PARTEA A TREIA

[Basil]

Subsemnatul bandit Pop Vasile declar:
M-am nascut la data de 1 ianuarie 1930, in com. Piatra
Noua (azi: Staraia Petrovka) din judetul Orhei (azi: raionul
Orgheev), din Basarabia (azi: Republica Sovietica Moldoveneasca).
Parinti:
- Mama : Ana Cojoc, s-a nascut in 1907, la Hincesti (azi:
Kotovsk) judetul Lapusna (azi: Kisiniov). Familia mamei, pe
linie paterna este originara din Adancata (azi: Glubokaia),
judetul Cernauti (azi: Cernovti), Bucovina (azi: republica
Sovietica Ucraineana); pe linie materna, din Arboreni (azi:
Harborovka-Dnestrovski), din fostul judet Lapusna. Dupa
scoala primara urmata in satul Piatra Noua si liceul de fete
din Chisinau, a frecventat un an si ceva Conservatorul, clasa
Canto, insa, imbolnavindu-se de tuberculoza pulmonara, s-a
retras. Dupa un an, a dat diferentele pentru Scoala Normala
si a fost numita invatatoare suplinitoare in com. Apacere
(azi: Aparecinoe), unde l-a cunoscut pe tata (in 1927),
invatator si el. Dupa casatorie, au fost amandoi detasati in
com. Piatra Noua (azi: Staraia Petrovka), unde au functionat
pana in 1939, cand s-au transferat in satul Albota, judetul
Fagaras (azi: regiunea Stalin), unde se afla si in momentul de fata.
- Tata: Tit(us) Pop, nascut la Albota, Fagaras, in 1905.
in 1926 a fost numit invatator in corn. Aparece, jud. Orhei,
unde a cunoscut-o pe mama (vezi cap. "mama"). Azi, direc-
tor al scolii elementare din Albota.
Parintii nostri au avut patru copii: Leonoel, nascut in
1928, mort in anul urmator: Vasile si Elisav, gemeni nascuti
la 1 ianuarie 1930; Anina Seliva, nascuta la 1 ianuarie 1933,
decedata la 6 decembrie 1949, la Sibiu, asasinata de un ofiter
de Securitate pe nume Hariton. Mentionez ca intai sora mea
a fost violata de un ofiter rus din trupele sovietice de ocupa-
tie (nu-i cunosc numele). in acel moment sora noastra era
eleva in clasa a IX-a a Liceului de fete din Sibiu (fost "Dom-
nita Ileana"). Noi, fratii, studenti la Universitatea din Bucu-
resti, Elisav la Matematici, eu la Litere, ambii in anul II.
Declar ca in ziua de 13 decembrie 1949, noi, fratii,
ne-am dus la nr. 26 de pe strada A. 1. Cuza din Sibiu, pentru
a afla in ce imprejurari a fost violata apoi asasinata sora
noastra. Acolo am fost impuscat in genunchii amandoi de
locotenentul de Securitate Csaky (acelasi care l-a impuscat si
pe locot. Hariton, din greseala), iar fratele meu a disparut. Eu
am fost condamnat la 5 ani (nu mi s-a comunicat motivul).
Dupa proces, am fost transportat la infirmeria inchisorii
Codlea, iar din 31 ianuarie 1950, aici, la Pitesti.
Declar ca nu am facut parte din nici o organizatie
politica. Nici parintii. Nici bunicii. Nu avem avere, in afara
casei parintesti din Albota si nu am exploatat mana de lucru.
Precizez ca, din 13 dec. 1949, cand am fost impuscat si
arestat fara motiv, nu mai stiu nimic de fratele meu.
Mentionez ca Pop Elisav nu a aparut la proces, iar eu am fost
dat afara din sala, pentru ca am contestat actul de acuzare si
pe acuzatori. Declar ca nu am avut avocat, cel din oficiu
fiind acuzator, nu aparator.
Declar ca nici in timpul anchetei, nici in detentie nu am
primit ajutor legionar. Declar ca nu sunt legionar, nici
comunist si ca am fost arestat si condamnat in mod abuziv si
sunt retinut ilegal.
Adaug ca nu sunt casatorit, nici logodit. Nu am prietena.
Singurul meu prieten, Saptefrati Mihai, student la
Conservatorul din Bucuresti clasa Dirijat-Compozitie, se
afla si el in detentie.

Vasile Pop
Pitesti, 29 aprilie 1950.

Subsemnatul bandit Pop Vasile declar:
Sunt nascut la 1 ianuarie 1930 in localitatea Staraia
Petrovka din U.R.S.S., din parinti invatatori. Parintii:
MAMA : Ana Cojoc, nascuta in 1907, in localitatea
Kotovsk, U.R.S.S. Tatal sau, Pamfil Cojoc a fost preot
(ortodox) in mai multe parohii din R.S.S. Moldoveneasca si
R.S.S. Ucraineana, ultima fiind cea din Staraia Petrovka.
Prin 1938, bunicul a intrat in conflict cu Mitropolia si a fost
dat afara (raspopit). Nu cunosc motivele acestei masuri.
in 1939 a venit cu noi, in satul natal al tatei, Albota, Fagaras,
unde s-a ocupat (si se ocupa) de albinarit si de muzica
bizantina. Si-a facut studiile teologice la Kiev (inainte de
Marea Revolutie Socialista din Octombrie). Atat tatal cat si
bunicul strabunicului au fost preoti ortodocsi in zona
Cernovti din Ucraina, pe atunci masiv locuita de romani.
Mentionez ca un stramos, Eusebie Cojoc, a fost consilier al
lui Dimitrie Cantemir si a fost trimis in mai multe randuri de
catre domnitor pe langa Petru I. A participat si la lucrarile
pacii de la Luck (aprilie 1711), iar dupa batalia de la
Stanilesti, l-a urmat pe Cantemir in exil, in Rusia, unde a si
murit, la Dimitrovka, mosie daruita de Petru I domnului
roman. Precizez ca bunicul Pamfil este autorul prenumelor
noastre. El credea ca numele poate influenta personalitatea
purtatorului, deci, pentru a corija eventualele defecte, com-
pensa anume lipsuri, este bine ca numele sa fie riguros con-
struit (el spunea: "rotund"), dupa principiul simetriei la
oglinda, adica citite de la coada la cap, sa dea exact acelasi
lucru: ca, de pilda, numele sau de familie: COJOC. A vrut
sa-si pre-faca si prenumele (PAMFIL nefiind "rotund"), asa
ca si-a zis LEONOEL - insa nu a prins, bunica tot Pamfil ii
spunea. Desigur, numele fiicei sale (mama mea) nu putea fi
decat "rotund": ANA. Pe tata nu l-ar fi acceptat ca ginere,
daca nu s-ar fi numit POP - insa l-a obligat sa-si scurteze
prenumele, sa se inregistreze ca TIT. Pe primul sau nepot
l-a botezat LEONEL, dar nici numele, nici purtatorul lui nu
au avut noroc: fratele nostru a murit la nici un an. Lucrurile
s-au complicat la 1 ianuarie 1930, cand mama a nascut
gemeni, dar bunicul a gasit o solutie: cel mai mare (cu juma-
tate de ceas) sa se cheme VASILE, dupa numele sfantului
sarbatorit in acea zi, iar celalalt sa poarta acelasi nume - dar
la oglinda: ELISAV Sora noastra a fost mai intai botezata
ANINA, insa la insistentele bunicii Agapia, i-a fost schimbat
(in Basarabia, a se anina", inseamna a se atarna, dar si a se
spanzura) in altul, provenit din anagramarea numelor
noastre, ale gemenilor baieti si a dat: SELIVA.
Mentionez ca familia Cojoc a fost candva instarita, insa
bunicul Pamfil nu a avut avere. A fugit de acasa pe cand era
adolescent si, inainte de a ajunge la Kiev, ca sa studieze
teologia, a dat un ocol prin Siberia, ca vanator de nu stiu ce,
apoi prin Pacificul de Nord, ca vanator de, probabil, balene.
Precizez ca dupa un naufragiu in stramtoarea Behring, fiind
singurul supravietuitor, s-a hotarit sa se calugareasca, dar
pana sa ajunga in Europa si-a schimbat opinia, asa ca s-a
doar preotit si casatorit.
in privinta ramurei mateme a mamei: am cunoscut-o
doar pe bunica Agapia (nascuta Arbore). Familia ei a avut
avere, la Arboreni, insa bunica a fost dezmostenita, pentru ca
a fugit cu bunicul. Precizez ca bunica Agapia era bolna-
vicioasa si a murit in 1938, acesta fiind motivul pentru care
bunicul a inceput sa bea, iar ca urmare sa fie raspopit.
Declar ca nu am cunoscut alti membri ai familiei mele si
nici nu suntem in corespondenta, cu vreunul.
TATA : Tit(us) Pop, nascut in 1905, intr-o familie de
tarani saraci din Albota, Fagaras, reg. Stalin. Tatal sau a
plecat la America, unde a murit intr-un accident de munca.
Familia a fost intretinuta de fratele mai mare al tatei, Ion.
Declar ca Pop Ion este taran mijlocas in com. Albota si
nu a suferit niciodata rigorile legii. Precizez: vorbesc de
legile socialiste. Declar ca Pop Ion a fost trecut la chiaburi,
din greseala, adica din dusmanie. Acum nu mai este. Atunci
a fost retinut de catre Organele de Stat, care insa i-au dat
drumul, ca nevinovat, dupa un an si ceva. Declar ca Pop Ion
a mai fost retinut de catre Organele de Stat in august 1949,
fiindca s-a spus, din dusmanie, ca i-ar indemna pe taranii
saraci sa nu intre la colectiva, dar nu era adevarat, drept care
a fost pus in libertate prin luna noiembrie.
Precizez ca Pop Ion din Albota nu a intrat in gospodaria
colectiva pentru ca in acel moment nu era acasa, fiind
arestat. Declar ca este adevarat ca s-a dus munca de lamurire
cu el, dar Pop Ion nu putea sa intre. Declar ca stiu: pentru ca
era bagat la chiaburi. Mentionez ca Pop Ion a mai fost
arestat pentru neplata cotelor, dar a fost eliberat, ca nevinovat,
dupa cateva luni.
