Holocaustul "uitat"
RRadescu
Chisinau.
In ultimul deceniu istoriografia moldoveneasca a celui de-al doilea razboi
mondial s-a completat substantial cu publicatii, care insa, in opinia
noastra, nu intotdeauna sunt si calitative. Intai de toate aceasta se refera
la activitatea administratiei romanesti pe teritoriul Moldovei, activitate
apreciata de catre multi istorici din republica noastra exceptional
pozitiv1. Invazia nazista in URSS este calificata in felul urmator: "Armata
romana, alaturi de cea germana, a anticipat... atacul bolsevic asupra
Romaniei si Germaniei"2, iar "razboiul germano-sovietic a pus capat"
politicii "demente a unui stat-criminal fata de populatia pasnica a unei
provincii rapite"3. Pe Ion Antonescu "unii autori incearca sa-l prezinte
erou si martir al neamului4. Despre crimele hitleristilor si satelitilor lor
romani pe paginile lucrarilor nominalizate - nici un cuvant. Nici un cuvant
de acuzare nu intalnim nici la adresa aliantei criminale a dictatorilor
fascisti Hitler si Antonescu. Vom intalni insa o acceptare tacita a
lozincilor: "Traiasca Aliatii Nostri si Marele Conducator al Germaniei Adolf
Hitler!"5, "Traiasca armata romana si germana!", "Traiasca Regele Mihai si
Cancelarul Hitler!", "Jos jidanii si comunistii!"6. Partizanii, care luptau
cu fascismul (si-i aparau pe "jidani") sunt calificati drept teroristi8, iar
"regimul lui Ion Antonescu a fost o dictatura moderna, toleranta fata de
opozitia democratica"9. Sau, in ce consta sensul cuvintelor lui I.
Antonescu, pronuntate in timpul procesului judiciar asupra lui si aduse in
calitate de argument in favoarea tezei despre caracterul "tolerant" si
"moral" al guvernarii acestuia: "Daca evreii din Tara Romaneasca mai
traiesc, traiesc numai datorita Maresalului Antonescu!"10.
In opinia noastra, o astfel de tratare este tendentioasa. Mai mult decat
atat, perioada de trei ani de guvernare in Basarabia si Transnistria a
regimului romanesc de ocupatie este departe de a fi cea mai fericita in
istoria poporului moldovenesc. In articol este intreprinsa o incercare de a
descrie unele aspecte ale politicii administratiei romanesti din cele doua
provincii in anii 1941-1944 si, in mod special, vizavi de concetatenii
nostri de nationalitate evreiasca (cu toate ca suntem obligati sa subliniem
ca au fost supusi violentei si asasinarilor nu numai evreii).
Pentru o mai buna intelegere a problemei vom aminti ca in plan administrativ
Moldova si unele regiuni ocupate ale Ucrainei, aflate sub control romanesc,
au fost divizate in trei provincii: Basarabia, Bucovina si Transnistria.
Astfel, Republica Moldoveneasca a fost scindata in doua parti izolate
artificial una de alta de un hotar pazit de granicerii romani11. Spre
deosebire de Basarabia si Bucovina de Nord, Transnistria formal nu intra in
componenta statului roman. Insa in mersul razboiului contra URSS anexarea ei
a devenit unul din principalele scopuri ale politicii clicii fasciste a lui
I. Antonescu. "Nu este un secret, - a mentionat dictatorul la sedinta
guvernului din 26 februarie 1942, - ca eu nu sunt dispus sa mai dau din mana
ce am luat. Transnistria va deveni o provincie romaneasca, o vom face
romaneasca si vom scoate de acolo pe toti strainii... Noi trebuie sa
deschidem spatiu pentru romani, pentru ca romanii nu se pot hrani"12.
Chiar de la inceput activitatea autoritatilor de ocupatie si a
colaborationistilor era indreptata spre inabusirea rezistentei populatiei
regiunilor acaparate prin violenta si teroare. Exterminarea cetatenilor
pasnici ai Moldovei fara deosebire de apartenenta lor nationala se realiza
in cadrul politicii de "romanizare si colonizare". Cum se mentiona intr-un
raport oficial al Cabinetului militaro-civil pentru administrarea
Basarabiei, Bucovinei si Transnistriei, "drept sarcina cardinala a politicii
guvernului constituie romanizarea provinciilor recucerite"13. I. Antonescu,
la deja mentionata sedinta de guvern de la 26 februarie 1942, spunea:
"Interesul tarii si al meu este ca toti cei care vor sa plece, sa-i las sa
se duca, pentru ca vreau sa reconstitui masa curata a neamului romanesc si
sa scot cu pieptenele des pe toti strainii din Tara Romaneasca"14.
