Agitatia demonizatilor in Postul Craciunului

[Nomen Nescio]

Iar daca Eu, cu degetul lui Dumnezeu scot pe demoni, iata a ajuns la voi
Imparatia lui Dumnezeu (Luca 11, 20)

Iubiti credinciosi,

Daca vom lua aminte cu dinadinsul la cuvintele Sfintei Evanghelii de
astazi, vom intelege doua lucruri de mare folos.
Intai, cit de mare si nemarginita este iubirea de oameni a lui Dumnezeu
si al doilea, cit de mare si cumplita este rautatea diavolilor fata de
om si de celelalte zidiri ale lui Dumnezeu.
Domnul si Mintuitorul nostru Iisus Hristos, vazind starea jalnica si
chinuirea amara a omului demonizat din Evanghelie, prin negraita lui
mila si bunatate fata de zidirea Sa, a poruncit demonilor sa iasa din
acel om chinuit de multi ani, zidit dupa chipul si asemanarea Sa (Facere
1, 26); iar demonii, vazindu-se izgoniti de puterea cea fara de margine
a Mantuitorului, dupa ce le-a dat voie, au intrat in turma cea mare de
porci din apropiere si indata s-au aruncat in mare si s-au inecat (Luca
8, 33).

Iata cit de mare este oceanul cel fara de margini al dragostei si al
milostivirii lui Dumnezeu fata de om, ca pentru slobozirea unui singur
om din legaturile si chinurile diavolului, a ingaduit sa se dea
pierzarii ca la doua mii de porci (Marcu 5, 13). Iar diavolii, avind
invoire de la Hristos si vrind sa-si arate rautatea si puterea lor
blestemata, au intrat in turma de porci si intr-o clipa i-au inecat pe
toti in mare. La aceasta Evanghelie Sfintul Ioan Gura de Aur, aratind
cita rautate au demonii asupra oamenilor, zicea: "Daca asupra porcilor,
cu care nu aveau nimic, au aratat diavolii atita rautate, apoi cu atit
mai mult asupra ta, omule, de-a pururea da razboi neimpacat, lupta
neincetata si vrajba fara de moarte. Si daca pe porci, cu care nimic nu
le era lor de obste, nici un minut nu i-au suferit, apoi cu atit mai
mult ne urasc pe noi care sintem vrajmasii lor si doresc sa ne piarda si
sa ne supuna lor. Apoi cite rele am fi patimit de la ei, daca ar fi avut
voie de la Dumnezeu asupra noastra. Caci pentru aceasta i-a lasat
Dumnezeu sa intre in turma de porci, ca si in trupul dobitoacelor sa
cunoastem rautatea lor. Deci si acum cind vei vedea vreun om stapinit de
diavol, inchina-te Stapinului si cunoaste rautatea vrajmasului. Ca
iubirea de oameni a lui Dumnezeu il tine pe diavol si nu-i da voie sa-si
arate puterea si rautatea asupra omului cit ar voi el. Atit ii da voie
sa-l munceasca pe om cit sa-l faca mai intelept si sa arate rautatea
diavolului asupra omului".

Apoi zice acelasi Parinte Ioan Gura de Aur: "Voiesti si alta pilda
despre rautatea diavolilor, cind Dumnezeu ii da voie sa-si puna in
lucrare puterea sa? Socoteste cirezile si turmele lui Iov, cum intr-o
clipa pe toate le-a mistuit.
Apoi socoteste moartea cea ticaloasa a copiilor lui si rana ce s-a adus
asupra trupului sau si vei vedea cruzimea, asuprirea si nemilostivirea
rautatii dracilor. Din aceasta vei intelege minunat, ca daca lumea
aceasta toata, ar fi slobozit-o Dumnezeu sub stapinirea lui, in putina
vreme pe toate le-ar fi tulburat si asemenea porcilor de care ati
auzit in Sfinta Evanghelie de azi si cirezilor lui Iov, intr-o clipa de
vreme am fi patimit, ca nici o mila de noi nu ar fi
avut" ( Sf. Ioan Gura de Aur, Buzau, 1833, p. 108-109).