Subsemnatul bandit Pop Vasile declar ca unchiul meu
Ion a fost din nou arestat la inceputul lunii decembrie 1949,
insa nu cunosc motivele, aflindu-ma in acel moment la
Bucuresti. Declar ca tata m-a informat, la 10 decembrie, dar
in treacat, fiindca nu aveam voie sa vorbim si nu a facut
comentarii politice, fiindca atunci ingropam sicriu1 Selivei,
a zis atat: "Iar l-au ridicat pe Ion".
Mai declar ca Pop Ion era pe drept bagat la chiaburi,
pentru ca a folosit sluga permanenta si, la anumite lucrari a
folosit tigani din com. Sercaia. Declar ca nu li se mai spune
tigani, ci: romi. Declar ca nu sunt rasist. Declar cinstit ca
pana acum doi ani nu cunosteam cuvantul: rom. Declar ca
Pop Ion a exploatat tarani saraci, proletariat agricol, precum
si tovarasi romi din com. Sercaia. Declar ca Pop Ion a avut,
pe timpul regimului burghez trei hectare de arabil si batoza
proprie. De asemeni o masina de semanat si o cositoare cu
cai. Declar ca aceste mijloace de productie i-au fost pe drept
confiscate de catre poporul muncitor si partid. Declar ca Pop
Ion a avut doua batoze, una a ascuns-o. Subsemnatul bandit
Pop Vasile declar ca Pop Ion a avut trei batoze si cocosei. Nu
stiu unde a ascuns batozele si cocoseii, dar sunt sigur ca
le-a sustras adevaratul lui proprietar: poporul muncitor.
Mentionez ca tata a mai avut o sora, Letitia, de profesie
muncitoare in domeniul croitoriei, dar eu n-o cunosc,
plecase la Viena inainte de a ne stabili noi la Albota. Declar
ca Pop Letitia a venit in vizita la Albota in timpul razbo-
iului, dar nu am retinut ce comentarii politice a facut, nu
eram acasa, ci la scoala, la internat. Specific ca nu cores-
pondam cu ea si nu stiu unde domiciliaza in prezent, s-ar
putea s-o fi ridicat Rusii cand au ocupat Viena. Nu s-ar putea
s-o fi arestat Armata Sovietica atunci cand a liberat Viena.
Referitor la bunica dinspre tata, Pop Salomia, declar ca a
murit in octombrie 1944, cand Armata Sovietica liberatoare
tocmai ne elibera. De dictatura fascista. Antonesciana. Asa
ca bunica a cazut din sopronul de fan si a murit.
Subsemnatul Pop Vasile declar ca Pop Salomia a murit
singura, din proprie initiativa, fiind ea batrana. Si grav
bolnava. Declar ca nu este adevarat ca din cauza ostasilor
sovietici liberatori, declar ca Armata Rosie nu a avut nici un
amestec in moartea ei, nu urcasera in sopru, special pentru
bunica, ci pentru cu totul alte persoane si nici un caz,
persoane de sex femeiesc.
Subsemnatul bandit Pop Vasile declar ca Armata Rosie
biruitoare nu a urcat in sopru, in cautare de femei, ea ne
libera de fiara fascista, asa ca Pop Salomia s-a speriat
singura si a cazut fara sa fie impinsa ori urmarita, ci doar
pentru ca era ea foarte beata si in varsta. Declar solemn ca nu
voi mai profera niciodata calomnii odioase si mincinoase la
adresa Uniunii Sovietice care ne-a liberat tara de hoardele hitleriste.
Referitor la tatal meu, Pop Tit(us): declar ca, dupa ce a
absolvit Scoala Normala de la Sibiu, a cerut sa fie numit in
Basarabia, ca apostol. Declar ca s-a cerut in Basarabia (azi:
Republica Moldoveneasca), ca sa castige mai mult si sa faca
afaceri. Declar ca nu stiu ce salariu avea. Declar ca nu
primea doar salariul, ci si lotul scolii.
Subsemnatul bandit Pop Vasile declar ca Pop Tit(us),
dupa ce a absolvit Normala, a functionat mai intai ca supli-
nitor in Ardeal, in com. Orlat, jud. Sibiu, de unde a fost dat
afara din invatamant pentru ca s-a certat cu un alt invatator.
Mentionez ca se spunea ca ar fi intretinut relatii intime cu
sotia directorului. Precizez ca a avut cu ea relatii sexuale.
Declar ca intretinea relatii sexuale si cu elevele, de aceea a
fost dat afara din invatamant, iar dupa un timp, impacin-
du-se cu invatatorul cu care se certase, fiindca sotia aceluia
era verisoara tatei si o sarutase pe frunte, de aici supararea -
a fost reprimit, dar nu tot in Ardeal, ci trimis in Basarabia.
Declar ca am mintit, ca sa ascund adevarul. Declar ca am
mintit, ca sa scap de reeducare. Declar ca ma doare cand sunt
reeducat. Declar ca tata ii batea pe copii, la scoala si ii
obliga sa frecventeze biserica si sa participe la sarbatorile
nationaliste burgheze. Si monarhiste. Declar ca tata era
dirijorul corului bisericii. Declar ca primea plocoane de la
locuitori si folosea lotul scolar in interese personale - de
pilda, a cumparat o sareta si un cal cu care se deplasa in satul
vecin, unde murise unicul invatator si scoala nu functiona.
Deci, primea doua salarii. Adaug ca se ducea des la
manastirea Curchi, in scopul de a chefui cu calugarii de
acolo si de a se intoarce cu cosuri pline de peste si miere si
alte produse alimentare pe care le platea. Declar ca am mintit
ca le platea, nu le platea. Deloc, niciodata. Totodata, declar
ca frecventa cu regularitate manastirea Tabora, unde parti-
cipa la tot felul de orgii rusinoase. Cu maicile de-acolo. Cu
care facea si copii. De la Tabora aducea dulceturi, covoare si
alte produse pe care nu le platea.
Declar ca tatal meu a fost mobilizat in timpul razboiului,
dar a participat activ numai la campania antihitlerista, fiind
ranit la Debretin prima oara, a doua oara in muntii Tatra.
Dupa lasarea la vatra, a participat la Reforma Agrara, s-a
inscris in Frontul Plugarilor si chiar in Sindicat. Ca avere,
declar ca posedam locuinta din Albota cu gradina, cam un
sfert de hectar. Declar ca cealalta locuinta apartine bunicului
Cojoc. Pamfil, el a construit-o singur, cu mainile lui (in afara
de instalatia electrica). Declar ca i-a dat ajutor la casa
Barabanov Boris.
Subsemnatul Pop Vasile declar ca familia mea a avut pe
timpul burgheziei doi cai de tractiune si doua vaci cu lapte,
dar in prezent nu mai avem, caii ni i-au luat
Declar ca nu-i adevarat ca ni i-au luat, i-am vandut noi reprezen-
tantilor Armatei Rosii care tocmai ne libera de hoarde si am
primit un pret foarte bun. in privinta vacilor, le-am predat.
Declar ca am mintit cu nerusinare, Pop
Ion a mintit cand a pretins in mod dusmanos ca i s-a fixat
cota de carne de vaca, dar el nu avea vaci. Declar ca Pop Ion
s-a inteles cu Pop Tit(us) ca sa insele impreuna poporul
muncitor si statul socialist al taranilor de la orase si sate
declar ca actuala vaca a lui Pop Ion este pe jumatate a noas-
tra, folosim laptele rezultat din exploatarea vacii numai pen-
tru uzul nostru propriu, declar ca am mintit si
ca adevarul este ca vindem surplusul de lapte
cu pret de specula taranimii sarace din comuna. Subsemnatul
Pop Vasile declar ca tata a participat la razboiul antisovietic
cu gradul de sublocotenent de rezerva si a fost ranit in prima
zi, la trecerea Prutului, drept care a fost reformat pe data si trimis
la vatra.
Declar cinstit ca am mintit, tata a participat la razboiul
criminal antisovietic pe pamant rusesc, la luptele care s-au
dat in zona satului nostru natal, Piatra-Petrovka. in U.R.S.S..
Declar ca am mintit, tata a participat la campania anti-
sovietica criminala si a ajuns cu armata cotropitoare regala
pana in Cuban. Pana mai departe de Cuban. Declar ca nu tin
minte localitatea de pe malul Marii Caspice si decar ca n-au
ajuns chiar pe mal. Declar ca este posibil sa fi luat prada de
razboi. Declar ca a furat de-acolo si a adus acasa tot felul de
lucruri de provenienta sovietica. Declar ca este foarte posibil
sa fi participat la furarea tramvaiului din Odessa, fiindca
vorbea despre el. Mentionez ca a primit o decoratie antones-
ciana, dar declar ca nu am vazut-o si nu stiu cine, personal,
i-a decernat-o. Declar ca era "Mihai Viteazul".
Subsemnatul Pop Vasile declar ca armele gasite la
domiciliul nostru din Albota, in 1946, nu apartin tatei, le-am
gasit eu, pe locul unde fusesera cantonate trupele sovietice,
in octombrie 1944 (pe raza com. Sercaia). Declar ca nu
le-am sustras, ci le-am gasit. Declar ca mitraliera grea mi-o
vanduse un ostas al... Declar ca am mintit, nu
mi-o vanduse niciun ostas sovietic pe doua sticle de rachiu,
asa cum, in mod dusmanos, am sustinut, ci am furat-o eu din
depozit si am dat doua sticle de ...
Declar ca nu mai tin minte care depozit, dar declar ca eu am sustras-o.
in mod ilegal. Declar ca eu am ingropat armele usoare in gradina, iar
mitraliera grea eu am uns-o si am scufundat-o in fantana.
Declar ca Pop Elisav nu era la curent. Declar ca am vrut
sa predau armele autoritatilor competente, insa n-am gasit si
mi-a fost frica sa nu fiu arestat, ca toti cei care facusera asta.
Declar ca numai unii, desi au predat armele...
Subsemnatul bandit Pop Vasile declar ca am mintit pana acum, am
insultat puterea populara si Armata Rosie pasnica si libera-
toare, nimeni dintre cei care au predat armele de buna voie
si in termen legal nu au avut de suferit rigorile legilor
noastre democrate si drepte.
POP ELISAV: declar ca nu era inarmat in ziua de 13
decembrie 1949. Declar asta, pentru ca imi daduse mie
revolverul, la cererea mea. Declar ca i-am cerut arma, ca nu
cumva sa se descarce singura si sa-l raneasca pe el. Declar ca
am vrut sa spun ca arma ar fi putut sa se descarce singura in
lucratorii Securitatii Poporului. Declar ca am auzit de
asemenea cazuri, dar sunt calomnii la adresa Poporului.