Violenta si batjocura, schingiuirile si asasinarile cetatenilor pasnici au
fost atroce. Neobisnuit de monstruos era comportamentul ocupantilor cu
evreii. Venind pe 17 iulie 1941 la Balti I. Antonescu a dat dispozitie ca
cea mai neinsemnata rezistenta din partea populatiei sa fie pedepsita cu
moartea, numele celor impuscati sa fie dat publicitatii, populatia
Basarabiei sa fie supusa unui control, iar cei suspecti si cei care critica
autoritatile romane sa fie exterminati15. In aceiasi zi el a ordonat sa-i
"adune" pe toti evreii in lagare si sa-i duca pe malul stang al Nistrului
pentru a-i folosi la munci fara plata16. In iulie 1941 numai la Balti au
fost ucisi 1788 de oameni, iar circa 10-12 mii deportati in Transnistria
unde au si murit17. Inca la 8 iulie 1941 la sedinta guvernului roman
dictatorul fascist a declarat ca el pledeaza pentru "migrarea fortata a
tuturor evreilor din Basarabia si Bucovina..." Conform opiniei lui, aceasta
era unica cale spre solutionarea problemei evreiesti. "Eu sunt de asemenea
pentru migrarea populatiei ucrainene... Nu ma intereseaza daca vom intra in
istorie drept barbari... Daca e nevoie, impuscati din mitraliera"18.
Pogromurile au inceput la Chisinau la 19 iulie. In aceeasi zi in curtea
institutului agricol au fost impuscati circa 400 de oameni, majoritatea
evrei de nationalitate19. Sa ne amintim: "Daca evreii din Tara Romaneasca
mai traiesc, traiesc numai datorita Maresalului Antonescu!"20 Culmea
cinismului si a fariseismului! Consideram ca comentariile sunt de prisos...
Uimitor e altceva - cum de unii istorici, ce pretind sa fie considerati
democrati si umanisti, activ si chiar galagios pledand pentru integrarea
Moldovei in structurile europene, "n-au observat" bestialitatile
administratiei romano-fasciste pe teritoriul republicii noastre in anii
1941-1944. Insa nu dorim sa fim intelesi gresit si am vrea sa subliniem in
mod special - nu avem nimic contra daca cineva il simpatizeaza pe Ion
Antonescu si Ko. Oricare cetatean liber are dreptul la o opinie libera, insa
daca acest cetatean pretinde a fi savant, parerea lui trebuie sa fie
argumentata. In legatura cu aceasta vom invedera ca cu nostalgie dupa
Antonescu in Europa nu suntem asteptati.
La sfarsitul lui iulie, convocand guvernatorii la Bender (Tighina)
"conducatorul" a precizat cum trebuie realizata operatiunea de transportare
a oamenilor spre Bug21. In conformitate cu dispozitiile "fuhrer"-ului roman,
guvernatorul Basarabiei Voiculescu a emis ordinul ?61 despre crearea de
lagare si ghetouri in orasele basarabene predestinate populatiei
evreiesti22. In total, conform datelor autoritatilor romanesti, in ele au
fost concentrati circa 80 mii de oameni23. Acestea erau preponderent femei,
copii si batrani. Cele mai mari ghetouri se aflau la Vertujeni - 23 mii de
detinuti, la Secureni - 21 mii, la Edinet - 13 mii de oameni24. In aceste
lagare oamenii erau supusi unor lipsuri si batjocuri nemaipomenite, fiind
chinuiti cu foametea, ucisi cu sutele si miile. La 23 iulie a fost creat
ghetoul din Chisinau, in care au fost inchisi aproape 12 mii de oameni.
Comandantul militar al orasului colonelul Tudose s-a adresat catre cei
adunati: "Jidanilor, o sa va pastram viata, dar cu conditia ca veti lucra
unde va fi nevoie... din ziua de azi - sunteti robi ai Romaniei Mari... Cine
se va eschiva de la munca va fi impuscat"25.
La 1 august 1941 din ghetoul din Chisinau au fost alesi "pentru lucru" 450
de oameni, inclusiv 200 de femei. 411 din ei au fost impuscati langa
Visterniceni26. Au mai trecut 6 zile si la statia Ghidighici au mai fost
ucisi 525 de evrei27. Pentru informatie vom mentiona ca pana la razboi in
Chisinau traiau 70 de mii de evrei. In timpul pogromurilor din primele zile
ale ocupatiei, in ghetou si pe parcursul deportarii in Transnistria din
acestea au murit 53 de mii28.
In directiva vice-premierului M. Antonescu pe numele guvernatorului
Basarabiei generalului Voiculescu se mentiona ca sarcina lui imediata consta
in "curatarea locului de comunisti, inlaturarea de pretutindeni a
bolsevicilor, elementelor care nu inspira incredere si de evrei..."
