Nineta Crainici si miracolul sunetelor vindecatoare
Shamanul din Muntii Carpati
Doamna Nineta Crainici si miracolul sunetelor vindecatoare
- Frumoasa si talentata cantareata de opera, a descoperit printr-o
intamplare miraculoasa ca respiratia corecta si vocea omeneasca pot sa
vindece cele mai grave boli. Eroina a unei biografii exceptionale, d-na
Nineta Crainici spera sa lase cuiva mostenire tezaurul cunostintelor ei
-
Am intalnit-o pe d-na Nineta Crainici in garsoniera sa extrem
de modesta din Drumul Taberei, intr-o dupa-amiaza caniculara de inceput
de vara. O doamna astazi in varsta, insa cu un spirit extrem de viu,
tineresc. In camaruta ei se inghesuie laolalta carti, dosare cu
observatii, radiografii pulmonare, fotografii de aure ale corpurilor,
manuscrise, intre care abia mai incape si locatara, impreuna cu noul ei
"chirias", un maidanez salvat de la faimoasele hingheriade.
Cine este Nineta Crainici? Este o absolventa de Conservator si
o cantareata de opera care in 1945, cand inca nu se gasise leacul
pentru temutul TBC, absolut din intamplare, a descoperit o metoda
extraordinara de vindecare a bolilor respiratorii. Considerand ca
sanatatea oamenilor este cel putin la fel de importanta ca arta, din
anii '60 a inceput sa-si aplice descoperirea in mai multe spitale de
pneumologie din tara, cu un succes extraordinar. Vreme de 40 de ani a
tratat cu succes sute de pacienti prin metodele sale, sprijinita si
consiliata de medici. Cea care avea sa devina o mare cantareata de
opera si-a reprogramat destinul. Un destin fabulos de altfel, dedicat
suferintelor omenesti. Am gasit-o pe d-na Nineta Crainici in mica ei
locuinta, singura cu cercetarile sale, lucrand febril la noua ei carte
si sperand, inca, sa apara oameni pasionati care sa-i preia metoda de
vindecare. Sa-i continue munca si sa ajute oamenii, asa cum a facut-o
ea, acum mai bine de cincizeci de ani, cand l-a intalnit pe batranul si
bunul domn Rosen... Dar mai bine sa auzim incredibila poveste a
exceptionalului om si terapeut care este doamna Nineta Crainici
Domnul Rosen
"Aveam saisprezece ani si Dumnezeu ma daruise cu o voce
apreciata, asa ca toti profesorii m-au indemnat spre o cariera
muzicala. Ambitioasa, am vrut sa-mi dezvolt harul si mi-am luat o
profesoara de canto, cu un mare renume. Pe vremea aceea, nu stiam ca
faima nu inseamna tot si nu mi-am dat seama ca metodele aplicate de
profesoara mea erau gresite. Consecintele au fost cumplite: la 18 ani,
in plina ascensiune, am facut bronsita cronica si treptat am ramas fara
voce... Ceea ce pentru altii ar fi fost sfarsitul, pentru mine a fost
inceputul. Pentru ca asa am "nimerit" la d-l Rosen, Edward Rosen,
un profesor particular de canto, cand aveam 23-24 de ani... El m-a
invatat sa ma vindec, sa-mi cultiv vocea, sa simt muzica nu doar cu
urechea, ci cu tot corpul. Am absolvit pana la urma Conservatorul, am
facut o cariera in muzica, dar ce-am invatat am invatat de la acest
profesor batran.
D-l Rosen trecuse si el prin aceeasi drama ca a mea: fusese
solist la Teatrul de Opera Populara din Viena si ramasese fara voce.
Era prieten bun cu marele Enrico Carusso si amandoi ajunsesera pe mana
unei alte mari celebritati a vremii, d-na Marquesi, o profesoara de
canto care a pus in valoare multe talente, dar si mai multe a ingropat.