Declar ca nu am avut legaturi cu teroristii din munti ori
din alte parti. Declar ca Sofron Silviu din corn. Fantana nu
ne-a aratat vreo arma, cand l-am vizitat si nici de un revolver
ingropat in gradina, insa nu ni l-a aratat, era zapada mare si
pamantul inghetat. Declar ca nu am discutat cu Sofron
probleme politice, numai cazul surorii noastre, violata si
asasinata. Declar ca nu am fost de fata cand sora noastra a fost ...
Declar ca nu de la Sofron Silviu am aflat ca...
Declar ca, in schimb, Sofron Silviu auzise
ce se intamplase la Sibiu, in 6 decembrie. Declar ca el ne-a
povestit, fiindca era de fata.
Subsemnatul bandit Pop Vasile declar cinstit ca am
mintit cand am afirmat ca Sofron a afirmat ca era de fata la
evenimentele din 6 decembrie 1949, declar ca am declarat
minciuni, ca sa nu spun de unde anume stiam si sa dau vina
pe un decedat de o boala cardiaca accidentala.
Subsemnatul bandit Pop Vasile declar ca Sofron Silviu
a decedat de moarte buna si accidentala.
Subsemnatul bandit Pop Vasile declar ca am aflat despre
sora noastra de la Medrea Nicolae din com. Danes, care se
afla in prezent inzidit in pivnita casei unei matusi. Declar ca
nu cunosc adresa exacta, era intuneric, mama fratilor Medrea
ne-a condus pana acolo, prin gradini. Mai declar ca Medrea
Nicolae era inarmat, avea un revolver pe care ni l-a dat noua,
sa-l impuscam pe locotenentul de Securitate Hariton, fiindca
o impuscase pe...
Declar ca nu eram de fata, dar
stiu cine a asasinat-o pe sora noastra, dar asa ne-a spus
Medrea. Declar ca este posibil ca Medrea Nicolae sa fi
mintit, ca altcineva s-o fi asasinat, ca sa dea vina pe
Securitatea Rosie glorioasa care ne-a liberat de sub jugul.
Subsemnatul Pop Vasile declara ca eu i-am dat lui Pop
Elisav revolverul pe care i-l luasem inainte de a intra la
nr. 26. Declar ca la acea adresa locuiau in gazda fratii
Medrea. Declar ca sora noastra locuia la internat. Declar ca
se adunasera ca sa sarbatoreasca Sfantul Nicolae. Declara ca
stiu precis: nu se intrunisera in scopul de a organiza orgii.
Declar ca nu am fost de fata, dar stiu, o cunosc pe sora
noastra. Declar ca sora noastra nu ar fi acceptat asa ceva.
Declar ca baietii erau prieteni, colegi, nu se gandeau. Declar
ca stiu, fiindca si eu am fost de varsta lor. Declar ca cel mult
le sarutam pe fetele...
Declar ca nu. Declar ca...
declar ca stiu, Pop Seliva era fecioara si cuminte, nu avea
aventuri, declar ca avea saisprezece ani neimpliniti si, la noi, la tara...
Declar ca nu declar asa ceva. Declar ca nu.
Subsemnatul Pop Vasile, bandit, declar ca s-ar putea ca
faptele sa se fi petrecut altfel, cu altele. Declar ca s-ar fi putut
sa se petreaca si cu...
Declar ca n-am fost martor ocular.
Subsemnatul declar ca Elisav nu a tras in nimeni cu
revolverul, revolverul era la mine, care am intrat mai tarziu.
Subsemnatul bandit declar ca Pop Elisav nu a facut parte
din vreo organizatie politica, nici terorista. Nu facea bancuri
politice. Declar ca stiu: fiindca nu are umor. Declar ca eu am
umor. Subsemnatul Pop Vasile declar ca nu stiu daca eu am
umor. Subsemnatul bandit Pop Vasile declar ca nu am, in
schimb declar ca pe Hariton l-a impus
Subsemnatul Vasile declar ca nu stiu cine l-a impus pe Hari
Subsemnatul declar ca eu l-am impuscat. Pe ofiterul de
Securitate. Hariton. Declar ca eu l-am impuscat cu mana
mea. Din ura salbatica fata de ...
pentru ca el o impuscase pe...
de aceea, fata de clasa muncitoare
si anvangarda clasei muncitoare din toate tarile uniti-va.
Subsemnatul Pop Vasile declar ca am mintit. Tot timpul.
Am indus Organele in eroare. Declar ca nu eu l-am impuscat
pe tovarasul Hariton. Declar ca l-as fi putut impusca. Declar
ca este posibil ca pe ofiterul Hariton sa-l fi impuscat vreun
terorist ascuns pe undeva. Declar ca este posibil ca Elisav sa
se fi dus in munti la teroristi.
AJUTOR LEGIONAR: Subsemnatul Pop Vasile declar
ca am primit ajutor legionar in mai multe randuri:
Cel mai mult am primit ajutor legionar la Securitate, la
Sibiu, acolo m-au ajutat sa-mi fac nevoile mai multi arestati,
dar fiind intuneric, nu i-am vazut, nu i-am retinut. Mentionez
ca eram si foarte bolnav, cu genunchii. Declar ca cel mai
mult m-a ajutat legionar un invatator basarabean originar din
U.R.S.S, al carui nume nu-l cunosc. Declar ca nu stiu decat
ca avea o voce de bas si ma asigura ca o sa ma insanatosesc
inainte de a veni Americanii. Declar ca am mintit cand am
declarat ca nu-i stiu numele, declar ca numele lui este
Dorogan. Sau Borogan. Sau poate Gologan.
Subsemnatul bandit mai declar de buna voie - si nesilit
de nimeni ca tot la Securitate m-a ajutat sub diferite forme
legionare locotenentul de Securitate Dragan. Acesta imi
dadea tigari pe ascuns si ma incuraja sa rezist, ca n-a mai
ramas mult, pana vin Americanii sa ne scape de comunisti
si de rusi. il mentionez, in acelasi sens pe locotenentul
Csaky, tot de la Sibiu, el s-a oferit sa transmita parintilor mei
orice fel de scrisoare. Mi-a dat si el tigari si chiar
Subsemnatul bandit Pop Vasile declar ca am mintit. Ca
sa compromit organele noastre. Declar cinstit ca n-am
primit ajutor legionar de la Dragan si de la Csaky. Declar
cinstit ca am vrut sa le fac rau, cum mi-au facut si ei mie.
Declar ca am vrut sa ma razbun pe ei, deci pe Securitatea
Poporului. Care apara cuceririle Poporului. Muncitor.
La Codlea nu mi-a acordat nimeni ajutor legionar, ba
chiar am fost tratat rau. Adica bine. Am vrut sa spun prin
asta ca la Codlea nu-mi dadeau ratia, nici plosca si nu-mi
schimbau pansamentele. Declar ca personalul sanitar in
uniforma a avut o atitudine justa fata de un dusman inrait al
poporului. Muncitor.
Pe duba: declar ca in timpul transportului pe duba-tren
de la Brasov la Bucuresti, detinutii faceau bancuri politice,
dar nu stiu cum ii chema, eram bolnav si nu vedeam nimic
de unde fusesem intins pe bancheta. Am auzit, de pilda, pe
cineva caruia ceilalti ii spuneau "domnule ministru" cum l-a
injurat pe marele Stalin, zicindu-i porc si criminal si
afirmind ca el ne-a vandut la Ialta.
Subsemnatul porc si criminal Pop Vasile declar daca am
mintit, in realitate ministrul acela il injura pe Churchill, pe el
il facea porc si criminal, fiindca el, Churchill ne vanduse la
Ialta, Stalin ne cumparase pe degea
Subsemnatul bandit si legionar Pop Vasile declar cinstit
ca marele Stalin nu ne-a cumparat, el ne-a liberat de toti cei
care ne ocupasera.
Pe duba intre Bucuresti si Pitesti: declar ca mi-au dat
ajutor legionar sub diferite forme urmatorii legionari inraiti:
Apolzan Octavian, Barsan Sextil, Fuhrmann Alfred,
Grigoras (nu-i cunosc prenumele) si Damaschin Gabriel.
Ajutorul legionar a constat in ingrijirea ranilor cu praf de
sulfamida (Barsan, Apolzan, Damaschin, studenti la
Medicina), in ajutarea sa-mi fac nevoile, in transportarea
mea pe brate, de la gara pana la penitenciar (Apolzan, Ster-
anescu, Fuhrmann, Barsan). Declar ca, in celula de la subsol,
unde am stat o luna de zile, am primit ajutor legionar sub
forma de incurajari. in sensul ca or sa mi se vindece ranile.
De la toti detinutii, cu exceptia lui Balan Constantin.
Declar ca Damaschin Gabriel mi-a atras atentia, inca din
prima noapte petrecuta la Pitesti, ca se petrece ceva
neobisnuit in penitenciar. Declar ca nu stiu de unde stia, dar
am auzit cu totii un strigat foarte puternic care ne-a trezit si
ne-a ingrijorat. Declar ca nu stiam ca vine de la 4 Spital.
Declar ca nu banuiam ca se face reeducare. Declar ca,
aproape in unanimitate, detinutii de la subsol au cazut de
acord ca racnetul venea din afara penitenciarului, dar declar
ca Damaschin Gabriel m-a sfatuit sa ma cer a doua zi la
raport si sa cer sa fiu scos de-acolo, dat fiind ca eram ranit si
nici lanturile nu-mi fusesera scoase. Declar ca Damaschin a
spus aproximativ urmatoarele: "Sa te ceri la raport, sa insist
isa te scoata de-aici, sa te duca la un spital, fiindca aici se
intampla lucruri ingrozitoare". Declar ca nu a spus in ce
consta acele lucruri ingrozitoare, nici de unde le aflase.
Declar ca stiu: Damaschin Gabriel este taranist, dar cum
taranistii au facut pact cu legionarii, Damaschin mi-a dat
ajutor legionar.
Declar ca cel mai reactionar din celula este Fuhrmann
Adolf. El isi bate joc tot timpul de Marea Noastra Uniune
Sovietica si de Genialul Nostru Stalin. Despre acesta din urma
Despre Marele Stalin spunea ca a fost
bandit de drumul mare, ca a jefuit banci in tineretea lui si ca
are o mana mai scurta (stanga?) si ca poporul are dreptate
cand spune sa te feresti de omul insemnat. Declar ca
Fuhrmann declara despre Roosevelt ca era insemnat. Declar
ca m-am inselat eu, i-am incurcat. Declar ca asa era, avea
dreptate, fiindca Roosevelt era american.