Deportarea evreilor din Basarabia, Bucovina si unele raioane ale Ucrainei a
fost realizata in toamna lui 1941. Malul stang al Nistrului a fost acoperit
de o retea deasa de ghetouri si lagare de concentrare29, in care au fost
deportati din regiunile mentionate de la 123 mii pana la 150 mii de evrei
impreuna cu zeci de mii de alti evrei si tigani din Transnistria30.
"Regiunea a fost totusi martora celor mai mari atrocitati ale lui Antonescu
si ale aliatilor sai germani31. Conform altor date, pe malul stang al
Nistrului au fost "evacuati" 118,5 mii de evrei32. Astfel, la 15 ianuarie
1942 inspectorul de jandarmi ai Transnistriei informa ca in spatiul dintre
Nistru si Bug au fost exilati din Basarabia circa 119 mii de evrei33.
Conform calculelor doctorului habilitat in stiinte istorice I. Levit, care
actualmente locuieste in New York, in aceasta regiune erau 189 de lagare34,
iar numarul detinutilor lor era atat de mare ca paza lor numai cu ajutorul
jandarmilor nu era posibila si in mai 1942 guvernatorul Transnistriei
Alexianu s-a adresat Bucurestilor cu cererea de ai acorda pentru aceste
scopuri unitati armate35.
In legatura cu "evacuarea" evreilor in Transnistria a fost emis un ordin
special in care se mentiona ca deportatii spre Nistru trebuie indreptati in
coloane nu mai numeroase de 1600 oameni36, insa la rau trebuie sa ajunga cat
mai putini. In legatura cu aceasta "pe parcursul traseului din timp
trebuiesc pregatite gropi mari pentru 100 de oameni si toti cei ramasi de
coloana sa fie impuscati". Numai locotenentii Rosca si Popovici au impuscat
pe drum a cate 500-600 de oameni fiecare37. Dupa emiterea ordinului
ocupantilor de a-si parasi casele, in iulie-august evreii se miscau
posomorati spre Nistru escortati de jandarmii romani. Cei ramasi in urma
erau impuscati. Acesti oameni mureau cu miile initial in lagarele de
reexpediere - langa Malaciuni (6000 de oameni), langa Cremenciug (2 mii), la
Vertujeni (20 mii de oameni) etc., apoi in lagarele si ghetourile
Transnistriei38. Din 185 mii de evrei aflati in Transnistria de la inceputul
ocupatiei si-au vazut eliberatorii doar 15-20 de mii39.
La 18 noiembrie 1941 guvernatorul Basarabiei a raportat ca in teritoriul
subordonat lui "problema evreiasca a fost solutionata". Avea perfecta
"dreptate", deoarece, conform informatiei lui, "se mai gasesc numai 118
evrei in ghetoul Chisinau... In curand, vor fi trecuti peste Nistru si
acestia"40. Iar in ansamblu in tinut in mai 1942 au ramas doar 227 de
evrei!!41 Planuri analogice erau urzite de catre "conducator" si contra
cetatenilor Moldovei de alta origine etnica. Astfel la sedinta guvernului
din 26 februarie 1942 Antonescu a declarat ca mai sunt si "ceilalti
minoritari, de care vrem sa scapam: ucraineni, polonezi, bulgari, gagauzi,
toate liftele acestea care sau asezat in Nordul si Sudul Basarabiei"42. Din
unele "lucrari stiintifice" de ultima ora insa putem afla ca in calitate de
raspuns la exemplele enumerate a politicii fascistilor in tinutul nostru
"atitudinea grupurilor etnice a fost in ansamblu favorabila armatei si
administratiei romane"43. Probabil, in semn de "bucurie" pentru "ca au
scapat de jugul bolsevic"44.
Vom mai aduce unele exemple cum "eliberatorii"... "eliberau". Actualmente,
incepand cu perioada Tribunalului de la Nurnberg, pentru astfel de "fapte
nobile", numite "epurari etnice" se judeca ca pentru crime de razboi si
impotriva umanitatii. Insa in Republica Moldova sunt istorici care se
considera democrati si partasi ai integrarii europene, insa care nu vad
nimic condamnabil in faptele nazistilor. Ei doar "au luptat cu bolsevismul".
Prim exemplu de acest fel parvine din opera stiintifica a
istoricului-umanist deja pomenit. Deja imediat dupa "eliberare" generalul
Gh. Voiculescu scria "fuhrer"-ului sau: "...constatand ca intre functionari,
in special in primariile orasenesti, se gasesc foarte multi de origine
straina, am dispus sa fie licentiati din serviciu, oprindu-se numai la cei
de origine etnica romana". Maresalul Ion Antonescu a incuviintat aceasta
initiativa notand: "Foarte bine"45.
