste
rugaciunea cea de foc a inimii, fara ganduri si imaginatii. Atunci se
face unirea duhovniceasca intre Mire si mireasa, intre Hristos si
inima. Atunci Hristos sta de vorba cu noi in camara inimii noastre si
diavolul nu mai are putere sa ne biruiasca. Rugaciunea cea curata a
inimii se dobandeste dupa indelungate osteneli, prin repetarea
neincetata a numelui lui Iisus, cu multe lacrimi, cu adanc de smerenie,
cu privegheri de toata noaptea, cu post, tacere, pazire a mintii de
ganduri, mai ales de slava desarta, cu indelungata rabdare si numai cu
ajutorul si darul Duhului Sfant. Apoi, fara un dascal iscusit al
rugaciunii si fara duhovnic ales, nimeni sa nu indrazneasca a naluci
aceasta ingereasca rugaciune, ca rugaciunea inimii este un dar al lui
Dumnezeu.
Cand intram cu mintea in inima noastra trebuie sa inchidem trei usi :
usa cea vazuta a chiliei, pentru oameni; usa buzelor, pentru a nu vorbi
cu nimeni si usa inimii, contra diavolilor, punand pe minte portar al
inimii. Cand omul se roaga din inima, se umple de dragostea lui
Dumnezeu si nu mai doreste nimic decat sa petreaca astfel pururea,
precum dorea Petru sa ramana pururea pe Muntele Tabor, in lumina lui
Hristos. Mintea in timpul rugaciunii trebuie sa fie oarba, surda si
muta, adica, sa nu vada, sa nu auda si sa nu vorbeasca nimic si cu
nimeni, decat cu singur Iisus Hristos. Atunci rugaciunea este numita "
rugaciune de un singur gand " sau " rugaciunea lui Iisus " . Atunci
mintea este luata de Duhul Sfant si i se dau alte cuvinte scurte de
rugaciune, ca nu cumva sa fie furata de diavolul prin lungimea
cuvintelor.
Daca avem numai rugaciunea mintii nu putem scapa de ispite si
tulburari. De aceea Sfintii Parinti ne indeamna zicand :
" Coboara-te, omule, din minte in inima, ca acolo vei afla mangaiere si
dulceata dulcetilor, iar in minte este mare iarmaroc si tulburare " .
Cand mintea se uneste cu inima, imaginatiile sfinte trebuie sa fie
pastrate in memorie, iar nu in imaginatie. Altfel, nu te poti cobori cu
rugaciunea in inima si ramai numai la lucrarea mintii.
De la rugaciunea cea sfanta a inimii omul poate ajunge la o alta
rugaciune mai inalta, anume cea contemplativa, care nu se mai numeste
rugaciune, ci vedere duhovniceasca, la care ajung numai sfintii. Ultima
si cea mai inalta treapta a rugaciunii este rapirea mintii la cele
ceresti, in trup sau afara din trup - Dumnezeu stie- precum a fost
rapit Sfantul Apostol Pavel pana la al treilea cer.
202. Daca nu putem dotbandi rugaciunea cea inalta a inimii, ne putem
mantui numai ca rugaciunea orala si cu ragaciunea mintii ?
Cum sa nu ! Numai sa ne rugam cu staruinta, cu cainta si smerenie, ca
auzi ce zice Duhul Sfant : "Inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va
pedepsi " ( Psalm 50, 18 ) .
http://www.sfaturiortodoxe.ro/Luminasifaptelecredintei.htm
Kyrill
+++
+
+
HRISTOS A INVIAT! ADEVARAT A INVIAT!
IC | XC
---+---
NI | KA
http://www.nistea.com/boca-rugaciuni.htm
Rugaciuni
parintele Arsenie Boca
Doamne Iisuse Hristoase, ajuta-mi ca astazi toata ziua sa am grija sa
ma leapad de mine insumi, ca cine stie din ce nimicuri mare vrajba am
sa fac, si astfel, tinand la mine, Te pierd pe Tine.
Doamne Iisuse Hristoase ajuta-mi ca rugaciunea Prea Sfant Numelui Tau
sa-mi lucreze in minte mai repede decat fulgerul pe cer, ca nici umbra
gandurilor rele sa nu ma intunece, ca iata mint in tot ceasul.
Doamne, Cela ce vii in taina intre oameni, ai mila de noi, ca umblam
impiedicandu-ne prin intunerec. Patimile au pus tina pe ochiul mintii,
uitarea s-a intarit in noi ca un zid, impietrind inimile noastre si
toate impreuna au facut temnita in care Te tinem bolnav, flamand si
fara haina, si asa risipim in desertaciuni zilele noastre, umiliti si
dosaditi pana la pamant.
Doamne, Cela ce vii in taina intre oameni, ai mila de noi. Pune foc
temnitei in care Te tinem, aprinde dragostea Ta in inimile noastre,
arde spinii patimilor si fa lumina sufletelor noastre.
Doamne, Cela ce vii in taina intre oameni, ai mila de noi. Vino si Te
salasluieste intru noi, impreuna cu Tatal si cu Duhul, ca Duhul Tau cel
Sfant Se roaga pentru noi cu suspine negraite, cand graiul si mintea
noastra raman pe jos neputincioase.
Doamne, Cela ce vii in taina intre oameni, ai mila de noi, ca nu ne dam
seama ce nedesavarsiti suntem, cat esti de aproape de sufletele noastre
si cat Te departam prin micimile noastre, ci lumineaza lumina Ta peste
noi ca sa vedem lumea prin ochii Tai, sa traim in veac prin viata Ta,
lumina si bucuria noastra, slava Tie. Amin.
Copyright © 2000-2004, Iulian Nistea.
Kyrill
+++
+
+
HRISTOS A INVIAT! ADEVARAT A INVIAT!
IC | XC
---+---
NI | KA
Despre rugaciunea cea curata
http://www.nistea.com/cararea/CAP2.htm
Ca orice rugaciune ce s-ar face, sau e cerere sau rugaminte,
sau multumita sau slava. Iara cand mintea ajunge in stari duhovnicesti,
atunci nu mai are rugaciune. Una este rugaciunea si alta este
contemplatia in vremea rugaciunii, desi au pricina una in alta.
Cerceteaza si vei vedea ca daca mintea a intrat in contemplatie nu mai
e nici una din toate acestea, nici nu cere ceva in rugaciune. Foarte
rar sunt aceia care sa se fi invrednicit, cu multa vointa, ca sa ajunga
la rugaciunea curata.
Ca aveau Sfintii Parinti obiceiul de a numi rugaciune toate
pornirile cele bune si toate lucrarile cele duhovnicesti. Caci iata ca
vedem ca atunci cand preotul sta pregatit la rugaciune, cerand mila de
la Dumnezeu si rugandu-se si concentrandu-si mintea, atunci vine
Sfantul Duh peste painea si vinul care sunt in Sfantul Altar.
Inca si lui Zaharia, in vremea rugaciunii, i s-a aratat
ingerul proorocindu-i nasterea lui Ioan. De asemenea lui Petru, cand se
ruga in casa in ceasul al saselea, i s-a aratat acea vedenie care l-a
indemnat sa cheme neamurile, cand a vazut panza cea pogorata din ceruri
si animalele care erau in ea. Si lui Corneliu in vremea rugaciunii i
s-a aratat ingerul si i-a spus cele ce erau scrise despre dansul. Si
iarasi lui Isus, fiul lui Navi, cand se plecase la rugaciune i-a vorbit
Dumnezeu. O ce taina infricosata este aceasta! Astfel ca toate
vedeniile care se descopera in sfinti in vremea rugaciunii se arata.
IPS Raspopitul
> Despre rugaciunea cea curata
>
> http://www.nistea.com/cararea/CAP2.htm
Tras de sapte cai
vuie vuie vuie
coboara din rai
caruta cu muie
Kyrill
+++
+
+
HRISTOS A INVIAT! ADEVARAT A INVIAT!
IC | XC
---+---
NI | KA
Rugaciunea
Rugaciunea duhovniceasca facuta prin minte care se fereste de orice
gand. Stand mintea in cele zise si cazand la Dumnezeu cu infrangeri
negraite, cere numai ca sa faca voia dumnezeiasca intru toate faptele
cugetarilor sale, neprimind nici un gand, sau figura, sau culoare, sau
lumina, sau foc, sau peste tot (orice) altceva ci ca una ce priveste
numai la Dumnezeu si vorbeste numai cu El fiind ajunsa fara forma, fara
culoare si fara figura. Caci aceasta este rugaciunea curata, care se
cade sa o aiba cel lucrator.
http://www.nistea.com/cararea/CAP3.htm
Kyrill
+++
+
+
HRISTOS A INVIAT! ADEVARAT A INVIAT!
IC | XC
---+---
NI | KA
http://www.filocalia.ro/referat/4/Rugaciune
Rugaciune
ˇ Vazandu-l pe unul dintre frati ca statea mai atent decat toti
ceilalti in timpul cantarii psalmilor si mai ales cand se recitau
antifoanele dinaintea psalmilor si ca facea gesturi ori isi schimba
trasaturile fetei de parca ar fi vorbit cu cineva, l-am rugat sa-mi
spuna ce noima avea acea purtare. Acesta socotind ca nu trebuie sa-mi
ascunda un lucru ce-mi putea fi de folos, zise: ''M-am obisnuit de la
inceput a-mi aduna gandurile si mintea impreuna cu sufletul
strigandu-le: Veniti sa ne inchinam si sa cadem la Insusi Hristos
imparatul si Dumnezeul nostru! (Psalmi 94,6)
ˇ Cel ce petrece in viata de obste nu poate profita cu bun
castig de pe urma cantarii psalmilor cat poate trage folos din
rugaciune, caci zgomotul produs de impreunarea glasurilor si
melodicitate risipeste atentia mintii de la textul psalmului.
ˇ Sa pazim linistea si pacea sufletului in toate dar mai vartos
insa in timpul cantarii psalmilor caci dracii au ca scop sa distruga
rugaciunea prin tulburari.