Declar ca nu stiu unde este in clipa de fata Fuhrmann Alois.
Subsemnatul bandit Pop Vasile declar ca am mintit. Stiu
ca Fuhrmann a decedat accidental
Declar ca stiu ca...
Fuhrmann era foarte bolnav de inima, avea cancer sau asa
ceva. Avea un cancer special al inimii, ca toti cei care poarta
inima in dreapta. Declar ca asa declara el. Declar ca am
mintit cand i-am atribuit unui decedat politic bancurile
accidentale dusmanoase pe care le-am spus eu insumi, in
plina celula, in special lui Balan Consi.
SAPTEFRA?I MIHAI: declar ca il cunosc de vreo zece
ani, de la liceul din Sibiu, unde am fost colegi de clasa si de
internat. Declar ca nu stiu unde se afla intre 28 iunie 1940 si
22 iunie 1941, nici daca a fost cetatean sovietic. Declar ca
stiu ca este originar din R.S.S. Moldova, raionul Ogheiev,
Com. Scorteni (nu cunosc denumirea actuala, probabil
Scorteniovka). Declar ca in timpul liceului, Saptefrati facea
multe bancuri politice tendentioase. De pilda, a afirmat ca
Armata Rosie se deosebeste de Hoarda de Aur doar prin
faptul ca ea (Armata Rosie) se deplaseaza, cantind in cvarta.
Declar ca Saptefrati se referea la faptul ca in muzica
ruseasca intervalul armonic caracteristic este cvarta (vezi
claxoanele de Pobeda). Declar ca nu e nici o insulta, e un
interval muzical. Declar ca nu cunosc muzica mongola, dar
presupun ca intervalul caracteristic al ei este cvinta (goala).
Declar ca nu cunosc personal pe nimeni purtind numele
Giafer Iusuf si n-am auzit de el. Declar ca n-am auzit de
intentia tatarilor din Dobrogea de a alcatui o republica
tatarasca in care ar urma sa intre si Bugeacul si Crimeea.
Declar ca nu cunosc nici un tatar si nu am calatorit niciodata
in Dobrogea. Declar ca n-am fost la mare.
Declar ca Saptefrati Mihai voia sa plece in Occident, ca
sa studieze muzica. Declar ca ne indemna si pe noi sa
studiem in Occident, insa Pop Elisav ii raspundea ca scoala
romaneasca de matematica este foarte buna, dupa facultate
nu zice ba. Eu ii raspundeam cam tot asa: literatura romana
se studiaza in Romania - dupa facultate, nu zic ba.
Declar ca Sapteftati nu avea de gand sa studieze in
Germania. Declar ca el declara ca, din punct de vedere
muzical, nemtii nu mai produc, de la o vreme, decat marsuri
in terta-sexta. Declar ca stiu. Declar ca terta este intervalul
armonic frecvent in muzica germana, iar sexta poate fi o
terta rasturnata. Declar ca stiu, de exemplu, intervalul do-mi
este o terta, intervalul do-la o sexta, insa daca se ia do initial,
iar la este coborit cu o octava, adica se rastoarna, atunci
sexta devine terta (de asemeni, terta poate deveni sexta).
Declar ca nu-mi bat joc de reeducatori. Declar ca tot
ce-am spus eu sunt chestiuni elementare de teorie a muzicii.
Declar ca am primit primele notiuni de muzica de la
mama. La liceu am cantat in fanfara. Si intr-o formatie de camera.
Declar ca stiu sa cant la pian. Si la majoritatea instru-
mentelor de suflat. Declar ca stiu si la piculina. Declar ca la
corn englez nu stiu, nici n-am incercat, se digiteaza cu stanga.
Declar ca spun adevarul despre cornul englez.
Declar ca Saptefrati stapaneste toate instrumentele,
chiar si pe cele populare, insa compune fara instrument.
Declar ca Saptefrati are auz absolut.
Declar ca eu nu am auz absolut.
Declar ca noi am avut pian.
Subsemnatul bandit Pop Vasile declar ca noi posedam
un pian marca Bï¿œsendorfer. Declar ca se afla in sura,
acoperit cu fan. Declar ca l-am ascuns in septembrie 1944,
de frica Armatei
Subsemnatul bandit Pop Vasile declar ca am mintit cu
nerusinare, Armata Rosie nu-si insuseste pianele populatiei
pasnice. Declar ca din contra. Declar ca am vrut sa spun ca
Armata Rosie este foarte buna si liberatoare.
Tot in legatura cu Saptefrati: acesta voia sa studieze
muzica in Franta. Declar ca declara ca, intr-o a doua faza a
studiului, trebuie sa inveti ce nu si cum nu trebuie sa faci.
Declar ca stiu ce voia sa declare: ca Francezii au o muzica
atat de proasta, incat lui i-ar fi de mare folos sa invete la fata
locului cum sa nu faca muzica. Declar ca eu nu cunosc
multumitor muzica franceza, deci nu ma pot pronunta, declar
insa ca Saptefrati exagera. Declar ca nu l-am auzit ca vrea sa
studieze muzica burgheza. Declar ca nu l-am auzit ca ii place
muzica capitalista. Declar ca... Declar ca nu l-am auzit
zicind ca vrea neaparat sa se duca in Italia. Declar ca se
intereseaza si de muzica religioasa, mai ales rusa. Declar ca
nu stiu daca se poate spune: muzica religioasa sovietica.
Declar ca nu l-am auzit pe Saptefrati vorbind de muzica
religioasa socialista sovietica.
Declar ca Saptefrati Mihai nu frecventa biserica, nici la
Sibiu, nici la Bucuresti, in fiecare duminica dimineata era la
Atheneu, la concerte.
Caracterizare. Subsemnatul bandit Pop Vasile cred ca
banditul Saptefrati Mihai are un fond bun, recuperabil.
A avut anumite atitudini nejuste si neprincipiale, insa din
cauza ca este bolnav de tiroida, asa am auzit de la un medic.
Ca slabiciuni, enumar: muzica, mancarea si femeile.
Precizez: nu este afemeiat, din contra, am vrut sa spun ca nu
prea are succes la fete. Declar ca stiu: e timid. De aceea e
obraznic. Declar ca stiu: e timid din cauza muzicii care ii
ocupa tot timpul. Declar ca a avut o prietena, dar dupa
cateva zile nu s-au mai vazut. Declar ca stiu: Saptefrati ii
vorbea numai despre muzica si ii dadea intalniri numai la
concerte, la Atheneu, duminica dimineata..
Declar ca stiu ca Saptefrati este orfan de ambii parinti.
Declar ca nu stiu pe ce front a murit tatal sau. Declar ca
persoana care l-a crescut nu-i este ruda. Declar ca el mi-a declarat.
VERDES IULIA: Declar ca am cunoscut-o in toamna
anului 1948, la cursuri, fiindca suntem colegi. Ea este membra U.T.C.
Declar ca nu am cerut.
Declar ca stiam ca nu voi fi primit.
Declar ca m-am plimbat de cateva ori cu Verdes Iulia
prin Cismigiu. Declar ca am fost impreuna la filme. Declar
ca nu mai tin minte de cate ori, sa zicem de douazeci. Declar
ca, la film si in Cismigiu nu discutam niciodata probleme
politice. Declar ca nu am avut relatii intime. Declar ca nu am
avut relatii sexuale. Declar ca nu
Subsemnatul Pop Vasile declar ca nu stiu daca Verdes
Iulia era fecioara.
Numele ei adevarat este Chicarosie, Verdes fiind al
familiei care a adoptat-o. Declar ca stiu: intreaga ei familie
(Chicarosie) a ramas dincolo de Prut (adica in R.S.S.
Moldoveneasca), dupa 28 iunie 1940, cand Armata Rosie
liberatoare a taiat convoaiele de refugiati, pe poduri. La un
popas, inainte de podul de la Epureni, Iulia a coborat si s-a
jucat cu fetita celui din caruta aflata in fata. Cand convoiul
s-a pus in miscare ea a ramas in caruta din fata, dar numai
aceea a trecut Prutul, fiindca pe cei din urma i-a oprit Armata Rosie
Declar ca nu Armata Rosie liberatoare i-a
impiedicat, ci Jandarmeria burghezo-mosiereasca.
Iulia nu si-a mai gasit familia, a fost adoptata de un
tamplar din Urziceni, pe nume Verdes. Declar ca nu stiu ce
culoare politica are tamplarul Verdes, nici de ce nu si-a
cautat alt nume fara aluzii politice. Declar ca familia
Chicarosie a ramas de buna voie in U.R.S.S., ca sa constru-
iasca cu drag Socialismul. in Patria Comunismului Biruitor.
Subsemnatul bandit Pop Vasile declar ca i-am propus
Iuliei Verdes sa intretinem relatii sexuale, insa ea a refuzat
categoric, sub pretextul ca numai dupa casatorie se face.
inainte nu se face. Mentionez ca niciodata nu i-am propus sa
ne casatorim. Precizez ca i-am propus sa ne casatorim, insa
numai petru a profita in mod marsav de naivitatea ei.
Declar ca Verdes Iulia locuieste in Bucuresti, la familia
Manta, pe strada Luptatori nr. 18, impreuna cu alte doua
studente din Urziceni, acelea studente la Medicina. Nu le
cunosc numele, dar stiu ca bruneta este Adela, iar cea cu
pistrui Lena. Nu stiu ce culoare politica au, nici apartenenta
de clasa. Declar ca s-ar prea putea ca Lena sa fie fiica de
preot, fiindca o data mi-a dat coliva. Dumitriu Elena s-a dus
de cateva ori la Atheneu cu Saptefrati Mihai, dar s-au
despartit. Declar ca stiu: Saptefrati i-a zis sa nu mai poarte
bluza rosie, ea a refuzat si asa s-au despartit. Declar ca nu
cred sa existe vreo explicatie politica a despartirii, toata
lumea stie ca pistruiatele sunt dezavantajate de culoarea
rosie. Declar ca Dumitriu Elena este pistruiata si are parul
rosu. Declar ca nu stiu daca Dumitriu Elena este fecioara.
POPESCU-ROMAN PANTELIMON: L-am cunoscut
personal in primele saptamani de facultate, toti studentii
stiau cine este. Declar ca auzisem despre el si inainte de a
veni al Bucuresti, stiam ca este cel mai mare logician roman
in viata. Vinde, in holul mare al Facultatii de Litere, carti de
literatura provenite din biblioteca sa personala. Declar ca nu
putea face specula, din moment ce cu banii obtinuti isi
cumpara de mancare. De obicei, vinde cartile pe mancare.
