[scrierile] Sinaxar - 9 Iulie
Teofil
---+---
NI | KA
http://www.calendar-ortodox.ro/luna/iulie/iulie09.htm
Sinaxar 9 Iulie
În aceasta luna, în ziua a noua, pomenirea Sfântului Sfintitului
Mucenic Pangratie, episcopul Tavromeniei (Taormina), in Sicilia.
http://www.calendar-ortodox.ro/luna/iulie/0907_pangratie.jpg
Acest sfânt era antiohian de neam si a fost adus la credinta în
Hristos de Apostolul Petru, care l-a si hirotonit episcop al
Tavromeniei. Aflând pe corabierii Romil si Licanid, pe care mai
înainte îi facuse sa creada în Hristos, a mers în Sicilia. Acolo a
risipit idolii lui Falcon si ai lui Lison si ai celorlalti demoni, si a
facut sa creada în Hristos pe Bonifatie, ighemonul locului, si a zidit
si o biserica. Tamaduind sfântul toata boala, adauga în toate zilele
multime de oameni la Dumnezeu, prin dumnezeiescul Botez. Si
neîntâmplându-se ighemonul Bonifatie acolo, a fost omorât sfântul
de Montan.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Sfintitului Mucenic Chiril,
episcopul Gortinei.
Acesta a trait în zilele lui Diocletian, si a fost adus înaintea
stapânitorului fiindca propovaduia pe Hristos, si supus la chin prin
foc, Dar scapând nevatamat si fiind batrân, a fost slobozit. Dupa
aceea, aflând ca multi prin el sunt adusi la credinta lui Hristos, au
poruncit de i s-a taiat capul. Si asa fericitul si-a luat cununa
muceniciei.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Andrei si Prov, care
prin foc s-au savârsit.
Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe
noi. Amin.
Teofil
---+---
NI | KA
http://ortodoxism.ro/proloagele/iulie/Proloage09Iul.shtml
Luna iulie in 9 zile: pomenirea Sfantului, Sfintitului Mucenic
Pangratie, episcopul Tavromeniei (sec.I).
Acesta s-a nascut in Antiohia si a trait in cetatea sa de nastere,
pana la varsta barbatiei cand, insotit de tatal sau, a mers la
Ierusalim. Calatoria lor a avut loc la scurta vreme dupa Inaltarea la
cer a Domnului si dupa Pogorarea Duhului Sfant. La Ierusalim, Pangratie
a cunoscut pe Apostoli si, mai ales, pe Sfantul Apostol Petru si si-a
aprins sufletul sau, ascultand istorisirile minunate, din mantuitoarele
propovaduiri a Evangheliei Domnului. Si, marturisind pe
Hristos-Dumnezeu, s-a invrednicit de primirea Sfantului Botez, chiar de
la Sfantul Apostol Petru. Acesta, vazand ravna si indemnarea noului
crestin, pentru raspandirea credintei, l-a sfintit, nu dupa multa
vreme, episcop al Taveromeniei. Primind asemenea har, Pangratie ardea
si mai mult de ravna pentru raspandirea credintei crestine.
Propovaduirea Sfantului a adus roada bogata: prin el insusi dregatorul
imparatesc Bonifatie s-a botezat si a dobandit atata dragoste pentru
Hristos, incat a zidit o biserica, drept loc de inchinare pentru
crestini. Dar, cu toata ravna Sfantului Pangratie, multi dintre
locuitorii insulei au ramas credinciosi idolilor. Intamplandu-se ca
Bonifatie sa plece, pentru catva timp, din orasul dregatoriei sale,
paganii au folosit aceasta lipsa a dregatorului si, prinzand pe Sfantul
Pangratie, l-au ucis. Si, asa, ca mucenic, si-a incheiat Sfantul
Pangratie viata lui, inaintea Domnului.
IC | XC
---+---
NI | KA
Intru aceasta zi, din istorisirile lui Coprie, din cartea lui Rufin,
preotul, despre Preacuviosul Parintele nostru Patermutie.