ˇ Nu trebuie sa asteptam sa ne rugam numai cand avem mintea
adunata, ci sa luptam sa adunam mintea prin rugaciune.
ˇ Sa ne luptam mai inainte de toate cu dracul intristarii caci
venind acesta langa noi in vremea rugaciunii si aducandu-ne aminte de
indraznirea noastra de mai inainte, voieste sa ne oprim din rugaciune.
ˇ Dracul intristarii ne sopteste in vremea rugaciunii, daca
intrerupem firul ei prin goluri, ca nu simtim in ea indraznirea catre
Dumnezeu, sau legatura vie cu El pe care am avut-o altadata. Si aceasta
ne face sa ne intristam si sa incetam a ne ruga ca unii ce n-am fi acum
in starea cuvenita ei. Dar trebuie sa staruim in rugaciune chiar daca
ea nu este totdeauna fierbinte si adunata in intregime in gandul la
Dumnezeu.
ˇ Fii cu luare aminte frate la dracul intristarii caci multe
sunt cursele lui pana ce te face neputincios, caci intristarea cea dupa
Dumnezeu este bucurie prin aceea ca te vezi pe tine staruind in voia
lui Dumnezeu. Dar acela iti zice: ''Unde vei scapa caci nu ai
pocainta?'' Acesta lucreaza cu dusmanie pana ce-l face pe om sa-si
piarda infranarea. Dar intristarea dupa Dumnezeu nu-l apasa pe om ci ii
zice: ''Nu te teme, vino iarasi!''
ˇ Celui ce a castigat lacrima sufletului tot locul ii este
potrivit pentru rugaciune.
ˇ Precum comoara ascunsa este mai greu de jefuit decat cea la
aratare, asa sa intelegem si cele spuse inainte.
ˇ Cand pornesti sa te infatisezi inaintea Domnului sa-ti fie
haina sufletului tesuta intreaga din firele sau mai bine spus, din
zalele nepomenirii raului caci de nu, cu nimic nu te vei folosi. Sa-ti
fie tesatura cererii tale simpla, neimpestritata in chip felurit caci
un singur cuvant vamesul si fiul risipitor l-au pe Dumnezeu cu ei.
ˇ Inainte de toate sa punem pe hartia rugaciunii noastre o
multumire sincera, in al doilea rand marturisirea si zdrobirea
sufletului intru multa simtire. Apoi sa facem Imparatului cererea
noastra. Chipul de mai inainte aratat rugaciunii noastre este cel mai
bun, precum s-a spus unui frate oarecare de catre Ingerul Domnului.
ˇ Nu face pe desteptul in cuvintele rugaciunii tale caci
ganguritul simplu si nemestesugit al pruncilor a induiosat pe Tatal cel
din ceruri.
ˇ Nu fi indraznet chiar daca ai dobandit curatia; mai degraba
apropie-te intru smerita cugetare si multa indraznire vei avea.
ˇ Indulcesc bucatele untdelemnul si sarea; inaripeaza
rugaciunea smerenia si lacrima.
ˇ Lupta sa ridici, mai bine zis sa inchizi cugetarea in
cuvintele rugaciunii iar daca slabind pentru pruncia ei cade, ridic-o
iarasi caci este proprie mintii nestatornicia, dar este propriu lui
Dumnezeu s-o poata statornici.
ˇ Nu poate fi legat Duhul, dar unde este Ziditorul duhului,
toate se supun Lui.
ˇ Alta este bucuria ce se naste din rugaciune in cei ce petrec
in obste si alta cea care se iveste in cei ce se roaga
indeletnicindu-se cu linistea. Cea dintai este amestecata poate cu
inchipuiri; cea de-a doua se umple intreaga de smerita cugetare.
ˇ Daca deprinzi mintea sa nu se departeze niciodata iti va fi
aproape chiar si cand te vei afla la masa, iar de rataceste
neimpiedicata nu va putea sa ramana niciodata langa tine.
ˇ Credinta inaripeaza rugaciunea caci fara ea nu se poate zbura
la cer.
ˇ Starea ta launtrica ti-o arata rugaciunea caci cuvantatorii
de Dumnezeu au socotit-o pe aceasta oglinda calugarului.
ˇ Nu te inalta daca te-ai rugat pentru altul si ai fost
ascultat caci credinta lui a lucrat si a izbutit
ˇ Cand te rogi cu trezvie esti mai repede impins spre manie
caci aceasta este scopul vrajmasilor (ravna noastra la rugaciune o
intoarce vrajmasul spre manie impotriva vreunor frati sau imprejurari
care ne intrerup). Sa implinim toata virtutea dar mai mult rugaciunea
cu multa simtire. Dar sufletul se roaga intru simtire cand se ridica
mai sus de manie.
ˇ Incredintarea implinirii oricarei cereri se iveste chiar in
rugaciune, iar incredintarea este izbavirea de indoiala. Incredintarea
este vadirea neclintita a ceea ce nu este vadit.
ˇ Precum imparatul pamantesc priveste cu scarba la cel ce sta
inaintea lui dar isi intoarce fata de la el si vorbeste cu dusmanii
stapanului, asa priveste cu dezgust si Domnul la cel ce sta inaintea
Lui in rugaciune si primeste ganduri necurate.
ˇ Alunga cu bata cainele ce se apropie de tine si de cate ori
se obrazniceste din nou ia-o de la capat. (Cainele este dracul care
printr-un pretext oarecare fura mintea de la rugaciune; acesta trebuie
alungat cerandu-se ajutorul lui Dumnezeu.)
ˇ Cere prin plans, cauta prin ascultare, bate prin indelunga
rabdare! ''Ca cel ce cere astfel va lua si cel ce cauta va afla?.''
Pazeste-te sa nu te rogi cumva pentru vreo femeie ca sa nu fii jefuit
din partea dreapta. (Sa nu fii jefuit de curatie prin fapta buna a
rugaciunii, caci rugandu-te pentru o femeie ai toate sansele sa te
gandesti cu pofta la ea.)
ˇ Sa nu ti se faca vremea rugaciunii vreme sau ceas al unor
cugetari trebuincioase, sau al unor lucruri duhovnicesti, iar de nu,
vei fi jefuit de ceea ce e bun. (Nu te lasa ispitit sa rezolvi probleme
necesare, sau chiar sa cugeti la lucruri duhovnicesti in vremea
rugaciunii. Aceasta inseamna sa te lasi furat de la ceva important.)
ˇ Mi-a spus unul dintre iubitorii lui Dumnezeu ca totdeauna,
dar mai ales in sarbatorile anuale si imparatesti, Dumnezeu rasplateste
pe slujitorii Lui cu daruri.
Kyrill
+++
+
+
HRISTOS A INVIAT! ADEVARAT A INVIAT!
IC | XC
---+---
NI | KA
http://www.filocalia.ro/referat/4/Rugaciune
Rugaciune
ˇ Rugaciunea si rabdarea pot sustine impreuna cu urcusul
continuu si o neincetata tensiune, ca o caldura care daca se raceste,
greu mai poate fi reaprinsa.
ˇ Numele Domnului nostru Iisus Hristos este infricosator
dracilor si celor ce se lasa stapaniti de patimile inspirate de aceia.
Dar este infricosator prin blandetea si curatia umanitatii Sale, care
inseamna totodata o libertate de tot ce este rau, o putere absoluta
fata de rau. In El existenta umana nu este supusa nici unei robii sau
limitari egoiste.
ˇ Din rugaciunile sfintilor se revarsa in noi o putere care ne
sustine asa cum in cuvantul de incurajare al prietenilor simtim
prezenta inima lor care ne da putere in dureri si greutati. In puterea
venita noua prin rugaciunile sfintilor si care ne sustine rabdarea se
intalneste puterea lor cu puterea noastra trezita de puterea lor si cu
puterea lui Dumnezeu din care sfintii se intaresc in rugaciunea lor si
care ne-o comunica. Este o comunicare intre trei persoane: intre mine,
sfant si Dumnezeu care este prezent intre mine si sfant unindu-ne.
''Unde sunt doi sau trei adunati (sufleteste) in numele Meu, acolo sunt
si Eu in mijlocul lor.''
ˇ Cat despre citit, este de folos a citi ''Vietile Parintilor''
caci asa se lumineaza mintea in Domnul.
ˇ Este de trebuinta moartea fata de oameni si fata de lucrurile
trecatoare in sensul de moarte a vointei de a te folosi de ei si de ele
in chip egoist si pentru a obtine placeri trupesti in sensul de a
refuza sa fii oamenilor de ajutor si de a te folosi de lucruri pentru a
ajuta prin ele pe oameni si mai ales de a cunoaste prin ele pe
Dumnezeu. Adica gandurile la oameni si la lucruri trebuie adunate in
gandul la Dumnezeu spre slujirea Lui si spre mantuirea oamenilor prin
aducerea lor la El. In Dumnezeu trebuiesc adunate toate pentru ca toate
sunt din el si toate se desavarsesc in el. Gandindu-te in legatura cu
Dumnezeu, ele sunt curatite de orice atractie egoista si patimasa,
sfintindu-se.
ˇ Trebuie sa se pomeneasca la sfarsitul doxologiei de seara sau
de noapte sfintele Biserici, imparatul, conducatorii, poporul, saracii,
vaduvele si cele de asemenea? Si cel caruia i se cere de catre cineva
sa se roage pentru el, trebuie sa o faca chiar de este stapanit de
patimi? - Este bine sa cerem in rugaciune pacea sfintelor biserici si
cele urmatoare, dar sa o facem ca niste nevrednici care nu avem putere
spre aceasta. Aceasta este porunca apostolica si e bine sa ne rugam
pentru cel ce ne-o cere caci este un cuvant al Evangheliei si al
Apostolului: ''Celui ce cere, da-i'' (Matei 5,42) si ''Rugati-va unii
pentru altii ca sa va vindecati.'' (Iacov 5,16) Si iarasi: ''Precum
voiti sa va faca voua oamenii, faceti si voi lor asemenea.'' Ba unii se
rugau si pentru Apostoli (Fapte 12,5). Deci cel ce nesocoteste porunca,
se osandeste pe sine insusi, iata pentru ce putand sau neputind, eu ma
silesc spre aceasta din pricina poruncii.