Declar ca stiu, toate volumele vandute, cel putin cele
cumparate de mine - erau dedicate de catre autori lui
Popescu-Roman. Declar ca nu mai retin dedicatiile, dar cum
eu am cumparat carti de Lovinescu, de Ion Barbu, de Iorga -
si traducerile lui Murnu din Iliada si Odiseea erau dedicate
de acestia. De altfel si George Murnu isi vindea Iliada si
Odiseea in holul mare, la noi. Declar ca Murnu le vindea
numai pe bani si nu atat de ieftin ca Popescu-Roman.
Declar ca l-am vizitat in mai multe randuri pe Popescu-
Roman, la domiciliul sau stabil de sub scara. Declar ca sub
scara nu avea carti, numai o saltea si un primus. Declar ca nu
stiu unde-si depozita cartile. Mai declar ca i-am dus in
cateva randuri slanina si carne afumata, de porc, in untura.
Declar ca aceste alimente proveneau de acasa, de la parinti,
ei mi le trimisesera mie, iar eu plateam astfel cartile.
Declar ca stiu: in timpul razboiului a fost arestat si
internat in lagarul de la Targu Jiu, ca bolsevic. Declar ca
Popescu-Roman a injurat regimul actual de mai multe ori in
prezenta mea, o data cand eu l-am intrebat de ce nu face apel
la Gheorghiu-Dej, cu care fusese in lagar. El a raspuns ca nu
vrea sa aiba de a face cu vanzatori de tara, cu oamenii
rusilor. Mai declar ca mi-a aratat gura fara dinti si a afirmat
categoric ca ii fusesera rupti la Securitate, pentru carti.
Declar ca a mai declarat ca un regim care arde cartile si rupe
dintii autorilor va avea soarta regimului hitlerist. Declar ca
nu a rostit: "regimul comunist", dar la el tacea aluzie. Declar
ca am aflat de arestarea lui din octombrie 1949 de la doua
persoane in civil care m-au intrebat daca stiu ca Popescu-
Roman avea legaturi cu Ambasada Frantei, din moment ce
avea Legiunea de Onoare. Declar ca ei nu ma-ntreaba de
Legiunea Straina, ci de vizitele lui Popescu-Roman la
Ambasada franceza.
Declar ca n-am vazut. Declar ca la domiciliul sau de sub
scara n-am vazut nici aur, nici cocosei, nici arme. Declar ca
nu m-am uitat sub saltea. Declar ca nu se face. Declar ca nu
puteam sa ma uit sub saltea, stateam pe ea, deasupra. Si
vorbeam incet, ca sa nu ne auda cei care stateau in casa lui
Popescu-Roman. Declar ca nu stiu, nici el, zicea ca sunt
"niste tovarasi", se auzea vorbind ruseste si ungureste, chiar
bulgareste, dar nu romaneste. Declar ca n-am vrut sa spun
nimic, declar ca asa am auzit. Declar ca s-ar putea sa nu fi
auzit eu bine. Declar ca s-ar fi putut ca eu sa aud rau.
BARABANOV BORIS zis ARTIMON: L-am cunoscut
in casa bunicului Pamfil. Era calugar, dar nu stiu la care
manastire. Declar ca stiu: dupa Marea Revolutie din
Octombrie, el s-a dus mai intai la Paris, unde a fost solist
intr-un cor de restaurant, apoi sofer. Declar ca nu stiu exact
ce inseamna "cor de restaurant". A venit in Romania ca sofer
al unui diplomat austriac pe langa Comisia Dunarii, la
Sulina. Nu stiu unde l-a intalnit bunicul, dar bunica zicea ca
s-a trezit cu el pe cap. Declar ca atata timp cat bunicul a fost
preot, au slujit impreuna, Artimon era diacon de felul sau.
Declar ca nu stiu nimic de familia lui si nici daca a fost ofiter
tarist. Declar ca el declara ca este print tatar ca toti Rusii.
Declar ca nu cunosc provenienta banilor cu care s-a
construit biserica de lemn din Albota. Este posibil ca din
banii lui Artimon, fiindca bunicul nu avea. Au plecat aman-
doi, cam cu un an inaintea noastra si cand am ajuns noi la
Albota, biserica era gata, tocmai i se monta orga. Declar ca
stiu: a fost construita in fundul gradinii bunicilor Pop. Declar
ca mi-o amintesc: era in intregime din lemn, foarte inalta,
lucrata de maramureseni in stilul lor. Declar ca nu cunosc
firma care a livrat orga, dar cred ca era germana. Declar ca
stiu: pentru ca in sat mai era o biserica iar locuitorii greco-
catolici. in afara de asta, bunicul fiind raspopit, nu avea voie
sa slujeasca. Mai cred ca oamenii nu veneau tocmai din
pricina orgei: numai bisericile sasesti au asa ceva, iar slujba
pe care o oficiau ei nu era nici ortodoxa, nici catolica, nici
protestanta: bunicul canta in romaneste, Artimon dadea
raspunsurile in slavoneste si canta la orga din Bach si
Buxtehude, iar la trompeta, jazz. Declar ca biserica nu avea
clopote, nu mai ajunsesera banii, urca Artimon in turla si
sufla din trompeta - mai degraba stingeri decat desteptari.
Declar ca am vrut sa spun: adunari. Declar ca am gresit.
Declar ca oamenii se apropiau, dar nu intrau, deci nu
dadeau bani si nu faceau pomeni. Declar ca biserica a ars in
toamna anului 1944, cu ocazia trecerii trupelor sovietice,
Artimon murind la scurt timp din pricina arsurilor. Declar ca
nu ostasii sovietici au incendiat biserica, pentru a vedea cum
arde, cum dusmanos s-a raspandit zvonul, din contra, ostasii
au intervenit sa stinga incendiul cu curaj si abnegatie, ca sa
stinga incendiul criminal declansat de hoardele hitleriste in
deruta si multi si-au dat viata pentru Patrie, inauntru,
aflindu-se ei sus, la orga si probabil a ars scara si de aceea nu
au putut cobori. Declar ca nu este deloc adevarat ca Armata
Rosie era tot timpul in stare de ebrietate avansata. Declar ca
in acel moment - octombrie 1944 - noi, toti trei fratii eram la
Sibiu, la scoala, deci n-am fost martori oculari. Declar ca se
prea poate sa fi fost.
Saptefrati Mihai (anexa): Declar ca mi-am adus aminte
ca, la un moment dat, cand am crezut ca voi fi transferat la
spital, el mi-a spus ca daca voi fi liberat, sa-i transmit
salutari lui Elisav. Declar ca s-ar prea putea ca el sa fi stiut
unde anume se ascunsese fratele meu, Pop Elisav.

- Azi isi face autobiografia Pop Vasile. Pentru a treia
oara. Speram ca macar acum va fi sincer.
- Da. Subsemnatul Pop Vasile m-am nascut in 1930,
intr-o familie de invatatori de tara. Ramura paterna a mamei
este originara din zona Cernauti si cuprinde, pe linie
barbateasca, numai preoti ortodocsi. Doua secole si jumatate
de popi din tata-n fiu, sfarsind cu Pamfil Cojoc, tatal mamei,
bunicul celui care-si face autobiografia.
- Da. Este binecunoscut rolul nefast jucat de biserica, in
general, de biserica ortodoxa, in special si pe buna dreptate
Karl Marx a definit religia ca opiu al popoarelor.
- Da. Neamul lui Cojoc a avut o deosebit de trista faima.
Unul dintre stramosii mei, pe nume Petre Cojoc, a fost mai
intai hot de drumul mare. Precizez: hot, nu haiduc, ii jefuia
nu doar pe bogati, ci si pe saraci, smulgindu-le ultimul
galben, luindu-le vaca din batatura, iar daca socotea ca nu va
putea vinde cat mai curand vitele, stiti ce facea? Le injunghia
pe loc! Judecati si dumneavoastra ce fel de om era stramosul meu!
- Da. insa banda lui Cojoc - asa era numita si pe buna
dreptate - a jucat un rol cu totul, dar cu totul odios la
inceputul secolului al XVIII-lea. Se stie ca in 1703 a izbuc-
nit in Ungaria, in Transilvania, rascoala curutilor impotriva
Casei de Habsburg. Cojoc si cu ai sai s-au angajat ca merce-
nari ai fortelor reactionare conduse de Mihaly Szava, apoi de
Samuel Bethlen. Dupa infrangerile suferite la Beclean si la
Dej, Cojoc a fugit spre Bucovina, dar in drum spre casa, a
comis o fapta pe care istoria nu o va uita, nici ierta: l-a atras
intr-o cursa pe Pintea Viteazul si l-a dat pe mana calailor -
bineinteles, contra plata, adica cei treizeci de arginti. Ceva
mai tarziu, prins el insusi de catre austrieci - pentru jaf si
crima - a scapat de condamnarea la moarte, acceptind sa se
converteasca la catolicism!
- Da. Un fiu al lui Petru Cojoc, pe nume Eusebie - si el
popa - dupa ce, in 1691, il tradase pe Constantin Cantemir
polonezilor (Cetatea Neamtului fiind cucerita de Jan
Sobiecky numai datorita "informatiilor" furnizate pe sub
mana de Eusebie Cojoc), a intrat in gratiile fiului domni-
torului tradat, adica in ale lui Dimitrie si a participat la
semnarea pactului de alianta.
- Cum: a participat la semnare? A semnat si el?
- Da - trebuia sa spun: asistat la semnare, dar a participat la pregatire.
- Bine, mai departe.
- Da, mai departe - asadar, Eusebie Cojoc a fost martor
la semnarea pactului de alianta dintre Moldova si Rusia, de
la Luck, din primavara anului 1711
- N-ai fost cumva student la Istorie, Pop Vasile?
- Da - nu. La Litere, dar mi-a placut si istoria.
- Se vede. Bun, continua.