Acest Patermutie a fost, la inceput, inchinator la idoli, si vataf
de talhari si fur si jefuitor de morminte, vestit pentru rautatea lui,
in partile Egiptului. Dar, s-a intors la Dumnezeu, dintr-o pricina, ca
aceasta: "Intr-o oarecare noapte, acest talhar s-a suit pe acoperisul
unei case, in care traia o fecioara sfintita lui Dumnezeu, si voia sa
descopere casa aceea, pe deasupra, si talhareste sa intre la ea, sa-si
implineasca pofta sa cea rea. Si, ostenindu-se mult, fara spor, a
atipit si a adormit si a vazut, in vis, un barbat luminos, imbracat
imparateste, graind catre dansul: "Inceteaza, de acum, cu rautatile
tale, inceteaza de a mai varsa sange omenesc si de a face furturi si
spurcate faradelegi a savarsi, ci te intoarce la pocainta si la
osteneli placute lui Dumnezeu si chiar chip de ostasie ingereasca sa
iei asupra ta, si sa vietuiesti, cu fapte bune, ca eu domn te voi pune
pe tine si mare conducator de oaste." Iar el, cu osardie, a fagaduit sa
faca, indata, cele poruncite lui. Si barbatul, cel din vis, i-a aratat
o ceata de calugari, care ii porunceau sa fie mai mare peste dansii.
Acestea vazandu-le in vis si dormind s-a facut ziua. Si fecioara aceea,
suindu-se pe acoperisul casei, a vazut pe acel om dormind si se mira,
inspaimantandu-se. Si s-a desteptat cel ce dormea si, vazand pe
fecioara stand, s-a infricosat si s-a mirat. Apoi, l-a intrebat pe el
fecioara, cine este, de unde si pentru ce a venit. Dar el altceva nu
raspundea, decat numai se ruga, ca sa-i arate lui unde este biserica
crestinilor. Si fecioara, intelegand, ca se petrece cu dansul ceva
dumnezeiesc, l-a dus pe el la biserica si l-a infatisat inaintea
preotilor. Iar el, vazand pe preoti, a cazut la picioarele lor,
rugandu-i, cu lacrimi, ca sa-l faca crestin si la calea pocaintei sa-l
povatuiasca. Iar preotii, cunoscandu-l pe el s-au minunat si nu credeau
in cuvintele lui, socotind ca este o inselaciune la mijloc si o
mestesugire. Dar, vazand lacrimile lui cele multe si staruitoarea lui
rugaciune, au zis catre el: "De vei parasi cu desavarsire faptele tale
cele rele si de vei vietui bine de acum inainte, si de vei face fapte
bune, te vom primi pe tine." Si a fagaduit ca va face tot ce-i vor
porunci. Deci, l-au invatat pe el preotii, si, nu dupa multe zile, l-au
botezat. Si, dupa primirea Botezului a rugat Patermutie pe preoti sa-i
dea vreo porunca, pentru a-l povatui pe el la calea mantuirii. Iar ei
i-au dat lui trei stihuri din Psalmul cel dintai, invatandu-l ca sa le
stie pe acestea, pe de rost. Iar el, auzindu-le, a zis: "Destule-mi
sunt mie acestea spre mantuire." Si, dupa trei zile de la Botez, s-a
dus in pustie si multa vreme a vietuit acolo, petrecand in rugaciuni si
in lacrimi, ziua si noaptea. Si se hranea cu radacinile verdeturilor ce
cresteau acolo. Si, dupa multa vreme, s-a intors la biserica,
deprinzandu-se bine a implini cele trei stihuri, nu numai graindu-le
prin cuvinte, ci implinindu-le cu fapta. Iar preotii se minunau de o
schimbare ca aceasta a vietii lui celei rele si de infranarea lui cea
nemasurata si voiau sa-l opreasca la ei, ca sa-l invete citirea
cartilor. Iar el, ramanand cu ei o saptamana, s-a dus, iarasi, in
pustie si a petrecut acolo alti sapte ani, nemaihranindu-se cu radacini
si cu verdeturi, ci cu painea, care i se trimitea de la Dumnezeu, o
data pe saptamana, Duminica. Pentru ca, in toate zilele de Duminica.
