Google Groups no longer supports new Usenet posts or subscriptions. Historical content remains viewable.

Dismiss

Diplomaţie, justiţie independentă şi un cetăţean singur

1 view

Skip to first unread message

Dan.C...@gmail.com

unread,

Feb 23, 2007, 4:41:23 AM2/23/07

to Paul

Dan Culcer 
Diplomaţie, justiţie independentă şi un cetăţean singur : Paul
Goma

Se pare ca nimic nu se poate petrece simplu când e vorba de scriitorul
si cetaţeanul Paul Goma. Aleşii oraşului Timişoara, oraş-erou dacă ne
mai aducem aminte de ceea ce s-a întîmplat la jumătatate lunii
decembrie 1989, descendentii si reprezentantii rasculatilor, au decis
sa-i confere lui Paul Goma titlul de cetăţean de onoare al urbei lor.
 Pîna aici nimic neobisnuit, doar întirzierea unei astfel de
decizii este de remarcat. Ea nu este imputabila desigur celor care au
fost totusi primii care au decis sa onoreze un scriitor si un om de
valoare. 
Dar niste monitorizanti activi si minoritari au hotarît că ei au
dreptul şi datoria să se opună majoritatii, pe motiv ca omul nostru ar
fi un antisemit notoriu si ca deci onorarea lui ar însemna o
dezonorare a grupului minoritar care s-a exprimat şi se declara lezat
de aceasta decernare de titluri. 
In Franta fostului înalt funcţionar Maurice Papon, decedat mai
deunăzi, i se contesta post-mortem dreptul de a fi inmormintat cu
insemnele Legiunii de onoare care i se conferiseră cîndva. Considerat
vinovat, chiar dacă indirect, pentru acţiuni care au dus la pieirea
unor membri ai comunitătii evreieşti din Franţa, sub regimul
colaboraţionist de la Vichy, Maurice Papon a fost judecat tardiv,
pentru fapte din anii 40, într-un proces fluviu, integral înregistrat
şi apoi transmis la televiziune. A făcut o vreme puşcărie, apoi pentru
raţiuni de sănătate a fost lăsar să-şi sfârşeasca zilele la casa
lui. 
Pot fi puse împreuna, într-un context diferit şi cu istorii personale
atît de diferite, un înalt funcţionar de stat sub ocupatie străină şi
un opozant, Maurice Papon şi Paul Goma, doua personalităţi acuzate de
antisemitism? Doar în măsura în care se află un numitor comun: iar
acesta este nu doar acuza de antisemitism ci şi faptul ca amândoua
persoanele sunt implicate într-un proces. Papon a fost acuzat, într-un
lung proces care s-a soldat cu condamnarea sa, pentru decizii şi fapte
intepretate diferit dar mereu repuse în contextul istoric în care au
avut loc, razboiul civil european dintre 1933 şi 1945. Paul Goma nu
este funcţionar de stat, a fost şi este un om singur în faţa puterii
abuzive, este o persoana lezata care îi ataca el în justiţie pe cei
care îl calomniază. 
Paul Goma a scris o carte de reconstituire istorică, un studiu bazat
pe informaţii obiective dar integrând în final o ipoteză, o carte dar
nu una de istoric, Săptămâna roşie, şi un Jurnal, ambele tipărite şi
difuzate deasemena prin Internet în care emite peremptoriu dar
argumentat opinii privind cauzalităţi istorice, legând masacrele la
care au fost supusă comunitatea romănă din Basarabia în iunie 1940 de
masacrele la care au fost supuşi membrii ai comunitătii evreieşti din
Basarabia în iunie 1941.
 În primul caz făptaşii crimelor şi abuzurilor au fost comunişti
evrei, agenţi sovietici şi comisari sovietici, ajunşi brusc la putere
prin consecinţele Pactului scelerat între Stalin şi Hitler, în al
doile caz făptaşii crimelor şi abuzurilor au fost români, militari şi
civili care, opiniază Paul Goma, au acţionat din răzbunare, indignare
şi frustrare.
Faptele sunt notorii acum, dar vreme de o jumatate de secol despre
faptele românilor s-a scris şi s-a vorbit mult, despre cele ale
sovieticilor, evrei sau nu, s-a tăcut. 
Unii dintre făptaşii români au fost pedepsiţi deja, imediat dupa
fapte, de catre autoritaţile militare româneşti, din ordinul lui Ion
Antonescu, unii au fost apoi re-pedepsiţi de justiţia ocupantului
sovietic dupa 1944, prin cozile sale de topor, dintre care unii erau
chiar faptaşii crimelor ale căror victime erau cetaţeni români de pe
teritoriul Basarabiei în 1940. Criminalii sovietici -evrei sau ne-
evrei- nu au fost nicodata judecaţi şi pedepsiţi.
Sper că am rezumat corect sensul carţii lui Paul Goma, el însuşi
basarabean, pentru care aceste istorii nu sunt istorie ci destin.
Ceea ce rămîne de demonstrat cu acte mai multe şi complete cercetări
de arhivă, acum când făptaşii sunt fie morţi, fie la pensie undeva la
fereală, este cauzalitatea la care face referinţă Paul Goma.
Dar faptele sunt fapte iar calificarea acestui eseu ca fiind o operă
de antisemitism a fost afirmată de unii activişti evrei, dintre care
unii foşti activişti de partid comunist, pripăşiţi la conducerea
minusculei comunitaţi evreişti din România după 1990, de unii
scriitori care aveau motive personale să nu-l agreeze pe Paul Goma,
fiindcă le-a demascat şi descris prea adesea comportamentele
oportuniste şi laşităţile notorii.
De aici pâna la demonstrarea antisemitismului din scrisul lui Paul
Goma e cale lungă. Pe care a încercat să o strabată, fără să ajungă la
capăt un exaltat publicist, Laszlo Alexandru. Cred că singurul lucru
care i se poate imputa lui Paul Goma este că, nefiind istoric, nu
păstrează tonul rece şi produce metonimii, adică scrie despre parte ca
şi cum ar fi întregul.
Iata doua definiţii ale METONIMIEI.