In septembrie 1941 numai in Dubasari, dupa diferite surse, de catre
detasamentul german de represalii sub comanda lui Koller au fost impuscati
de la 6 pana la 18 mii de evrei46. Tradatorul Demenciuc, care in anii de
ocupatie era burgomistrul Dubasarilor, dupa razboi marturisea in fata
judecatii: "La 12 septembrie 1941 dimineata 2500 de oameni au fost escortati
in curtea fabricii de tutun. Barbatii au fost separati de femei si copii,
dupa ce ei cate 30 de oameni erau indreptati spre gropi, unde se dezbracau,
se asezau in genunchi si erau impuscati drept in fata. Terminand executia
barbatilor, detasamentul de represalii a purces la impuscarea femeilor si
copiilor. Copiii se situau langa mamele lor langa morminte. Copii de piept
trebuiau tinuti de mamele lor cu mainile intinse in profil pentru ca copilul
sa fie atarnat si calaii isi organizau "distractie", impuscand concomitent
si mama, si copilul"47.
Au mai ramas martori ai tragediei de la Dubasari. De exemplu Ignatiev Piotr
Prohorovici care pe atunci avea 13 ani isi aminteste: "Aproape toata luna
septembrie evreii in partide de 10-20 de oameni, pe barbatii - separat, pe
femei si copii - separat, dezbracandu-i... ii manau la locul executiei -
langa gropile sapate din timp... Insa, inainte de a fi impuscati,
condamnatii la moarte treceau asa numita "prelucrare de aur" - li se luau
inelele, cerceii, lantisoarele, iar dintii de aur ii rupeau cu clestele de
pe maxilar, dupa ce ii puneau langa gropi in genunchi si calaii, stand pe
parapetul gropii, dupa comanda sefului, impuscau in evrei... in aceste
gropi-morminte dupa executie pamantul se ridica si se lasa in jos... Aceasta
era o marturie ca acolo mai erau oameni vii..."48
In Rezina un detasament de represalii cu ajutorul complicilor locali au
manat intr-un grajd vre-o 600 de oameni, 350 i-au impuscat, iar restul i-au
ars intr-un cuptor pentru var49. In apropierea s. Chetrosu din r-nul Drochia
in 1941, cum isi amintesc satenii, "romanii i-au ucis pe evrei si pe unii
i-au ingropat de vii, iar pamantul se misca"50. La Chisinau din primele zile
a ocupatiei oamenii erau ucisi in strazi, femeile violate, copii injunghiati
cu baionetele. Sute de cadavre erau aruncate spre sfasiere canilor51. La
Iasi au fost ucisi intre 12 si 20 de mii de evrei52. Locuitorul Drochiei
Petru Tabulski povestea cum seful de post D. Lepodus impreuna cu acolitii
sai, impuscand 11 evrei, au legat cu sarma inca 39 de oameni cate 5-10
persoane si i-au aruncat de pe un mal de 7 metri in iaz - au economisit
glontii53. Astfel de istorii, ca-ti ingheata sangele in vine, sunt sute si
este imposibil de mai continuat aceasta povestire.
Majoritatea moldovenilor ii compatimeau pe concetatenii lor evrei. Cateva
exemple de ajutor si salvare a evreilor sunt reproduse in cartea istoricului
I. Pilat: "Locuitorii satului Climouti r-nul Ataci le-au ajutat evreilor cu
haine si alimente. Insa calaii ii amenintau cu moartea, batandu-i cu biciul.
Locuitoarea satului Bocsani (r-nul Criuleni) Bounegru Maria Ivanovna
povesteste ca dupa o executie in masa a evreilor, intamplator a ramas in
viata o fetita de vre-o 10 ani, blonda, cu ochi mari. Cand Danca a murit,
fetita a fost infiata de familia Samoila. Dupa ea ingrijeau ca dupa fiica
proprie.
E. Kopalov povesteste despre o fetita evreica din Dubasari care s-a salvat.
Au adapostit-o la sine membrii familiei Zalevski. Tot satul aducea hrana
"copilasului" evreiesc. Si fetita a fost salvata. In satul Grinauti Simion
Badarau l-a ascuns pe Iasa Rafalovici. In acest sat au fost impuscati 19
oameni... Ca prin minune s-a salvat o fetita, Dahis. Riscandu-si viata a
adapostit-o tanti Elena... Ea a crescut fata, a maritat-o, iar copii ei cu
drept cuvant ii socotea nepoti drepti.
Stiind ce-l asteapta, moldoveanul Ion Carmen benevol a mers in ghetoul din
Chisinau impreuna cu sotia - evreica Fenea, pe care n-a lasat-o. Impreuna ei
si au fost ucisi"54.