Prin 1910, cei doi cantareti erau si ei pe punctul de a-si sfarsi
cariera. Din fericire, la un moment dat d-l Rosen a cunoscut niste
gazetari veniti la Viena din India, care aduceau in valizele lor
impletite din bambus o adevarata comoara: carti de yoga. Asa a inceput
pentru d-l Rosen lunga ucenicie a intelepciunii orientale, care in cele
din urma l-a si vindecat. Exercitiile yoga constau in mai multe tehnici
de respiratie, in anumite contractii voluntare si in emisia unor
asa-numite sunete mantrice. Atat d-l Rosen, cat si Carusso au reusit
prin aceasta metoda sa-si recastige vocea. Apoi, drumurile celor doi
prieteni s-au despartit. D-l Rosen a cautat sa cunoasca mai profund
domeniul yoga si a elaborat metode corecte de canto, in timp ce Carusso
a cautat metode artificiale de a-si perfectiona vocea. Sfarsitul
marelui tenor, dupa cum se stie, a fost tragic. A facut instilatii cu
un drog, novocaina, care i-au afectat profund sanatatea. S-a imbolnavit
si a murit dupa 10 ani.
Dornic sa-si perfectioneze metoda de stabilizare si reeducare
a vocii, d-l Rosen a luat lectii de la niste mari ORL-isti din Viena,
ajungand la o tehnica de canto exceptionala, prin care nu doar se
cultiva vocea, ci chiar se vindecau oameni care nu aveau tangenta cu
muzica. Veneau la el tot felul de persoane bolnave de gat, de plamani,
de inima, de ficat, pe care ii invata sa scape de respiratia
superficiala, sterno-claviculara, pe care o practica majoritatea
oamenilor si care este foarte daunatoare. Veneau la el si actori, si
balerini, si scriitori, dar mai ales studenti la canto de la
Conservator, pe care el ii ajuta sa "repare" ce stricau profesorii.
Acest batran minunat a fost mentorul meu. D-l Rosen era un om foarte
inteligent, desi nu cred ca avea mai mult de patru clase primare.
Provenea dintr-o familie cu multi copii, iar la varsta adolescentei a
plecat din Romania cu o trupa ambulanta de artisti vienezi, incarcati
cu totii intr-o caruta. A locuit in Viena cea mai mare parte a vietii
lui, unde ajunsese un nume respectat. In Romania, a ajuns in 1938, cu
ultimul tren, si la propriu si la figurat. Era evreu, iar cand Hitler a
ocupat Austria el a fost scos de la Opera. Nu mai avea voie nici sa
predea si ar fi fost internat in lagar si exterminat, daca nu l-ar fi
salvat chiar stiinta lui. Un elev de-al sau care lucra la Gestapo i-a
dat un telefon si i-a spus: <<Maestre, maine la patru ai ultimul tren
spre Romania>>. A luat trenul si a parasit pentru totdeauna Austria.
Asa am ajuns eu sa-l cunosc, undeva in Bucuresti. Era un om bun si
modest, cu o dragoste de oameni exceptionala, iar intalnirea cu el mi-a
schimbat viata.
Scurta lectie de anatomie
Pentru a va putea vorbi despre aceasta tehnica voi fi nevoita
sa tin o sumara lectie de anatomie. Plamanii sunt impartiti in trei
zone: inferioara (abdominala), medie (toracica sau sternala) si
superioara (claviculara). Cea mai mare capacitate respiratorie o are
zona inferioara a plamanilor, or majoritatea oamenilor folosesc doar
zona superioara si medie. Aceasta face respiratia insuficienta, reduce
oxigenarea si de aici provin incredibil de multe boli si tulburari, de
la cele respiratorii la cele hepatice, digestive si chiar psihice.
D-l Rosen m-a invatat ca primul element pentru a avea o
respiratie corecta este pozitia coloanei vertebrale si a omoplatilor.
Coloana trebuie sa fie perfect dreapta, iar omoplatii pe aceeasi linie
cu bazinul, asa incat plamanii sa aiba completa libertate de miscare.