1. METONIM'I//E ~i f. Figură de stil care constă în înlocuirea unui
termen prin altul cu care se află în raport de continuitate. /
2. METONIM'IE, metonimii, s.f. Figură de stil care constă în
inversiunea voluntară a categoriilor logice ale întregului prin parte,
ale părţii prin întreg, ale cauzei prin efect, ale efectului prin
cauză, ale abstractului prin concret, ale posesorului prin lucrul
posedat etc. - Din fr. m'etonymie. 
Sursă : DEX'98 (18696)
E de precizat că însuşi Roman jakobson, marele lingivist, consideră
că
” metonimia se bazeaza pe natura sintagmatică a contiguitaţii” şi ”
pune în evidenţă relaţii de asociere situaţională şi de integrare
constitutiva” (http://www.upg-ploiesti.ro/sescom/pdf/s16/s16-l24-
gd.pdf)
Acestea sunt deci efecte de stil şi nu programe politice sau rasiale.
Scoase din context afirmaţiile lui Paul Goma au fost folosite acuzator
de îngerii pazitori indignaţi ai istoriografiei rolleriste, de la care
nu avem, cred unii, voie să ne abatem, de reprezentanţii mai mult sau
mai puţin reprezentativi ai Comunităţii, de specialiştii care traiesc
din vînarea antisemiţilor reali sau imaginari, şi care deci au nevoie
de substanţă pentru a putea fi salarizaţi pîna la pensie. Nimeni
dintre acuzatori nu a facut vreo demonstraţie temeinică în acest sens.
Mai mult, dată fiind natura neîncadrabila uşor în scheme didactice, a
opiniilor lui Paul Goma, specialiştii, de genul lui M. Shafir, au fost
nevoiţi sa inventeze noi categorii logice pentru a le lipi de eticheta
de antisemit, care nu i se potrivea lui Goma decît forţînd textul şi
contextul.
 
In fine, e de remarcat că, dacă pînă de curănd, oficialitaţile
statului Israel nu s-au amestecat vizibil şi public în aceasta
istorie, de săptămâna trecută datoria de rezervă a diplomaţiei a fost
uitată, ambasadorului statului Israel, a crezut de cuviinţă să
intervină chiar în mersul justiţiei la români.

