GERMENII extraromani ai LATINEI.
Prestigiul Romei a pus toate limbile romanice, inclusiv româna, în
umbra Cetăţii Eterne, mai mault sau mai puţin justificat, dar germenii
limbii latine au existat înainte şi în afara Romei.
Această temă este prea puţin studiată, dintr-un motiv necunoscut,
poate din cauza unor aspecte ce implică politica.
Cum să-i spui unui englez "obrăznicia" că TAUNUL (town) lui şi
SITIUL (city) lui
se pot trage din că-TAUNUL românesc (că-tun) şi din SAT, nu
din FOSA, FOSATUM sau CIVITAS, etimoanele romane pentru sat sau
city?
http://en.wiktionary.org/wiki/city#Etymology(Civitas = o uniune de cetăţeni, deci nu o formă de aşezare umană , de
localitate).
"Nu te-ar spăla nici zece ape!"
Toţi vorbesc de transferul de cuvinte dintr-o limbă în alta, ca şi cum
lumea ar fi început cu grecii şi romanii, fără să se ştie cum s-au
născut
cuvintele şi când şi unde s-au format ele.
Tabelul de 1200 cuvinte româneşti, ca atare, scrise în sanscrită, a
lui Marin Bărbulescu-Dacul, reprodus de A.Deac, atestă limba română,
cu fondul ei propriu, inclusiv "latin şi slavon", cu peste 1000 de ani
înainte de a exista Roma şi cu peste 2500 de ani înainte de a exista
slavii.
Deci, germenii de "latină" existau înainte de a fi fost fondată Roma
şi în
afara ei.
Româna Onomatopeică este un fond lexical ne mai întâlnit aiurea, de
peste
350 de cuvinte primare, înţeles doar de români.
Ungurii sunt definiţi prin doar 250 de cuvinte proprii, ugro-finnice,
(după Marius Sala, et al., în Limbile lumii, Ed.Şt.şi Encic., Buc.,
1981), dovadă că un fond de 350 de unităţi poate avea o pondere
deloc neglijabilă.
Româna Onomatopeică reprezintă 10% din limbajul de zi cu
zi, este comparabilă, ca dimensiune, cu tot fondul slavon şi depăşeşte
de aproape 4 ori toate etimoanele slave nord-dunărene (100 în
total), între care rusa are numai 35 de cuvinte, după DEX-ul din
1975.
Româna Onomatopeică atestă, în sine, o vechime în epoca de piatră, în
concordanţă cu portul românesc de pe relicvele arheologice din aceste
vremuri extrem de îndepărtate.
Arheologic, teritoriul românesc indică prima societate agricolă, deci
sedentară, de 9300 de ani, după Prof.Dr.în arheologie Vasile
Boroneanţ, cea mai veche din Europa.
Sistemul de canalizare subterană de la Sarmis-e-getu-za Regia, de acum
7200 de ani, este primul în lume, conform cu Ziarul Libertatea din 7
aprilie 2008, mai vechi decât Roma cu 4500 de ani şi este un indiciu
de civilizaţie.
Civilizaţia Ceramicii Pictate de la Ariuşd-Cucuteni-Tripolia, cu oraşe
sistematizate, unele, în Moldova, în cercuri concentrice, cu străzi
radiare spre un centru civic, depăşind fiecare câte 20.000 de
locuitori, de
acum 7000 de ani, prima în lume (după Marija Gimbutas, Civilizaţie
şi cultură, Ed.Meridiane, Buc., 1989), este mai veche decât apariţia
grecilor, cu 3100 de ani şi decât Roma, cu 4200 de ani.
Realizatorii acestor culturi nu puteau fi muţi.
Ei nu au putut fi exterminaţi de către nimeni.
Natura sedentară a civilizaţiei agricole ne indică menţinerea lor în
spaţiul României, o cetate naturală.
Ea, existând în România, cuprinzând hora si portul românesc, în
grafica acesteia, ne dă dreptul să vorbim despre rumânii din acele
vremuri, de acum 7000 de ani, pentru că româna contemporană
are şi acest imens fond de cuvinte cu compunere onomatopeică,
ce nu poate fi decât arhaic, aparţinând lumii ce a produs
civilizaţiile
enumerate mai sus.
