Tamás si ceilalti
Rakoczi Oliver
Tamįs ?i ceilal?i
Īn?eleg perfect reac?iile de respingere suscitate
de articolul lui G.M. Tamįs. Unor intelectuali
romāni le-a displ?cut articolul lui, dar el nu
le-a pl?cut, ?i nu e de mirare, nici unor
intelectuali unguri din Transilvania: pentru
ace?tia balcanismul nu este decīt dorin?a lor
de a face uitat faptul c? ?i ei se trag de pe
meleagurile astea. Cu Tamįs, vechiul prieten,
de peste dou?zeci de ani - de pe vremea
disiden?ei sale maghiare - īntre?ineam un
comer? de idei unde īnc?peau acorduri ?i
dezacorduri, pe un fond de nestr?mutat?
fidelitate. Cunosc stilul lui incisiv, tenta?ia
histrionic?, remarcile lui uneori repezite, dar
cel mai des ?intind exact punctul sensibil,
incredibila sa erudi?ie poliglot?, ?i, last but not
least, un ascu?it sens al eticii sociale. Cu
excep?ia histrionismului, mul?i dintre cei care
alc?tuiesc partea vizibil? a intelighen?iei
romāne?ti sīnt lipsi?i de aceste calit??i. Ast?zi,
afirm? īn fa?a tuturor celor care doresc s?-i
asculte (?i urechile Occidentului sīnt adeseori
pline de complezen?? cīnd au nevoie de slugi
supuse) c? au fost disiden?i! Am stat mul?i ani
īn Romānia, pe timpul lui Ceau?escu
(1971-1982), ?i cu excep?ia lui Paul Goma,
n-am auzit, v?zut sau cunoscut disiden?i. ?i
dac? ei au existat, s-au manifestat probabil atīt
de discret, īncīt nimeni nu i-a auzit... Altfel
decīt revolta minerilor din Valea Jiului (1977)
care, la vremea aceea, īn Occidentul
anti-comunist, erau r?sf??a?i pe toate canalele
mediatice... Īn Romānia nu a existat nici o
ini?iativ? intelectual? care s? creeze vreo
leg?tur? īntre mi?carea muncitoreasc? ?i
intelighen?ia, a?a cum a fost, de exemplu,
Solidaritatea din Polonia. Or, to?i ace?ti
intelectuali polonezi, care au mers īn
īntīmpinarea muncitorilor de la Gdansk,
veneau, f?r? excep?ie, dinspre stīnga... To?i
trecuser? prin experien?a criticii "go?iste" a
comunismului real. Critica comunismului cu
argumentele extremei drepte din perioada
interbelic? nu este decīt reluarea unui refren
care ?i-a demonstrat vacuitatea interpretativ?.
Niciodat? gīndirea restaura?iei nu a fost īn
stare s? īnfrunte provoc?rile cele mai radicale
ale modernit??ii. Aceasta a fost, de fapt,
kairos-ul lui Heidegger, de dup? Rectorat, pe
care speciali?tii romāni nu-l aud, deoarece sīnt
incapabili s? conceap? Gestell, ca experien??
existen?ial?, proprie fiec?ruia dintre noi. Īn
acest punct precis, nici Tamįs nu sesizeaz?
miza radical? a acestei gīndiri: el r?mīne prins
īn capcana unui Aufklärung neputincios īn
fa?a dezastrelor din acest secol (poate c? ar
trebui s? reciteasc? ?i s? mediteze la Über
Gewissheit , Despre certitudini, Wittgenstein)
?i formuleaz? compara?ii īn?el?toare īntre
Noica, Nae Ionescu, tīn?rul Cioran,
Vulc?nescu ?i... Heidegger... S? fim lucizi ?i
f?r? prejudec??i... Īn acest secol au existat trei
gīnditori: Heidegger, Wittgenstein ?i Adorno.
?i dac? l-am omis pe Husserl, este pentru c?
īl consider cel mai mare gīnditor al secolului
XIX, versiunea cea mai profund?, cea mai
elaborat?, a? spune cea mai īmplinit?,
definitiv?, a idealismului german.