Atunci cand scriu, cand stau la masa, cand merg, majoritatea oamenilor
tind sa-si curbeze coloana, sa-si comprime abdomenul, si atunci
plamanii sunt fortati sa respire doar cu zona superioara. Este greu de
imaginat cat de mult dauneaza o asemenea respiratie superficiala,
facuta doar din torace si din zona claviculara. Am invatat de la acel
batran, Rosen, ca un mare fizician, Helpotz, care a trait la inceputul
secolului trecut, a demonstrat ca expiratia facuta cu forta toracica
are o presiune, o forta de lovire asupra corzilor vocale de 14 ori mai
mare decat cea mai mare furtuna oceanica. Mie asta mi-a intrat in cap
si am cautat sa dezvolt sanatatea oamenilor asa incat sa respire
preponderent din abdomen.
Sunt multi cei care au citit despre respiratia abdominala, au
facut chiar exercitii dupa carti, dar de fapt foarte putini cunosc ceva
despre aceasta tehnica. Cel mai sigur este sa ai un instructor care sa
te indrume, asa cum l-am avut eu pe d-l Rosen sau pacientii mei pe
mine. Ca sa va dau insa niste repere, o sa va spun doua elemente.
Primul este ca aerul poate cobori in plamani datorita unui muschi
extrem de puternic - diafragmul, care la inspiratie coboara ca un
piston, obligand plamanii sa se dilate si sa se umple cu aer. La omul
obisnuit, diafragmul coboara 4-5 cm, in timp ce la un initiat in
tehnici de respiratie coboara vreo 12 cm. Nu stiu daca va spune ceva
aceasta cifra, dar diferenta este enorma, deoarece la aceasta coborare
a diafragmului, volumul pulmonar si al alveolelor utilizate aproape se
tripleaza. Se spune ca oamenii folosesc in medie 4-5% din capacitatea
creierului; la plamani, raportul este ceva mai mare, si de aici vin si
bolile. E cumplit ca acest organ, fundamental pentru om, nu este
folosit integral. Toata gimnastica chinezeasca, atat de bizara in
aparenta, e bazata tocmai pe exercitiile de respiratie. Din nefericire
pentru lipsa de rabdare a oamenilor de azi, insusirea respiratiei
corecte ia saptamani si luni bune, cu exercitii zilnice, cu efort de
concentrare si rabdare, dar va asigur ca rezultatele obtinute au
meritat intotdeauna timpul acordat si demersurile facute.
Primele vindecari
La un moment dat, in 1964, am fost solista la Galati si am
lucrat exercitii de respiratie cu actori din localitate si cu colegii
mei din Teatrul Muzical. Am vrut atunci sa fac o cercetare numai pe
actori, pe cantareti si pe artisti, si pentru consiliere m-am adresat
unei doctorite care era medic ORL-ist foarte bun si pe care am ajutat-o
sa scape de o afectiune metabolica asociata cu niste valori foarte mari
ale colesterolului. Din aceasta cauza ea mi-a acordat incredere si m-a
recomandat directorul Spitalului de TBC din localitate, care era un
foarte bun chirurg de chirurgie pulmonara. I-am spus ca vreau sa fac
experimente pe colegii mei, pentru ca ma bazez pe anumite studii yoga
asupra respiratiei, in special asupra celei abdominale, late,
diafragmatice. Profesorul mi-a dat voie sa lucrez, dar mi-a spus sa
aplic ceea ce stiu intai pe pacientii lui. Asa am ajuns din solista la
Teatrul Muzical - terapeut intr-un spital de boli respiratorii, unde
erau cazuri foarte grave si unde, evident, mie mi s-au dat cele mai
dificile, pentru care nu existau alte solutii si unde oricum nu putea
sa mai dauneze inca o incercare. Deci am inceput cu bolnavii de TBC, cu
care am facut exercitii de respiratie, cateva post?ri yoga, contractii
constiente ale zonei anale si pelviene, emisia anumitor mantre (silabe
sacre) din yoga. Am lucrat cu ei si am obtinut rezultate spectaculoase.