ˇ Cererile marelui Batran catre Dumnezeu puse in miscare de
cererea celui ce-l roaga sa le faca, se adreseaza in acelasi timp
sfintilor ca sa-si adauge rugaciunea lor la rugaciunea lui si a celui
ce a determinat rugaciunea lui. Astfel toate se impletesc: cele de jos
se intemeiaza pe cele mai de sus si acestea sunt puse in miscare de
cele mai de jos. Este o intalnire de intregire, o sobornicitate a
completarii in rugaciunea tuturor intr-un fel in jurul celui mai de
jos, desi acesta si-a adresat cererea celui mai de sus. Este in ea o
urcare de la cei mai de jos la cei mai de sus si o coborare a acestora
la cei mai de jos, dar toti urca prin aceasta rugaciune intregitoare
spre Dumnezeu, sau Dumnezeu ii face sa se uneasca in aceasta
sobornicitate a rugaciunii in El. Nimeni nu urca spre Dumnezeu si in
Dumnezeu singur, ci toti impreuna - aceasta este Biserica.
ˇ Rugaciunea in izolare nu are efect deplin; daca ma rog singur
pentru mine si nu vreau sa cer si rugaciunea altora pentru mine dau
dovada de mandrie si ''Dumnezeu celor mandri le sta impotriva''. Daca
nu ma rog pentru altii dau iarasi dovada de egoism, iar daca rugaciunea
pentru altul nu este insotita si de rugaciunea aceluia iarasi ramane
fara rezultat. Aceasta in cazul cand acela mi-a cerut sa ma rog pentru
el, dar el nu insoteste rugaciunea mea cu a lui. Cand insa eu ma rog
pentru altul care este inca in valurile necredintei, poate sa aiba
efect asupra lui, dar cumva el trebuie sa afle ca ma rog pentru el si
sa fie cat de cat transpus intr-o sensibilitate de dragostea mea pentru
el. Numai insotita de iubirea a doi sau a mai multor insi, rugaciunea
are efect. Rugaciunea are si un rost de unificare a persoanelor, un
rost de extensiune si de sustinere a Bisericii ca o comuniune de
dragoste in Dumnezeu.
ˇ Cine crede in Dumnezeu, Il are pe Dumnezeu langa el. Credinta
si rugaciunea sunt semnul lucrarii lui Dumnezeu in om. Cand te gandesti
la cineva esti in comunicare cu el, cu atat mai mult esti in comunicare
cu Dumnezeu cand te gandesti la Dumnezeu cu incredere in El si cand ii
adresezi cererile tale de ajutor.
ˇ Cine se roaga pentru altul castiga el insusi caci savarseste
un act de iubire si sporeste in ea ridicandu-se la o stare superioara.
Apoi se roaga si pentru sine caci prin insasi faptul ca se roaga, se
pune in legatura cu Dumnezeu de la Care vine bunatate si putere. Deci
rugandu-te pentru altul continuu, te rogi si pentru tine continuu si
cati pot sa faca aceasta? Apoi cine poate sa-i aiba mereu in minte pe
toti in mod continuu? Dar cel desavarsit ii poate avea virtual pe toti
in gand. In orice caz rugaciunea cuiva pentru altul il uneste cu acela
in cugetul lui. Astfel rugaciunea este un mijloc de unire intre oameni
pentru ca este un mijloc de unire intre ei.
ˇ A avea grija de Dumnezeu inseamna a te gandi la El si la
implinirea poruncilor Lui prin care inaintam in vietuirea in El si in
grija de semeni si prin aceasta implinim adevarata grija de noi.
ˇ Nu te incovoia, frate, nici nu te preda deznadejdii, ci
rugandu-te neincetat, zi: ''Doamne, Iisuse Hristoase, mantuieste-ma de
patimile de ocara'' si vei afla mila lui Dumnezeu.
ˇ Ati osteni inima ta inseamna a te ruga pururea lui Dumnezeu
sa nu te lase sa ratacesti sau sa umbli dupa voile tale. Prin aceasta
vii la deosebirea gandurilor (dreapta socoteala). Seamana deci cu
nadejde ca sa seceri fara sa slabesti.
ˇ Din mreaja demonilor, de robia nevazuta a lor si de sub robia
vazuta a patimilor omul nu poate scapa decat intrand in relatia de
dialog direct cu Dumnezeu prin chemarea numelui Lui. Numele lui
Dumnezeu chemat te pune sub ocrotirea lui Dumnezeu, te opreste de la
rele, te scoate din egoism in care omul nu este propriu zis singur, ci
sub robia celui rau.
ˇ Ia aminte cu toata grija la psalmodie, la rugaciune si la
citit ca sa poti lua de la cele spuse, caci daca primim sa ne ocupam de
gandurile vrajmasului, niciodata nu vom putea face nimic. (Numai
constiinta prezentei lui Dumnezeu trezita de chemarea numelui Lui poate
atrage sufletul de la un gand necuvenit. Numai ea ma scoate din limita
puterilor mele; alte ganduri invocate de mine impotriva acelui gand nu
ma poate ajuta sa-l biruiesc pentru ca sunt sustinute numai de slaba
mea putere. Numele nu este doar o copie a intregului, ci intregul lui
real care fara a inceta sa fie si in afara, este si inauntrul celui
ce-i rosteste numele.)
ˇ Daca vrei sa te rogi pentru multe lucruri odata ce Dumnezeu
stie de care lucruri avem trebuinta, roaga-te zicand: ''Stapane, Doamne
Iisuse Hristoase, calauzeste-ma dupa voia Ta!'' iar de vrei sa te rogi
impotriva patimilor, zi: ''Tamaduieste-ma dupa voia Ta''. Daca te rogi
impotriva ispitelor, zi: ''Tu sti ce-mi este de folos, ajuta
slabiciunii mele si fa sfarsit ispitelor dupa voia Ta!''
ˇ La rugaciune staruie in intelegerea cuvintelor.
ˇ A chema numele Domnului inseamna a-l chema pe Dumnezeu Insusi
si Dumnezeu vine cand este chemat caci atunci i se deschide inima. Deci
unde este chemat Dumnezeu, este de fata Dumnezeu Insusi.
ˇ Noi ne vom ruga iar tu foloseste puterea ta pentru a castiga
smerenie, supunere si netinere la voia ta in ceva, caci din aceasta se
naste mania. Sa nu judeci nici sa dispretuiesti pe cineva caci din
aceasta vine tocirea inimii si orbirea mintii, nascandu-se astfel
nepasarea si invartosarea inimii. Vegheaza neincetat gandind la legea
dumnezeiasca din care se incalzeste inima de focul ceresc. Sa nu te
molesesti nici sa te imputinezi caci nu-ti cere Dumnezeu ceea ce este
peste puterea ta. Pazeste-ti gura de la cuvantul fara rost si nu primi
in mintea ta sa cugeti catusi de putin la cele rele.
ˇ Cat despre mancare, bautura, somn, tuturor sa le premearga
multumirea. Cugeta la cuvantul Apostolului: ''Fie de mancati, fie de
beti, fie ca faceti orice altceva''. Pazeste-o pe aceasta in toate si
te va pazi Dumnezeu, caruia ii multumesti.
ˇ Observam cat de mult face sfantul Varsanufie dependenta
aflarea adevarului in lucruri nesigure de rugaciunea catre Dumnezeu.
Numai in responsabilitatea traita fata de Dumnezeu sau in fata lui
Dumnezeu prin rugaciune, inteles ca Persoana infinita omul este ferit
sa afirme sau sa preia afirmatii gresite. Rugaciunea ca mijloc de
aflare a adevarului nu exclude osteneala cercetarii, iar osteneala la
aceasta aduce si o sporire a intelegerii duhovnicesti a omului care il
indeamna si ea pe om la rugaciune si-l deschide luminii iubitoare ce-i
vine de la Dumnezeu prin ea. Deci descoperirea intelesurilor adevarate
si mai adanci ale Scripturilor depinde si de cresterea omului prin
osteneala sa in timp, dar si de insiruirea de generatii de cercetatori
care au descoperit urmasilor intrebari noi si putinta de a gasi sensuri
noi si mai adanci ale Scripturii, prin raspunsurile la ele. De aceea
unele greseli pe care le gasim la invatatorii vechi s-au datorat si
faptului ca s-au grabit sa dea raspunsuri intr-un timp necopt. Cautarea
este si ea s-ar putea spune o rugaciune cand este facuta din
raspunderea in fata lui Dumnezeu, si rugaciunea o cautare, caci prin
amandoua omul se adanceste in taina izvorului tuturor care este
Dumnezeu. Dar este trebuinta ca omul sa-si inteleaga cautarea prin
rugaciune si rugaciunea ca efort de apropiere prin intelegere de
izvorul dumnezeiesc si tainic al tuturor.
ˇ Pomenirea numelui lui Dumnezeu opreste toate relele si
intareste neputinta noastra. (deci poti vorbi cu altii si sa te
gandesti permanent la Dumnezeu; iar gandul la El te tine treaz si in
cele ce le vorbesti cu cineva. Aceasta se intampla cand vorbesti de
lucruri serioase, pline de raspunderea in fata lui Dumnezeu.)
ˇ Cand il rog pe Stapanul Insusi, cum trebuie sa zic? -
''Miluieste-ma Stapane pentru Sfintii Tai mucenici si pentru Sfintii
Parinti si-mi iarta pacatele pentru mijlocirile lor.'' Caci si
Proorocul zicea: ''Pentru Avraam, robul Tau'', ba Insusi Domnul a zis:
''Voi apara cetatea aceasta pentru Mie si pentru David, robul Meu.''