Fierul inoxidabil dacic este un indiciu de înaltă civilizaţie.
Românismul este atestat de peste 7500 de ani prin cronologia de pe
lespedea de la Putna, a lui Ştefan cel Mare, concordantă cu datările
arheologice româneşti.
Portul Românesc este atestat de peste 7000 de ani pe relicve
arheologice situate în Bazinul Dunării de Jos, pe ambele maluri ale
fluviului, după Augustin Deac, în Istoria adevărului istoric,
Ed.Tentant, Giurgiu, România, 2001 şi după Preda Constantin , în
Enciclopedia arheologiei vechi a României, Ed.Encic., Buc.,1994.
Româna Onomatopeică conduce, la conceptul de morfeme stem,
la originea sistemului de comunicare sonoră a europenilor,
cu definirea metaforică a principalelor noţiuni,
prin sumarea înţelesurilor unor morfeme
stem în forma de cuvinte aglutinate, preluate apoi
de alţii, doar prin rădăcina de ansamblu, o copie abstractă,
care pierde metafora iniţială (conform cu Dr.Lucian Iosif Cueşdean,
Româna, limba vechii Europe, Ed.Solif, Buc., 2006 şi
Romanian, the first language of Europe, Ed.Solif, Buc., 2008).
Cât timp o să mai susţină oficialii că rumânii sunt nişte papagali ce
repetă doar cuvintele învăţate de la toţi cotropitorii ?
Scepticismul unor români depăşeşte orice limite.
Lor nu le vine a crede, că s-ar putea, ca ei să nu fie numai nişte
bieţi papagali, care repetă doar cuvintele altora.
Ce-i drept e că asta este ceea ce învaţă la şcoală.
Prin cap nu le trece că ei vorbesc cu cuvintele părinţilor lor rumâni,
nu romani.
Prin cap nu le trece că chiar legenda întemeierii Romei le arată că
însăşi latina se poate trage din română, "muma celei latineşti", după
cum ziceau şi înţelepţii B.P.Haşdeu şi Petre Maior.
Ea spune că Roma a fost fondată de către descendenţii troieni ai lui
Aeneas.
Troia nu se află în Peninsula Italică, ci în spaţiul geto-dacic vecin
cu gurile Dunării.
http://en.wikipedia.org/wiki/File:Troas.pngTroia şi încă două toponime antice vecine, atestate înainte de
fondarea Romei, sunt alcătuite din cuvinte româneşti:
TROIAN (numele sistemului de apărare, la cetăţi, compus
din dig şi şanţ), APAE SUS şi APY DUS (=traversarea
strâmtorii Dardanele = dus pe apă, la Troia).
ILIOARA, ILIEŞTI sunt toponime din România,
similare cu ILION, alt nume al Troiei, după care s-a scris
celebra Iliada.
Româna are morfemul stem *L* = fenomen ce leagă sau desparte =
ULI-ţă, ULU-că, ALEE, ILI-c;a ALE-ge a ALE-r-ga.
ILÍC, ilice, s.n. Pieptar (țărănesc) fără mâneci, încheiat în față. –
Din tc. yelek.
ÚLIȚĂ, ulițe, s.f. 1. stradă.– Din sl. ulica.
ULÚCĂ, uluci, s.f. 1. Scândură groasă 2. Gard ; zăplaz. – Probabil
refăcut din uluce.
ULÚC, uluce, s.n. 1. Jgheab , din care se adapă vitele . – Din tc.
oluk
Tot din spaţiul geto-dacic se trag şi toate divinităţile Romei.
Lupoaica, simbolul Cetăţii Eterne, face parte din heraldica geto-
dacică.
Roma îşi incinera morţii după ritualul dacic.
Aeneas şi descendenţii săi au plecat din Troia cu cuvintele
româneşti, LAT,
ALB, LUNG, pentru a desemna toponimele romane LATium, ALBA, LONGA, în
urmă cu 3000 de ani, când Roma şi latina încă nu existau, dar românii,
existau, atestaţi arheologic, prin simbolurile grafice şi sonore
contemporane,
dovadă fiind însăşi Româna Onomatopeică.
Ele , ca atare, cu sensul integral şi cu numărul maxim de derivate,
nu mai există decât la români.
ALBA şi ALB sunt două lexeme.