Totusi cati cetateni de origine evreiasca in anii ocupatiei fasciste a
republicii noastre au exterminat "eliberatorii romani si germani"55? Pe de
alta parte deja numai intrebarea data trezeste anumite mustrari de
constiinta - criminalul in principiu ramane criminal, indiferent de numarul
celor omorati de el. Viata fiecarui om este intangibila si nimanui nu i se
permite sa atenteze la ea. Conform recensamantului de la 29 decembrie 1930
in Basarabia traiau 207 mii de evrei, in Bucovina - 108 mii. Pe parcursul
unui an de Putere sovietica numarul evreilor de pe aceste teritorii a
crescut din contul celor ce s-au repatriat din Regatul vechi56. Numarul
celor mobilizati in Armata Rosie si al celor evacuati in spatele frontului
sovietic era nu mai mare de 40 de mii. Conform datelor lui I. Fingurt "in
doua luni (iulie-august 1941) de stapanire germano-romana a acestor
teritorii au fost exterminati sau au murit mai mult de 150 mii de evrei
basarabeni si bucovineni"57. In total, conform unor estimari foarte exacte
ale lui I. Levit, in Transnistria, Basarabia si Bucovina au fost exterminati
de catre nazisti (fara a avea o careva importanta apartenenta nationala a
calailor - nemti au fost, sau romani) aproximativ 330-350 mii de evrei58. Cu
el sunt de acord si alti cercetatori: "In 1940 numarul evreilor basarabeni a
atins 400 de mii, iar dupa razboi... au ramas 65 mii"59. Conform altor date
aceasta cifra (sa ne ierte cei fara vina sugrumati pentru o asa
"statistica") constituie 300 mii de oameni60. Bazandu-se pe cercetarile
doctorului Kotik si ale lui L. Kuperstein, cunoscutul specialist in aceasta
problema D. Doron mentioneaza ca in Basarabia au fost nimicite circa 80-90%
din toata populatia evreiasca a regiunii61.
Si ultimul moment care, in opinia noastra, trebuie examinat in articolul dat
este teza daca avea guvernul Antonescu posibilitate sa ia de sine statator
decizia de a participa la razboi si ce l-a determinat sa ia parte la
"solutionarea problemei evreiesti"? Ca sa nu abordam subiectul tendentios,
in calitate de argument vom aduce comentariul unui apologet din zilele
noastre al dictatorului fascist, colonelului Magherescu. Acesta recunoaste
ca initial Hitler i-a rezervat Romaniei un rol de piata de desfacere a
armamentului german si producator de materie prima pentru necesitatile
industriei de razboi germane. Insa Antonescu "respinge hotarat acest rol
pasiv", declarand: "Doresc sa iau parte la razboi din prima ei clipa...
Romania niciodata nu-i va ierta generalului Antonescu daca el va ordona
armatei romane comanda pe loc repaus atunci cand fortele germane se vor
porni contra rusilor"62.
In acest context, cel mai serios argument in favoarea tezei despre intrarea
benevola a regimului "conducatorului" in razboi de partea lui Hitler il
constituie renumitul sau ordin "Treceti Prutul!"63. In cadrul procesului
judiciar asupra lui Ion Antonescu, acesta si-a proclamat asa numitul
"Testament politic". In el se spune: "Am inceput razboiul cu Uniunea
Sovietica. Aceasta mi-a cerut-o onoarea poporului roman si imperativul
timpului"64. In afara de aceasta este bine cunoscut ca Antonescu pana la
urma i-a ramas fidel lui Hitler si s-a tinut de el65. In timpul procesului
judiciar inculpatul I. Antonescu a fost intrebat daca i s-a propus sa faca
armistitiu. Maresalul nazist a raspuns ca astfel de propuneri au avut loc,
insa el le-a respins spunand: "Nu pot sa fac armistitiu. Eu sunt soldat. Nu
pot sa intorc armele impotriva celor langa care am luptat"66.
"Colaborarea stransa a romanilor si nemtilor si de asemenea "initiativa
proprie" a romanilor in acest domeniu au fost dovedite la procesul lui
Antonescu si complicilor sai, care a avut loc dupa razboi la Bucuresti"67.
Justetea acestor concluzii a fost confirmata si de marturiile fostului
"conducator": "Hitler mi-a comunicat despre decizia sa de a ataca Uniunea
Sovietica... [si] mi-a propus sa-i ofer teritoriul Romaniei pentru
concentrarea trupelor germane si, totodata, mi-a propus sa iau parte
nemijlocit la invazia impotriva Uniunii Sovietice... Asa cum propunerea lui
Hitler... coincidea cu intentiile mele... eu mi-am declarat acordul...
Ministrii erau totalmente de acord cu decizia mea si a lui Hitler de a ataca
Uniunea Sovietica... Ei, fiind de o opinie cu mine, erau adeptii aliantei cu
Hitler si ma ajutau sa consolidez legaturile noastre cu Germania"68.