ˇ De ma aflu intre oameni si acestia incep sa graiasca fara
rost, sa raman sau sa plec? - Daca nu esti nevoit de vreo treaba sa
ramai, pleaca, iar de este nevoie, muta-ti mintea la rugaciune
neosindindu-i, ci recunoscandu-ti slabiciunea ta.
ˇ Oare este bine ca vremea convorbirii sa se cheme numele lui
Dumnezeu? - Trebuie sa se cheme numele lui Dumnezeu in vremea
convorbirii cat si inainte si dupa ea, in tot timpul si in tot locul
caci s-a scris: ''Neincetat sa va rugati''. Asa se alunga ispita.
ˇ Cum poate sa se roage cineva neincetat? - Cand cineva e sigur
trebuie sa psalmodieze cu gura si sa se roage si in inima. Dar de e
cineva in piata sau cu altii, nu e nevoie sa psalmodieze cu gura, ci
numai cu cugetul, dar trebuie sa-si pazeasca ochii ca sa nu hoinareasca
si sa cada astfel in cursele vrajmasului.
ˇ Psalmodierea nu inseamna numaidecat cantare; orice dupa un
anumit timp de practica capata un anumit ritm, o armonie interioara
care este un fel de cantare. Numai rugaciunea grabita nu are aceasta
ordine ci este lipsita de ritm si armonie. Aceasta ridica cuvintele
rugaciunii peste intelesul ei marginit, produce sentimentul ca Dumnezeu
este un mister care le uneste pe toate intr-o randuiala. Produce
simtirea prezentei si ajutorul Lui. Numai adunata in Dumnezeu creatia
scapa de dezordine.
ˇ ''Puterea'' cuvintelor inseamna si intelesul lor. Ele au in
ele o putere; cuvintele au puterea asupra celui ce le rosteste sau le
aude cand acela este constient de sensul lor, sau patrunde la el.
ˇ Omul se poate linisti oriunde si in orice slujba daca il
cheama pe Dumnezeu in tot ce face.
ˇ Oare este bine sa starui in rugaciunea : ''Doamne Iisuse
Hristoase miluieste-ma'' sau e mai bine a citi din Sfanta Scriptura si
a rosti psalmi? - Trebuie facute amandoua; putin din una si putin din
cealalta, caci s-a scris: ''Aceasta sa o faceti si aceea sa n-o
lasati.''
ˇ Cat priveste psalmii, nu lasa invatatura lor caci aceasta iti
da putere si lupta-te ca sa-i rostesti pentru ca mult folosesc. Ceea
ce-ti intrece puterea nu cauta sa auzi caci deocamdata ai invataturi
care te folosesc pe masura ta.
ˇ De ti se intampla sa trebuiasca sa faci un lucru dupa ce ai
chemat pe Dumnezeu si ai cerut rugaciunea Sfintilor si ai ramas in
indoiala, totusi fa-l caci aceasta este voia lui Dumnezeu si eu Il voi
ruga pe El pentru acel lucru. Iar, daca intrebat fiind, ti se cere sa
raspunzi indata dat fiind ca nu se misca mai repede mintea, trimite-o
la Dumnezeu si El iti va da ce sa raspunzi fara grija. (Dumnezeu cu
care mintea se pune indata in legatura, te va face sa raspunzi in mod
cumpanit si plin de raspundere intrebarii ce ti se pune.)
ˇ Ma vad ca toata ziua sunt imprastiat si nu reusesc sa
pomenesc numele lui Dumnezeu! - Multi aud mereu despre o cetate si apoi
li se intampla sa intre in ea fara sa stie ca aceasta-i cetatea de care
a auzit. Frate, toata ziua te gandesti la Dumnezeu si nu stii? A sti de
o porunca a lui Dumnezeu si a se ocupa de implinirea ei inseamna a
sluji lui Dumnezeu si a te gandi la El. (Chiar daca nu pomenesti numele
lui Dumnezeu in mod expres, implinind o porunca data de El, tot
pomenire a Lui savarsesti, caci cine lucreaza in curtea unui stapan
chiar de nu se gandeste direct la el in mod permanent, il are pe el in
slujirea sa.)
ˇ In privinta pomenirii neincetate a lui Dumnezeu, fiecare o
poate pe masura sa, dar smereste-te numai!
ˇ Cand nu poti intreba un batran trebuie sa te rogi de trei ori
pentru orice lucru si dupa aceasta, ia seama spre ce inclina inima ta
macar si cat un fir de par si fa aceasta. Caci e vadita instiintarea si
ea se arata neindoielnic inimii.
ˇ Cand ma indoiesc de un lucru daca sa-l fac sau nu, spune-mi
ce sa fac? - Cand se iveste trebuinta sa faci un lucru roaga pe
Dumnezeu de trei ori cerandu-i sa nu ratacesti si daca ramai in acelasi
gand, fa ce-ti spune el caci in acest caz iti vine de la Dumnezeu si nu
de la tine. Cand nu dobandesti siguranta, intreaba-i pe Parinti.
ˇ Ceasurile si cantarile sunt predanii bisericesti pentru
conglasuirea intregului popor, la fel, la fel in manastiri ele sunt
pentru conglasuirea obstii de calugari. Skitiotii insa, nu au nici
ceasurile si nu canta nici imnuri, ci savarsesc lucrul de mana si
mediteaza, fac cate putina rugaciune de unul singur iar la vecernii
skitiotii spun cei doisprezece psalmi spunand la sfarsitul fiecaruia in
locul doxologiei: ''Aleluia'' si fac apoi o rugaciune. La fel si
noaptea spun doisprezece psalmi iar dupa aceasta se aseaza la lucrul de
mana. (Avva Varsanufie) Monahii din Sketis cunosteau numai doua oficii
divine: vecernia, dupa apusul soarelui si privegherea. O veghe de
noapte de patru ore pana la rasaritul soarelui care in parte consta si
din lucrul de mana caruia ii dedicau de altfel intreaga zi. Monahii
pahomieni nu lasau din mana acest lucru nici macar la rugaciunea comuna
intrucat considerau ca acesta nu imprastie mintea, ci dimpotriva o
ajuta sa se concentreze. Skitiotii tineau urmatoarea randuiala: ''Cand
te asezi la lucru de mana trebuie sa spui din inima psalmi, iar la
sfarsitul fiecarui psalm sa te asezi zicand: ''Doamne, miluieste-ma pe
mine ticalosul!'' De esti hartuit de ganduri, adauga: ''Dumnezeule,
vezi necazul meu si ajuta-ma.'' Deci, cand ai facut trei randuri de
plasa, scoala-te la rugaciune si plecand genunchiul apoi sculandu-te,
spune la fel rugaciunea amintita.'' (Sfantul Vasanufie) Metoda este
simpla: ea consta din aceea de a intrerupe munca (impletitul plaselor)
la mici intervale pentru a ne scula la rugaciune si la inchinarile
legate de ea. Astfel Macarie Alexandrinul si ucenicul sau Evagrie facea
zilnic o suta de rugaciuni respectiv o suta de ingenuncheri. Aceasta
pare sa fi fost regula obisnuita (se gasesc si alte cifre intrucat
fiecare isi avea masura sa personala). In timpul lucrului mintea nu
lancezea ci era ocupata cu meditatia, adica cu repetarea versetelor
scripturistice, chiar psalmi intregi care in acest scop erau memorati
pe de rost. Unei astfel de meditati ii urma de fiecare data o scurta
rugaciune de impunsatura care era facuta sezand. Aceasta nu era fixa in
ce priveste continutul si putea fi schimbata dupa preferinta atunci
cand era preluata o anume ''formula''. Nici mai sus numitele
''rugaciuni'' nici aceasta scurta rugaciune de impunsatura nu erau
deosebit de lungi si nici nu trebuiau sa fie astfel. ''Cat priveste
prelungirea rugaciunii, daca stai in picioare sau daca te rogi
neincetat potrivit Apostolului, nu trebuie sa o reiei ori de cate ori
te ridici caci mintea ta este le rugaciune toata ziua. (Sfantul
Varsanufie)
ˇ La rugaciunile mai lungi exista intotdeauna pericolul
imprastierii fiindca scade rapid concentrarea sau si mai rau, demonii
seamana in ea neghina lor. ''Stand la rugaciune trebuie sa te rogi sa
fii eliberat de ''omul cel vechi'' sau sa zic ''Tatal nostru'', ori sa
le faci pe amandoua si apoi sa sezi la lucru de mana. (Sfantul
Varsanufie)
Kyrill
+++
+
+
HRISTOS A INVIAT! ADEVARAT A INVIAT!
