CU SERIOZITATE, DESPRE UNIRE
Andrei
Una din prejudecatile noastre este ca moldovenii nu doresc unirea cu
România. Afirmam aceasta asa de des încât parca ar fi o axioma.
Adevarul este ca nici oficialii de la Chisinau si cu atât mai
mult cetatenii Moldovei nu au respins o astfel de oferta din simplul
fapt ca aceasta nu a venit din partea Bucurestiului. În 1991 noi
semnam tratate cu URSS garantându-i granita pe Prut în timp ce
basarabenii lucrau la destramarea imperiului sovietic. Mai mult,
moldovenii au respins un referendum cu o oferta a Moscovei de
pastrare a unui stat comun. Au aderat la CSI (care nu este un stat si
nici o uniune cu astfel de atributii) doar din motive economice si au
respins colaborari în aceasta structura pe paliere de politica
externa si militara. Deseori (chiar si zilele acestea) Chisinaul
sfideaza Moscova. România i-a lasat balta si dupa 1992
retragându-se din grupul care pacifica Transnistria si se pare ca
si azi cedeaza initiativa Kievului care spera sa ia aceasta
provincie care a mai avut-o în trecut.
Strategii paguboase
Autosuficienta, ignoranta în ceea ce priveste realitatile din
Moldova si aroganta Bucurestiului îl fac sa mizeze pe repetarea
lui martie 1918, an în care Basarabia a sarit în bratele României
neconditionat.
Se uita însa ca acest lucru se întâmpla în chiar mijlocul unui
razboi si a revolutiei bolsevice. O întreaga armata rusa ce
dezertase de pe front se transformase în banda de tâlhari înarmati
ce terorizau satele si orasele basarabene si transnistriene. În
aceste împrejurari Chisinaul a cerut sprijin armatei române pentru
pastrarea ordinii, cum si Viena îi va cere lui Maniu. Doar aceste
împrejurari si amenintarea bolsevismului au facut ca unirea sa
se faca neconditionat.
Anul 1918 nu se va mai repeta si Bucurestiul trebuie sa priceapa
acest lucru si sa purceada la a lucra la o oferta de unire
atractiva pentru Moldova si care sa dea moldovenilor siguranta ca
nu îsi vor pierde posturile în favoarea unei cohorte de functionari
si administratii trimise de peste Prut si ca nu vor fi
marginalizati pe motive ca au slujit sub rusi sau sub comunisti si
nici ca vor fi priviti de sus ca o ruda saraca si care vorbeste
cu accent.
O alta miza gresita a României este cea a unei uniri spirituale
mai întâi bazata pe câteva sute de studenti, un camion de carti
si trei trupe care concerteaza pe an la Chisinau. Este ridicol ca
nici dupa 15 ani de aplicare a acestei tactici nu se realizeaza ca
este paguboasa si ca prapastia se tot largeste si pe timp ce
trece moldovenii se obisnuiesc ca pot fi un stat viabil, iar
perspectiva unirii se îndeparteaza. Se uita ca România a fost
prezenta la est de Prut doar doua decenii în ultimele doua secole,
iar restul Rusia. Publicatii, spectacole si emisiuni radio-tv Rusia
exporta în Moldova de zece ori mai multe decât noi, iar studentii
care studiaza la Moscova nu sunt mai putini decât cei care studiaza
la Bucuresti (sa nu mai spunem de numarul imens de moldoveni care
lucreaza în CSI).
Asa ca. în timp se va petrece o integrare spirituala mai
accentuata cu Rusia, ca sa nu mai vorbim de cea economica. Se
departeaza nu doar Moldova de România ci si România de Moldova. Pe
timp ce trece sunt tot mai putini români în viata dintre cei care
au trait într-o tara comuna cu basarabenii. Nici 1% din români nu
sunt în stare sa numeasca trei localitati din R. Moldova, sau trei
nume de ape de acolo, sau trei lideri politici basarabeni, sau trei
sportivi de acolo sau trei oameni de cultura sau publicatii. Atunci
la ce integrare spirituala se tot lucreaza de 15 ani?