- Da, continuu. Asadar, pactul de la Luck fusese incheiat
in vederea luptei comune otomane, pentru liberarea
popoarelor din ba1cani de sub jug turcesc. Din nefericire,
prevederile acestei intelegeri nu au putut fi puse in practica:
Eusebie Cojoc era demult in slujba Portii si primise bani de
la Nicolae Mavrocordat. Asa ca infrangerea trupelor ruso-
moldovenesti din vara aceluiasi an, l711, la Stanilesti, s-a
datorat, in exclusivitate, tradarii odioase la care s-a dedat
Eusebie Cojoc, stramosul meu. Rezultatele, dezastruoase, se
cunosc: Dimitrie Cantemir, acest mare carturar de renume
european, acest mare scriitor roman, acest foarte mare
prieten al marei noastre prietene de la Rasarit a fost silit sa
ia drumul amar al surghiunului pe pamantul primitor al
Rusiei. Petru I a fost pus in penibila situatiune de a semna
pacea de la Vadul Husilor - sau Epureni - prin care tarul se
recunostea invins de acea data si ceda Turcilor Moldova
independenta
- Exprima-te clar! Ce-ai vrut sa spui?
- Da. Am vrut sa spun. Am vrut sa spun ca Tara
Moldovei nu apartinea tarului Rusiei, insa acesta a dat-o Turcilor.
- Bun, sa trecem peste...
- Da. Trecem. Asadar, momentul Stanilesti, dupa cum se
stie foarte bine, nu inseamna doar o batalie pierduta, ci
inceputul regimului fanariot, in Moldova (in curand si in
Tara Romaneasca, prin Nicolae Mavrocordat), un regim de
crancena exploatare, care a sporit considerabil suferintele
maselor largi populare si asa cumplit exploatate de catre
boierimea locala si de catre clerul obscurantist ortodox. Pe
de alta parte, momentul Stanilesti a dat o teribila lovitura
prieteniei si colaborarii active sovieto-romane, toata lumea a
inteles ca am vrut sa spun ruso-moldovenesti. Si aceasta
numai si numai din pricina tradarii incalificabile a popii
Cojoc, bunicul meu!
- Bunicul meu, Pamfil Cojoc, i-a mostenit pe toti inain-
tasii sai intru popime: rapace, duplicitar, lenes, petrecaret,
desfranat - tipul de popa ortodox care, timp de secole si sec-
ole a exploatat direct popoml muncitor - luindu-i painea de
la gura, ca sa se imbuibe el - si indirect, profitind de lipsa de
instructie a maselor largi, de inclinatia spre superstitii a
populatiei pasnice tinuta in bezna cea mai neagra de catre
exploatatori. Or, cea mai nociva dintre superstitii este
crestinismul! Nu intamplator Karl Marx a definit religia ca
opiu pentru poporul tinut in intuneric si supt de vlaga-si mintit.
- Da. in privinta lacomiei bunicului, dau un exemplu: nu
numai ca primea plocoane pana si de la cei mai nevoiasi, dar
le cerea, le impunea. Ce facea? Avea tarifele lui - de pilda,
un botez: un porc ingrasat; o nunta: un vitel gras; o inmor-
mantare: o oaie; o pomenire: un curcan - si asa mai departe.
Bineinteles, cei care refuzau ori nu aveau de unde da
ramaneau necununati, nebotezati, ceea ce n-ar fi fost atat de
grav, dar mai ales neingrop ati ! Va dati seama de pericolul,
pentru societate a neingroparii - ei bine, bunicul meu era
autorul si moral si material al...
Oricat de mancau era - si era! - bunicul meu nu putea
consuma el insusi cu familia sa tot ce lua; asa ca vindea unui
negustor animalele si pasarile - insa cum negustoml venea
odata pe luna, la doua luni o data, plocoanele ramaneau in
grija cui credeti? A taranilor, a celor care rupsesera de la
gura, ca sa dea plocon si tot ei il ingrijeau, pana la vanzare -
ce ziceti de asta? Asa a adunat popa Cojoc de pe spinarea
poporului o avere considerabila.
- Da. Sa vorbesc acum despre o alta apucatura popeasca:
rare au fost credincioasele, orice varsta ar fi avut, ramase
nebatjocorite de catre preotul, draga doamne, Cojoc. Orice
prilej era bun pentru satisfacerea poftelor nerusinate:
plecarea barbatilor de-acasa, la targ, la armata, sau doar pe
camp, la lucru; clacile in folosul bisericii, la care femeile
brodau, teseau, iar covoarele, iile, stergarele erau vandute,
banii intrind in buzunarul fara fund al popii. Cel mai adesea
popa Cojoc trimitea vorba cutarei femei pe care pusese ochii
sa se duca la o vaduva, una Paraschiva, o codoasa in lege, in
casa ei de la marginea satului se petreceau tot felul de orgii.
Si femeia ce sa faca, saraca, stia ca daca nu se duce la taurul comunal
- Da. insa popa Cojoc nu se dadea in laturi sa-si satisfaca
poftele-i marsave nici macar in asa-zisa Casa a Domnului -
ce facea? Prilejul era, bineinteles, spovedania, eu insumi
l-am surprins de mai multe ori facindu-si mendrele - si unde?
in altar!
- Altceva mai original!
- Cu altarul, nimeni n-a spus-o.
- Vezi ca nu esti atent? Am spus: ceva original! Ceva sa
nu mai fi fost recunoscut.
- Da. Recunosc ca bunicul meu, popa, spovedea astfel
mai ales fete tinere, minore, mintind ca asa incepe (sau
sfarseste) sfanta spovedanie
- Si asta-i fumata, s-a spus ieri!
- Dar nu s-a spus ca cel putin douazeci de fete s-au
sinucis, fiindca au ramas insarcinate si stiti cum e la tara
Pot trece la contrarevolutionarul Barabanov? Multu-
mesc. Asadar, bunicul s-a inhaitat cu albgardistul, contra-
revolutionarul, reactionarul Barabanov zis Artimon, fost
ofiter tarist si print latifundiar. Din acel moment, chefurile
cu femei s-au tinut lant. Cel putin o data pe saptamana cei
doi destrabalati se duceau la manastirea de maici Tabora,
cunoscuta in toata tara si chiar in strainatate pentru orgiile pe
care le organiza. Stiu ca la acele orgii participau asa-zise
personalitati burghezomosieresti: deputati, prefecti, inspec-
tori scolari, chiar ministri, chiar generali - mai ales de
jandarmi si de Siguranta. Stiu precis ca acolo se ducea
Mitropolitul, chiar si patriarhul! A fost in mai multe randuri
si asazisul rege Carol al II-lea, cunoscut desfranat.
Trebuie sa mentionez ca Barabanov, pe cand lupta
impotriva Armatei Rosii, in cadrul asa-zisei armate a unuia,
Denikin, a jefuit de pe unde a apucat, bijuterii, aur, obiecte
pretioase, icoane in aur si argint. Vanzindu-le cu pret bun, a
construit, nu un spital, nu o scoala, de care ar fi avut nevoie
popoml muncitor, tinut in bezna ignorantei - ci o biserica!
Va dati seama? O bi-se-ri-ca!
- Ne dam, ne dam, au mai construit si altii, chiar ieri, doi.
- Da, dar nu cu orga, ca a mea! Orga comandata special
in Germania lui Hitler! Si a lui Goebbels! Si a lui Rosenfeld!
- Rosenberg.
- Da, Rosenberg - bineinteles si aceasta asa-zisa Casa a
Domnului a slujit in exclusivitate adapostirii chefurilor si
orgiilor - din fericire, a luat foc in timpul unei petreceri cu
femei. Cu un tata betiv, afemeiat, mereu absent de-acasa, cu
o mama mereu bolnava si lipsita de autoritate, Ana Cojoc,
mama mea, a crescut fara supravei
- Ia, s-auzim! Macar acum ceva original, piparat! Zi-i, Pop Vasile!
- Zic. Da. Asadar, cand era copil, la cea mai frageda
varsta, pleca de-acasa, uneori se intorcea dupa cateva zile.
- Ce facea pe unde se ducea?
- Da. Pe cand avea vreo doisprezece ani, ducindu-se la
scaldat, cu alte fete de varsta ei, calugarii de la manastirea
Curchi le-au prins pe fetele celelalte si le-au violat
- Numai pe celelalte?
- Atunci, da, insa, mai tarziu - mentionez ca zece dintre
fete s-au sinucis, de rusine, stiti cum e mentalitatea la tara.
Pe cand era eleva de liceu, s-a intamplat sa aiba un copil din
flori, dar nu a trait, a aranjat bunicul
- Cu cine, copilul? Cine era gradinarul?
- Profesorul de
- Altceva, mai original!
- Directorul
- Fumat si directorul!
- Atunci primarul Chisinaului - de la Conservator a
plecat, nu din motive de tuberculoza, cum am declarat
anterior, ci pentru ca era in relatii intime ca un ofiter regal,
de altfel, cand l-a cunoscut pe tata, era insarcinata, bunicul
i-a dat tatei o mare suma de bani, cu conditia sa-si tina gura
si sa se casatoreasca numaidecat si sa recunoasca copilul.
Baiat sarac, tata a acceptat, mai ales ca nici el nu era usa de
biserica, avusese si el, in Ardeal, un scandal cu o eleva
sedusa de tot, motiv pentru care fusese destituit. Din
certurile de mai tarziu ale loi, am dedus ca nici noi, gemenii,
nu am fi ai lui, ci ai unui mitropolit sau poate chiar ai
Patriarhului. Tot din aceste certuri am dedus ca tatal adevarat
al Selivei ar fi Artimon. Da. Sa trec acum la tata:
Sa trec acum la mine: cu asemenea parinti, cu o astfel de
educatie, era firesc sa devin si eu un tipic produs al societatii
burgheze, putride. Cartea nu mi-a placut, dar la scoala
primara am fost mereu premiant - fiindca cine-mi erau
invatatori? Parintii mei! Am fost premiant si la liceu - cum
faceam? Simplu: ai mei veneau saptamanal la Sibiu, incar-
cati de plocoane, pentru profesori, pentru director, pentru
inspectori, pentru ministru
- Da. Mentionez ca, in copilaria mea, incercam o placere
sadica sa mananc, in recreatia mare, paine alba cu salam de
Sibiu, ori cu socolata, ori cu dulceata, ori cu - in fata
colegilor mei care scoteau din traista o bucata de coaja de
malai de ieri - dac-o aveau si pe aceea. Nu de putine ori, ma
prefaceam ca daruiesc din mancarea mea unui elev mai
sarman, insa cand acela intindea mana, in loc de mancare,
incasa, de la mine, un pumn intre ochi! Uite-asa! imi
amintesc perfect ce gluma proasta am tacut unui coleg, fiu de
tarani saraci: eu i-am daruit un mar mare, rosu, frumos.