Intervenţia Excelenţei Sale este neavenită. Fiindcă, cei care au
urmarit luările de poziţii ale lui Paul Goma o ştiu, scriitorul a
intentat în 2005 un proces celor care l-au calomniat, folosind
calificativul injurios de “ antisemite” în legatura cu scrierile şi
opiniile sale. 
După ştiinţa mea, în cursul unui proces de orice natură, inclusiv şi
mai ales de natura celui care s-a pus prea încet dar s-a pus în
mişcare, intervenţiile acuzatoare de acest gen intră în categoria
imixtiunilor ilegale. Este vorba de un cetăţean străin şi un diplomat
care poate să se ingrijoreze eventual de soarta membrilor unei
diaspore a comunitătii sale (desi dupa cite ştiu, evreii din România
nu au fost, nu sunt şi/încă cetăţeni israelieni), dacă ei sunt lezaţi
acum într-un mod colectiv (ceea ce nu e cazul, fiindca Paul Goma a
scris despre evenimente criminale de notorietate din anii 40, cu care
cei de azi nu au nici un motiv sa fie solidari, doar daca am imagina
ca aparţin aceleiaşi familii de spirite), dar nu are dreptul să
practice aceste gen de intervenţie cu efect perturbator asupra
mersului justiţiei. Presa dă ştire că ambasadorul s-ar fi adresat
Ministerului de Interne. Ce-are a face acest Minister cu decizia, în
cunoştiinţa de cauza, a unor deputaţi municipali, aleşi de cetăţenii
oraşului Timişoara şi pe care îi reprezintă? 
In fine, nu pot să nu invoc elementul istoric perturbator: în secolul
al XIX-lea, pe vremea congresului de la Berlin, unii reprezentanţi ai
unor comunităţi evreieşti de orgine askenaza, adica din Ucraina sau
Galiţia poloneză, vorbitori de idiş deloc integraţi mediului românesc
şi auto-izolaţi prin şcolarizarea separată, imigratie clandestina si
recenta pe teritoriul Romăniei, se adresau, în cadrul luptei pentru a
obtine privilegiul unei cetăţenii de care se privaseră, sau fuseseră
privaţi prin emigrarea din ţara lor de baştina, Polonia sau Rusia,
unor state străine occidentale şi unor lobiuri sioniste sau
antisioniste, ca să obţină prin presiuni asupra autoritaţilor noului
şi încă fragilului stat România, stat totuşi independent, un tratament
global al unei chestiuni pe care Statul voia sa o trateze caz cu caz,
în cadrul unei politici economice protecţioniste dintre cele mai
normale. 
Să ne amintim că în prezentul pe care îl trăim, naturalizările globale
sunt refuzate, în Europa, imigranţilor legali sau ilegali, cu tot
atîta îndreptăţire cum le refuza guvernul lui Kogălniceanu la 1870.
Atunci şi acum în cazul României se vorbea şi se scria despre
antisemitism. Şi se faceau presiuni diplomatice. 
Gravă şi intenţionată confuzie, întreţinută de specialişti comunitari
pentru care se pare că nu exista o istoriografie neutră, ci doar una
de clasă sau de rasă. Să sperăm că o data puse în lumina adevăratele
motivaţii ale acestor mistificări persistente, istoriografia va retine
intervenţia ambasadorului statului Israel ca o gafă sau o depăşire a
limitelor bunului simţ în raport cu poziţia unui diplomat, cu practica
independenţei justiţiei întru-un stat mic din Europa care încearcă să
se debaraseze de tarele autocratiei comuniste, cînd orice decizie de
justiţie era aprobată de un funcţionar de partid sau de consilierul
sovietic. 
Nu cred că ambasadorul despre care scriem si-ar permite să intervina
cu presiuni obraznice în acţiunile în curs din justiţia ţării sale şi
să conteste astfel deciziile unor deputaţi. Excelenţa Sa îşi va cere
scuze publice poate, scuze pe care i le acceptăm anticipat.