O a treia idee a unor superficiali analisti este ca ne vom integra cu
Moldova într-o Europa unita. Desigur ca ne vom integra, însa va
fi o integrare ca si cea româno-maghiara, româno-bulgara, ba mai
slaba decât acestea fiindca Moldova se va integra mai târziu. Va fi
o integrare ca si cea româno-belarusa. Sa fim seriosi! Suntem
datori fata de trecutul si viitorul acestui neam sa visam la o cu
totul altfel de integrare cu Moldova decât cu Ungaria si Belarus.
Într-o Europa unita dorim sa împartasim aceleasi valori
economice si politice, dar nu se urmareste pieirea limbilor si
culturilor. Franta împartaseste aceleasi valori cu Germania, dar
lucreaza cu râvna pe tarâmul francofoniei si raspândirea
culturii franceze. Pe când noi, cel putin asa credem, suntem datori
sa lucram la a se vorbi aceeasi limba pe ambele maluri ale
Prutului. Integrarea în Europa este una si este indispensabila, dar
unirea românilor este altceva. În Europa suntem convinsi ca vom
avea nevoie de interpret fiindca nu vom putea învata 40 de limbi.
Nu am dori însa sa avem nevoie de interpret în Basarabia. O
amânare însa a unirii duce la o tot mai mare influenta ruseasca
în Moldova si la pericolul ca 4 milioane de potentiali români sa
devina rusi sau oricum altceva decât români.
De ce doar o unire conditionata?
a). În 1812 multi basarabeni au suferit din partea rusilor fiindca
s-au manifestat împotriva împartirii Moldovei. O parte au fugit la
vest de Prut.
b). În 1917 pentru o seama de tarani basarabeni revolutia
bolsevica a însemnat acapararea unei bucati de pamânt din
proprietatea unui mosier (de multe ori rus). Au fost si cazuri de
basarabeni care au îmbratisat bolsevismul si au crezut în el.
c). În 1918 taranul a trebuit sa renunte la bucata de pamânt
fiindca România respecta proprietatea si a întronat legea.
Militantii bolsevici basarabeni au fost nevoiti sa paraseasca
Basarabia, iar cei ramasi au fost vânati. Cei care avusesera
diferite responsabilitati sub taristi au avut de suferit de la mici
sicane pâna la pierderea slujbei. S-a exagerat cu trimiterea plocon
pe capul basarabenilor a unei armate de functionari din regat si
înca de calitate îndoielnica. A adus si mult gust amar 1918 unor
basarabeni.
d). În 1940 o multime de basarabeni si-au parasit casele la
venirea rusilor. Altii din cei ramasi au suferit fiindca
servisera sub steag românesc.
e). În 1941 la intrarea armatei române multi basarabeni au fugit la
rusi fiindca le era teama ca vor fi acuzati ca au colaborat cu
rusii. Multi au patimit si din cei ramasi din partea
autoritatilor române fiindca slujisera sub steag rusesc. Oamenii
nu au putut sa stea în greva un an sub rusi si sa nu accepte
slujbe de la acestia. Mai ales ca nu stiau ca cedarea Basarabiei
este sau nu vremelnica.
f). În 1944 la intrarea armatei sovietice multi basarabeni s-au
refugiat în România fiindca le era teama ca vor fi acuzati ca au
colaborat cu românii si hitleristii. Multi au patimit din cei
ramasi din partea autoritatilor rusesti fiindca slujisera sub
steag românesc.
Asa-i ca e greu destinul de basarabean? Asa-i ca e normal ca sa nu
doreasca schimbarea de stapâni? Asa-i ca e normal ca sa ai cel
putin emotii daca nu groaza ca îti vei pierde slujba sau în cel
mai bun caz ca vei suporta sicane sub o noua stapânire fie ea cât
de dorita în principiu? Asa-i ca ai ezita sa ceri cu
înflacarare o alta stapânire daca ai incertitudini serioase ca
vei mai avea o slujba ca sa le duci copiilor o pâine? Daca noi
ne-am comporta asa, basarabenii nu au voie sa aiba astfel de
rezerve? Ei hranesc copiii cu principii? Adevarul este ca gândesc
normal, adica asa cum am spus mai sus. Si atunci este sigur ca o
unire neconditionata nu se va petrece niciodata din purul, omenescul
si sfântul instinct de conservare în fata necunoscutului. O unire
se va petrece doar daca vor exista garantii serioase din partea
României care sa excluda drame personale.
