Don Ki$ote pedaleaza alene de-a lungul $osetei, pardon al $oselei. In
urma lui se desira anii lumina. Imagini policrome din trecutul
cenu$arit se intercaleaza cu ingrijorarile iscate de limbistii care
defloreaza limba si de titeiul care i-a dejugat planurile de borse.
Pare un punct inglodat in orizontul grosse, alcatuit din miliarde de
particole microscopice de praf stelar lipite cu superglue intr-un
proces nereusit de diaiuai. Din cind in cind o aude (in spatiul
intern) pe Maria Tanase cintind despre doua rate cracanate. Una e atit
de cracanata ca pare the golden goose gata sa sa oua coinz da aor,
numai ca privita mai deaproape pare ca seamana cu o lolaiala (sau
buhaiala?) antica. Cu puterea mintzii tot trage de lol poate poate ii
vine scaunu spre cap insa se vede treaba ca orzul nu mai are nici o
valoare daca si gisca tot strimba din cioc si se vaita ca nici iarba
nu-i mai place, nici gura nu-i mai tace. De, greu la deal cu boul
hermetic, ca la omu cu spielhozenu rupt la posterior nici bica n-are
chef de tras, si pita ii cade in noroi, si problema i se scoala in
biserica. Dar destul povestim despre prima rata cracanata care s-a
pornit sa construiasca mori de vint si sa iexploteze opincarii si porco
de carte. Imaginea se muta la cealalta rata cracanata cu foaie gras
explodata de obida multa banatzeasca si de apa de foc. Se povesteste
insa anonim, ca doice gisca numarul zwei ar fi in relatii monosexoale
cu cea din sudul carpatilor, adica se gidila sisiit pe paltrok la orele
de cunostinte orale (cu accent pe e). Gurile rele cica zic ca de fapt
nici asta n-ar fi ginsac ci mai degraba bascalisc, da nici macar
onanimu mare-anus nu mai poate prididi cu decodatu! En fine, eroul
nostru isi trage gluga pe cap de atitea ginduri negricioase si ofteaza
ishtenem! nici aicea pe soseta pustie si spalata cu detergenti nu mai
pot sa-mi vad de traba (adica vra sa spuna ca nu poate scapa de datoria
morala sa-l puna pe sankio pantzer la locul meritat indiferent de
orientare sexuala si laptele supt de la tzitz). Intre timp ma luai cu
vorba si se lungira umbrele; bitzicli apare tot mai indepartat, doar un
punctisor minuscul pe cadranul ceasului poljot. Bate toaca de vecernie
si parintele Teofloss il asteapta cu nerbdare: i-a cumparat basma,
cercei si alte acareturi de natura filocaloasa. In aer se simte un
freamat: sulitanu s-a bagat pe wireless si a dat tilifon cu doi dolari
minutu la biroul o miesiuna de brasoave de sub timpa sa aiba de grija
ca a luat-o razna pe gateul care da spre nuremberg. (va urma da din
pacate mi se termina acetilena ca fusei acupat cu treburile pacatoase
si nu-mi facui aprovizionarea cu carbid)