Iata cum apreciaza dictatura "conducatorului" publicistul Leonid Cemortan:
"Regimul lui Antonescu este inrudit cu politica si practica fascismului: o
dictatura personala absoluta, un nationalism extrem, foarte aproape de
rasism si care ca element al politicii de stat s-a manifestat sub forma
antisemitismului, alaturarea oficiala la Axa si solidarizarea cu formele ei
de lupta impotriva comunismului - toate acestea au generat crime ce sunt
calificate drept genocid"69.
La 15 decembrie 1990 rabinul suprem al Romaniei Mozes Rozen mentiona:
"Masacrul de la Iasi, exterminarea in masa a evreilor in Basarabia si in
Ucraina, deportarea lor din Bucovina si Dorohoi - iata crimele regimului,
conducator suprem al caruia era Antonescu. Este clar ca reabilitarea acestui
calau... ar insemna o jignire monstruoasa a sute de mii de martiri..."70 Iar
rabinul Y. Ficher mentiona ca desi principala vina pentru Catastrofa ii
revine Germaniei hitleriste, regimul lui Antonescu a devenit "complice al
celei mai respingatoare crime din istorie"71.
In opinia noastra, cel mai serios in acest sens argument este pozitia lui
Ion Iliescu. Si nu de aceea ca el este presedintele tarii sora si prietena,
ci fiindca este un politician onest si temerar, adevarat democrat si partas
al valorilor europene, patriot al tarii sale si om care-si slujeste poporul
propriu. Iata cuvintele lui: "Nu putem uita ca Antonescu a venit la putere
cu sprijinul legionarilor, a fost aliatul lui Hitler, a atras tara in
razboi, care i-a costat 600 de mii de vieti omenesti. Sunt fara temei si
incercarile de al prezenta eliberator al Bucovinei si Basarabiei72.
Mai exista si o parere precum ca politica lui Antonescu in "problema
evreiasca" i-a fost impusa de Hitler. Sa ne mai amintim o data: "Daca evreii
din Tara Romaneasca mai traiesc, traiesc numai datorita Maresalului
Antonescu!"73. In acest sens istoricul I. Levit scrie: "Incontestabil, o
anumita presiune a existat... Insa, dupa cum stim, Germania efectua presiuni
si asupra altor aliati ai sai, ...cu toate acestea in aceste tari evreii
n-au fost supusi genocidului. Chiar si Mussolini a respins cererea
fuhrer-ului german de a trimite evreii italieni la moarte. Daca e sa urmarim
evolutia politicii lui Antonescu in problema evreiasca putem observa in ea
diferite abordari, insa ele deloc nu erau dictate de pozitia Berlinului, ci
de interesele proprii. In opinia mea, nu face de exagerat factorul german74.
Este greu sa nu cazi de accord cu o opinie atat de calificata, cu atat mai
mult ca ea se confirma de multe documente75. Astfel Goebbels, unul din
initiatorii Holocaust-ului, deja la 23 iunie 1941 scria in jurnalul sau
intim: "In Moldova evreii impusca in soldatii germani. Insa Antonescu
efectueaza epurari. El in genere are un comportament excelent in acest
razboi". In august Goebbels fixeaza: "Fuhrer-ul a spus: Cat priveste
problema evreiasca, apoi un asa om ca Antonescu are un comportament mult mai
hotarat decat era al nostru pana acum"76.
Recunoscand faptul exterminarii populatiei evreiesti, unii
istorici-apologeti ai "marelui conducator", in calitate de indreptatire
repeta versiunea oficiala a guvernului fascist al Romaniei din acea perioada
si justifica crimele prin "injuriile" aduse, chipurile, de evrei trupelor
romane in retragere in 1940. In realitate, au fost si incidente. Insa nici
chiar Antonescu n-a fost in stare sa aduca nici un exemplu concret de
asasinare a militarilor, functionarilor sau (cum incerca sa ne convinga
"Flux"-ul in unul din numerele sale din anul trecut, straduindu-se sa-i
indreptateasca pe fascistii romani) preotilor romani de catre evreii
basarabeni sau bucovineni. Si chiar daca am accepta versiunea
"national-patriotilor", pentru o asa vina pot fi ucisi oare sute de mii de
oameni, in majoritate femei, copii si batrani? Dar iata marturia (importanta
pentru ultra-patriotii nostri) ambasadorului francez din 1940 in Romania
Jaques Truelles: "S-a considerat ca acuzatiile formulate de maresalul
Antonescu la adresa evreilor nu erau deloc intemeiate; daca s-au stabilit
numeroase incidente cu ocazia evacuarii Basarabiei si Bucovinei in 1940 este
stabilit ca evreii nu sunt singurii care au participat la ele..."77
Intre timp la inceputul lui iulie 1940 trupele romane ce se retrageau dupa
Prut au impuscat zeci de evrei deja din "regatul vechi", inclusiv copii78.