I l-am chiar dat - lui nu-i venea sa creada, era pentru intaia
oara in viata mea cand daruiam ceva cuiva. Dar uimirea si
multumire a nu au durat: cand a muscat din mar
Stiti ce facusem? Gaurisem in prealabil marul si il umplusem cu
balega de cal! Cand i-am povestit tatei, el a: spus ca bine
facusem, sa-i invatam minte pe sarantoci sa mai cerseasca!
Desi acasa aveam de toate, imi placea sa fur. De mai
multe ori am furat banii din palaria unui cersetor - si ce
credeti ca am facut cu ei? I-am aruncat in canal!
Recunoasteti ca la asta nu v-ati gandit
Deci, nu furam pentru ca nu aveam, ci doar asa, ca sa fac rau.
imi placea mult sa-i torturez pe cei mai mici si mai
saraci. Nu indrazneam sa ma leg de cei bogati ai caror parinti
erau cineva - in fond, eram un las. ?in minte ca pe baiatul
unui muncitor sarac l-am stropit cu petrol si i-am dat foc -
asa, ca sa ma distrez. Baiatul s-a chinuit ingrozitor si a chiar
murit, pe cand eu radeam sardonic.
Cel mai mult si mai mult imi placea sa le chinui pe fete,
mai ales pe cele provenite din familii exploatate. Le
atrageam in locuri dosnice, promitindu-le de mancare,
rechizite scolare sau margele - si le bateam tare de tot.
Mai intai le legam la gura, apoi le bateam foarte tare.
Mentionez ca am atras-o in cursa pe fata servitorului
scolii. Era colega cu mine, frumoasa-foc, desteapta, cuminte,
invata cel mai bine din toata scoala, dar tot eu eram
premiant, aveau grija parintii mei. Cu toate astea n-o puteam
suferi, o uram de moarte fiindca era mai inteligenta, mai
cinstita, apoi aflasem ca tatal ei era membru al Partidului Co-
munist Roman din ilegalitate, un darz luptator pentru cauza
poporului muncitor. Stiind ca fata e, ca de obicei, flamanda,
am intrebat-o, mieros, daca n-ar dori sa manance friptura de
miel. Raspunzindu-mi afirmativ, eu i-am spus ca poate sa se
ospateze si am pus farfuria pe podea si i-am ordonat sa se
aseze in genunchi, cu mainile la spate si sa manance
porceste, din treuca. Fiindca a refuzat, am batut-o foarte tare
cu cureaua si am bagat-o in hardaul cu arpacas fierbinte
- Il demasc pe banditul Pop Vasile! il demasc! Ieri a
spus: friptura de miel, azi arpacas! Sa se hotarasca!
- Hotaraste-te, Pop Vasile. Voi, bogatasii, mancati
arpacas? Ce mancare era, in fapt?
- Da. in fapt, era orez. Pilaf. Pilaf cu pui si cu ciuperci.
Dar era foarte fierbinte, foarte, foarte
- Bun, am inteles ca era fierbinte - mai departe?
- Da. Mai departe, am obligat-o sa manance porceste, ca
o scroafa, din treuca. Dupa aceea am pus-o sa urce pe doaga
si sa faca genuflexiuni. A cazut. Profitind de imprejurare,
m-am urcat pe ea
- Foarte bine, te-ai urcat pe ea. Si ce i-ai facut? Spune!
- Da. Spun. M-am urcat pe ea si am framantat-o cu picioarele si am
- Prost mai esti! Cand ai si tu ocazia
- Il demasc, minte! Sa spuna ce i-a facut, altceva!
Altceva, cu adevarat! Si printre picioare. Sa spuna cum i-a
bagat-o! De tot, de tot!
- Noi, toti, am bagat-o - de ce el niciodata?
- Cum, nu? Totdeauna am bagat-o si eu.
- Prea scurt! La noi dureaza mai mult. Mai lung!
- Da. Tocmai asta spuneam: dupa ce am taiat un ardei
iute pe lung, i l-am introdus in organul genital si
- Fumat, fumat, cu ardeiul in
- Da. Dar nu numai in organul genital
- Fumat, fumat, ardeiul bagat!
- Da. Dar in crestaturile sanilor?, unde presarasem sare?,
Am scos ardeiul din popou si i l-am dat sa-l manance, facind-o bolsevica
- Fumat, fumat! Altceva nou!
- Bun, Pop Vasile. Acum convingerile tale politice.
- Da. Bun, convingerile mele politice. Convingerile
mele politice, cu toate ca nu am facut parte din vreo
formatiune politica, ideile mele personale au fost totdeauna
de reactionar. Chiar foarte.
- De pilda?
- Da - de pilda, credeam ca regele este drept, bun, cu
dragoste de tara si de popor - fiindca asa mi se bagase in cap
la scoala, acasa, peste tot. De pilda credeam in Dumnezeu, in
Isus Cristos
- In fecioara Maria.
- Da, da. Da. Exact, chiar asa, si in ea, dar nu mai cred
- Zi-i pe nume: in cine nu mai crezi?
- Da. in ea, in basmul ei - nu mai cred deloc, deloc, nici atatica.
- in ce nu crezi? Spune-i pe nume!
- Da. Am spus: Fecioara Maria, nu mai cred in teoria ei,
de-ar fi sa mai tai, insa atunci credeam, asa mi se bagase in
cap, la scoala, acasa, la biserica. Tot asa, simpatizam cu
taranistii, cu liberalii, crezind ca erau cu adevarat alesi de
popor, prin vot, crezind ca ei facusera Romania Mare, cu
dragoste si devotament, ca introdusesera reforme democra-
tice - doar despre astea se vorbe in familia noastra, unde nu
se sufla un cuvintel despre rolul urias jucat de catre Partidul
Comunist Roman si de catre Uniunea Sovietica in frunte cu
Marele Stalin in ridicarea maselor largi si in scuturarea
jugului pe culmile cele mai luminoase ale societatii de maine
in drum spre comunism, cand toti vom fi egali
- Si?
- Da. Si: tot asa simpatizam cu social-democratii si cu
ceilalti lachei ai imperialismului si a Unchiului Sam, cu
Planul lui Marshall cu tot! ?in minte cat am plans cand am
aflat de moartea lui Corneliu Codreanu si cat m-am bucurat
ca au venit legionarii la putere. Cum am batut din palme
cand am auzit ca legionarii i-au asasinat miseleste pe Iorga
si pe Madgearu si mi-am zis in sinea mea: Foarte bine, sa-i
lichideze si pe comunisti si pe evrei si sa le dea foc soldatilor
si sa-i rastigneasca pe tigani si sa-i
Mentionez, in legatura cu Abatorul: eram foarte revoltat
in sinea mea pe evreii din Romania, fiindca Antonescu nu-i
dadea pe mana nemtilor sa-i arda ei la Auschwitz, cum
facusera ungurii, asa ca, sub diferite pretexte, am inselat sute
de familii de evrei din Sibiu si le-am trecut dincolo, le-am
trecut invers, in Ardealul de Nord, la unguri, mai mult chiar,
pe cei pe care nu i-am putut da pe mana lui Szalosy, i-am dus
eu, personal, la Abator, sa-i spanzur de limba
- Bun, treci la perioada studentiei.
- Da. Bun, trec la perioada studentiei - in perioada
studentiei ii uram pe comunisti, fiindca ne confiscasera
mosiile, impartindu-le taranilor saraci; fiindca ne nationa-
lizasera fabricile - mama mostenise o fabrica de piane
Bï¿œsendorfer; fiindca ne alungasera din case, mai ales din
vila de la Sinaia si din vila de la Mamaia; fiindca ne impu-
sesera cote catre statul democrat si popular. Cu educatia pe
care o primisem nu eram capabil sa inteleg ca toate acele
bunuri: pamantul, fabricile, casele, covoarele, pianele,
morile, masinile - toate fusesera furate poporului muncitor
pe care-l inselasem, profitind de asa-zisele legi facute tot de
burghezi a exploatatoare, in folosul numai al ei si in detri-
mentul poporului muncitor din zori pana-n seara, producator
de bunuri materiale si spirituale si. Asa se explica faptul ca,
orbit de ura impotriva poporului si a clasei muncitoare si,
m-am hotarit sa ma duc in munti, la teroristi si. Sa-i asasinez
cu bestialitate pe cei care-si dadeau sangele pe altarul
poporului muncitor si. Pentru viitorul de aur al celor multi.
in acest scop, am dezgropat armele si am pornit spre munte.
Din fericire, organele de stat si de partid m-au impiedicat
sa-mi pun in aplicare odiosul plan criminal! M-au arestat in
drum spre teroristi si, dupa ce mi-au dat o lectie bineme-
ritata, in genunchi si. Iata-ma aici, in inchisoare, unde este
locul asa-zisilor domni, adica al dusmanilor poporului si de
clasa, banditilor care
- Bun. Sa trecem la logodnica ta, Verdes Iulia.
- Sa trecem la logodnica mea Verdes Iu
Nu mi-e logodnica, ci mai grav, mult mai grav - dar sa ma explic, sa
recunosc ce-am facut. Ce-am facut? Ei bine, am cunoscut-o
pe Verdes Iulia din prima saptamana de facultate si am
devenit prieteni. insa cand am aflat ca provine dintr-un
mediu social sanatos, de clasa si ca este membra a U.T.C., ce
mi-am zis eu? Mi-am zis: Hai sa-i fac un rau! Prin toate
mijloacele! Ce-am facut? Mai intai, profitind de naivitatea si
puritatea caracteristica unei fiice de muncitor cinstit, am
mintit-o ca o iau de sotie; ca o sa plecam in Occident, la
Paris, unde am eu un unchi - bineinteles ca minteam, dar
mi-am atins scopul si am necinstit-o! De tot, de tot! insa nu
m-am oprit aici, in ura mea oarba si nemarginita impotriva
clasei muncitoare de la orase si sate si mai ales impotriva
membrilor U.T.C.: am obligat-o sa se prostitueze - nu stiu
daca realizati grozavia
- Fumat, fumat! Altceva! Altfel!
- Da. Da, dar cum anume?
- Ei, s-auzim: cum anume? Dar ceva inedit!
- Sigur, sigur, inedit, fiindca ea a refuzat cu indarjire, dar
la ce metoda am recurs eu? La o metoda pe care o aflasem
dintr-o carte burgheza, in care se vorbea despre modul in
care procedeaza exponentii societatii capitaliste in vederea
transformarii fetelor cinstite, din popor, in marfa de vanzare,
in carne de tun
- Carne de tun e altceva, e carnea de razboaie nejuste!