Sa ascultam mai departe cuvintele Sfintei Evanghelii care zice: Iar
pastorii, vazind ceea ce s-a intimplat, au fugit si au vestit in cetate
si prin sate si au iesit sa vada cele ce se facusera si venind la Iisus,
au aflat pe omul din care scosese demonii sezind linga picioarele lui
Iisus imbracat si intreg la minte si s-au infricosat (Luca 8, 34-35).

Dar care era pricina temerii gadarenilor? Oare minunea omului chinuit de
diavoli sau inecarea porcilor in mare?
Nici una, nici alta, ci pricina temerii si inspaimintarii lor era
calcarea Legii lui Dumnezeu. Caci Legea lui Moise oprea a se minca carne
de porc (Levitic 11, 7), iar ei cresteau porci si mincau din carnurile
lor. Deci, pentru calcarea Legii i-a cuprins atita spaima, ca nu cumva
Dumnezeu, pentru aceasta calcare de lege si pentru alte rautati ale lor
sa-i pedepseasca si cu alte pedepse mai grele. Deci avind aceasta frica
si neindraznind a zice ceva asupra Domnului pentru paguba porcilor, Il
rugau cu totii pe Iisus Hristos sa se duca din hotarele lor. Iar
preabunul si blindul Mintuitor, vazind impietrirea si nemultumirea lor,
nu i-a certat, ci intrind in corabie S-a intors iarasi in Galileea
(Luca 8, 37). Iar barbatul din care iesisera demonii se ruga sa ramina
cu El, iar Mintuitorul, eliberindu-l, i-a zis:
Intoarce-te la casa ta si spune cite ti-a facut tie Dumnezeu. Si s-a dus
omul, propovaduind in toata cetatea, cite i-a facut Iisus (Luca 8, 39).

Vedeti, fratii mei, blindetea, smerenia si bunatatea cea negraita a
Domnului? Dupa ce a facut un bine asa de mare cu vindecarea acelui om
chinuit de diavoli, nu asteapta plata de la el spre a ramine si a-i
sluji Lui. Ci i-a zis:
Intoarce-te la casa ta si spune cite ti-a facut tie Dumnezeu (Luca 8,
39). Daca ar fi zis "intoarce-te la casa ta si spune cite ti-am facut Eu
tie", carturarii, fariseii si arhiereii cei plini de zavistie care
pindeau invatatura Lui, ar fi avut motiv sa spuna ca Mintuitorul face
minuni cu scopul de a fi laudat de oameni. Dar asa, la toti le-a inchis
gura, zicind: Intoarce-te la casa ta si spune cite ti-a facut tie
Dumnezeu.

Deci se cuvine ca in toate sa avem pilda de urmat invatatura si viata
Mantuitorului nostru Iisus Hristos, iar faptele noastre cele bune sa le
facem cu scopul de a placea lui Dumnezeu spre slava Lui, cum ne invata
si Sfintul Apostol Pavel (I Corinteni 10, 31).

Iubiti credinciosi,

Sa stiti ca sint trei feluri de oameni demonizati: intii sunt cei ce se
chinuiesc cu trupul de duhurile cele rele, cum sunt epilepticii,
lunaticii si cei demonizati ca cel din Evanghelia de astazi. Al doilea
sint toti ereticii si invatatorii mincinosi si rai care cu invataturile
lor gresite schimba adevarul Sfintei Scripturi si duc la ratacire de la
dreapta credinta, pe crestinii nelamuriti si neintemeiati in adevar. Iar
al treilea sint cei stapiniti de grele patimi. Despre primul fel de
demonizati am vorbit pe scurt mai sus, despre al doilea aminteste marele
Apostol Pavel, zicind: Duhul vorbeste lamurit ca, in vremile cele de
apoi, unii se vor departa de la credinta, luind aminte la duhurile cele
inselatoare si la invataturile demonilor (I Timotei 4, 1). Dumnezeiescul
parinte Ioan Gura de Aur, tilcuind acest text al Apostolului Pavel arata
ca acestia sint toti incepatorii de erezii, care, povatuiti fiind de
demoni si miscati de duhurile inselaciunii vor grai inselaciuni catre
cei binecredinciosi, spre a-i instraina de la adevarata Biserica a lui
Hristos.