Dar acesti oameni nu aveau nici o implicatie in evenimentele din Basarabia
si Bucovina de Nord. Bestialitati analogice s-au repetat si in Bucuresti in
zilele de 21-23 ianuarie 1941, cand doar in Bucuresti au fost omorati 120 de
evrei79. La 5 aprilie 1941 la sedinta cabinetului de ministri I. Antonescu a
declarat: "Dau drumul multimii sa-i masacreze. Eu ma retrag in cetatea mea,
si dupa ce ii masacreaza, pun iarasi ordine"80. In comparatie cu "temerarul
conducator", chiar si guvernatorul Basarabiei care a cazut intr-o
"somnolenta administrativa si a admis pogromul din Cisinau din 190381 pare a
fi un mielut bland.
Atat timp cat Wehrmacht-ul obtinea victorii, "conducatorul" personal
verifica executarea ordinelor lui vizavi de exterminarea evreilor. De
exemplu, la sedinta guvernului din 13 noiembrie 1941 cu participarea
guvernatorilor Basarabiei, Bucovinei si Transnistriei, adresandu-se lui
Alexianu, el a mentionat: "Am spus sa-i impuscati cate 200 evrei pentru
fiecare soldat roman mort si 100 evrei pentru fiecare ranit, s-a facut asa?"
Gh. Alexianu: "Au fost impuscati si spanzurati pe strazile Odesei".
Antonescu: "Sa faceti asa pentru ca eu raspund in fata tarii si a istoriei,
sa vina evreii din America sa ma traga la raspundere"82. La 16 decembrie
1941 Antonescu ceruse de la Alexianu sa curete Odesa de evrei: "Baga-i in
catacombe, baga-i in Marea Neagra. Nu vreau sa stiu nimic. Poate sa moara...
toti"83.
Insa timpurile se schimbau, fortuna s-a intors cu spatele spre
"invingatorii" de ieri si dupa Stalingrad se incepe cautarea febrila a
variantelor intelegerii cu occidentalii, inclusiv are loc o "liberalizare" a
politicii fata de evrei. Iata cum apreciaza acest "umanism" Mozes Rozen:
"Exterminarea in masa a evreilor romani a continuat pana la Stalingrad. Cand
insa au aparut simptoamele faptului ca Hitler pierde razboiul si se apropie
ora razbunarii, criminalilor le-a aparut necesitatea de a avea alibi si
executiile in masa au incetat... Antonescu a putut sa ne ucida pe toti, insa
s-a oprit la jumatate de cale"84.
In asa fel, nazistii romano-germani in anii ocupatiei Moldovei (1941-1944)
au savarsit crime odioase. De aceea, in lumina faptelor enumerate, adresarea
unor politicieni de orientare nationalista la inceputul anilor '90 de a
instala la Chisinau monumentul lui Antonescu si a numi una din strazile
centrale ale orasului in cinstea lui este un sacrilegiu. Consideram, ca in
contextul celor expuse, exista o necesitate stringenta de a realiza o
"denazificare a creierilor" unei anumite parti a "intelectualilor"
republicii noastre, care, exprimandu-ne cu cuvintele lui V. Voronin, "este
bolnava de nationalism". In Germania s-au pocait pentru crimele
hitleristilor, in Rusia au recunoscut drept criminale actiunile regimului
stalinist, iar in Moldova si astazi mai sunt inca multi "ganditori" care,
considerandu-se democrati si umanisti si tinzand sa domine spiritual, tind
sa-i insufle opiniei publice si in primul rand tineretului ideea despre
"martirul neamului" si "eroul national" Ion Antonescu, care a fost in
realitate un canibal si calau fascist.
Si, ce uimeste cel mai mult, este faptul ca multi dintre acesti admiratori
ai capeteniei nazistilor romani "colaboreaza" cu fondul Soros, primind de la
el sustinere financiara pentru "lucrul stiintific" in domeniul activitatii
de glorificare "pe toate azimutele" a figurii "marelui conducator" si "celui
mai bun roman al sec. al XX-lea", personal responsabil de exterminarea a
sute de mii de conationali ai lui G. Soros.
din Texas cu drag
da da injumatatzirea populatii "moldoveneshti", da deportarili masive da peste
un milion, in siberia si kazahstan dice sulla lu maimonide nu scrie, ca de, ie
moldovan dala chishineu.
sau dragii lui sovietici nu facura crime si deportari?! da da suferintzili
romanilor tinp da o suta da ani dice luleaoa lu tactu mare nu zice? aaaaaaa?!
sa'l pupatzi in cur amandoi pa antonescu. va dau voie sa'l dazgropatzi si sa'l
pupatzi in cur.
te iubesq, vita, te iubesq creshtineshte !
si apropou, spunei lu serghei nazarevici asta sa'l citeasca pa goma, un
bassarabean mai autentiq ca iel. sa sa dokumenteze daspre crimili lu roza
roshcata si-a bandelor da jidani d'a omorat pentru steagu roshu. auzi cheste
mishto, ca ovreii din regat a dat navala in rss moldoveneasca ieliberata da
sovietici. :0))
ieshti cu comuishtii, tzi'ai dat arama pi fatza.
antonescu n'avea dreptu sa atace uniunea sovietica. LOL !
n'avea aprobare dala onu, aaaaa?!
