Aventura cunoasterii
Lucian Cruceanu
Cu barcuta pe oceanele lumii
Inainte si dupa aparitia romanului lui Jules Verne "Ocolul Pamantului
in 80 de zile", pelerini impatimiti isi luau desaga in
spinare si se puneau pe drum. Aparitia temerarilor din literatura n-a
facut decat sa sporeasca numarul adeptilor zicalei:
calatorului ii sta bine cu drumul. Bine le-a stat si canadienilor Douglas
si Shirley Prentice, transformati de catva timp in
lupi de mare, care si-au luat puii, si-au impachetat bagajele si au
pornit sa dea ocol planetei albastre. Nu fara un scop in
sine. Ei intentioneaza sa cunoasca lumea, pe cat posibil, si chiar
sa se regaseasca pe sine, conform altui principiu: fiecare
cu implinirile lui.
Pe la 12 ani, cartile despre calatorii si aventuri gasisera in Douglas
Prentice un adept inflacarat. Jules Verne si Joshua
Waslom au raspuns de educarea teoretica, iar tatal lui Doug a fost
responsabil de aplicarea practica, incredintandu-i
cateva dintre tainele marinaresti. Lectiile din copilarie fiind bine
retinute, nu mai ramanea decat sa verifice utilitatea lor.
La mare pret au fost si emisiunile lui Jacques Yves Cousteau, care,
printre altele, au cuprins si Delta Dunarii. Planurile lui
Douglas de calatorie, fondator de acum al unei familii care o cuprindea
pe Shirley, sotia lui, si doi baieti, Guthrie si Theo,
au inceput prin 1990, cand bunicul lui a plecat intr-o altfel de calatorie,
lasandu-le si o mica avere. Si-au cumparat o
ambarcatiune la mana a doua si, la 15 martie 1997, au ridicat ancora
din Toronto. Dar cum festele sunt specialitatea
destinului, navigatorii, porniti sa cunoasca si sa protejeze pe cat
posibil natura, au lovit un pescarus. Un pasager luat pe
vas, mic ghid, nu de conversatie, ci de calatorie, a tras o mare spaima
dupa ce si un al doilea pescarus a fost lovit si n-a
mai vrut cu nici un chip sa urce pe vas. Dar partile bune au fost mai
numeroase decat cele rele, dupa cum recunoaste...
comandantul de vas. "Am atatea amintiri minunate, dar daca trebuie
sa mentionez una in particular, a fost intoarcerea din
Bahamas spre Florida. Vasul nostru a fost insotit de un grup de delfini
care s-au tot jucat in jurul barcii timp de doua ore.
Copiii au fost atunci in delir. Se aplecau tot timpul peste barca ca
sa atinga delfinii. "Cat despre aniversari... "le vom
sarbatori pe tarm. Ne vom aniversa, de pilda, casatoria pe tarm, pentru
ca am cerut-o pe Shirley de nevasta pe apa".
Romanii traiesc cu intensitate
Ajunsi in Romania, nu puteau omite sa aiba impresii si despre acest
loc. Aflasera cate ceva despre un anume dictator,
despre copiii bolnavi de SIDA, despre ororile regimului comunist. Dar
"ceea ce am vazut, de fapt, este o tara cu
probleme, intr-adevar, dar cu un potential incredibil. Romanii sunt
printre cei mai inteligenti, mai muncitori si mai
ospitalieri oameni din cati am cunoscut pana acum. Nu pot crede ca,
avand aceste minunate peisaje, resursele si oamenii
extraordinari, Romania nu va reusi sa iasa in evidenta si sa ajunga
foarte departe". Familia Prentice poarta cu sine o
comoara care sporeste cu fiecare kilometru - un munte de fotografii
facute de Shirley. "Sotia mea a facut o adevarata
pasiune pentru arta fotografica. Avem mii de poze, pentru ca ea este
o fire foarte romantica si tine sa imortalizeze tot ce i
se pare frumos". Comoara lor de imagini s-a inmultit zilele trecute
cu o sumedenie de fotografii facute de Sheila, cum o
alinta apropiatii, si de cei doi copii la Muzeul Taranului Roman. "Am
fost foarte impresionati de naturaletea si
originalitatea caselor romanesti si la fel de mult ne-au placut costumele
nationale, obiectele de ceramica populara si chiar
unele din uneltele expuse acolo, despre care citisem inainte, dar pe
care abia acum am reusit sa le vedem. Sunt cateva
asemanari intre arta populara romaneasca si arta traditionala canadiana.