- Adevarat, atunci carne de consum la bordeluri - sub
pretextul odios ca vreau sa-i incerc dragostea, am adus acasa
la mine o prostituata adevarata care se prostitua pentru bani,
am pus-o sa se prostitueze cu mine, in prezenta logodnicei
mele - mentionez ca, in prealabil, o legasem pe Verdes Iulia
de celalalt pat, ca sa nu fuga din fata odiosului spectacol pus
in scena de mine personal si. Si i-am dat prostituatei de
meserie bani multi, foarte multi - de fata cu Verdes, fiindca
ma intelesem cu prostituata sa-mi restituie cam trei sferturi
din suma si. Si i-am spus logodnicei mele: Ai vazut cat a
castigat prostituata asta de meserie, desi nu e atat de
frumoasa ca tine, nici atat de tanara - doar in zece minute?
Daca ma iubesti cu adevarat, asa cum pretinzi, atunci fa ca
ea, gasesc eu clienti, avem nevoie de bani multi, ca sa platim
un contrabandist pentru trecerea granitei. Bineinteles,
Verdes Iulia a refuzat cu indignare: in primul rand, pentru ca
ea nu vroia deloc sa paraseasca tara, ea voia din tot sufletul
sa ramana si sa construiasca socialismul de la orase si sate,
sa puna umarul, sa-si aduca contributia si. in al doilea rand,
cum sa paraseasca tara? insa eu nu m-am descurajat si am
facut apel la tot felul de droguri, in special morfina si
cocaina: o bateam, ca sa inghita drogurile si, ca sa nu mai
poata opune rezistenta o legam bine-bine de pat si aduceam
clientii pe care ii racolam prin carciumi si prin gari si chiar
pe strada, iar ei profitau ca niste animale de Iulia in mod
bestial. Pe bani, fireste. Mentionez ca banii ii luam eu,
inainte, asistam la intreg spectacolul odios si criminal,
fiindca simteam o placere deosebita sa vad cum acestia o
tortureaza, pe cand eu sedeam in pozitie de asistare, prefe-
ram sedintele de sodomizare, nu de putine ori luam si eu
parte la acest act incalificabil, iar cand clientul termina, il
somam sa plateasca, pretinzind ca nu-mi daduse nimica la
inceput si. Pe cei care nu acceptau, ii torturam ingrozitor, ii
intindeam la pielea goala pe masa si le luam toti banii si-i
aruncam in strada. Si mentionez ca mi-am extins activitatea
murdara si la facultate - in subsol, acolo imi stabilisem
sediul, pentru studenti faceam reducere, nu conta, erau multi,
si cate doua sute pe zi, asa ca ieseam foarte bine la socoteala
cu banii - fireste, Iuliei nu-i dadeam un sfant, cu toate ca as
fi putut sa-i cumpar macar un palton, fiindca nu avea si o
pereche de ghete ca lumea, fiindca umbla, saracuta, in
sandale de vara in plin decembrie
- Bun. Si cu banii ce-ai facut?
- Banii. A, cu-banii, foarte bine, cu banii, adica i-am
pierdut si. Mai precis: mi-au fost furati, de tot furati, in
tramvai - intr-o zi
- Bun, sa lasam tramvaiul, trecem la sora-ta.
- De ce la, de ce la La sora-mea. Sa trecem la sora. Sora
mea, Anina-Seliva, declar solemn ca ea nu gandea ca mine.
Declar cu mana pe inima ca sora mea Seliva era foarte buna
si foarte modesta, de multe ori s-a certat cu noi, ceilalti din
familie si a fugit de-acasa, nefiind de acord cu atmosfera
sufocanta, cu felul nostru de a fi. Si foarte frumoasa, foarte
- Bun. Si, fiind sora-ta foarte, foarte frumoasa; tu stiind
ca sunteti frati pe jumatate si nici atata sigur - n-ai incercat?
Un pic? Asa, pe-aici, pe colo, prin punctele esentiale dintre picioare?
- Nu! Nu! Nu!
- Si de ce zbieri? Si de ce negi - vrei sa te-ntorc? Ei, pai
uite-acum il chem pe dom' Turcanu!
- Nu, nu! Spun ce vreti, spun tot ce-mi spuneti sa spun
- Cum indraznesti, banditule? Spui ceea ce corespunde
adevarului, ce-ai comis tu cu sor-ta, nu ceea ce ti-am soptit
noi, reeducatorii! Ei? Ce-i faceai sor-ti? Si cum? Si pe unde?
Spune, pe loc, altfel
- Spun, spun orice!
- Nu orice! Adevarul sa-l spui!
- Spun, spun, spun orice adevar numai sa nu
- Ce-o mai tot tarco1esti, treci la subiect! Mai ales ca si
ea fugea de-acasa, asa ai zis. Pai cand o fata fuge de-acasa
Cu un tata ca Barabanov - bine-nteles, si Barabanov o barabanea
- Nu! Nu! Va rog, va rog, rog! Stati, ca va spun, spun tot
ce si! Spun, numai sa. Uite cum a fost: Seliva a fost
A fost foarte... Dar a murit, ce sa mai...
A murit, gata, a scapat, asa e in viata, cei buni mor, raman raii,
odiosii, murdarii care-mproasca cu murdarie tot ce
e mai sfant pe lumea asta, cei plini de putregai, ca alde mine!
Recunosc, recunosc: eu ma gandeam la ea putin mai altfel
decat se cade sa te gandesti la o sora, de mai multe ori am
privit prin gaura cheii in timp ce facea baie, de cateva ori, la
latrina, in gradina - stiti, eu sunt foarte vicios, nici
nu stiti ce plin de vicii sunt, de-a dreptul morbid - stati sa va
spun: o data, fiind beat, foarte beat, stiti, eu sunt cam
alcoolic, insa de cand am fost arestat, situatia s-a ameliorat,
asa ca am incercat sa ma apropii de ea, insa ea a crezut ca
vreau s-o imbratisez frateste si, ca de obicei, m-a sarutat ea,
aici, pe tamp1a, asa ca mi-a fost foarte rusine si. Si nu: mi-a
fost foarte ciuda pe ea, am batut-o si. Si i-am rupt un picior
- Bun. Daca spuneai de la inceput, nu-ti rupeam piciorul
- Sau era rupt de ieri?
- De alaltaieri.
- Bun. Treci la frate-tau.
- Da. Da. Da. Trec la frate-meu. Cu Elisav nu m-am
inteles niciodata, tot timpul ne certam, ne bateam - dar
numai si numai din cauza mea, eram gelos pe el, fiindca era
mai frumos, mai inteligent, mai generos si. De aceea il
bateam cumplit. O data, i-am rupt toti dintii din fata, alta
data, am bagat in el un cutit de injunghiat porci, era sa
moara, strapunsesem ficatul, ce-a mai fost si-atunci
intr-o noapte, am incercat sa-l omor in somn, am
dat sa-l sugrum, dar cum sunt las, fricos, mi s-a facut frica.
L-am urit totdeauna, fiindca parintii il iubeau mai mult pe el,
de fapt: numai pe el, iar pe mine ma tratau ca pe un strain, la
masa primea cele mai bune bucati si mie, resturile - era firesc
sa nu-l pot suferi. Asa ca, de fiecare data cand aveam ocazia,
ma razbunam. ?in minte ca parintii ii cumparasera un
costum nou, iar mie mi l-au dat pe al lui, vechi si rupt. Am
taiat cu foarfeca pantalonii, haina, vesta. Alta data i-am
bagat pantofii noi in cuptorul fierbinte, alta data, tot asa
in timpul studentiei, nu aveam alta preocupare
decat cum sa fac si sa-l despart de prietenele lui - el avea
mare succes la fete, eu nu. De pilda, i-am suflat, cum se
spune, logodnica si m-am culcat cu ea si dupa
aceea am luat o foarfeca si am tuns-o, fiindca avea parul
rosu, iar eu nu puteam suporta culoarea rosie, ii uram pe comunisti.
- il demasc pe Pop Vasile! Minte!
- Obiectiile la urma.
- Dar minte-minte-minte, dom' Levinski! Pe fata cu par
rosu eu i-am suflat-o lui Pop Elisav si-acum Pop Vasile
mi-o sufla, in autobiografie! Dar asta-i hotie! Va dau cuvan-
tul meu de onoare ca Elisav o iubea foarte tare, voia sa se
casatoreasca cu ea si eu i-am suflat-o, ca un nemernic! Am
si probe, dom' Levinski: pe fata o cheama Dumitriu Elena, e
din Urziceni, e studenta la Medicina la Bucuresti, puteti sa
va interesati, locuieste pe strai
- Il demasc pe Saptefrati Mihai! Minte, minte, cu toate
ca pretinde ca s-a reeducat de mult! Minte, stie foarte bine ca
eu i-am suflat-o lui Elisav, am probe, daca e nevoie aduc martori
- Ii demasc pe amandoi! Amandoi mint, dom' Levinski,
inca nu s-au lipadat di putrigai - mai ales Pop Vasile: a mintit tot timpul!
- Ia stai: nu esti tu Pop Vasile?
- Eu? Da. Ba da, asta si spun: am mintit tot timpul.
- Minte! Minte si cand spune ca minte! N-a mintit mai
mult decat mine! Dar eu n-am mintit cand ziceam ca mint -
ca el! Minte fara sa clipeasca, nimic din ce-a povestit nu-i adevarat!
- Ba-i adevarat! Povestea cu painea alba, in recreatii, cea
cu fata si ardeiul, cu prostituarea logodnicei, aceea cu sora
noastra la latrina - dar astea sunt ale mele! Eu le-am facut!
- Dovedeste! Sunt ale mele, toate, tu mi le-ai furat,
hotule! Eu sunt mai mare decat tine cu o ora intreaga deci eu sunt primul!
- Minti! Mai mare sunt eu, cu jumatate de ora!
- Il demasc pe Pop Vasile, bandit odios si criminal!
- Ba il demasc eu pe Pop Vasile, el este un bandit odios!
Si foarte criminal!
- Ba tu, bestie!
- Ba tu, bestie!
- Bun. Ia treceti voi amandoi, acolo, in mijlocul camerei
si bestiiti-va, demascati-va frumos, ca intre frati. La propriu:
va smulgeti unul altuia mastile! Cu ghearele si cu dintii - executarea!