>Jaques Truelles: "S-a considerat ca acuzatiile formulate de maresalul
>Antonescu la adresa evreilor nu erau deloc intemeiate; daca s-au stabilit
>numeroase incidente cu ocazia evacuarii Basarabiei si Bucovinei in 1940 este
>stabilit ca evreii nu sunt singurii care au participat la ele..."77
asta ie d'a dreptu da ras. nu ierea singuri, ierea cu rushii si comissarii.
deci nu ie vinovatzi ! LOL !!!!!
pai nici romanii nu ierea singuri, aaaa, ca nemtzii ierea mai tari si mai
multzi !:0)
>Sergiu Nazaria, Academia de Relatii Internationale si Studii Diplomatice,
>Chisinau.
>In ultimul deceniu istoriografia moldoveneasca
moldoveneasca, aaaaaa?!
moldovenii nu ie romani?
si mai datzi ca palestinezii nu ie palestinezi, ca ie arapi, ca la ocupatzie
avetzi dreptu da doo mii da ani, bibliq.:0))
si la bassarbiea si trasnistriea aveatzi dreptu, pamantu promis, aaaaa?!
va iubesq, baaaaa!
si apropou, "nu va mai jucatzi cu curu pa langa mioritca sculata !" (citat din
intzelptu fredolici:))
MUIE SI IUBIRE !
Ester
>da deportarili masive da peste
>un milion, in siberia si kazahstan dice sulla lu maimonide nu scrie,
Articolul este despre holocaust. Romanii nu au fost supusi la holocaust, sa
puneti flori la mormintul lui Stalin. Romanii au plecat intotdeauna sa
munceasca in strainatate. In America, Rusia, Germania. Atunci la fel ca acum la
capsune in Spania. Astia sau dus la munca lemnului in Siberia, faceau plute pe
Enisei.
din Texas cu drag
>>da deportarili masive da peste
>>un milion, in siberia si kazahstan dice sulla lu maimonide nu scrie,
>Articolul este despre holocaust. Romanii nu au fost supusi la holocaust, sa
>puneti flori la mormintul lui Stalin. Romanii au plecat intotdeauna sa
>munceasca in strainatate. In America, Rusia, Germania. Atunci la fel ca acum
>la
>capsune in Spania
>Astia sau dus la munca lemnului in Siberia, faceau plute pe
>Enisei.
acolo o fi si ovreii da'i datzi voi perdutzi pa holocaostu din bassarabiea.
:0))
la facut partii prin kraznoiearsk
PACE SI VIN !
Huo Tecsanilor
>da deportarili masive da peste
>un milion, in siberia si kazahstan dice sulla lu maimonide nu scrie,
Scoate'ti sula lu' antonescu dintre gingii si o sa'ntelegi.
>da da suferintzili
>romanilor tinp da o suta da ani dice luleaoa lu tactu mare nu zice?
Pen'ca asa meritau.
>va dau voie sa'l dazgropatzi si sa'l
>pupatzi in cur.
Acolo ie buzele matale, nu mai ie loc.
> crimili lu roza
>roshcata si-a bandelor da jidani d'a omorat pentru steagu roshu.
A fost milostiva bandita cu voi, meritati mult mai rau.
>antonescu n'avea dreptu sa atace uniunea sovietica. LOL !
>n'avea aprobare dala onu, aaaaa?!
N'a avut nevoie de aprobare, in schimb a fost declarat criminal de razboi. Pe
romaneste, eroul tecsanului crestin e un criminal de razvoi. La un asemenea
crestin un asemenea erou. Sa'ti fie de bine si la vara cald.
Huo Tecsanilor, tarani inapoiati
din Texas cu drag
>N'a avut nevoie de aprobare, in schimb a fost declarat criminal de razboi. Pe
>romaneste, eroul tecsanului crestin e un criminal de razvoi.
no shit ! Io credeam c'a murit da galbinare.
toantooo, plonq again !
MUIE SI IUBIRE !
Huo Tecsanilor
>no shit ! Io credeam c'a murit da galbinare.
>toantooo, plonq again !
Toanta e ma'ta boule, iar la plonq(?) sa'ti pui rubedenile tale securiste. Faci
onoare neamului tau de slugi.
Huo Tecsanilor, tarani inapoiati