IC | XC
---+---
NI | KA
http://www.filocalia.ro/referat/34/Rugaciune
Rugaciune
Se recunoaste aici o putere a numelui Lui insusi, puterea
de-a ne ajuta sa parasim pacatele si sa ne bucuram de mila Lui, de
comuniunea cu El potrivit saraciei noastre. Cand rostim numele lui
Hristos cu credinta, El Insusi vine la noi. Numele cuiva este o punte
intre el si cei ce-l rostesc cu respect. Cand cineva rosteste numele
meu, eu sunt atras in legatura cu cel ce mi-l rosteste. (Filocalia XII)
De te scoli la slujba ta sa nu fii nepasator sau cu negrija
si in loc sa-L cinstesti pe Dumnezeu, mai vartos sa-L dispretuiesti, ci
ramai cu toata frica cu mintea ta la rugaciune. Nu te rezuma de pereti
si nu-ti muia picioarele sprijinindu-te intr-unul si usurandu-l pe
celalalt. Trezeste inima ta ca sa nu caute hoinarind cu gandurile si
astfel Dumnezeu sa primeasca jertfa ta. (Fil. XII)
De cantati impreuna, fiecare din voi sa-si faca rugaciunea
lui, iar de este cu voi un strain, rugati-l cu dragoste ca sa-si faca
rugaciunile lui. Spuneti-i aceasta pana la a doua sau a treia oara,
fara cearta. In ceasul aducerii darului tau spune gandurilor si
simturilor tale sa staruie in frica lui Dumnezeu ca sa te invrednicesti
de Taine si sa te vindece Domnul. (Fil. XII)
Omul sa-si predea toata inima sa ascultarii lui Dumnezeu
rugandu-se cu adevarat astfel: ''Doamne, sunt inaintea Ta pentru ca eu
nu cunosc ce-mi este de folos. Lupta-te Tu, caci eu nu cunosc rautatea
lor.'' Si daca lucrezi conform invataturii Mantuitorului, El nu te va
lasa sa ratacesti in ceva, dar de nu implinesti decat o porunca sau
doua, nu te-ai predat pe tine ascultarii de El si in acest caz nici El
nu se ingrijeste de tine. Caci precum un locsor nu poate ajuta celui
ce-l lucreaza sa-l curateasca de neghina si de aceea daca se seamana in
el samanta, nu poate face sa odrasleasca cele dupa fire cu cele
contrare firii, ci acestea le ineaca pe primele pentru ca sunt mai
adanci in radacini, asa daca nu te cureti pe tine de voile trupesti, nu
te poti pazi de pacat daca nu te feresti de cele ce-l nasc. (Omul nu
poate face cele ale omului pentru ca nu se poate elibera de puterile
vrajmasului fara ajutorul lui Dumnezeu. El nu stie de fapt ce-i este de
folos fara lumina lui Dumnezeu de aceea voia omului in ea insasi nu
stie ce are de facut spre folosul lui; este deci nevoit sa se roage lui
Dumnezeu pentru a-i descoperi voia Lui ca sa stie ce sa faca in
interesul sau. Omul nu cunoaste prin el insusi nici rautatea, ca e de
la diavol si ca e rautate; el crede in mandria lui ca tot ce voieste el
supunandu-se patimilor egoiste este bun.) (Fil. XII)
''Domnul nostru este foc mistuitor'' (Evrei 12,29) caci
precum focul topeste ceara si usuca noroiul, asa si meditatia ascunsa
topeste gandurile urate si departeaza patimile sufletesti, lumineaza
mintea, da stralucire intelegerii si bucura inima. Fiindca meditatia
ascunsa loveste demonii si alunga gandurile urate. (Meditatia este
reflectia la tainele dumnezeiesti nemarginite care se afla mai presus
de gandurile referitoare la placerile trupesti. Cugetarea la acele
taine da omului adevaratul sens al existentei, il lumineaza si-l umple
de putere de la Dumnezeu.) Caci ceea ce lumineaza omul launtric si-l
inarmeaza prin reflectia (meditatia) ascunsa se intareste de catre
Dumnezeu, se imputerniceste de ingeri, se slaveste de catre oameni.
Meditatia si citirea ascunsa este casa de nedefaimat a sufletului,
turnul neclatinat si tarmul cel linistit care pastreaza sufletul
netulburat. Caci demonii sunt greu loviti cand monahul se intrarmeaza
cu meditatia si cititul. Meditatia este faclia mintii si desteptarea
constiintei, ea topeste desfraul, slabeste iutimea, alunga mania,
departeaza rautatea si scoate afara nedreptatea. Meditatia da
stralucire conducerii mintii, alunga lenevia, naste strapungerea
inimii, aduce frica de Dumnezeu, pricinuieste lacrimile, naste smerita
cugetare, privegherea bucuroasa de noapte si rugaciunea netulburata.
Reflectia alunga gandurile murdare, biciuieste demonii, curateste
trupul. Aceasta il invata pe om indelunga rabdare, aduce infranarea si
pregateste intelegerea mortii. (Fil. XII)
Sezand la masa cu fratii, de esti mai tanar nu spune mintii
''nu manca'', ci adu-ti aminte de pacatele tale ca sa nu mananci cu
placere si intinde mana numai la cele dinaintea ta. De este ceva
inaintea altuia, sa nu intinzi mana ta la aceea. Hainele tale sa-ti
acopere picioarele iar genunchii sa fie uniti intre ei. Nu intinde mana
ta spre cele ce ti se pun inainte spre mancare. (Fil. XII)
Kyrill
+++
+
+
HRISTOS A INVIAT! ADEVARAT A INVIAT!
IC | XC
---+---
NI | KA
http://www.filocalia.ro/referat/68/Rugaciune
Rugaciunea
ˇ Diavolii ori de cate ori ne vad ca stam la rugaciune, ne
stau si ei cu sarguinta impotriva, sadind in mintea noastra cele ce nu
trebuie, ca sa ni le aducem aminte sau sa le gandim in vremea
rugaciunii. Asa vor ei sa duca mintea in robie, iar rugaciunea noastra
sa o faca nelucratoare, desarta si nefolositoare. Caci desarta cu
adevarat si nefolositoare este rugaciunea facuta fara frica, fara
trezvie si priveghere. (Evagrie Ponticul)40
ˇ Cand te vad dracii ravnind cu adevarat la rugaciune, iti
strecoara gandurile unor lucruri asa zise trebuincioase; si dupa putina
vreme iti fura amintirea lor, ca miscandu-se mintea spre cautarea lor
si neaflandu-se, sa se descurajeze si sa se intristeze foarte. Apoi,
cand revine iarasi in rugaciune, ii aduce aminte cele cautate si cele
amintite mai-nainte, ca mintea cautand sa le ia la cunostinta, sa
piarda rugaciunea, care aduce roade. (Evagrie Ponticul)40
ˇ Cand te va intampina o ispita, sau te va atata o
impotrivire, ca sa-ti misti mania spre cel ce-ti sta impotriva, sau sa
spui vreo vorba goala, adu-ti aminte de rugaciune si de porunca
dumnezeiasca cu privire la ea, si indata se va linisti miscarea fara
randuiala din tine.40
ˇ Toate cate le vei face pentru a te razbuna pe fratele care
te-a nedreptatit iti vor fi spre sminteala in vremea rugaciunii.
(Evagrie Ponticul)40
ˇ Necazul pe care il rabzi cu buna intelegere te va face sa-i
afli rodul in vremea rugaciunii. (Evagrie Ponticul)40
ˇ Dorind sa te rogi cum trebuie, sa nu intristezi vreun
suflet; iar de nu, in desert alergi. (Evagrie Ponticul)40
ˇ Lasa-ti darul tau, zice, inaintea altarului si plecand
impaca-te mai intai cu fratele tau, si apoi venind te vei ruga
netulburat. Caci amintirea raului innegreste cugetul celui ce se roaga
si intuneca rugaciunile lui. (Evagrie Ponticul)40
ˇ Rugandu-te tu cum trebuie, ti se vor intampla astfel de
lucruri incat sa ti se para ca ai dreptate sa te folosesti de manie.
Dar nu este nici o manie dreapta impotriva aproapelui. Caci de vei
cauta vei afla ca este cu putinta sa randuiesti lucrul bine si fara
manie. Deci foloseste-te de tot mestesugul ca sa nu izbucnesti in
manie. (Evagrie Ponticul)40
ˇ Uneori stand la rugaciune te vei ruga dintr-odata bine;
alteori, chiar ostenindu-te foarte, nu vei ajunge la tinta, ca sa ceri
si mai mult, si primind, sa ai un castig care nu-ti mai poate fi rapit.
(Evagrie Ponticul)40
ˇ Apropiindu-se ingerul, se departeaza gramada toti cei ce ne
tulbura, si mintea se afla in multa odihna, rugandu-se curat. Alteori,
amenintandu-se obisnuitul razboi, mintea se lupta si nu poate sa se
linisteasca, deoarece s-a amestecat mai-nainte cu felurite patimi.
Totusi cerand si mai mult va afla. Caci ''celui ce bate i se va
deschide''. (Evagrie Ponticul)40
ˇ De multe ori, rugandu-ma, am cerut sa mi se implineasca ceea
ce am socotit eu ca e bine, si am staruit in cerere, silind fara
judecata voia lui Dumnezeu; nu i-am lasat Lui ca sa randuiasca mai bine
aceea ce stiu ca este de folos. Iar primind, m-am scarbit pe urma
foarte, ca n-am cerut mai bine sa se faca voia lui Dumnezeu. Caci
lucrul nu mi-a folosit asa cum credeam. (Evagrie Ponticul)40
ˇ Rugaciunea neimprastiata este o intelegere suprema a mintii.
(Evagrie Ponticul)40
ˇ Roaga-te mai intai sa te curatesti de patimi; al doilea, sa
te izbavesti de nestiinta si de uitare; al treilea, de toata ispita si
parasirea. (Evagrie Ponticul)40
ˇ Cere in rugaciune numai dreptatea si imparatia, adica
virtutea si cunostinta si toate celelalte se vor adauga tie. (Evagrie
Ponticul)40
ˇ Rugandu-te, pazeste-ti cu putere memoria, ca sa nu-ti puna
inainte ale sale, ci misca-te pe tine spre gandul infatisarii tale la
judecata. Caci de obicei mintea e foarte rapita de memorie in vremea
rugaciunii. (Evagrie Ponticul)40
ˇ Cand diavolul cel preaviclean, facand multe, nu poate
impiedica rugaciunea dreptului, o lasa pentru putina vreme mai domol si
pe urma il razboieste iarasi pe cel ce se roaga. Caci fie ca-l aprinde
pe acesta spre manie si asa strica starea lui cea buna dobandita prin
rugaciune, fie ca-l atata la placere patimasa si asa ii pangareste
mintea. (Evagrie Ponticul)40
ˇ Dupa ce te-ai rugat cum trebuie, asteapta cele ce nu trebuie
si stai barbateste pazind rodul tau. Caci spre aceasta ai fost randuit
dintru inceput, ca sa lucrezi si sa pastrezi. Asadar, dupa ce-ai
lucrat, nu cumva sa lasi nepazit ceea ce ai facut. Iar de nu, n-ai
folosit nimic rugandu-te. (Evagrie Ponticul)40
ˇ Tot razboiul ce se aprinde intre noi si dracii necurati nu
se poarta pentru altceva decat pentru rugaciunea duhovniceasca. Caci
lor le este foarte potrivnica si urata, iar noua foarte mantuitoare si
placuta. (Evagrie Ponticul)40
ˇ Cultivam virtutile pentru ratiunile fapturilor si pe acestea
le cautam pentru Ratiunea care le-a dat fiinta. Iar aceasta obisnuieste
sa se descopere in starea de rugaciune. (Evagrie Ponticul)40
ˇ Starea de rugaciune este o dispozitie nepatimasa, castigata
prin deprindere, care rapeste mintea inteleapta spre inaltimea
spirituala, prin dragoste desavarsita. (Evagrie Ponticul)40
ˇ Cel ce a atins nepatimirea, inca nu se roaga cu adevarat.