Deci, luati aminte, iubiti credinciosi si tineti bine minte cele auzite,
ca toti cei ce vor sa va dezbine de la dreapta credinta ortodoxa sint
oamenii demonizati si mintile lor sint miscate si inselate de duhurile
cele viclene ale iadului, mai ales de duhul mindriei. Pe acestia Sfinta
Scriptura ii numeste fii ai diavolului si vrajmasi a toata dreptatea
(Fapte 13, 10) si chiar diavoli ca pe Iuda (Ioan 6, 70). Asadar, toti
cei ce invata erezii si vor sa propovaduiasca alta invatatura afara de
cea ortodoxa si care se impotrivesc invataturii adevarate a Bisericii
lui Hristos dreptmaritoare, acestia sint fiii diavolilor (Fapte 13, 10;
I Ioan 3, 8-10). Acesti invatatori mincinosi si inselatori, lucreaza
pururea sub stapinirea demonilor (Fapte 10, 38; 26, 18; II Timotei 2,
26). Ei ca invatatori mincinosi si vicleni, in toata vremea lucreaza sub
inriurirea lui Satan (Iuda 1, 9; 1, 23; II Regi 18, 10; Matei 16, 23;
Luca 23, 23; Ioan 6, 70 s. a.). Si tot ca ei predicatorii rataciti fac
voia diavolilor (Ioan 8, 44) si sunt inselati de ei (III Regi 22, 21-22;
II Paralipomena 18, 20-21; Apocalipsa 20, 8). Acesti propovaduitori ai
minciunii sunt demonizati si orbiti de diavoli (Fapte 13, 10; II
Corinteni 4, 4; I Timotei 4, 1).

Al treilea fel de oameni demonizati sint toti cei stapiniti de patimi
grele, ca: necredinta, uciderea, ura, betia, iubirea de arginti,
fermecatoria, desfrinarea si altele care ii stapinesc de multa vreme.
Acestia sint numiti de Sfinta Scriptura fii ai diavolului (Ioan 8, 44;
Fapte 13, 10; I Ioan 3, 8-10; Ioan 6, 70). De aceea Sfintul Vasile ii
arata pe toti cei betivi a fi mai rau decit cei indraciti, zicind: "Cel
ce se indraceste este vrednic de jale, iar cel ce se imbata fiind
indracit cu patima betiei, este de ris si mai rau decit cel indracit si
nimeni nu-l compatimeste" (Sf. Vasile cel Mare, Exaimeron. Cuvint
impotriva celor betivi. Buc., 1828).

Tot demonizati sint si vrajitorii care amagesc pe oameni cu puterea
duhurilor rele. Vrajitorii, fermcatorii si toti cei care parasesc pe
Dumnezeu si cer ajutorul diavolilor, sint ei insisi demonizati si
osinditi la vesnicele chinuri ale iadului.

Iubiti credinciosi,

De la primii oameni pina la sfirsitul veacurilor, toti suntem intr-o
neincetata lupta cu diavolii, cu duhurile rautatii, care incearca fara
odihna sa ne stapineasca, sa ne traga in adincul iadului.

Pe unii oameni ii chinuiesc cu ingaduinta lui Dumnezeu numai in trup,
cum sint cei demonizati si epileptici. Pe acestia Biserica Ortodoxa ii
vindeca, atit trupeste cit si sufleteste, prin rugaciuni speciale numite
exorcisme. Cele mai renumite sint molitfele Sfintului Vasile cel Mare,
ce se citesc de obicei in biserica, de preoti evlaviosi, cu mult post,
cu multa smerenie si credinta.