Ce garantii va trebui sa ofere România basarabenilor
Mai mult ca sigur ca va trebui sa accepte o mare autonomie Moldovei,
probabil bazata pe principii federative. Aceasta poate fi negociata
ca fiind determinata în timp (50 ani). Vedem aceasta ca o situatie
tranzitorie fireasca. Ea vizeaza doar noul tinut românesc si deloc
celelalte regiuni ale României.
Armata si politica externa vor fi unificate imediat, dar si aici
trebuie sa se garanteze ca ofiterii si corpul diplomatic nu îsi
vor pierde slujbele. Va trebui sa se garanteze ca administratia si
aparatul functionaresc nu va fi înlocuit, redus sau pus sub sefi
trimisi de pe Dâmbovita peste Prut.
Garantarea si recunoasterea pensiilor si tuturor facilitatilor
chiar daca în legislatia româna nu ar avea corespondent.
Pastrarea chiar si a parlamentului si guvernului de la Chisinau ca
parlament si guvern de "land" si cu o mare autonomie.
Va fi probabil nevoie de acceptarea ca Senatul sa fie un for în care
Moldova sa detina jumatate din mandate. Aici se vor negogia ritmul
si prioritatile în uniformizarea legislativa si institutionala
care se va desfasura în cei 50 de ani.
Garantarea drepturilor minoritatilor unde România a confirmat deja
ca este campioana. În politica fiscala va trebui garantat ca nu se
vor colecta bani cu scopul de a-i trece Prutul ci din contra Moldova
va fi favorizata prin alocari de resurse pentru sincronizarea
sistemului de învatamânt, cultura, religie, cale ferata
îngusta, autostrada.
Trebuie sa întelegem ca pâna si unificarea unor departamente
neimportante nu trebuie sa duca la pierderea unor posturi, lucru de
nedorit pentru nimeni daca ne-am pune în pielea respectivilor care
iau de acolo o pâine. De aceea totul se va face în timp îndelungat
si prin negocieri.
Avantajele pentru România
Împlinirea unui ideal si a unei datorii fata de cei care în trecut
s-au jertfit pentru aceasta cauza, pentru noi care ne-am privi mai
usor în oglinda, dar si fata de urmasii nostri. Incontestabil
este o datorie fata de niste frati vânduti sau pierduti totusi
cu asentimentul nostru de câteva ori doar în ultimul secol.
Un spor de 4 milioane de români si un teritoriu important înseamna
un plus de vitalitate a neamului si de speranta de dainuire a
limbii. Un astfel de moment da o mare mobilizare a energiilor
creatoare ale societatii.
Înlesnirea contactelor României cu minoritatea româna din regiunile
ucrainene Cernauti, Odesa si Transcarpatia cu care basarabenii au
relatii privilegiate si mare influenta. Cel putin sudul Basarabiei
ar fi înconjurat de frontierele României si ar gravita cultural si
economic spre noi.
Oportunitati nebanuite pe plan economic fiindca Moldova este
racordata la cea mai mare potentiala piata si la un spatiu cu
cele mai mari resurse naturale care înseamna spatiul ex-sovietic,
egalul câtorva continente. O astfel de retea o tara o construieste
într-un secol, iar noi o putem primi deodata. Si firmele de acolo
vor avea oportunitatea de a se interpune intre firme românesti cu
contacte în UE si firme din spatiul exsovietic.
Îmbogatirea culturii si civilizatiei românesti cu tot bagajul de
experiente acumulat si preluat de doua secole de racordare a
elitelor si institutiilor basarabene la un vast spatiu cultural si
material eurasiatic. Reciproca este evident valabila.
