Maestru Cioroianu raspunde "prezent"
SP
Asta da istoric, baiat de perspectiva, orientat in realitatile zilei:
"Nu din afise sau statui se va naste prosperitatea noastra, ci din
simpla munca, din grija fata de semeni si din spiritul liberal. Restul
cade in sarcina istoricilor, sa polemizeze ei cat vor vrea."
http://www.ziua.net/joi/docs/editorial.html
Maresalul Antonescu si premierul Nastase
Adrian CIOROIANU
Asadar, premierul Nastase si-a inceput turneul diplomatic de toamna in
Statele Unite ale Americii. Este un mesaj sugestiv, cu atat mai
binevenit cu
cat in privinta partidului pe care premierul il conduce existau dubii
vechi
si temeinice referitoare la sinceritatea demersurilor sale
pro-occidentale –
vezi declaratiile si gesturile facute pe cand fostul PDSR se afla in
opozitie, inclusiv criza iugoslava din prima parte a anului 1999.
Inceput la Washington, turneul echipei premierului a oferit o surpriza
placuta: nu este, evident, vorba numai despre intalnirea cu
presedintele
Bush Jr., ci si despre mesajul pe care aceasta intalnire il transmite
din
perspectiva deciziei pe care NATO ar putea-o lua anul viitor la Praga.
Nu
trebuie sa fii doctor in studii internationale pentru a intelege ca o
intalnire cu presedintele american la Casa Alba nu poate fi pur si
simplu
rodul intamplarii, ceva de genul "tocmai traversam un coridor si,
hop!,
mi-a
iesit Bush in cale si am discutat o jumatate de ora". Aceasta
intalnire
a
fost negociata intens, iar un mare merit in aceasta poveste il are,
cert,
actualul ministru si fostul ambasador in SUA, Mircea Geoana. Intr-un
alt
comentariu voi reveni asupra acestui foarte eficient personaj, cu atat
mai
mult cu cat fostul ambasador Geoana – si sotia sa
– au fost, dupa
toate
informatiile, piese redutabile ale campaniei romanesti de cucerire a
Americii din ultimii ani, indiferent de regimul de la Bucuresti.
Totusi,
nici nu se stinsesera bine ecourile acestei vizite in SUA si un alt
subiect
a acaparat prima pagina si audio-vizualul: un subiect ce venea tot din
America, dar care este romanesc suta la suta; un subiect care pare a
tine de
un anumit lobby american, dar care, in realitate, tine de memoria
noastra
istorica – subiectul Ion Antonescu, fostul Conducator al
statului
intre
septembrie 1940 si august 1944.
Prin ceea ce a declarat la Washington si prin ceea ce este acum
obligat
sa
faca, premierul Nastase a procedat bine. Pentru unii dintre
comentatorii
romani, contextul si locurile in care premierul a spus ce a spus
–
referitor
la un proiect de lege privind manifestari si simboluri asociate cu
persoane
care au comis crime de razboi – ar fi fost mai sugestive
decat cele
spuse.
Vizita la Muzeul Holocaustului si intalnirea cu reprezentanti ai
comunitatii
evreiesti din New York l-ar fi predispus pe premier –
aflat, firesc,
in
cautarea unui lobby cat mai substantial pentru Romania –
la cele
promise
acolo. Pusa in acest fel, problema este tendentioasa. In realitate,
sunt
subiecte in care nici un politician responsabil – fata
de tara, si nu
fata
de imaginea sa externa – nu isi poate permite un dublu
discurs, unul
pentru
uz intern si altul pentru export; cele spuse la New York in fata
evreilor
americani trebuie spuse si in fata scolarilor din Oradea sau in fata
simpatizantilor din Barlad.
Inainte de a fi devenit efigie, Ion Antonescu a fost personaj istoric.
Ofiter de valoare, cu valente politice submediocre dar onest si
patriot,
Antonescu este un subiect care, in varii forme, a erupt nu in ultimii
10
ani, ci inca de la mijlocul anilor '70, din interese (geo)politice ale
regimului Ceausescu. Cata vreme imaginea maresalului este asociata cu
lupta
antisovietica din cel de-al doilea razboi mondial, cata vreme
condamnarea sa
a fost precedata de o campanie de diabolizare tipic stalinista,
nostalgia
unor romani ramane de inteles. Dar nu si de aprobat, pentru ca
adevarul
istoric nu se rezuma la atat. Antonescu a fost, dincolo de context, un
actor
ce a jucat de partea gresita a istoriei si a facut-o intr-o maniera ce
nu
poate face cinste nimanui si nu poate fi oferita ca exemplu: el a
avut,
in
mod clar, un program de purificare etnica a tarii –
indreptat
impotriva
evreilor si tiganilor –, iar faptul ca acest program nu
a fost
indeplinit
tine in primul rand de evolutia razboiului. Nu cred ca numarul celor
ucisi
conteaza aici cel mai mult; din fericire, numarul este inferior celui
inregistrat in alte regimuri pronaziste ale epocii; dar nu din vointa
expresa a lui Antonescu acest numar a fost relativ redus, ci din
faptul
ca
el a inteles – din 1942-1943 – ca sansele
ca Hitler sa castige
razboiul sunt
din ce in ce mai mici. Dar, repet, nu numarul victimelor este
important, ci
faptul ca ele au existat.