Dan Culcer 
23 februarie 2007

Paul Goma

Paris, 22 februarie 2007

Către prietenii din Timişoara/Şi din toată ţara:

Ca toate poveştile bine construite şi aceasta începe cu sfârşitul, ni
se prezintă efectul înainte de a cunoaşte cauza:
La 7 februarie acest an Dan Culcer mi-a transmis ceea ce capturase
prin internet de pe „Bună dimineaţa, Israel” (nr 421):

“Scrisoare de protest adresata de Federatia Comunitatilor Evreiesti
din Romania (…) F.F. URGENT – catre PRIMARIA MUNICIPIULUI
TIMISOARA 
Domnului Primar ing. GHEORGHE CIUHANDU PROTEST 
“Federaţia Comunitatilor Evreiesti din Romania a aflat cu stupoare
despre hotararea Consiliului Primariei Municipiului Timisoara de a
conferi scriitorului Paul Goma titlul de Cetatean de Onoare al
orasului, “pentru intreaga sa activitate”.Consternarea organismului
reprezentativ al evreimii romane se datoreaza in exclusivitate
antisemitismului virulent care impregneaza multe, daca nu majoritatea
luarilor de pozitie ale dlui Goma in arena publica. O parte insemnata
a scrierilor literare, memorialistice sau publicistice ale autorului
Paul Goma este intesata de falsificari crase ale istoriei. In aceste
scrieri, etnia evreiasca este prezentata, in ansamblul ei, ca
raspunzatoare pentru o serie intreaga de nenorociri care s-au abatut
peste Romania - de la rascoalele taranesti din 1907 si pana la
pierderea Basarabiei, instaurarea comunismului si falsificarea
vinovata a trecutului, atat in vremea regimului totalitar cat si dupa
rasturnarea acestuia. Dl Goma are incontestabile merite de important
opozant al comunismului, dar (…) el a urmarit si continua sa
urmareasca, intr-o maniera vadit tendentioasa, culpabilizarea evreilor
pentru vinovatii imaginare, in “cea mai buna” traditie a
antisemitismului. In opinia sa, evreii ar fi un corp etnic monolitic,
care (…) comploteaza si astazi impotriva poporului roman, inclusiv
printr-o pretinsa instigare la nerecunoasterea valorii literare a
scrierilor semnate Paul Goma si la izolarea sa in viata intelectuala
romaneasca. Antisemitismul cultivat de Paul Goma este cu atat mai
pernicios cu cat faima domniei sale de curajos dusman al
totalitarismului l-ar recomanda, in conditii normale, ca punct de
reper moral pentru tanara generatie. Din nefericire, luptatorul contra
ideilor si practicilor totalitare este dublat, in mod straniu, de un
practicant al urii irationale la adresa unei intregi etnii. Or,
aceasta atitudine programatica corespunde insasi definitiei
rasismului. Acordarea acestei distinctii se afla in contradictie
flagranta cu pozitia unor reprezentanti de marca ai societatii civile
romanesti, a Uniunii Scriitorilor, care au condamnat elucubratiile
antisemite ale lui Paul Goma. In atari conditii, Federatia
Comunitatilor Evreiesti din Romania protesteaza energic impotriva
acordarii, de catre Municipiul Timisoara, a titlului de Cetatean de
Onoare, unei persoane care nu poate aduce decat dezonoare
justificatului renume de care se bucura, de multe decenii daca nu de
secole, orasul dumneavoastra, ca loc al convietuirii armonioase a
etniilor si religiilor. 
Cu multa stima si consideratie, 
Dr. Aurel Vainer - PRESEDINTE”

Dar ce anume stârnise - şi de astă dată - mânia Federaţiei? 
Câteva ore mai târziu Mircea Stănescu, din Bucureşti, îmi trimite:
“Proiectul de hotarîre din 23.01.2007”, iar Ion Ieremia din Timişoara
face să-mi parvină prin curier electronic:

“ROMÂNIA JUDEŢUL TIMIŞ PRIMĂRIA MUNICIPIULUI TIMIŞOARA CABINET PRIMAR
Bd. C.D. Loga nr. 1, Timişoara, tel: –, fax0040256 – , e-mail:
gheorghe. ciuh...@primariatm.ro internet: www.primariatm.ro 
Către Domnul Paul Goma 
Stimate domnule Paul Goma, 
În conformitate cu prevederile art. 50 din Legea nr. 215/2001 privind
administraţia publică locală, modificată şi completată de Legea nr.
286/2006; 
Vă comunicăm: 
HOTĂRÂREA NR. 1/30.01.2007 – privind conferirea Titlului de Cetăţean
de Onoare al Municipiului Timişoara domnului Paul Goma. 
Hotărârea a fost adoptată în şedinţa Consiliului Local al
Municipiului Timişoara din data de 30 ianuarie 2007.
Hotărârea menţionată poate fi accesată şi pe site-ul HYPERLINK
"http://www.primariatm.ro" www.primariatm.ro.
Cutuma Consiliului Local Timişoara este ca, după acordarea lor,
titlurile de Cetăţean de Onoare să fie înmânate direct, în şedinţele
Consiliului Local. 
Dată fiind situaţia excepţională în care vă aflaţi, ar exista două
variante pentru a vă înmâna acest titlu: ori să aﬂteptăm până la o
dată la care veţi putea să veniţi în România şi să vi-l înmânăm într-o
şedinţă a Consiliului Local, aﬂa cum facem de obicei în astfel de
cazuri, ori să vă trimitem Diploma de Cetăţean de Onoare printr-un
serviciu de curierat. Aşteptăm propunerea dumneavoastră vizavi de
modul în care doriţi să intraţi în posesia acestui titlu. 
Cu respect, 
Gheorghe Ciuhandu, 
Primarul Municipiului Timişoara”

Această Hotărîre a fost completată cu:

“(…)Având în vedere Referatulul nr. SC2007 - 24622 / 15.01.2007, al
Primarului Municipiului Timişoara, domnul Gheorghe Ciuhandu; 
Având în vedere avizele Comisiei pentru administraţie locală,
juridică, ordine publică, drepturile omului ﬂi probleme ale
minorităţilor şi Comisiei pentru cultură, ştiinţă, învăţământ,
sănătate, protecţie socială, turism, ecologie, sport şi culte din
cadrul Primăriei Municipiului Timişoara. 
În conformitate cu prevederile art. 38 alin.8 din din Legea nr. 215 /
2001 privind administraţia publică locală, modificată şi completată de
Legea nr. 286/2006; 
În temeiul prevederilor art.46 alin.1 din Legea nr. 215/2001 privind
administraţia publică locală, modificată şi completată de Legea nr.
286/2006; 
HOTARASTE 
ARTICOL UNIC: Se conferă Titlul de Cetăţean de Onoare al Municipiului
Timişoara domnului PAUL GOMA, pentru întreaga activitate. 
Presedinte de şedinta Contrasemneaza 
PAVEL ŢEPENEU SECRETAR IOAN COJOCARI”

Dar protestele-denunţurile-înfierările bolşevice abia au început:

“Ambasada Israelului in Romania a remis protestul inclusiv
Prefecturii Timis, precum si Ministerului Administratiei si
Internelor, Romania libera editia Transilvania Banat, Laura M. Fortiu,
07 feb 2007”;

“Ambasadorul Israelului în România a protestat faţă de acordarea
titlului de cetăţean de onoare al Timişoarei scriitorului Paul Goma,
transmite Europa Liberă. Ambasadorul a adresat o scrisoare de protest
ministrului de interne şi primarului din Timişoara, argumentând că
Paul Goma este autorul mai multor articole cu tentă antisemită spune
revista maghiară Nyugati Jelen, citată de postul de radio din
Praga” (blog Andrei Bădin - luni, februarie 12, 2007)

Pentru cine nu ştie cu ce anume se ocupă un ambasador al Israelului
în România, să afle: nu doar cu protestele - contra “articolelor cu
tentă antisemită” (sic), ci mai ales cu denunţurile la Ministerul de
Interne (acelaşi MAI de sinistră amintire), prin asta dovedind o
înrudire cu deputatul Stepaniuk de la Chişinău, care ceruse
Procuraturii, Ministerului Culturii şi Ministerului de Interne să
interzică cartea Basarabia din… Basarabia, ca… antisemită - folosind
un citat din specialistul în antisemitică: “Radu Ioanid. Ca recompensă
pentru serviciile aduse patriei române şi acest ambasador ne-român va
primi, la sfârşitul mandatului, cu coroniţă, cu cele mai înalte
distincţii pentru “apărarea onoarei României” cetăţenia română - ca şi
antecesorul său, Sandu Mazor. Astfel se va reconstitui fulgerător
Aparatul de Stat şi de Partid distrus de blestematul Ceauşescu, “cel
care i-a alungat pe evrei din România”, potrivit raportului Tismăneanu
- şi el un… biet “alungat”… 
(Se vede că în ceea ce mă priveşte, nu este suficient să fiu român
pentru a mi se restitui cetăţenia română - ci condiţia ar fi: să trec
prin Israel, să-mi fac autocritica, abia apoi să solicit acordarea
“cinstei de onoare”…) 
Tot pentru neştiutori: 
- “revista maghiară Nyugati Jelen”, care poartă cuvântul
denunţătorului ambasodarial, este o publicaţie securistă (maghiară,
din România, se înţelege); 
- “postul de radio din Praga” este denumirea codificată (sic) şi
adânc subversivă (să nu afle duşmanul!) a Europei libere.