Pentru ca, in toate zilele de Duminica, dupa savarsirea rugaciunilor
afla inaintea sa o paine curata, pusa cu nevazuta mana, si mancand-o cu
multumire, iarasi, pana la alta zi a Duminicii, petrecea fara de hrana,
fara a slabi de foame. Si i-a dat Dumnezeu darul intelegerii si stia
toata dumnezeiasca Scriptura.
Iar, dupa cei sapte ani de pustie, cu dumnezeiasca porunca,
Cuviosul Patermutie s-a intors in mijlocul poporului, spre folosul
multora. Si, prin chipul vietii sale pustnicesti, a atras la sine pe
multi oameni, care s-au facut ucenicii lui si mergeau dupa dansul si
urmau faptele lui cele bune. Intre acestia a venit la el si un oarecare
tanar, vrand sa-i fie ucenic. Iar el, primindu-l pe acela, l-a imbracat
in imbracaminte monahiceasca: o rasa de par, culion si o piele de
capra, numita de monahi cojoc. Si-l povatuia pe el cum sa placa lui
Dumnezeu, pe calea monahiceasca. Si avea obicei Cuviosul Patermutie a
cerceta bolnavii si a petrece langa ei, pana la sfarsitul lor, si,
murind ei, ii ingropa, cumparandu-le, din sarguinta sa, hainele cele de
ingropare. Si tanarul acela vazand, sarguinta cea mare a batranului,
pentru ingroparea mortilor, a zis catre dansul: "Parinte, as voi si eu
ca, dupa ce voi muri, sa ma imbraci asa si pe mine si sa ma ingropi.
Raspuns-a parintele: "Voi face asa, fiul meu. Si atata te voi imbraca
pe tine, pana ce singur vei zice: "Destul este." Si s-a intamplat, nu
dupa multa vreme, ca a murit monahul acela tanar, iar batranul, dupa
obicei, imbracandu-l cu hainele de ingropare si acoperindu-i fata, a
zis catre mort: "Iti sunt tie destule acestea, spre ingropare, fiule?
Sau inca ceva sa mai adaug?" Raspuns-a mortul, intru auzul tuturor:
"Destul este parinte." Si s-au mirat toti cei ce erau de fata, de o
minune ca aceasta. Si au inceput a-l cinsti pe staret, ca pe un facator
de minuni. Iar el, nesuferind sa fie slavit de ei, ingropand mortul si
tainuindu-se de toti, s-a dus la pustie. Dar, dupa catava vreme, iarasi
s-a intors, ca sa opreasca pe fratii, pe care el ii povatuise la viata
monahiceasca.
Si i s-a descoperit lui, de la Dumnezeu, despre un frate bolnav,
care era aproape de moarte, si care isi avea chilia cea sihastreasca
langa un oarecare sat, nu departe. Deci, s-a dus cu sarguinta, sa-l
cerceteze pe el, si, intarziind in calatorie, apunea soarele. Iar
Sfantul nu voia sa mearga noaptea la satul acela, pazind cuvintele
Domnului: "Umblati pana aveti lumina, ca sa nu va cuprinda pe voi
intunericul." Drept aceea, cu mare credinta, a zis catre soare pe cand
trecuse crugul de jumatate: "Intru numele Domnului nostru Iisus
Hristos, stai soare din calea ta si asteapta putin, pana ce voi ajunge
la sat." Si s-a oprit soarele, care trecuse crugul de jumatate si care
lumina cu cealalta jumatate de crug si a stat asa, asteptand pana ce
Cuviosul a ajuns la sat. Iar oamenii satului aceluia, vazand ca soarele
intarzia sa apuna, se minunau si, adunandu-se in mijlocul satului,
priveau la acea minune. Si, trecand catava vreme, au vazut pe Cuviosul
Patermutie, venind de la pustie spre satul lor. Si, intampinandu-l pe
el, l-au intrebat despre oprirea soarelui, cea de mirare. Iar el le-a
zis lor: "Oare nu va aduceti aminte de cuvintele Domnului, Care, in
Evanghelie, ne invata sa avem credinta? Caci zice: De va avea cineva
credinta, cat un graunte de mustar, acela va putea sa mute si muntii
din loc. Si cu acea credinta, cu care poate cineva sa mute muntii, cu
aceeasi credinta, puternic este ca si pe soare sa-l opreasca din mers."