In esenta, problema Antonescu nu este nici macar una exclusiv de
natura
rasiala. Pentru ca maresalul nu a gresit numai in fata evreilor sau
tiganilor, ci si in fata tuturor romanilor. In iunie 1941, Antonescu a
bagat
Romania in razboi in numele unui ideal rezonabil in epoca
–
recucerirea
provinciei estice, ocupata cu un an inainte de URSS –,
dar intr-o
maniera
dezastruoasa; dincolo de romantismul si teatralismul situatiei
("Ostasi, va
ordon treceti Prutul..."), Antonescu nu a avut nici un tratat formal
cu
Hitler si nici o reala negociere (in primul razboi mondial, intre 1914
si
1916 liberalul Ionel Bratianu a negociat doi ani, cu incapatanare, iar
miza
era comparabila). In fata unui Hitler care mima in toamna lui 1940, un
dezinteres total fata de o campanie comuna germano-romana impotriva
bolsevismului, Antonescu a supralicitat continuu. Sperand in van,
pentru ca
nimic, astazi, nu ne poate da o idee cat de vaga despre faptul ca
Hitler ar
fi putut accepta retrocedarea teritoriului transilvan rupt de Ungaria
din
statul roman in august 1940. In fine, trebuie sa admitem ca
patriotismul sau
nu este un alibi; fara a asimila neaparat personajele in discutie, e
un
adevar istoric ca si Stalin si-a iubit Sovietele sale, iar Hitler si-a
iubit
Germania enorm; dar nu patriotismul este criteriul, ci consecinta
"iubirii"
lor. La fel, si Ecaterina Teodoroiu si Elena Ceausescu au iubit
Romania
probabil in doze egale – dar asta nu inseamna ca ambele
merita statui
in
piete publice.
Antonescu ramane o victima a istoriei, un destin tragic, dar nu un
erou
cu
majuscula. Si – in nici un caz, indiferent de tragismul
sau – el nu
este un
model pentru Romania de azi. Responsabili de actuala polemica nu sunt
evreii
din New York, ci toti cei care – fie ei politicieni sau
istorici,
uneori
politicieni si istorici – au intretinut in ultimii ani
un festivism
antonescian cu accente de cult. Locul lui Antonescu este in studiile
de
istorie, si nu pe socluri de statuie. Avem nenumarati savanti,
literati
sau
artisti care nu au statui in Romania si nici nu au imprumutat numele
lor
strazilor si bulevardelor noastre. De ce, atunci, Antonescu? Pentru ca
a
fost o victima a rusilor? In acest caz, trebuie spus ca este cu totul
credibil ca Antonescu, fie el judecat si de americanii din 1945, ar fi
avut
aceeasi soarta.
In liniile principale, pozitia premierului de acum este si pozitia
fostului
regim Constantinescu; aceasta continuitate este datatoare de sperante
in
privinta faptului ca invocarea rituala a "mostenirii trecutului" nu va
mai
avea aspectul caricatural din ultimul deceniu. Declaratia premierului
Nastase este cu atat mai importanta cu cat in propriul sau partid
exista
persoane ale caror luari de pozitie tin mai curand de betia
mitificarii
antonesciene decat de luciditatea interpretarii. Ea este importanta si
pentru ca Antonescu nu este singura problema a memoriei noastre
colective;
la fel, legionarismul si comunismul remanente trebuie tratate cu
fermitate,
pentru ca strazile noastre nu au nevoie nici de afise cu zabrele verzi
si
nici de cele cu seceri si ciocane rosii. Nu din afise sau statui se va
naste
prosperitatea noastra, ci din simpla munca, din grija fata de semeni
si
din
spiritul liberal. Restul cade in sarcina istoricilor, sa polemizeze ei
cat
vor vrea.
Bula 00001
>
>Inainte de a fi devenit efigie, Ion Antonescu a fost personaj istoric.
si ar trebui sa ramaie ashea. da cu cat scociorashti rahatu cu atit pute mai
tare.
> el a
>avut,
>in
>mod clar, un program de purificare etnica a tarii 猬
>indreptat
asta ar trebui cercetat si vazut cu probe pentru incheierea discutzii. personal
crez ca nu iea placut tziganii si ovreii si poate si altzii da pina la program
mai ie mult. daca o fo' program musai c'a ramas niscai hirtii.
puse pa masa!