Nicio altă limbă romanică nu mai foloseşte cuvântul ALB, decât româna.
Există vreo certitudine că limbile romanice nu existau înaintea
Imperiului Roman?
Nu există certitudini, ci doar supoziţia originii lor în latina
Imperiul Roman.
Numai cuvintele inventate de romani, cele legate de noutăţile produse
de civilizaţia strălucită a Romei, le atestă ca fiind romane, precum
legiune, legionar, centurion, catapultă, a catapulta, lance, a lansa,
murus, vicus,
municipium, municipalitate, aedificare, edificiu, edil, castru,
neMunia (bani),
-CHESTER, MONEY, ca în Anglia şi Franţa, nu cele care se pot referi
doar
la elemente care au precedat Roma, precum aerul, apa, soarele,
pământul,
etc, ca în România.
Originea în Banat a sitului arheologic Villanova,
http://en.wikipedia.org/wiki/Terramare_culturespecific vorbitorilor de limbă latino-faliscă (conform cu Istoria
lumii în
date, Ed.Enc.Română, Buc., 1972, de Adrian Oţetea), dă consistenţă
legendei lui Aeneas, atestând rădăcinile latinei în afara Romei, în
limbile romanice, în română şi nu invers.
Acest fapt este argumentat şi prin
“latinitatea”, la nivel de dialect, a limbii goţilor (geţi) pe care a
observat-o însuşi Julius Cesar, numindu-i fraţi gemeni cu
latinii = GERMANI, într-un spaţiu geto-dacic
http://www.youtube.com/view_play_list?p=41CF2E7C0849C136Goţii, descrişi în istorie de către Jordanes, în De Origine
Actibusque Getarum, 551 AD, erau geţi "nomazi".
Ei au plecat, cândva BC, coborând pe izvoarele din Carpaţi ale
Vistulei până în
Suedia, emigrând dintre geţii sedentari ai lui Zamol ZIS (-xis, -ses).
ZIS, ZÍSĂ, ziși, zise, adj., s.f. 1. Adj. Numit, denumit, poreclit.Cf.
zice.
ZÍCE, zic, vb. III. Tranz. 1. A exprima ceva în cuvinte, a spune, a
rosti cu voce tare; p. ext. a vorbi.- Lat. dicere.
Aşa afirmă şi savantul suedez Carolus Lundius.
Pe la izvoarele Dunării şi prin Pădurile Hercinice, ei vorbeau un
dialect latin,
pe acolo unde i-a găsit Cezar.
Putem vedea aceasta comparând lexicul gotic cu cel latin.
http://en.wiktionary.org/wiki/Appendix:List_of_Proto-Indo-European_rootsNimeni nu susţine că originea triburilor latine, italice, ar fi în
Peninsula Italică, ci în Bazinul Dunărean, ocupat cândva de geto-daci
(vezi La grande Thrace, Ed.Carpaţi, Traian Popescu, Madrid, 1980,
aşa cum scrie şi la Cultura Terramare din linkul de mai sus).
De ce am susţine noi, că limba noastră se trage din Peninsula
Italică , când italicii înşişi nu se trag din această peninsulă,
ci de pe la noi ?
Doar Şcoala Românească ne învaţă că strămoşii noştri erau nişte
papagali imbecili, ajunşi de neghiobi slugi ale altora, nu pentru că
au fost sufocaţi de forţa copleşitoare a maşinii de război a unui
imperiu sclavagist roman la apogeu (stăpânit până la urmă de
împăraţi daci şi distrus de către geţii goţi, ajunşi la rândul lor
stăpâni).
Nu par să existe cuvinte cu etimon german în limba română, deşi
colaborarea şi convieţuirea "daco-germană" este arhiatestată prin
bastarni, marcomani şi goţi.
După mine, fenomenul se datorează aspectului de dialect român al
“germanei gotice” din vremea lui Julius Cesar.
De exemplu cuvântul gotic FASTAN=solid, tare, care nu exista în
latină, există totuşi în sanscrită, ca PASTIA=solid şi în română,
precum
FUŞTEI=treaptă solidă la scara de lemn, PUŞTAN=copil voinic, solid,
tare, PĂSTAIE (tare, ţeapănă), POSmagi, PISĂLOG (de zdrobit boabe), a
PUSTII.