Caci poate sa urmareasca niscai cugetari simple si sa fie rapit de
istoriile lor si sa fie departe de Dumnezeu. (Evagrie Ponticul)40
ˇ Cand mintea zaboveste in ideile simple ale lucrurilor, inca
nu a ajuns la locul rugaciunii. Caci poate sa se afle necontenit in
contemplatia lucrurilor si sa flecareasca despre intelesurile lor,
care, desi sunt idei simple, dar exprimand vederi de-ale lucrurilor,
dau mintii forma si chipul lor si o duc departe de Dumnezeu. (Evagrie
Ponticul)40
ˇ Daca vrei sa te rogi, ai trebuinta de Dumnezeu, care da
rugaciune celui ce se roaga. Prin urmare cheama-l pe El, zicand:
''Sfinteasca-se numele Tau, vie imparatia Ta'', adica Duhul Sfant si
Fiul Tau, Cel Unul nascut. Caci asa ne-a invatat, zicand: ''In Duh si
in Adevar se cade sa ne inchinam Tatalui''. (Evagrie Ponticul)40
ˇ Cel ce se roaga in Duh si Adevar, nu-L mai preamareste pe
Ziditor din fapturi, ci-L preamareste din El insusi. (Evagrie
Ponticul)40
ˇ Daca esti teolog (daca te ocupi cu contemplarea lui
Dumnezeu), roaga-te cu adevarat; si daca te rogi cu adevarat, esti
teolog. (Evagrie Ponticul)40
ˇ Cand mintea ta, cuprinsa de mult dor catre Dumnezeu, pleaca
oarecum cate putin din trup si se departeaza de toate gandurile, care
vin din simtire, din amintire, sau din starea umorala, umplandu-se de
evlavie si de bucurie, atunci socoteste ca te-ai apropiat de hotarele
rugaciunii. (Evagrie Ponticul)4nticul)40
ˇ Duhul Sfant, patimind impreuna cu noi de slabiciunea
noastra, ne cerceteaza si cand suntem necurati. Si daca afla numai ca
mintea noastra i se roaga cu dragoste de adevar, se salasluieste in ea
si alunga toata ceata de ganduri si de intelesuri care o imprejmuiesc,
indemnand-o spre dragostea rugaciunii duhovnicesti. (Evagrie
Ponticul)40
ˇ Rugandu-te, sa nu dai vreun chip lui Dumnezeu in tine, nici
sa nu ingadui mintii tale sa se modeleaza dupa vreo forma, ci
apropie-te in chip nematerial de Cel nematerial si vei intelege.
(Evagrie Ponticul)40
ˇ Nu vei putea sa te rogi cu curatie pana ce vei fi impletit
cu lucruri materiale si tulburat de griji necontenite. Caci rugaciunea
este legatura gandurilor. (Evagrie Ponticul)40
ˇ Nu poate cel legat sa alerge, nici mintea ce slujeste
patimilor nu poate vedea locul rugaciunii duhovnicesti. Caci este trasa
si purtata de gandul patimas si nu va avea o stare neclintita. (Evagrie
Ponticul)40
ˇ De te rogi cu adevarat vei afla multa intarire si
incredintare si ingerii vor veni la tine ca si la Daniil si-ti vor
lumina intelesurile celor ce ti se intampla. (Evagrie Ponticul)40
ˇ Cunoaste ca sfintii ingeri ne indeamna la rugaciune si stau
de fata impreuna cu noi, bucurandu-se si rugandu-se pentru noi. Daca
suntem prin urmare cu nepasare si primim ganduri potrivnice, ii amaram
foarte tare, dat fiind ca ei se lupta atata pentru noi, iar noi nu avem
sa ne rugam lui Dumnezeu nici pentru noi insine, ci dispretuind slujba
noastra si, parasind pe Stapanul si Dumnezeul acestora, petrecem cu
necuratii draci. (Evagrie Ponticul)40
ˇ Psalmodierea potoleste patimile si face sa se linisteasca
neinfranarea trupului. Iar rugaciunea face mintea sa-si implineasca
propria lucrare. (Evagrie Ponticul)40
ˇ Rugaciunea este lucrarea demna de vrednicia mintii, sau
intrebuintarea cea mai buna si mai curata a ei. (Evagrie Ponticul)40
ˇ Psalmodierea este un lucru al intelepciunii variate; iar
rugaciunea este inceputul cunostintei nemateriale si simple. (Evagrie
Ponticul)40
ˇ Daca te ingrijesti de rugaciune, pregateste-te impotriva
navalirii dracilor si rabda cu barbatie biciuirile lor. Caci vor veni
asupra ta ca fiarele salbatice si tot trupul ti-l vor chinui. (Evagrie
Ponticul)40
ˇ Cel ce are grija de rugaciune curata, va patimi de la draci:
ocari, loviri, strigate si vatamari. Dar nu va cadea, nici nu-si va
parasi gandul, zicand catre Dumnezeu: ''Nu ma voi teme de rele, caci Tu
cu mine esti'' si cele asemenea. In vremea unor astfel de ispite,
foloseste-te de rugaciunea scurta si staruitoare. (Evagrie Ponticul) 40
ˇ Daca stai in rugaciune inaintea lui Dumnezeu Atotstiutorul,
Facatorul si Proniatorul tuturor, de ce I te infatisezi atat de lipsit
de judecata, incat iti uiti de frica Lui cea neintrecuta si tremuri de
niste tantari si gandaci? Sau n-ai auzit pe cel ce zice: ''De Domnul
Dumnezeul tau sa te temi'', si iarasi: ''De El se infricoseaza si
tremura toate, de fata puterii Lui'' si cele urmatoare. (Evagrie
Ponticul) 40
ˇ Sa ai in rugaciunea ta ochi neimprastiat si, lepadandu-te de
trupul si sufletul tau, traieste prin mintrie Ponticul) 40
ˇ Altui iubitor de Dumnezeu, care-si ocupa mintea cu
rugaciunea, umbland prin pustie, i s-au aratat doi ingeri, calatorind
impreuna; dar el nu i-a bagat in seama, ca sa nu se pagubeasca de ceea
ce-i mai bun. Caci isi amintea de cuvantul Apostolului, care zice:
''Nici Incepatoriile, nici Puterile nu ne vor putea desparti de
dragostea lui Hristos''. (Evagrie Ponticul)40
ˇ Rugaciune savarseste acela care totdeauna primul gand al sau
ca rod al lui Dumnezeu.40
ˇ Ca monah ce doresti sa te rogi, fugi de orice minciuna si
orice juramant. Iar de nu, in zadar iti iei o infatisare care nu ti se
potriveste. (Evagrie Ponticul)40
ˇ De vrei sa te rogi in duh, nimic sa nu iei de la trup si nu
vei avea nour care sa-ti faca umbra in vremea rugaciunii. (Evagrie
Ponticul)40
ˇ Nu cauta sa alungi de la tine saracia si stramtoarea,
materiile rugaciunii neimpovarate. (Evagrie Ponticul)40
ˇ Daca te rogi impotriva patimii, sau a dracului care te
supara, adu-ti aminte de Cel ce zice: ''Voi alunga pe vrajmasii mei
si-i voi prinde si nu ma voi intoarce pana ce nu-i voi nimeri.
Asupri-i-voi pe ei si nu vor putea sa stea; cadea-vor sub picioarele
mele'', si cele urmatoare. Iar acestea le vei spune cu usurinta, daca
te vei inarma cu smerita cugetare impotriva vrajmasilor. (Evagrie
Ponticul)40
ˇ Precum vederea neacoperita si tare a soarelui din miezul
zilei, cand lumineaza mai viu, nu foloseste ochiului bolnav, asa nu
foloseste nici intiparirea rugaciunii suprafiresti si cu adevarat
infricosate, care se face in duh, mintii patimase si necurate. (Evagrie
Ponticul)40
ˇ Atentia mintii cautand rugaciune va afla rugaciune; caci
rugaciunea ii urmeaza atentiei mai mult decat orice altceva. De aceea
trebuie sa ne sarguim spre ea. (Evagrie Ponticul) 40
ˇ Lauda rugaciunii nu sta simplu in cantitatea, ci in
calitatea ei. Aceasta o arata cei ce s-au suit la templu precum si
cuvantul: ''Iar voi, rugandu-va, nu bolborositi'' si urmatoarele.
(Evagrie Ponticul)40
ˇ Multe sunt felurile rugaciunii, care de care mai deosebit.
Totusi nici una nu este vatamatoare, decat aceea care nu mai este
rugaciune, ci lucrare diavoleasca. (Marcu Ascetul)40
ˇ Cand iti aduci aminte de Dumnezeu inmulteste rugaciunea, ca
atunci cand Il vei uita Domnul sa-si aduca aminte de tine. (Marcu
Ascetul)40
ˇ Nu exista rugaciune desavarsita fara o chemare a mintii. Iar
cugetul care striga neimprastiat va fi auzit de Domnul. (Marcu
Ascetul)40
ˇ Mintea care se roaga neimprastiat stramtoreaza si frange
inima; iar ''inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi''.