Cateva cazuri care erau rezistente la tratamentul antibiotic si la
tratamentul chirurgical au raspuns la metodele acestea. Astfel,
medicii, si mai ales directorul spitalului, mi-au acordat o mare
incredere si mi-au permis sa elaborez niste studii stiintifice de o
tinuta cum nici nu visasem. Am facut testari spirografice radiologice,
radiologice obisnuite, radiologice digrafice, adica inregistrari care
arata simultan momentul inspirului si momentul expirului, care
inregistreaza pulsiile laterale ale diafragmului. Unele cazuri au fost
uluitoare. De pilda, mi-a fost dat cazul unui om care a avut meningita
TBC. El a fost tratat cu antibiotice, vindecat de meningita, dar
ramasese cu probleme neurologice grave. Corpul ii era stramb,
contorsionat, nu avea control asupra musculaturii, nu-si putea tine
echilibrul. Eu eram la inceputul activitatii de aplicare si, sincera sa
fiu, habar nu aveam de unde sa apuc aceasta problema. L-am asezat in
cateva pozitii yoga sa vad ce poate si lui i-a venit din nou senzatia
de meningita. Atunci nu am facut nimic decat sa-l pun sa respire corect
si sa emita sunete simple, insa sustinute cu o miscare de contractie a
sfincterului anal. Dupa doua luni, putea sta drept, durerile de cap
disparusera, reflexele erau aproape normale si s-a externat. Din
fericire, l-am fotografiat inainte si dupa tratament, iar fotografiile
le voi publica in cartea la care lucrez acum. Desi stia despre metodele
pe care le foloseam, cand a vazut rezultatele, directorul spitalului
m-a intrebat totusi ce se intamplase... Nu-i venea sa creada ce vedea.
Am venit atunci la Bucuresti si am cerut audienta la presedintele
Academiei, care era un mare fiziolog, Grigore Benetatto, si el m-a
primit foarte frumos cand a auzit de yoga - a zis ca a cunoscut si el
preoti brahmani practicand yoga la o varsta inaintata si are un mare
respect pentru practicantii acestei discipline. Cand i-am aratat cazul
de meningita si i-am spus ca am lucrat numai cu respiratie pelvi-anala
si cu sunet, a facut niste scheme de neurologie si nu a putut intelege
cum am reusit. El m-a indrumat spre alte metode stiintifice de
explicare a acestor metode de vindecare.
"Comprese" cu sunete de chitara
Dupa intalnirea cu d-l prof. Benetatto, am ajuns sa studiez,
alaturi de mari nume ale medicinii romanesti, acupunctura - acea
stiinta a echilibrarii bio-energetice a pacientilor prin intermediul
meridianelor. Pentru a avea o dovada concreta a eficientei din punct de
vedere bioenergetic a procedeelor folosite de mine, am facut mai multe
electronografii (fotografii Kirlian ale aurelor corpurilor). Am facut
fotografii ale aurelor pacientilor inainte si dupa exercitiile de yoga
terapeutice, in peste 250 de cazuri, si am putut obiectiva ca
intr-adevar exercitiile de respiratie si post?rile corporale
influenteaza aura umana. Dupa aceste exercitii, aura pacientilor se
prezenta mai stralucitoare, mai extinsa si, in acelasi timp, mai densa.
Punctele de discontinuitate in aura, care indicau starea de boala sau
de dezechilibru, dispareau cu timpul...