Trebuie spus ?i repetat: de scris ?i de
confirmat, am f?cut-o īn multe texte ?i Tamįs
o enun?? perfect, de?i, din p?cate, analiza sa
se limiteaz? din cauza unei ezit?ri
fenomenologice la efectele sociale ale
progresului tehnico-?tiin?ific. Experien?a
comunist? nu poate fi gīndit? īntr-o manier?
radical? decīt prin īn?elegerea a ceea ce a
reprezentat ca moment īn istoria lumii, pentru
a vorbi ca Hegel. Or, pentru a sesiza
experien?a comunismului īn totalitatea ei, nici
nostalgia, nici regretul, nici consol?rile sau, ?i
mai r?u, machierea lui, nu pot da na?tere
libert??ii interioare necesare confrunt?rii cu
realitatea ei, eminamente tragic?. Pentru a
gīndi comunismul, trebuie s? fii un gīnditor
modern; trebuie s? sesizezi, īn toat?
plenitudinea ei, criza modernit??ii īn aurora
modernit??ii (da! "anii treizeci sīnt īn fa?a
noastr?", cum scria cu atīta for?? Gérard
Granel); trebuie s? sesizezi natura
capitalismului īn esen?a sa tehnic? (Brief über
Humanismus, Heidegger); trebuie s? fi auzit
tragediile acestui secol - de la Gulag la
extermin?rile īn mas? - ?i care dep??esc
grani?ele Europei (Transparen?a r?ului,
Baudrillard). Pentru a sesiza sensul
comunismului trebuie p?r?sit provincialismul
dīmbovi?ean sau some?an ?i trebuie gīndit?
īntr-adev?r fiin?a-lume a modernit??ii tardive
(Dialectica ra?iunii , Adorno ?i Horkheimer).
Īn pofida erorilor de detaliu care fac
vulnerabil? critica sa, exist? o intui?ie just? īn
diagnosticul lui Tamįs: e ceea ce eu a? numi
mimetismul romānesc, dus pīn? la caricatur?.
Dup? 1989, s-a cerut s? fii disident ?i atunci
cel mai bine plasa?i īn jocul
.
politico-social ?i-au
inventat disiden?a.
Adev?ra?ii disiden?i
romāni, de?i nu au fost
din tab?ra mea politic?
(ei merit? respect
pentru curajul lor),
erau de mult timp īn
gropile comune. C? a
fost bonjurist,
pro-german, pro-francez
(Ah, madam
furculision!),
mimetismul pustie?te gīndirea
din Romānia. Acest
mimetism nu este nou,
a? spune chiar c? este
consubstan?ial
experien?ei modernit??ii
īn Romānia (cf.
remarcabilei c?r?i al
lui Sorin Antohi, Civitas
Imaginalis ). Or, acest
mimetism nu este
altceva decīt preluarea
gīndirii de-a gata,
parodie a ideilor
sociale ?i politice dintre cele
mai banale, dar la mod?
īn Occident, la
īnceput īn Europa ?i
acum īn Statele Unite.
Īmi vin īn minte multe
exemple, dar voi da
doar dou?,
complementare.
Cīnd Lucian Blaga ī?i
f?cea studiile de
filozofie la Viena,
capitala imperiului īn
declin era unul din
centrele unde se n??teau
diverse experien?e
intelectuale ?i estetice, cele
care aveau s? hr?neasc?
toat? modernitatea
secolului XX, dincolo de
spa?iul austriac:
Loos, Freud, cercul
logicienilor din Viena,
dodecafonismul etc. Or,
nici unul dintre
aceste curente nu apar
īn vreun fel īn opera
filozofic? a lui Blaga.
Cīnd tīn?rul Noica
pleac? īn Germania cu o
burs?, la sfīr?itul
anilor '30, dup? ce
asist? la un seminar al lui
Heidegger, īnsp?imīntat
de gīndirea lui
abisal?, o ia la fug? la
neo-kantienii de la
Marburg. Comportamentul
se prelunge?te:
īntr-unul din micile
opuscule cu care ne-a
obi?nuit, Liiceanu
poveste?te cum a plecat
de la un curs al lui
Foucault, pentru c? acesta
din urm? ī?i afirma
orientarea de stīnga.