(Marcu Ascetul)40
ˇ Daca, in vreme ce te rogi, te copleseste trandavia, sau esti
suparat in diferite chipuri de pacat, adu-ti aminte de moarte si de
muncile infricosate. Dar e mai bine sa te lipesti de Dumnezeu prin
rugaciune si nadejde, decat sa te gandesti la lucruri dinafara, chiar
daca sunt de folos. (Marcu Ascetul)40
ˇ Roaga-te staruitor la orice lucru, ca unul ce nu poti face
nimic fara ajutorul lui Dumnezeu. (Marcu Ascetul)40
ˇ Rugaciunea neimprastiata e semn de iubire fata de Dumnezeu
la cel ce staruie in ea. Negrija de ea si imprastierea ei e dovada
iubirii de placeri. (Marcu Ascetul)40
ˇ Toate cate le graim sau le savarsim fara rugaciune ni se
arata pe urma sau gresite sau vatamatoare, si ne dovedesc lipsiti de
cunostinta prin lucrurile care urmeaza. (Marcu Ascetul)40
ˇ Bine este sa tinem porunca cea mai cuprinzatoare si sa nu ne
ingrijim de nimic in parte, ca astfel sa nu trebuiasca nici sa ne rugam
pentru ceva aparte, ci sa cerem numai imparatia lui Dumnezeu, dupa
cuvantul Domnului. Iar daca ne ingrijim de fiecare trebuinta, suntem
datori sa ne si rugam pentru fiecare. Caci cel ce face sau se
ingrijeste de ceva fara rugaciune nu se afla pe drumul cel bun care
duce spre sfarsitul lucrului. Aceasta e ceea ce a spus Domnul: ''Fara
mine nu puteti face nimic''. (Marcu Ascetul)40
ˇ Daca ocupi vreodata pozitia intarita a rugaciunii curate, nu
primi in acea vreme cunostinta lucrurilor, ridicata in fata ta de
vrajmasul, ca sa nu pierzi ceea ce e mai de pret. Caci mai bine este
sa-l sagetam cu sagetile rugaciunii, stand inchisi in cetatuia noastra,
decat sa stam de vorba cu el, care ne aduce daruri, uneltind sa ne
desfaca de rugaciunea impotriva lui. (Marcu Ascetul)40
ˇ Cand ii inchidem mintii toate iesirile cu pomenirea lui
Dumnezeu, ea cere o ocupatie care sa dea de lucru harniciei ei. Trebuie
sa-i dam deci pe: Doamne Iisuse, prin care isi poate ajunge deplin
scopul. ''Caci nimeni nu numeste Domn pe Iisus, fara numai in Duhul
Sfant''. Dar asa de strans si de neincetat sa priveasca la acest cuvant
in camarile sale, incat sa nu se abata nicidecum spre niscai naluciri.
Caci toti aceia care cugeta neincetat la acest nume sfant si slavit in
adancul inimii, vor putea vedea odata si lumina mintii. Pentru ca daca
e tinut strans in amintire, el arde toata pata de pe fata sufletului,
printr-o simtire puternica. ''Caci Dumnezeul nostru este foc
mistuitor'' ce arde toata rautatea. Ca urmare Domnul atrage sufletul la
iubirea puternica a slavei Sale. Caci zabovind numele acela slavit si
mult dorit prin pomenirea mintii in caldura inimii, sadeste in noi
numaidecat deprinderea de-a iubi bunatatea Lui, nemaifiind nimic care
sa ne impiedice. Acesta este margaritarul cel de mult pret, pe care-l
poate agonisi cineva vanzand toata averea sa, ca sa aiba o bucurie
negraita de aflarea lui. (Diadoh al Foticeii)40
ˇ Mintea noastra adeseori se simte ingreunata la rugaciune,
din pricina marii ingustimi si concentrari a acestei virtuti. Dar
imbratiseaza cu bucurie contemplarea si cuvantarea de Dumnezeu, data
fiind largimea si libertatea de miscare ce i-o procura vederile
dumnezeiesti. Ca sa nu-i dam asadar mintii putinta sa spuna multe, sau
chiar sa zboare peste masura, sa ne indeletnicim cel mai mult cu
rugaciunea, cu cantarea Psalmilor si cu cetirea Scripturilor, netrecand
cu vederea nici talcurile barbatilor invatati, a caror credinta se
cunoaste din cuvinte. Pentru ca, facand aceasta, nu lasam mintea sa
amestece cuvintele sale in cuvintele harului, precum nu-i ingaduim sa
fie furata e slava desarta si sa fie imprastiata de multa placere a
vorbariei, ci o pazim in vremea contemplatiei in afara de orice lucrare
a inchipuirii i facem prin aceasta ca aproape toate cugetarile ei sa
fie intovarasite de lacrimi. Caci odihnindu-se in ceasurile de
linistire (isihie) si indulcindu-se mai ales cu dulceata rugaciunii, nu
numai ca se va elibera de neajunsurile mai sus pomenite, ci va prinde
si mai multa putere spre a se da cu agerime si fara osteneala
contemplatiilor dumnezeiesti, sporind totodata cu multa smerenie in
darul deosebirii. Dar trebuie sa stim ca este si o rugaciune mai presus
de orice largime. Aceasta insa e proprie numai acelora care sunt plini
in toata simtirea si incredintarea lor de darul Duhului Sfant. (Diadoh
al Foticeii)40
ˇ Cand sufletul e plin de belsugul rodurilor sale firesti, isi
face cu glas mai mare si cantarea de psalmi si vrea sa se roage mai
mult cu vocea. Dar cand se afla sub lucrarea Duhului Sfant, canta si se
roaga intru toata destinderea si dulceata, numai cu inima. Starii de
suflet celei dintai ii urmeaza o bucurie amestecata cu inchipuiri, iar
celei din urma, lacrimi duhovnicesti si dupa aceea o multumire
iubitoare de liniste. Caci pomenirea, ramanand fierbinte din pricina
glasului domol, face inima sa izvorasca anumite cugetari inlacrimate si
blande. Atunci se pot vedea cum se seamana semintele rugaciunii cu
lacrimi in pamantul inimii, in nadejdea bucuriei secerisului ce va
urma. Totusi, cand suntem apasati de multa tristete, trebuie sa facem
cantarea rugaciunii cu un glas putin mai mare, lovind sufletul cu
sunete, in nadejdea bucuriei, pana ce nourul acela greu va fi
imprastiat de valurile melodiei. (Diadoh al Foticeii)40
ˇ Cand inima primeste cu o oarecare durere fierbinte
sagetaturile dracilor - incat ii pare celui razboit ca primeste chiar
sagetile insesi,- sufletul uraste cu amar patimile, ca unul ce se afla
la inceputul curatirii. Caci daca nu s-ar indurera mult de nerusinarea
pacatului, nu ar putea sa se bucure imbelsugat de bunatatea dreptatii.
Cel ce vrea prin urmare sa-si curateasca inima sa o incalzeasca
necontenit cu pomenirea Domnului Iisus, neavand decat acest cuget si
acest lucru, fara incetare. Caci cei ce vreau sa se lepede de
putreziciunea lor nu se cade ca uneori sa se roage, iar alteori nu, ci
pururi sa petreaca cu rugaciune in pazirea mintii, chiar daca s-ar afla
undeva afara de casa de rugaciune. Caci precum cel ce vrea sa
curateasca aurul, daca lasa sa inceteze oricat de scurta vreme focul
din cuptor, face sa se aseze iarasi zgura pe aurul curatit, asa si cel
ce uneori pomeneste pe Dumnezeu, alteori nu, pierde prin intrerupere
ceea ce se socoteste sa castige prin rugaciune. E propriu barbatului
iubitor de virtute sa tina pururi pamantul inimii in focul pomenirii
lui Dumnezeu, ca asa, curatindu-se raul putin cate putin sub dogoarea
bunei pomeniri, sufletul sa se intoarca cu desavarsire la stralucirea
sa fireasca, spre si mai multa slava. (Diadoh al Foticeii)40
Kyrill
+++
+
+
HRISTOS A INVIAT! ADEVARAT A INVIAT!
IC | XC
---+---
NI | KA
Rugaciuni Ortodoxe Romanesti:
http://www.plasticsusa.com/ortho/prayerbk.html
Kyrill
+++
+
+
HRISTOS A INVIAT! ADEVARAT A INVIAT!
IC | XC
---+---
NI | KA
http://www.rugaciuni.org/
CARTE DE RUGACIUNI
CEASLOVUL
PSALTIREA
LITURGHIERUL
ACATISTIERUL
PROHODUL DOMNULUI
VISUL MAICII DOMNULUI
Kyrill
+++
+
+
HRISTOS A INVIAT! ADEVARAT A INVIAT!
IC | XC
---+---
NI | KA
http://www.biserica.org/Publicatii/Rugaciuni/Ceaslov/Axion/index.html
Imn pentru Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu (Axionul)
+
+++
+
+
Cuvine-se cu adevarat, sa Te fericim pe Tine, Nascatoare de Dumnezeu;
cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru.
Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai marita, fara de
asemanare, decat serafimii; care fara stricaciune, pe Dumnezeu-Cuvantul
ai nascut.
Pe Tine cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, Te marim.
Doamne Iisuse Hristoase, pentru rugaciunile preasfintei Maicii Tale,
binecuvanteaza, acum si pururea si in vecii vecilor.
Amin.
IC | XC
---+---
NI | KA
Kyrill
+++
+
+
HRISTOS A INVIAT! ADEVARAT A INVIAT!
IC | XC
---+---
NI | KA
http://www.biserica.org/Publicatii/Rugaciuni/Ceaslov/Marti/index.html
RUGACIUNEA DE MARTI
Doamne Dumnezeul meu! Osandit stau inaintea Fetei Tale celei Sfinte,
si-mi marturisesc nevrednicia, neputinta si saracia mea cea mare.