>Locul lui Antonescu este in studiile
>de
>istorie, si nu pe socluri de statuie.
si Io gindesc la fel numa ca daca unii vrea un bust pa locu iegzecutzii nu ie
mare
scofala si nici pamintu nu sa da dea berbeleacu..
> In acest caz, trebuie spus ca este cu totul
>credibil ca Antonescu, fie el judecat si de americanii din 1945, ar fi
>avut
>aceeasi soarta.
nu sa shtie. poare ca procestu ar fi fost bazat pa probe nu acuzatzii ca la
tirgovishte:0))
ashea n'ar mai fi fost subect da cearta, dubii , ipoteze..
si din ceata lu hitler unii a fost iertatzi altzii numa dushi la mititica pa
termen lung.
iear daca iera sa moara aiea a spinzurat. cel putzin comuishtii lu deji si
pantiushea iea dat moarte militara cu plotonu.
>la fel, legionarismul si comunismul remanente trebuie tratate cu
>fermitate,
hai sa fim serioshi. sa pui iegal intre multzimea da retardatzi comuishti
recentzi si cotenporani si o mana da nostalgici raspinditzi prin lume ie
bulshit. afishili cu zabrele si cu secera si coceanu ie opera veshnicei
sereitatzi..
ca daca nu avem un scandal trebie creieat.
spataru
"Bula 00001" <bula...@aol.com> wrote in message
news:20011108100223...@mb-bk.aol.com...
iar altii au fost adusi in america si pusi sa lucreze pentru americani.
programu spatial american a fost dezvoltat de aceeasi nemti care au facut
bombele V a lu nea adolf.
antonescu a facut o singura greseala in contextul istoric de atunci. a
refuzat sa inceapa tratative de pace cu americanii si englezii, lasand asta
pe seama politicienilor. care politicieni, fiind cum au fost dintotdeauna,
i'a durut in pula.
Bula 00001
>Date: 11/8/01 7:56 AM Pacific Standard Time
>Message-id: <tulatdf...@corp.supernews.com>
>
>
>"Bula 00001" <bula...@aol.com> wrote in message
>news:20011108100223...@mb-bk.aol.com...
>> >From: reali...@yahoo.com (SP)
>>
>> >
>> >Inainte de a fi devenit efigie, Ion Antonescu a fost personaj istoric.
>>
>> si ar trebui sa ramaie ashea. da cu cat scociorashti rahatu cu atit pute
>mai
>> tare.
>>
>> > el a
>> >avut,
>> >in
nu bre. gresheala a fost ca a tratat trebili statului militareshte ca la
cazarma iear pulitika ie lucru dracu. cum zicea si ziearistu ala, a lucrat
descoperit si cu mult prea multe incredere in puterea militara a nemtzilor.
cind te bagi intr-o aleantza tre sa ai o strategie a ta . iel a lucrat pa mina
nemtzilor. cum sa mai zicea da somaliea si alte vitejii alu klinton: lipsa da
plan da ieshire din cacat. cind intri in cacat tre'sa shti cit da adinc si cind
sa ieshi afara. a plecat la lupta pin'la nistru siea ajuns la cotu donului. lo
fi fermecat Fluieru ca cica avea daruri psikice da vrajit massili. :0)
Bula 00001
>Date: 11/9/01 1:27 AM Pacific Standard Time
>Message-id: <Xns91546A57BED99...@62.153.159.134>
>
>bula...@aol.com (Bula 00001) wrote in
>news:20011108155856...@mb-mt.aol.com:
>>>asta ar trebui cercetat si vazut cu probe pentru incheierea discutzii.
>>>program mai ie mult. daca o fo' program musai c'a ramas niscai hirtii.
>>>puse pa masa!
>
>contesta (mai precis cei care la randul lor au acces la arhive) inca nu au
>venit cu contraprobe (incl. probe care sa infirme veridicitatea hartiilor
>care au fost puse pe masa).
si ce zice probili ghilti au ba? a fost program sau numa indicatzii bazate pa
repulsii sentimentale? ca Io nu fusei pa faza, adica am lipsit la lectzie.
multzam pentru rest. zimi si mie unde potz sa gasesc mai multe iformatzii ca
documentaru cu procestu nu l'am vazut ca n'am avut unde. ie fo carte mai
conpleta ca ma'c in tzara in curand.
am citit intrunu din foili dacilea un interviu cu ion varlam daspre
natzionalizm in care zicea ca iel a citit niscai materieal dala procestu lu
aicman si ca dovezili ar fi fost favorabile guvernarii romaneshti si
mareshalului.