Mota si Marin, pentru cine vrea a intelege

[Fane din Dudesti]

Moţa în şanţ plin de sânge,
Şopteşte murind rugăciunea:
„– Moartea la pieptu-i ne strânge
Să crească mai mândră Legiunea.
Să faci, Căpitane, o ţară
Ca soarele sfânt de pe cer“!

Dar jertfele sfinte ard pururi în noi.
Jertfele ne-au mântuit,
Şi cresc din morminte martirii eroi,
Neamul se-nalţă sfinţit.

Legiunea-ntreagă,
Jurând se leagă,
Ca să urmeze jertfa lor.
Din legăminte
Şi din morminte
Va creşte-un neam biruitor.

Scumpii eroi ne veghează
Şi duc spre lumină Legiunea.
Toţi vrem o moarte vitează,
Ca ei ne şoptim rugăciunea:
„Să faci, Căpitane, o ţară
Ca soarele sfânt de pe cer“!

Azi sfintele oase le-am pus temelii
Vajnice neamului dac,
Şi ele înfruntă de-acum veşnicii,
Stânci tencuite cu veac...

Dar de-or să vie
Vremi de urgie
Pentru destinul legionar,
Din oseminte
Şi din morminte
Cei doi eroi vor creşte iar!

Moţa, Arhanghel şi munte,
Marin ca o flacără mare.
Cu Căpitanul în frunte
Ne-or duce în viscol de soare:
„Să faci, Căpitane, o ţară
Ca soarele sfânt de pe cer“!