La o populatie mai mare înseamna mandate în plus în parlamentul
european si un rol mai mare al României în Europa.
Ce se întâmpla daca România face o astfel de oferta
Chisinaului, dar ea va fi respinsa în urma unui referendum?
În primul rând românii cârcotasi abia atunci vor avea motiv sa
afirme ca moldovenii nu vor unirea. În al doilea rând vor ramâne
un segment mare de populatie si forte politice unioniste basarabene
care vor avea în sfârsit argumente în garantiile României cum ca
Unirea nu va însemna incertitudine pentru viitorul omului de rând.
Astazi aceste forte unioniste nu au decât un mesaj romantic si cam
subtire fata de ce va urma dupa o eventuala unire, nimic concret
despre ce i se va întâmpla basarabeanului concret sub o eventuala
stapânire noua.
Dupa putini ani referendumul se va repeta. Electoratul ca orice
electorat dezamagit întotdeauna de ultima alegere, va balansa în
acceptarea ofertei de unire cu România. Aceasta solutie este sigura
si din pacate singura.
Bucurestiul nu se va grabi sa faca oferta
Obtuzitatea Bucurestiului înstare sa refuze o relatie de tip
federativ pe timp determinat de dragul statului unitar cu toate ca nu
provinciile actuale ale României se vor supune federalizarii ci doar
noua venita între frontierele noastre.
O alta gogomanie ce se va debita va fi povestea cu periclitarea
sanselor de aderare la UE. În primul rând ca multi oficiali
occidentali ne-au spus ca este firesc sa ne urmarim interesul
national. În al doilea rând cu înca 4 milioane de români în plus
sau în minus tot acolo sunt europenii si daca vor sa ne admita o
vor face sau nu cu ei sau fara ei. În al treilea rând Europa asta
urmareste si nu în secret ci în acte oficiale: spatiu mai mare
european, piata mai mare. Asta o sa îi oferim prin unirea
eventuala cu Moldova.
O alta posibila pista falsa ar fi ca Moldova are probleme cu
Transnistria si cu retragerea armatei rusesti. Germania s-a unit cât
bazele rusesti erau în RDG, acestea retragându-se în urmatorii
ani. Noi nu vom ataca bazele rusesti. Acestea vor avea regim special
asa cum au si acum în Moldova care le-a cerut plecarea si s-a
semnat un grafic de retragere a lor în Rusia. Iar fata de
minoritati avem o politica la fel de generoasa ca si Chisinaul.
Fata de Transnistria trebuie urgent sa afirmam ca România are
interese firesti acolo fiindca dintre locuitori cei mai multi sunt
de un neam cu noi.
România este pe drumul integrarii în UE, de care Moldova pare înca
departe. Orice întârziere în a face oferta de unire va duce la
scaderea atractivitatii României peste Prut. Ba mai mult, ce ar fi,
doamne fereste, ca Rusia sa faca o astfel de oferta de uniune
Moldovei. Nu e sigur ca nu ar trece un astfel de referendum la un
electorat nostalgic si care s-a obisnuit sub obladuirea Rusiei si
înca acum o Rusie democratica. Un electorat care a asistat la
racirea relatiilor dintre tarile noastre de când la Chisinau au
venit comunistii. Au sentimentul ca România a uitat de ei pentru
totdeauna.
Iata ideea unirii în documentele PPCD
a). Art. 8. din statut: Obiectivele strategice ale Partidului Popular
Crestin Democrat din Moldova sunt:
"integrarea într-o Europa a natiunilor si înfaptuirea
unitatii nationale, în acord cu vointa poporului si în spiritul
tratatelor internationale, printr-un proces firesc de apropiere a
celor doua state românesti, sustinut de programe realiste si
actiuni pragmatice de ordin economic, social, spiritual si
diplomatic".