Dan Culcer îmi transmite răspunsul primit în 19 februarie 2007 de la
cabinetul primarului Gheorghe Ciuhandu:

(…)“Stimate Domn, 
am discutat cu domnul primar pe marginea mailului dvs. Din pacate,
domnul primar nu a primit decat un singur protest, pe care vi-l
atasez, despre celelalte citind doar in presa, la fel ca noi toti. Am
inteles ca ar exista si un protest al Ambasadei Israelului la
Bucuresti, insa acesta nu a fost trimis Primariei Timisoara. 
In ceea ce priveste persoana d-lui Paul Costin protestul acestuia s-a
rezumat la cateva declaratii in mass media locala. (…) Domnul primar
va roaga, in masura in care este posibil sa-l tineti la curent cu
demersurile dumneavoastra.
Cu stima si multumiri, Violeta Mihalache ”

Cam lung preambulul, dar nu strică să afle românii cu ce se ocupă
toată ziua-bună ziua holocaustologii fabricanţi de antisemiţi. 
Iar acum, o explicaţie: 
Am tot aşteptat să-mi sosească prin poştă textul Hotărîrii. Nu eram
neliniştit, aşteptam să treacă două-trei săptămâni - doar aveam
exemplul scrisorilor expediate de Traian Băsescu şi care, dacă
plecaseră, totuşi de la Bucureşti, nu veniseră direct la adresa mea
pariziană (în cel mult patru zile), ci stătuseră la murat la Ambasada
RSR, unde adevăratul şef “diplomatic” (ca pe timpul lui Ceauşescu,
este tot tovarăşul şofer-major) le cercetase îndelung înainte de a le
lăsa să circule. 
Numai că de ieri, la Timişoara treburile s-au precipitat. Deci nu mai
aştept plicul cu Hotărîrea autentică, mă folosesc de copia trimisă de
prietenul - epistolar - Ion Ieremia. 
Si zic: 
Paris, 22 februarie 2007