Pentru aceasta ma rog Tie, o, Izvor dulce si noianul indurarii,
deschide stavilele cerului si ploua asupra mea bunatatile indurarii
Tale, pentru ca sa pot scoate lacrimi, sa pling, sa spal si sa curatesc
sufletul meu de intinaciunea pacatelor, cu cainta tare si adevarata. Si
ca sa-mi dai acest Dar, Stapine, pun mijlocitor pe inainte Mergatorul
Ioan, catre care zic: O, invatatorule al credintei si marite
Proorocule, care esti mai mare decat toti proorocii, precum Insusi Fiul
lui Dumnezeu te-a numit in Sfanta Evanghelie, tu, care ai aratat
poporului pe Stapanul Hristos, tu, care L-ai botezat in Iordan si ai
vazut cerurile deschizandu-se, tu, care ai auzit glasul Parintelui
Ceresc si ai vazut pe Duhul Sfant ca un porumbel pogorandu-se peste El.
Rogu-te, ajuta-mi cu mijlocirea ta, tu, care stai in cer inaintea
judecatorului Vesnic, si fa sa se indure de mine, ca ai multa
indrazneala iubirea Lui.
Intinde mana aceea, cu care L-ai botezat si strica cugetele mele cele
rele, si ma intareste sa-mi petrec viata pe calea cea buna a lui
Dumnezeu. O, Proorocule! Lumineaza-mi mintea cu poruncile Domnului, ca
sa le tin minte si sa le pazesc, pana la capatul vietii mele. Si sa
stai langa mine in ora mortii mele, sa ma duci pocait inaintea
Stapanului meu, Dumnezeu. Roaga-te inca si pentru toata lumea, ca
Dumnezeu sa dea ajutor crestinilor, si celor vii si celor raposati, si
sa-i odihneasca de nevoile cele multe, sa le dea toate cele de
trebuinta si sa-i invredniceasca Imparatiei Sale. Amin.
Kyrill
+++
+
+
HRISTOS A INVIAT! ADEVARAT A INVIAT!
IC | XC
---+---
NI | KA
http://www.biserica.org/Publicatii/Rugaciuni/Ceaslov/Miercuri/index.html
RUGACIUNEA DE MIERCURI
Doamne Atotputernice si Atotindurate! Imi aduc aminte ca Te-ai nascut
Om din Sfanta Fecioara in pestera si ai fost vandut cu treizeci de
arginti de ucenicul cel viclean, ca sa ne rascumperi pe noi, pacatosii,
de sub puterea diavolului. Pentru aceasta, Te rog, indura-Te de mine,
pacatosul!
Primeste, Doamne, aceasta mica a mea rugaciune, si umilita a mea
vointa, ca ma intristez pentru ca Te-am intristat, si ma amarasc pentru
ca Te-am suparat fara de numar. La Tine, Prea Bunule Mantuitor, am
toata speranta, si cred ca Tu, care din iubire de oameni ai primit sa
fii vandut pentru noi, Te vei indura si de mine acum, ca sa ma
mantuiesti de chinurile cele de veci, si sa ma invrednicesti Imparatiei
Tale.
Nu Te departa de la mine Doamne, si ajuta-mi, ca in toate sa fac voia
Ta, si sa nu Te mai rastignesc in toate zilele cu faptele mele cele
pacatoase, nici sa Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum
faceau iudeii cei necredinciosi in timpul Sfintelor Tale Patimi, ci ca
femeia cea pacatoasa sa-Ti spal picioarele, cu lacrimile ochilor mei,
pentru ca sa ma invrednicesc a auzi si eu din Gura Ta cea dulce:
Iertate sa-ti fie pacatele... Amin.
noname
"Kyrill" <ortod...@hotmail.com> wrote in message news:<1116899455.7...@g47g2000cwa.googlegroups.com>...
dijma
noname wrote:
> ??
>
welcome to nea chirila's virtual church (part of SCR agora)
Kyrill
Nimic nu face pe om asa de mult impreuna-vorbitor cu Dumnezeu ca
rugaciunea curata si nemateriala. (E rugaciunea fara ganduri si chipuri
imprumutate de la lucruri. Aceasta rugaciune nu mai are nimic care sa
se intercaleze intre minte si Dumnezeu, care sa intrerupa dialogul Ei
cu El, care sa faca mintea sa se margineasca dupa chipul lucrurilor si
sa nu mai vada prin infidelul ei infinitatea dumnezeiasca.) Pe cel ce
se roaga cu gandul, ea il stie unit fara impartasire cu Cuvantul,
atunci cand sufletul si l-a spalat cu lacrimi si l-a indulcit cu
dulceata umilintei si l-a luminat cu lumina Duhului.
(Sfantul Nichita Stithatul)
Kyrill
+++
+
+
HRISTOS A INVIAT! ADEVARAT A INVIAT!
IC | XC
---+---
NI | KA
Atentia mintii cautand rugaciune va afla rugaciune; caci rugaciunea ii
urmeaza atentiei mai mult decat orice altceva. De aceea trebuie sa ne
sarguim spre ea. (Sfantul Evagrie Ponticul - FILOCALIA)
dijma
Kyrill wrote:
> Indeosebi ma rog pentru ajutorul Tau, Prea Bunule Stapine, ca sa ma
> cunosc pe mine, sa ma caiesc de pacatele mele si sa ma indreptez cu
> marturisirea; iar in ora mortii sa fiu aflat pregatit, cuminecat si cu
> inima curata, si sa fiu aflat demn de Imparatia Ta cea vesnica. Amin.
>
Kyrill
+++
+
+
HRISTOS A INVIAT! ADEVARAT A INVIAT!
IC | XC
---+---
NI | KA
PSALMUL 50
Al lui David.
l. Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta
2. Si dupa multimea indurarilor Tale, sterge faradelegea mea.
3. Mai vartos ma spala de faradelegea mea si de pacatul meu ma
curateste.
4. Ca faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu inaintea mea este
pururea.
5. Tie unuia am gresit si rau inaintea Ta am facut, asa incat drept
esti Tu intru cuvintele Tale si biruitor cand vei judeca Tu.
6. Ca iata intru faradelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica
mea.
7. Ca iata adevarul ai iubit; cele nearatate si cele ascunse ale
intelepciunii Tale, mi-ai aratat mie.
8. Stropi-ma-vei cu isop si ma voi curati; spala-ma-vei si mai vartos
decat zapada ma voi albi.
9. Auzului meu vei da bucurie si veselie; bucura-se-vor oasele mele
cele smerite.
10. Intoarce fata Ta de la pacatele mele si toate faradelegile mele
sterge-le.
11. Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule si duh drept innoieste
intru cele dinlauntru ale mele.
12. Nu ma lepada de la fata Ta si Duhul Tau cel sfant nu-l lua de la
mine.
13. Da-mi mie bucuria mantuirii Tale si cu duh stapanitor ma intareste.
14. Invata-voi pe cei fara de lege caile Tale si cei necredinciosi la
Tine se vor intoarce.
15. Izbaveste-ma de varsarea de sange, Dumnezeule, Dumnezeul mantuirii
mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
16. Doamne, buzele mele vei deschide si gura mea va vesti lauda Ta.
17. Ca de ai fi voit jertfa, ti-as fi dat; arderile de tot nu le vei
binevoi.
18. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima infranta si smerita
Dumnezeu nu o va urgisi.
19. Fa bine, Doamne, intru buna voirea Ta, Sionului, si sa se zideasca
zidurile Ierusalimului.
20. Atunci vei binevoi jertfa dreptatii, prinosul si arderile de tot;
atunci vor pune pe altarul Tau vitei.
dijma
.
Kyrill
+++
+
+
HRISTOS A INVIAT! ADEVARAT A INVIAT!
IC | XC
---+---
NI | KA
PSALMUL 33
Al lui David.
l. Bine voi cuvanta pe Domnul in toata vremea, pururea lauda Lui in
gura mea.
2. In Domnul se va lauda sufletul meu; sa auda cei blanzi si sa se
veseleasca.
3. Slaviti pe Domnul impreuna cu mine si sa inaltam numele Lui
impreuna.
4. Cautat-am pe Domnul si m-a auzit si din toate necazurile mele m-a
izbavit.
5. Apropiati-va de El si va luminati; si fetele voastre sa nu se
rusineze.
6. Saracul acesta a strigat si Domnul l-a auzit pe el si din toate
necazurile lui l-a izbavit.
7. Strajui-va ingerul Domnului imprejurul celor ce se tem de El si-i va
izbavi pe ei.
8. Gustati si vedeti ca bun este Domnul; fericit barbatul care
nadajduieste in El.
9. Temeti-va de Domnul toti sfintii Lui, ca n-au lipsa cei ce se tem
de El.
10. Bogatii au saracit si au flamanzit, iar cei ce-L cauta pe Domnul,
nu se vor lipsi de tot binele.
11. Veniti fiilor, ascultati-ma pe mine, frica Domnului va voi invata
pe voi;
12. Cine este omul cel ce voieste viata, care iubeste sa vada zile
bune? Opreste-ti limba de la rau si buzele tale sa nu graiasca
viclesug.
13. Fereste-te de rau si fa bine, cauta pacea si o urmeaza pe ea.
14. Ochii Domnului spre cei drepti si urechile Lui spre rugaciunea lor.
15. Iar fata Domnului spre cei ce fac rele, ca sa piara de pe pamant
pomenirea lor.
16. Strigat-au dreptii si Domnul i-a auzit si din toate necazurile lor
i-a izbavit.
17. Aproape este Domnul de cei umiliti la inima si pe cei smeriti cu
duhul ii va mantui.
18. Multe sunt necazurile dreptilor si din toate acelea ii va izbavi pe
ei Domnul.
19. Domnul pazeste toate oasele lor, nici unul din ele nu se va zdrobi.
20. Moartea pacatosilor este cumplita si cei ce urasc pe cel drept vor
gresi.
21. Mantui-va Domnul sufletele robilor Sai si nu vor gresi toti cei ce
nadajduiesc in El.
dijma
dijma wrote:
> .