Chiar dac? vanitatea lui
va avea de suferit,
trebuie s?-i spun c?
nimeni nu a observat
absen?a lui.
Ast?zi, modelul american
domin? via?a
romāneasc?: via?a
social? (idealul Dallas - de
mult preg?tit, īnc? de
regimul comunist
tardiv); via?a culinar?
- succesul McDonald's;
via?a politic? - nici o
putere politic? nu
īntreprinde ceva f?r? s?
cear? aprobarea
americanilor, a FMI;
via?a intelectual?, cu
omniprezen?a f?r?
precedent a anali?tilor
politici (un fost
istoric al artelor, un (o)
fost(?) romancier(?), un
fost inginer etc.) la
fel de competen?i īn
interpretarea
modernit??ii politice ca
?i fo?tii activi?ti de
partid īn interpretarea
marxismului.
Dimpotriv?, adev?ratul
liberalism al vie?ii
intelectuale americane,
una din for?ele reale
din Statele Unite, pare
cu des?vīr?ire ignorat,
īntr-atīt īncīt Romānia
este o ?ar? f?r?
dezbateri serioase sau,
ca īn melodramele
proaste, totul se
termin? cu īnjur?turi ?i
denun?uri.
Aceast? absen?? a
reflexiei asupra naturii
comunismului, ?inīnd ?i
de absen?a
autoreflexiei asupra
propriului
comportament, a marcat
intelighen?ia din
Romānia, īn lunile
imediat urm?toare
"revolu?iei" din
decembrie 1989. Īmpreun?
cu fo?tii activi?ti din
aparatul de partid,
intelighen?ia a c?utat
imediat avantaje ?i
privilegii, disimulīnd
lupta feroce, īn spatele
moralei restaura?iei...
revenirea la adev?ratele
valori! Desigur,
adev?ratele valori existau,
dar īn spatele scenei;
ele coincideau cu cele
ale lumii moderne īn
general... marfa ?i
echivalentul ei
general... banii! Iat? de ce,
Noica, de exemplu, nu
mai este v?zut ast?zi
cu ochi buni... Ce ar
spune cel care denun?a
pe vremuri ?i ma?inile
de calcul ?i banii,
despre discipolii lui?
Totul a fost un
simulacru: Grupul pentru
Dialog Social este,
de fapt, Grupul pentru
monolog social.
Nu poate stīrni mirarea
faptul c? o parte a
popula?iei, inclusiv
mul?i tineri cu diplom?,
?i-a pierdut īncrederea
īn intelighen?ia. Ce a
f?cut ea pentru a-i
ajuta pe ace?ti tineri s?
introduc? morala īn
institu?iile societ??ii
romāne?ti? Nu este
suficient s? te proclami
hic et nunc societate
civil? pentru a fi
īntr-adev?r. Jurnali?tii
occidentali ?i
diploma?ii sīnt
īncīnta?i, dar societatea
romāneasc? nu locuie?te
doar la Bucure?ti,
īntre hotelul
Intercontinental ?i Pia?a
Victoriei. 45% din
societatea romāneasc?
este rural? ?i via?a
ora?elor este īnc? puternic
ruralizat?. O parte
important? a acestei
societ??i a votat pentru
Vadim Tudor... ?i īn
fa?a pericolului,
intelighen?ia, dup? ce ani de
zile a denun?at
primejdia comunismului īn
persoana pre?edintelui
Ion Iliescu ?i a
partidului s?u, PDSR,
s-a dat pe mīna lui, ca
īn fabula lui La
Fontaine: broa?tele care vor
un rege. Cum mai poate
pretinde aceast?
intelighen?ie s? fie
luat? īn serios? Cred c?,
cu toate lacunele pe
care le-am semnalat ?i
cu toate rezervele
filozofice exprimate,
aceasta este esen?a
gīndirii lui Tamįs, pe
care o īmp?rt??esc...
Claude
KARNOOUH