Fiind de formatie muziciana, m-a interesat foarte mult si efectul
suntelor asupra pacientilor. Am remarcat, de pilda, ca atunci cand
aplic un cornet simplu de carton pe o zona corporala si emit in el un
sunet o perioada de cateva minute, apar niste reactii fiziologice
foarte clare. Am facut o cercetare sugerata de un mare medic
acupunctor, profesorul doctor Ionescu-Targoviste, care mi-a spus:
<<Du-te la un electrocardiograf, conecteaza niste elevi de-ai tai la
aparat si sufla-le sunetul in palma sau pe coloana vertebrala si vezi
ce se intampla>>. Cand le-am suflat in palma, s-a inregistrat pe hartia
electrocardiografului o crestere de opt batai, cand am suflat pe
coloana vertebrala, de nici doua batai. De aceea, eu am preferat sa
emit sunetele pe coloana vertebrala, unde stiu ca efectul este mai
bland. Am tratat, de pilda, cazul disperat al unui copil care facea
retentie urinara din cauza unei medicatii intense si caruia i-am
"suflat" anumite sunete in cornetul de carton aplicat pe coloana
vertebrala si in zona muschilor fesieri. Dupa primele trei sedinte de
tratament, rinichii s-au deblocat, lucru pe care nici eu nu l-am
sperat. Am mai folosit sunetele cu mare succes la doua cazuri de cancer
care m-au preocupat. Unul dintre pacienti era o prietena de-a mea
foarte buna - avea 64 de ani si i s-a gasit o tumora de 25 cm diametru
pe uter si i s-a recomandat operatia. A facut doua ecografii si de
fiecare data i s-a dat aceeasi recomandare. Ea nu a vrut sa riste si eu
i-am emis sunete pe coloana vertebrala, vizavi de uter si de fiecare
data imi raspundea cu o temperatura foarte mare. Dupa 30 de asemenea
sedinte facute de trei ori pe saptamana, nu a mai aparut ca raspuns la
emisia sunetelor temperatura aceea ridicata. A facut o noua ecografie
si totul a iesit normal. Prietena mea a mai trait inca 12 ani.
Pentru vindecarea aceasta cu sunete aplicate pe corp m-am
folosit si de chitara. Am pus pacientul sa se aseze pe orizontala ca sa
respire corect si i-am aplicat cutia de rezonanta a instrumentului pe
anumite zone, tragand de anumite corzi: mi, la, re, sub portativ, nu
mai sus, de joasa frecventa, intre 190 si 200 de hertzi. Efectul
terapeutic a fost, de asemenea, spectaculos. De fapt, toate lucrurile
acestea nu sunt decat niste extinderi, niste aplicatii la tehnicile
milenare yoga.
- E momentul sa va intrerup fascinanta dvs. poveste, pentru a
va reaminti ca practicile orientale, yoga si acupunctura, erau
prohibite in Romania de dinainte de Revolutie. N-ati avut necazuri din
cauza optiunilor dvs.?
- Din '84 pana la Revolutie mi s-a interzis cu desavarsire,
sub amenintare, sa mai practic yoga cu pacientii sau sa vorbesc despre
acest subiect. Fireste ca multi au rezerve referitoare la aceste
subiecte considerate in mod eronat ca fiind straine de spiritul
neamului romanesc. In cartea mea aparuta de curand la Editura
"Miracol" demonstrez insa ca a existat acupunctura straveche pe
teritoriul nostru, cu doua milenii inainte de cea chinezeasca, si chiar
gimnastica statica izometrica, facuta inainte de indieni, cu conceptii
modeste, dar similare cu asanele (posturile corporale - n. red.) din
yoga. Apoi, studentii si pacientii mei au folosit cu mare succes, in
afara de silabele mantrice sanscrite (sunete sacre folosite in yoga
pentru trezirea anumitor energii - n. red.), si cuvinte dacice,
intonate cu aceeasi tehnica. Mai mult, am descoperit cantul cu noduri
din Maramures, care are niste efecte terapeutice exceptionale, foarte
asemanatoare cu cele din anumite practici yoga. Pe masura ce am
aprofundat aceste lucruri, mi-am dat seama ca practicile yoga isi au un
corespondent uimitor de precis in traditiile noastre populare.
- Ati avut o recunoastere internationala a metodelor
terapeutice practicate de dvs.?