Către prietenii din Timişoara,

Hotărîrea Domniilor Voastre de a-mi conferi titlul de Cetăţean de
Onoare al Municipiului Timişoara mă… onorează şi îmi oblojeşte multele
şi încă mustindele răni pricinuite de duşmani, dar mai ales cele… -
«Cine ţi-a scos ochiul?, «Frate-meu», «De asta ţi l-a scos atât de
temeinic”: doar suntem români, născuţi-crescuţi în mitul vinderii, şi
uciderii de frate, altfel spusul: “Mioriţa”. 
Permiteţi-mi, vă rog, ca înainte de a mulţumi celor care au propus,
au dezbătut, au apărat alegerea împotriva împotrivnicilor (care o
contestau cu scuipaţi ca: «Antisemitule!”, cu argumente…
neargumentate, cu afirmaţii fără probe: citatele din “tente”…), care
în final au decis onorarea modestelor mele fapte - permiteţi-mi,
ziceam, să mă mir (în Basarabia “a se mira” are şi înţelesul de a
lăuda) de ineditul unei acţiuni care merge împotriva obişnuinţei, a
înţelepciunii, împotriva tradiţiei - de veacuri… - a comunităţii
noastre româneşti. 
Mă mir, deci, în ambele accepţii: 
Cum adică: să nu fi ştiut timişorenii - cu primarul în frunte! - că
luînd o astfel de iniţiativă, rezistînd mârâielilor, cârtelilor,
acuzaţiilor, etichetărilor (care cad şi în capul hotărîtorilor) că
persoana pe care ei au decretat-o “Cetăţean de Onoare”, departe de a
fi ceea ce este anunţat, din contra: 
- Goma nu este cetăţean: împreună cu întreaga familie fusese des-
cetăţenizat de Ceauşescu, în vara-toamna anului 1977, încă înainte de
a părăsi România, Băsescu însă nu l-a repus în drepturi nici acum, în
2007, iar ministrul Justiţiei Macovei pretinde că, în general, nu i se
retrăsese cetăţenia şi că în special nu ştie nimic despre situaţia
soţiei şi a fiului, căci dânsa nu a avut timp să se intereseze, are
alte înalte preocupări procuroratice; 
- Goma nu “aparţâne”: fusese membru al Uniunii Scriitorilor, însă în
aprilie 1977, pe când era arestat pentru iniţierea, animarea Mişcării
pentru drepturile omului, Consiliul îl exclusese pentru “trădare de
patrie” - iar acum Blandiana pretinde că ea nu participase la acea
şedinţă (de excludere - pentru trădare-de-patrie), iar Manolescu
susţine că nu există, în arhivă, hârtii care să dovedească excluderea,
apoi el nu crede, fiindcă la o şedinţă în care scriitorii s-au arătat
foarte dârji faţă cu partidul, încât … un activist a avut aproape
(sic) un atac cerebral (adevărat, atacul acela nu era şi “cam
cerebral”, ca să fie pre limba Manolescului) - asta fiind legătura
dintre prefectură şi UNESCO; 
- Goma nu are existenţă ca scriitor: după ce fusese interzis de
comunişti între 1970 şi 1977 (perioada din ţară), între 1977 şi 1989,
un total de 19 ani - perioadă în care Ceauşescu nu îi distrusese
volumul Camera de alături, ci decisese doar (sic) scoaterea lui din
librării şi bliblioteci - începînd din chiar iunie 1990 (repet: iunie
1990) anticomuniştii şi prietenii săi buni: Liiceanu, Pleşu, G.
Adameşteanu, M. Dinescu, N. Manolescu, sprijiniţi de Monica Lovinescu
şi de Virgil Ierunca au fost de acord ca volumul de mărturii despre
mişcarea pentru drepturile omului din 1977 (iată, s-au împlinit trei
decenii!) Culoarea curcubeului să fie retrasă imediat din librării,
depozitată, iar peste doi ani trimisă la topit; comunistul Ceauşescu
se mulţumise cu retragerea cărţii - însă poetul “anticomunist”
M.Sorescu distrusese plumburile romanului de el solicitat Gardă
inversă, la editura Scrisul Românesc din Craiova (pentru a obţine de
la Iliescu portofoliul Culturii, iar cărturarul Papahagi ceruse şi
primise subvenţie de la Soros pentru a publica Patru dialoguri: nu le-
a editat, nu a restituit banii). Când, în 2005, în sfârşit, s-a ivit
prilejul unei adevărate ediţii a Culorii curcubeului (completată cu
Bărbosul), la presiunile holocaustologilor de tustrele sexele,
directorul editurii Polirom Silviu Lupescu a suprimat fără
încuviinţarea autorului “Introducerea”, ca şi “Addenda” - pentru a nu
fi atacaţi, în editura sa (şi a lui Serge Moscovici, mâncătorul de
români) intelectualii de vază ai ţării, faimoşii rezistenţi prin
cultură (Liiceanu, Adameşteanu, Manolescu, Pleşu, Mircea Martin,
Buzura, E. Simion, Fănuş Neagu, Blandiana - ea fiind specializată în
arpagicultură…). Altfel Goma nu are dreptul de a publica în
periodicele româneşti - vezi editorialul “Adio, Domnule Goma!”,
România literară din decembrie 1998 semnat de şeful N.Manolescu, vezi
condamnarea lui Liviu Ioan Stoiciu pentru “publicarea, în Viaţa
românească a “unor fragmente din jurnalul lui P. Goma, antisemite” -
semnată de preşedintele Manolescu, acuzat şi el mai ieri de
“antisemitism”, acum, reeducat, vâslind din greu (pe lângă boi…),
pentru a obţine ambasadoriatul UNESCO cu mâinile de ajutor ale
ambasadelor Israelului şi USA; nici în revista 22, nici în dilemnatica
Dilema, nici în Observatorul cultural, nici în Timpul de la Iaşi
(acolo este doar antisemitizat, fără drept de replică); …Goma, ca
autor, nu are ce căuta în editura-lui-Buzura, acum editura-lui-
Patapievici, nu are unde îşi tipări „răcnetele răguşite ale
disidenţei” (s-a observat: l-am citat pe M. Mihăieş, purtător de
serviete ale lui Manolescu, Tismăneanu, Patapievici);