b). Din Program: "PPCD ramâne atasat ideii de unitate nationala,
care trebuie acceptata ca un dat si ca o conditie primordiala a
pacii în regiune. Ideea de unitate nationala trebuie sa fie
luminata de morala crestina, care înseamna dragoste fata de
aproapele tau, fata de familia ta, fata de natiunea ta, fata de
natiunile din jurul tau, fata de umanitate".
c). Din programul FPCD din Moldova, adoptat 15-16 feb 1992 la Congresul
III: "Programul adoptat se axeaza pe ideea unionista, idee expusa
în Raportul de baza prezentat de Iurie Rosca, presedinte executiv
al FPM si conceputa ca un proces de integrare culturala,
spirituala, economica, politica si sociala cu Tara. Printr-o
rezolutie speciala, Congresul afirma dreptul populatiei românesti
din stânga Prutului de a participa la alegerile generale si
prezidentiale din România si îl nominalizeaza pe Mircea Druc"
d). La Congresul al IV -lea din 1994 se hotaraste ca "Sfatul
FPCD, sectiile raionale si orasenesti, organizatiile de baza,
fiecare membru al Miscarii în parte sa promoveze pe cale
parlamentara si extraparlamentara principiile programului Frontului
Popular Crestin Democrat de integrare în toate domeniile cu Tara,
creând astfel premise favorabile pentru înfaptuirea unitatii
neamului românesc. Dincolo de orice conjunctura politica, integrarea
cu România este o chestiune vitala pentru populatia Republicii
Moldova, iar unitatea neamului românesc, înainte de a fi obiectivul
strategic al miscarii noastre, este idealul unei natiuni întregi,
pe care nimeni nu o va putea sili sa renunte la dreptul de a-si
reface unitatea fireasca, distrusa în 1940 ca urmare a aplicarii
prevederilor secrete ale Pactului Ribbentrop-Molotov".
e). La 27-29 mai. 1995 deputatul Vlad Cubreacov reprezinta FPCD la
Conferinta Internationala "Democratia Crestina astazi" care
se desfasoara la Sankt Petersburg sub auspiciile Internationalei
Democrat-Crestine si ale Uniunii Crestin-Democrate din Europa de
Est. Conferinta are drept tema principala "Unirea si separarea
statelor în lumea contemporana". Raportul dlui Cubreacov suscita un
viu interes din partea conducerii IDC si a crestin-democratilor din
tarile Europei Occidentale.
Precizari importante
Departe de noi gândul ca unirea s-ar face peste noapte. Departe de
noi gândul ca aceasta propunere nu va fi contestata la noi sau
peste Prut. Nu mai putem însa continua politica strutului si sa ne
prefacem ca idealul unitatii nationale ar fi împlinit.
Constiinta fiecaruia si constiinta colectiva ne obliga la
verticalitate, sinceritate si actiune. Actiune înseamna sa ne
precizam pozitia fata de aceasta problema care a fost abordata
doar emotional-conjunctural. România este evident ca îsi doreste
unirea dar a amânat nepermis de mult în a preciza cum anume o vede.
Parerea noastra este ca unirea ar fi acceptata de basarabeni doar
în conditiile pastrarii unei autonomii pe o perioada limitata
pentru noua provincie.
Aceasta oferta trebuie facuta de statul român din ratiuni de
onoare si obligatie fata de fratii de peste Prut. Guvernul si
parlamentul R.Moldova sunt suverane în a supune sau nu votului popular
aceasta oferta. România nu va contesta decizia unor institutii ale
statului vecin si cu atât mai mult nu va contesta vointa
cetatenilor R.Moldova. România trebuie însa sa raspunda la
întrebarea privind conditiile unei uniri în eventualitatea unei
asemenea optiuni ale cetatenilor statului suveran de peste Prut.
Nu este vorba de nationalism ieftin. Patriotismul obliga însa sa
aducem în discutie acest deziderat national al unirii. Propunem
singura optiune realista de atingere a lui în conditiile
respectarii dreptului international si al dreptului unor state în a
decide democratic la un moment dat un viitor comun.
Cine subscrie?
Viorel Dolha - presedintele Asociatiei Învatatorilor Aradeni