Basarabia si aliantele României
Baron Gica
Spre deosebire de conationalii lor din România, care privesc în mod nuantat
aliantele pe care le-a facut tara lor de-a lungul istoriei sale moderne,
gasindu-le atuuri sau/si defecte, basarabenii considera politica de aliante a
Bucurestiului, mai veche sau mai recenta, constant defavorabila lor. Din
pacate, la o prima si grabita lectura, faptele confirma aceasta atitudine
rezervat-sceptica. Basarabeanul de pregatire medie, deloc atent la nuante (la
amanuntele de context), considera ca România l-a tradat de-a lungul istoriei de
mai multe ori. Marea "tradare" s-a produs în 1940, cînd "Basarabia a fost
cedata rusilor fara nici un foc de arma". În acelasi timp, cei ce emit o atare
apoftegma uita ca un an mai tîrziu, în iunie 1941, ostasii români si-au
sacrificat viata pentru recuperarea "mosiilor pierdute asta vara" - vorba unui
cîntec de lupta românesc, pe care bunica-mea îl fredona privind înlacrimata
peste Prutul îngradit de rusi cu sîrma ghimpata dupa razboi (la Tiganca, o
localitate din apropiere, s-a consemnat una din cele mai dure confruntari între
armata romîna si trupele sovietice, în care au cazut cîteva mii de soldati
români).
În cei 50 de ani de ocupatie sovietica, basarabeanul si-a reconvertit treptat
frustrarea celui abandonat de patria-muma într-un dispret suveran fata de
cineva care-si tradeaza aliantele, pentru ca, nu-i asa: "...românii au început
razboiul cu nemtii si l-au terminat luptînd împotriva lor!". Acesta a fost
refrenul care a rasunat, ca o sentinta, exasperant, în multe din casele din
Basarabia. O judecata superficiala si schematica: evident, nimeni nu se gîndea
sa cerceteze motivele, nu încerca sa explice motivatiile acestei inconsecvente
românesti. Pentru ca era mai comoda pozitia de victima, care, parasita fiind,
trebuia sa supravietuiasca, sa-si salveze, nu-i asa, "fiinta fizica" -
recunoasteti silogismul! - si atunci a îmbratisat comunismul adus de
sovietici... Evident, o asemenea logica selectiva nu mai admitea o judecata
morala întoarsa asupra-si.
Alianta de astazi a României cu Occidentul, în speta cu SUA, daca ne referim la
razboiul din Irak, este privita neunivoc între Prut si Nistru. Iata o sumara
analiza sociologica. Exista un prim segment rusofon si rusofil al populatiei
care trateaza apartenenta României la NATO prin prisma suspiciunilor si
idiosincrasiilor Moscovei, pentru ca Rusia este tara lor de referinta, iar
loialitatea fata de ea principala sursa de legitimitate. Un al doilea segment
de populatie (ma refer mai cu seama la un grup de lideri de opinie,
intelectuali, care au cules multe dividende politice din retorica
. patriotica/patriotarda cu care si-au facut intrarea pe scena publica la
începutul anilor '90) se considera din nou "vînduta", "tradata", întrucît
astfel frontiera Europei se instaleaza pe Prut "si noi ramînem în bratele
Rusiei". Îngrijorarile acestor oameni sînt partial întemeiate, daca ne gîndim
numai la faptul ca începînd cu 2007, asa cum au anuntat deja oficialii de la
Bucuresti, România va introduce vize de intrare pentru cetatenii moldoveni, iar
verificarile de la frontiera se vor intensifica, desfasurîndu-se în
conformitate cu standardele UE. În sfîrsit, o a treia categorie de basarabeni,
deocamdata o minoritate - însa rîndurile ei ne putem astepta ca vor spori
spectaculos în urmatorii ani! - saluta si se bucura de perspectiva de integrare
euroatlantica a României, întrucît aceasta ofera sanse bune în viitor si pentru
europenizarea Moldovei de Est. România e, în sfîrsit, consecventa, iar
Basarabia e derutata, în sensul bun al cuvîntului, în fata acestei fisuri
aparute în cliseul de perceptie pe care multi dintre locuitorii sai si l-au
facut în legatura cu tara de la vest de Prut.
E usor sa judeci cu spirit critic atitudinile basarabenilor fata de aliantele
României, mai ales ca RîMî (Republica) si-a construit propriul "parteneriat
strategic" (dezastruos din punctul meu de vedere) cu Rusia, fapt care o
îndeparteaza tot mai mult de Europa. Totusi, pentru a fi eficienta, politica
României fata de Basarabia ar trebui sa ia în considerare si sa studieze cu
grija aceste susceptibilitati si reflexe de gîndire, mai mult sau mai putin
persistente în stînga Prutului. Mai ales ca România a manifestat, în perioada
interbelica, o atitudine destul de neglijenta fata de Basarabia, unde a trimis
adesea cadre administrative incompetente si venale - fapt speculat cu abilitate
pîna astazi de adeptii moldovenismului separatist, pro-rusesc, din Republica
Moldova. Un lucru e cert pentru mine: necesara alianta cu Occidentul nu trebuie
sa excluda macar de acum încolo construirea, gîndirea unei strategii coerente,
de durata, a României în relatiile cu Basarabia. O strategie capabila sa
produca eficienta. Interesul national românesc trebuie sa includa si acest
versant, basarabean, daca vrea ca, în fine, constiinta noastra colectiva sa-si
recapete integritatea pierduta sub teroarea menghinei totalitare de-acum 60 de
ani.
Cred ca singura alianta cu adevarat durabila si profunda care ne-a lipsit pîna
acum a fost alianta românilor... cu ei însisi. Unitatea sufleteasca a românilor
de o parte si alta a Prutului. Alianta bazata pe solidaritate nationala ne va
aduce mai multe beneficii decît orice tratat sau întelegere cu strainii.
Vasile GÎRNET