Pe linga exorcisme, bolnavii de duhuri rele sint spovediti, impartasiti
si li se face de mai multe ori si Sfintul Maslu.
Cu cit se roaga si postesc mai mult, cu atit se vindeca mai repede.

Al doilea fel de demonizati sint cei stapiniti de duhul mindriei, adica
sectantii care lupta pe fata impotriva Bisericii, a Ortodoxiei si
dezbina pe multi crestini, rastalmacind Sfinta Scriptura. Acestia sint
mult mai greu de vindecat din cauza ca sint stapiniti de cei mai rai
diavoli, ai mindriei si neascultarii. Dar daca isi recunosc pacatele si
le marturisesc la preoti si se roaga mai mult pot fi eliberati de duhul
mindriei si al neascultarii.

Insa cei mai numerosi oameni demonizati sint cei stapiniti de patimi
cumplite, cum sint betivii, desfrinatii, ucigasii, vrajitorii, iubitorii
de averi si cei robiti de ura si razbunare. Toti acestia pot fi izbaviti
de robia diavolului si a patimilor care ii tin legati cu lantul
deprinderii, numai daca vor veni de bunavoie la biserica, daca vor sa-si
marturiseasca pacatele la duhovnici iscusiti si daca isi fac canonul de
pocainta dat. Fara acestea, adica fara spovedanie, cainta si parasirea
pacatelor care ii robesc, nimeni din acesti oameni demonizati, bolnavi
la suflet si la trup, nu se pot elibera de patimi, de diavoli si de
osinda iadului.

Grija noastra, fratii mei, este sa facem voia lui Dumnezeu si sa
implinim poruncile Lui, cu toata credinta si rivna. La aceasta ne ajuta
harul Duhului Sfint, ne ajuta sfintii ingeri si toti sfintii, in frunte
cu Maica Domnului, care se roaga neincetat pentru noi. Sa fugim de
pacate ca de moarte, caci prin ele, pierdem harul lui Dumnezeu si in
locul lui intra duhul diavolului.

Sa nu uitam ca prin pacate, oamenii sunt loviti de tot felul de boli, de
necazuri si suferinte, ajung robi ai cumplitilor diavoli si-si pierd
mintuirea sufletului. Oare citi crestini nu sint astazi robiti de betie
si desfriu? Cite mame nu-si ucid cu voia proprii lor copii? Cite familii
nu se distrug prin divort ca urmare a acestor grele pacate?

Deci, sa parasim pacatele ca sa scapam de diavoli si sa raminem cu
Hristos. Sa ne pazim inima curata de patimi si mai ales de mindrie, ca
sa devenim scaun al Preasfintei Treimi. Sa ne pazim trupul curat de
betie si desfriu, ca sa devina "templul Duhului Sfint". Sa fugim de
diavolul mindriei, care ucide pe cei mai multi oameni, stiind ca
Dumnezeu, celor mindri le sta impotriva, iar celor smeriti le da har.

Sa ne ferim de cursele Satanei, de patimile tineretii, de vrajitorie, de
injuraturi si dracuit, de betie si vorbe desarte, stiind ca prin acestea
ne instrainam de Dumnezeu si ajungem sa patim ca omul demonizat din
Evanghelia de astazi.
Sa aveti grija mai ales de copiii dumneavoastra, ca nu cumva sa cada in
pacate grele si sa ajunga robiti de diavoli.
Spovediti-va mai des, rugati-va mereu, nu lipsiti de la biserica,
retuiti mai mult postul, iubiti viata curata si toate "poruncile lui
Dumnezeu" si veti fi vii.

Sa ne rugam Mintuitorului Hristos sa alunge patimile si duhurile rele
din noi, sa ne ierte pacatele, sa ne vindece bolile si sa ne faca
locasuri ale Preasfintei Treimi. Amin.

Extras din predicile Arhimandritului Cleopa Ilie