Acestea zicandu-le el, au inteles toti ca, pentru el, s-a oprit
soarele, care, dupa ce a venit el in sat, a apus indata. Si
inchinandu-i-se staretului, cu frica, i-au urmat lui, mergand multi la
fratele cel bolnav. Si, intrand in chilia lui, l-a aflat sfarsit intru
Domnul. Si, facand rugaciuni, s-a apropiat si a sarutat trupul mortului
si a zis catre el: "Care-ti este voia, frate, ori sa vietuiesti cu
Hristos, ori sa mai petreci, cu noi, in trup?" Si, indata, mortul a
inviat si a deschis ochii si, ridicandu-se, a stat si a inceput a grai:
"Pentru ce m-ai intors pe mine, parinte? Ca mai bine imi este mie, sa
ma duc la Hristos si sa fiu cu El, iar a petrece in trup nu-mi
trebuie." Si, i-a zis lui staretul: "Dormi, dar, in pace si te roaga
pentru mine." Iar el, culcandu-se a adormit iarasi si s-a facut spaima
la toti cei ce erau de fata si ziceau: "Cu adevarat, dumnezeiesc om
este acesta." Iar Cuviosul, ingrijind trupul mortului, a petrecut toata
noaptea aceea in cantare de psalmi. Iar, a doua zi, ingropandu-l cu
cinste, s-a dus de acolo.
Iarasi, intr-o alta vreme, fiind un alt frate bolnav si aproape de
moarte, a mers Cuviosul spre cercetare. Si, vazandu-l pe acela ca se
teme de moarte, pentru pacatele sale, a zis catre el: "Pentru ce nu
esti gata, fiule, de calatorie? Eu cred ca mustrarea va merge cu tine
si acolo." Si a zis bolnavul: "Rogu-ma tie, parinte, roaga pe Dumnezeu
pentru mine, ca sa-mi dea mie macar putina vreme de pocainta."
Raspuns-a staretul: "Acum cauti vreme de pocainta? Dar vremea trecuta
unde este? Si ce-ai facut in toate zilele calugariei tale? Au, n-ai
putut sa-ti tamaduiesti ranile tale, cele mai dinainte, ci mereu ai
adaugat rani peste rani?" Iar bolnavul nu inceta, rugand pe staret, cu
lacrimi, ca sa se roage Domnului pentru dansul. Si i-a zis staretul:
"Daca nu vei mai adauga, de acum, rele peste rele, atunci, ma voi ruga,
pentru ca bun este Domnul Cel iubitor de oameni, Indelung-Rabdator,
si-ti va da tie vreme spre curatirea pacatelor tale." Aceasta zicand-o,
si-a plecat genunchii la rugaciune si, dupa multa rugaciune,
sculandu-se a zis bolnavului: "Iata, trei ani iti da tie Domnul, sa
petreci in viata aceasta, numai cu adevarat sa te pocaiesti." Si,
luandu-l de mana, l-a ridicat pe el sanatos si l-a luat cu el in
pustie. Iar dupa acei trei ani, iarasi a mers cu dansul la frati. Si a
stat inaintea lor fratele, ca un inger al lui Dumnezeu. Si multi,
adunandu-se la Cuviosul si ascultand cuvintele lui, cele ca mierea, a
intins cuvant catre dansii despre roadele pocaintei, vorbind toata
noaptea pana dimineata. Si, intru acea vorbire, fratele cel ce
implinise pocainta cea de trei ani a fost vazut ca si cum dormita. Si
asa si-a dat sufletul sau in mainile lui Dumnezeu, fara durere si fara
frica, ca si cum ar fi dormit intr-un somn dulce.