- Din pacate, cea mai mare parte a studiilor mele s-au
desfasurat atunci cand deschiderea fata de strainatate, fata de
Occident, era mai mult un vis frumos. In 1969, cand am participat la un
congres de yoga in Elvetia, am fost totusi uimita la ce nivel ajunsesem
cu studiile aici, in Romania. Erau delegati din 17 tari, veniti de la
nenumarate federatii de yoga din Europa, si nu stia nimeni despre
respiratiile activizate prin emisie de sunete si miscari pelvi-anale pe
care le invatasem de la d-l Rosen. In vreme ce eu eram la simpozion,
bunul meu profesor se internase la un camin de batrani si isi astepta
demn sfarsitul.
Atunci, la acel simpozion, l-am intalnit pe unul dintre
oamenii care avea sa ma ajute sa-mi continui instruirea. Andre van
Lysebeth (unul dintre cei mai competenti si mai cunoscuti profesori de
yoga din Occident si din lume - n. red.), belgian de origine, a inteles
ceea ce am prezentat, si cu el am intretinut apoi o corespondenta de 15
ani, primind astfel studii de yoga. Cred ca Dumnezeu mi l-a trimis pe
acest om, asa cum mi l-a trimis mai demult pe bunul domn Rosen. Cu
informatiile de la acest coleg din strainatate, care fusese discipolul
unui mare maestru yoghin si medic indian, Swami Shivananda, am putut sa
diversific si sa nuantez metodele mele de vindecare. Apoi, am colaborat
intens cu Suren Goyal, din New Delhi, care chiar a tinut aici, in
Romania, niste cursuri despre metodele de vindecare yoga.
- In finalul acestui interviu, ati putea sa detaliati pentru
cititorii "Formulei AS" unul din exercitiile de vindecare si de
intretinere a sanatatii promovate de dvs.?
- Va povesteam despre congresul din Elvetia, la care am fost
si unde am constatat ca un singur om din cateva sute cunostea elemente
concrete, autentice, despre yoga. Stiti de ce este aceasta situatie?
Pentru ca yoga, precum si alte exercitii de control al corpului si al
respiratiei, nu pot fi invatate dintr-un articol, nici macar dintr-o
carte, iar occidentalii foarte greu pot accepta si intelege acest
lucru. Fireste, sunt si lucrurile acestea, scrise, de un ajutor
extraordinar, dar invatarea se face numai prin initiere, prin contactul
direct cu o persoana care a cunoscut si a experimentat profund aceste
lucruri. Acesta este farmecul si misterul acestor tehnici: in aparenta
sunt banale, prea simple pentru a fi eficiente, dar exersate vreme de
luni si ani, sub o indrumare competenta, se dovedesc o adevarata mina
de aur. Si mai este un element - oricine poate aborda aceste tehnici,
dar nu oricum. Fara o alimentatie adecvata, fara o purificare a mintii
si a sufletului prin practica nonviolentei, a abtinerii de la vicii, de
la risipirea inutila a energiei, aceste tehnici sunt fie sterile, fie
chiar perturbatoare.
Revista dvs. insa aduce adesea la rampa subiecte foarte mult
apropiate de tematica pe care am studiat-o eu toata viata. Alimentatia
sanatoasa, lacto-vegetariana, innobilarea sufletului prin iubire si
prin compasiune fata de semeni, anumite exercitii de gimnastica
corporala si respiratorie, toate sunt de fapt fragmente de yoga. De
fapt, sub acest nume oriental, care pe multi ii intimideaza, se ascund
lucruri pe care noi le facem dintr-un anumit bun-simt cateodata, dar nu
le dam atentia cuvenita. Chiar si sfanta rugaciune este in esenta tot
un mijloc de concentrare si de indreptare a sufletului si a mintii spre
acele surse misterioase de energie si forta din Univers.
ILIE TUDOR
Pentru mai multe informatii d-na Nineta Crainici poate fi contactata
la tel. 021/440.00.97.