In primul rand, ospitalitatea, ridicata la rang de
arta. Romanii si canadienii au o intensitate a trairii care la alte
popoare nu exista. Stiu sa se distreze, au mese
imbelsugate, petreceri foarte reusite..., dar sunt la fel concentrati
si atunci cand e vorba de munca. Asta din cauza
inamicilor comuni: clima aspra la canadieni, situatia economica "friguroasa"
la romani".
Navigatori printre bombe
Inainte de a intra in Romania, au fost, mai cu voie, mai fara voie,
martori ai razboiului din Iugoslavia. Cu toate ca n-au
ajuns in Kosovo, au vazut bombardamentele nocturne deasupra Belgradului.
"Nu ne-am inchipuit ca neintelegerile
dintre cele doua parti au putut sa degenereze intr-un conflict armat.
Am vazut rachete, am auzit impuscaturi, explozii,
bombardamente. O bomba a aterizat chiar la cativa kilometri de noi.
Am fi vrut sa petrecem mai mult timp in Iugoslavia,
sa vedem cateva manastiri si biserici din Belgrad, dar n-am reusit
sa mergem nici macar la un muzeu. Pur si simplu nu
puteam sa credem ce se intampla, in prima zi. A doua zi, aveam senzatia
ca traiam vremurile cand americanii se luptau cu
Mohamed Kaddafi. A treia zi, am zis ca e mai bine sa plecam. Am stat
cu totul cinci zile in Iugoslavia si, desi erau in
coflict cu natiunea americana prietena cu cea canadiana, populatia
ne-a primit foarte bine, ne-a tratat cu deosebita
curtoazie si a fost foarte ospitaliera".
Programul lor in Romania dureaza o saptamana, pe 29 aprilie vor ridica
ancora de la Sulina pentru a ajunge la Marea
Neagra. Traseul lor de pana acum a fost Toronto, New York, Virginia
de Nord, Carolina de Sud, Bahamas, Florida,
Bermude, Insulele Azore, Portugalia, Spania, Gibraltar, Maroc, Franta,
Belgia, Olanda, Raul Rhin, Raul Mein, Canalul
Mein-Dunare, Austria, Slovacia, Ungaria, Iugoslavia si Romania. Urmeaza
sa vada Delta Dunarii, Turcia, prin Marea
Egee si Marea Mediterana pana la Port Said, Canalul Suez pana la Marea
Rosie, apoi vor trece prin Marea Arabiei, o
parte a Oceanului Indian, pentru a ajunge la Bombay. De acolo vor pleca
in Sri Lanka si spera sa ajunga in Japonia
inainte de a se indrepta spre Canada.
"Pe oriunde am fost, nu pot spune ca am vazut o natiune care sa fie
pe deplin fericita sau nefericita. Este multa suferinta
in lume, am vazut bucurie si tristete la un loc, am vazut oameni traind
bine si am vazut oameni suferinzi in fiecare tara
vizitata. Dar pe acesti oameni nefericiti i-am vazut luptand pentru
a avea ce e mai bine cu putinta din tot ce le-a dat
Dumnezeu. Am vazut oameni construind si oameni distrugand. Toti oamenii
sunt copiii lui Dumnezeu si toti ar trebui sa
se inteleaga intre ei".
Raluca Tudor
Constantin Vaciu