PUȘTI, puști, s.m.Băiat tânăr; copil ștrengar. – Cf. tc. p u ș t
„desfrânat”.
PĂSTÁIE. Fruct, format dintr-o teacă, în care sunt închise semințe. –
Cf. alb. p i s t a ë.
PUSTIÍ, 1. A devasta. – Din bg. pustinja.
Fúște (-e), 1. Bîtă, par, prăjină. – 2. Suliță, lance. – Var. fuștiu.
Mr. fuște, megl. fușt. Lat. fustis (Pușcariu 690; Candrea-Dens., 704;
DAR), cf. it. fusto, fr. fût. Cf. și fuscel. – Der. fuștaș (var.
fustaș), s.m. (sulițaș, soldat de infanterie, înarmat cu spadă și
lance, care slujea la Sfat și la Palat; proveneau din anumite locuri
obligați să îndeplinească acest serviciu și slujeau timp de o lună).-
Lat.fustis.
Iată mai jos filiaţia latino-româno-gotică prin radical
marcat cu majusculă,
(schimburi F cu B,V, P, C cu H,S, G , T cu D, M cu N,
admise în studiul comparat), la cuvinte traduse în
româneşte, de Dr.L.I.Cueşdean, la studiul amintit:
http://en.wiktionary.org/wiki/Appendix:List_of_Proto-Indo-European_rootsLatină. -- Română. -- Gotică.
1.PLaga -- a Lovi, a Plesni -- Flocan
2.deBilis -- Bolnav -- Pal
3.Barba -- Barbă -- Bars
4.Fagus -- Fag -- Boka
5.Flavus -- Bălai -- Bala
6.Flos – Floare -- Bloma
7.Frater -- Frate -- Broder
8.Tonare -- Tună -- Donner
9.Duco -- conDuce -- Tiuhan
10.Longus -- Lung -- Lags
11.fUmus -- Fum --dAuns
12.fOres -- POArtă -- dAur ...
15.hUmus -- (GEos), pĂmânt -- GUma...
...
361.OleCran -- cot -- Aleina
365.Octo -- Opt -- Achtau----*
-- -- Agrişe -- Acran----*
-- --a poseda, a Avea-- Aigan
368.Ador -- cereale, bucAte -- Atisc----*
372.Vox -- Voce -- Vattr*
-- cal, Mârţoagă --Marr*
-- Mied -- Miudr*
379.FuUtis --FurtUnă --giUtan
Total: 246 cuvinte latine, 81 %, comune cu cele
"germanice","gotice",
getice (64 % din totalul de 382 latine în studiu), 277 române, 95 %,
comune cu cele getice (61 % din totalul de 452 româneşti); (nu conţin
majuscule, cele care nu au rădăcini comune); 292 gotice, 95 % se
regăsesc
în română şi 81 % se regăsesc în latină .
Din aproximativ 541 rădăcini proto-indo-europene studiate, 452 revin
românei (84 %),
380 latinei (71 %), 364 limbii greceşti (68 %), 292 limbii goţilor sau
geţilor (50 %), 267 limbii slavone (50 %), 201 albanezei (46 %), 15
revin tracilor (2%) şi două dacilor.
Oare tot nu e clar că rumânii vorbeau româneşte înainte de a exista
Roma?
Consultaţi şi tabelul lui Marin Barbulescu -Dacu, întocmit acum 70 de
ani.
Dacă "seminţele" latinei erau în afara Romei, de ce să le căutăm noi
numai la Roma şi nu chiar în România?
La 500 de ani înainte de războiul dintre Traian şi Decebal, limba
latină se vorbea
doar în Latium, un teritoriu de mărimea judeţului Ilfov, pata maro de
pe harta de mai jos,
http://en.wikipedia.org/wiki/Umbriansîn timp ce geţii (neam românesc), cei mai nobili dintre traci, erau
cei mai numeroşi după inzi,
http://en.wikipedia.org/wiki/Daciaîncât însăşi romanii puteau fi unii dintre geţii numeroşi, în ciuda
unor aparenţe, cu atât mai mult că după Glaciaţiunea Wűrm repopularea
Europei s-a făcut dinspre România spre Italia, nu invers
şi oamenii deja vorbeau, nu erau muţi.