Inca, se povesteste, despre Cuviosul Patermutie ca, de multe ori, a
trecut raul Nilului, umbland pe deasupra apei. Iar odata, fiind adunati
cativa frati, intr-o chilie, si vrobind spre folosul sufletului si
fiind usile incuiate, a stat Sfantul in mijlocul lor, precum oarecand
Hristos Domnul, in mijlocul Apostolilor, caci atat de mare era, intru
minuni, Cuviosul Patermutie, fiind plin de darul lui Dumnezeu. Si, dupa
destui ani ai vietii sale, placute lui Dumnezeu, s-a mutat catre
Domnul.
IC | XC
---+---
NI | KA
Intru aceasta zi, istorisire despre Cuviosul Coprie, din cartea lui
Rufin, preotul, si din Lavsaiconul lui Paladie.
Sfantul Coprie, singurul martor al Sfantului Patermutie si
povestitorul mununilor aceluia, a fost, cu randuiala, preot, care,
avand darul facerii de minuni, de la Dumnezeu, petrecea in aceleasi
parti ale Egiptului, tamaduind felurite boli ale oamenilor si gonind
duhurile cele viclene. Adunandu-se, odata, fratii la dansul, acesta le
povestea, spre folos, din viata Cuviosului Patermutie si din ale
celorlalti Sfinti. Iar un frate, necrezand cele ce se spuneau, nu lua
aminte si, dormitand a vazut in vis mainile Sfantului Coprie, tinand o
carte scrisa cu slove de aur, din care vorbea el catre frati. Iar
aproape de dansul statea un barbat luminos, cinstit la vedere,
impodobit cu caruntete cautand cu groaza spre cel ce dormita. Si i-a
zis: "Pentru ce nu crezi cele ce se graiesc si dormi, neluand aminte?"
Iar fratele acela s-a desteptat inspaimantat si a spus, indata,
celorlalti, ceea ce a vazut. Si, de atunci, asculta, cu credinta si cu
luare aminte, toate cuvintele Sfantului Coprie.
Sezand la Cuviosul niste frati straini, care venisera la dansul
spre cercetare, si ascultau de la el cuvinte de folosul sufletului,
iata, a venit un om mirean, purtand un vas cu nisip, si sta la usa
chiliei, asteptand pana ce staretul isi va sfarsi vorba sa. Iar fratii,
vazand acel om, l-au intrebat pe staret: "Pentru ce s-a adus nisipul
acela?" Raspuns-a staretul: "Nu se cadea mie, fiilor, ca sa va spun
voua lucrul acesta, ca sa nu ma arat ca ma slavesc in desert,
laudandu-ma cu dumnezeiestile lucruri. Insa, vazandu-va pe voi, ca
v-ati ostenit pana la noi, atata cale, nu va tainuiesc aceasta, ci spre
folosul vostru, voi spune lucrurile lui Dumnezeu, pe care El a binevoit
a le savarsi prin noi, pacatosii. Pamantul satului aceluia, care este
aproape de noi, era cu totul neroditor si, din granele cele semanate in
tarini, abia se aduna samanta. Ca un vierme manca spicele mai inainte
de coacerea lor. Si oamenii satului aceluia erau toti inchinatori la
idoli. Iar noi, ajutandu-ne darul lui Dumnezeu, pe toti i-am adus la
sfanta credinta si i-am botezat. Iar, dupa ce toti s-au facut crestini,
venind la noi, ne-au cerut ca sa ne rugam lui Hristos, Dumnezeu, pentru
dansii, ca sa dea pamantului lor buna aducere de roada. Si am zis catre
dansii: Noi putem sa ne rugam, numai credinta voastra sa fie neindoita
in Dumnezeu. Iar ei, spunand ca au credinta tare, au luat in sanul lor
nisip din pamantul acesta, in care umbla picioarele noastre pacatoase.