– Goma nu este o persoană “de Onoare”: a scris “articole cu tentă
antisemită” (re-sic), potrivit “opiniilor” construite din vânt ale
holocaustologilor-de-profesie-extrem-de-lucrativă. Adevărat: eu,
copil, posesor de memorie normală, rămas la 28 iunie 1940 fără ţară,
fără tată, fără alfabetul nostru, fără cărţile noastre - am scris de
câte ori am avut prilejul despre Ion Antonescu, acela care în 22 iunie
1941 a ordonat ostaşilor să treacă Prutul, să zdrobească vrăjmaşul de
răsărit şi miază-noapte, să ne libereze pe noi, basarabenii,
bucovinenii de nord, herţenii căzuţi în robia bolşevică.

Dar Domniile Voastre, dragi timişorence şi iubiţi timişoreni, nu
ştiţi istorie? - vorbesc de Istoria României, cea din 1944
rollerizată, apoi din 1965 ceauşizată, din 1990 pelinizată-
măgurenizată, recent tismănizată? Cum de nu aţi ţinut seama de faptul
că adevărul - fie el şi cam-obiectiv, după Manolescu - este scris de
învingători: ieri de ruşi, azi de ruşii cei cu mai multe stele pe
drapel (potrivit abject-corectitudinii)? 
Cum de aţi îndrăznit să contraziceţi, să sfidaţi litera de evanghelie
a Partidului-şi-Guvernului-Etern şi a Securităţii Aşişderi? Să faceţi
Domniile Voastre, reprezentanţi ai unei mici-municipalităţi ceea ce nu
au făcut Ministrul Justiţiei şi Preşedintele României de teama că vor
fi bătuţi la palmă de Ştim-noi-cine, vechii viziri ai Noii Porţi ? 
Ce-o să păţiţi cu nimeni n-o să-mpărţiţi.

Eu, ca beneficiar-profitor, de câteva zile mă scarpin în barbă, mă
ciupesc, doar m-oi trezi din acest vis - ca niciodată: unul bun,
frumos. 
Va rămân recunoscător. În ciuda multor vorbe rele (şi proaste)
rostite despre comunitatea noastră românească, sunt obligat să admit:
nu suntem noi, românii chiar ultimii dintre ultimi. Iată, anul trecut
Municipiul Piteşti s-a oferit să-mi asigure o casă (primarul,
bucovinean refugiat, ştia ce înseamnă să fii român, însă fără o
Românie, fără un adăpost, fără un cimitir unde să aduni osemintele
părinţilor, împrăştiate): am fost atins drept în inimă de acest semn
de omenie, de frăţietate, chiar dacă nu s-a materializat… re-
încetăţenirea. 
Acum, la iniţiativa asociaţiilor de revoluţionari, primarul
Timişoarei a înfruntat criticele tovarăşeşti, acuzaţiile
holocausticeşti, denunţurile ambasadoreşti - a semnat Hotărîrea şi…
 
Singura întrebare a lor: când-unde să mi se înmâneze titlul onorant:
să-mi fie trimis prin poştă, aici, la Paris, în exil? Sau să mai avem
puţintică răbdare, până vin în România, la Timişoara, atunci-acolo mi
se va da direct?

Dragi prieteni din Timişoara: 
Vă rog să păstraţi hârtia de preţ acolo, la Domniile Voastre, la
Timişoara. Să fie ca un cui al lui Pepelea. Cine ştie: poate că va
face “el” ce nu au făcut nici Iliescu, nici Constantinescu, nici
Băsescu în 17 ani: să înlesnească întoarcerea familiei mele în ţara
mult mai a noastră decât a lui Iliescu, a lui Constantinescu, a lui
Băsescu la un loc. 
Vă mulţumeşte, 
Paul Goma

0 new messages