Si, m-au rugat pe mine ca, in numele Domnului, sa le binecuvantez
nisipul acesta, ca pe niste seminte. Si eu am zis catre ei: Dupa
credinta voastra sa fie voua! Si ei, ducandu-se la locul lor, au
amestecat nisipul acela cu samanta graului lor si l-au semanat in
tarina. Si s-a facut atat de mare indestulare de roade, incat nici un
pamant, din aceste parti ale Egiptului, nu poate sa faca o aducere de
roade, ca aceea. Deci, din acea vreme, in toti anii, lucratorii de
pamant vin la noi si, luand nisip de aici, il aduc la noi, ca sa-l
binecuvantam: si credinta lor nu este in zadar, pentru ca, totdeauna,
aduna roduri indestulate."
Acest Cuvios Coprie, avand, intr-o vreme, vorba cu un eretic
maniheu inaintea poporului, despre credinta, si, neputand, prin
smeritele sale cuvinte, sa infranga pe cel mandru si semet, a vrut ca,
printr-o fapta, sa-si arate credinta cea dreapta. Deci, poruncind sa se
aprinda un foc mare, a chemat pe eretic in foc, cu dansul, zicand ca,
cel ce nu va arde dintre ei, a aceluia sa fie credinta socotita ca
dreapta. Iar maniheul a zis catre el: "Tu mai intai sa intri." Si a
intrat Sfantul in foc si s-a despartit vapaia in doua. Iar el sta pe
carbunii de foc, ca pe niste iarba verde, fara de vatamare. Si, stand
asa in mijlocul focului, o jumatate de ceas, a iesit intreg,
neatingandu-se focul nici de hainele lui. Acest lucru, vazandu-l
poporul, s-a mirat mult si a proslavit pe Hristos-Dumnezeu. Iar
ereticul n-a vrut sa intre dar, fiind impins de norod, fara voia sa,
indata a inceput sa arda si, sarind din foc, parlit, a fugit. Iar
poporul, prinzandu-l striga: "Sa se arda ereticul." Ci Cuviosul Coprie,
potolind galceava poporului, a slobozit pe eretic viu, dar parlit ca un
taciune.
Avea staretul aproape de chilia sa o gradina mica, in care semana
verdeturi si roade de mancare, pentru strainii ce veneau la el. Iar un
inchinator de idoli, intrand, noaptea, in gradina, a furat din roade,
cat a putut sa duca. Si, ducandu-le in casa sa si punand o parte intr-o
caldare, a inceput a le fierbe. Si, ferband trei ceasuri, si mai mult,
si multe lemne arzand, n-a sporit nimic, caci nici apa din caldare, nu
putea sa se incalzeasca. Si se mira omul de lucrul acela neobisnuit.
Apoi, cunoscandu-si pacatul sau si intelegand si puterea lui Hristos,
care lucreaza prin crestini, a luat toate cele furate si pe cele ce
erau in caldare le-a dus la staret. Si, arucandu-se pe sine inaintea
picioarelor lui, si-a marturisit furtisagul sau si a spus minunea ce se
facuse cu caldarea si cerea iertare si se ruga sa-l faca pe el crestin.
Si s-a intamplat ca, in acea vreme, erau la staret multi straini. Si
s-au bucurat toti de acea minunata intoarcere spre Hristos a omului
aceluia. Iar, din roadele acelea, s-au ospatat toti si au multumit lui
Dumnezeu.
Acestea, si alte multe minuni facand, Cuviosul Coprie, cu darul lui
Hristos, s-a odihnit cu pace si s-a facut partas cu Cuviosul Patermutie
la Imparatia Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia impreuna cu Tatal si
cu Sfantul Duh, se cuvine cinste si slava in veci! Amin.