Se apropie sfârşitul PDL?

[PNTCD]

http://www.ziare.ro/1281933754-Se_apropie_sfarsitul_PDL

Paralelele dintre situaţia PNŢCD de acum un deceniu şi dificultăţile
actuale ale PDL par
straniu de apropiate. Există o disonanţă, dacă nu chiar o ruptură
între preşedinte şi şeful Guvernului. Partidul a plătit un preţ imens
pentru lipsa sa de viziune şi chiar de raţiune elementară, dar, mai
ales, pentru modul nediplomatic şi simplist în care a abordat
rezolvarea situaţiei finanţelor publice. Pornind de la prăbuşirea
popularităţii sale la sub 15%, potrivit sondajelor, şi de la
răzvrătirea unor părţi ale partidului, este corect să ne întrebăm dacă
PDL va suferi aceeaşi soartă a căderii în uitare. Astfel de paralele
se demonstrează însă departe de a fi exacte.

PNŢCD a fost la guvernare, dar nu şi la putere, PDSR (PSD-ul anilor
‘90) păstrând un control decisiv asupra unei bune părţi a aparatului
de stat. Ulterior s-a putut constata că, de fapt, PSD nu îşi luase
decât un concediu de la guvernare, după ce, din cauza corupţiei şi a
incompetenţei în materie de economie, îşi epuizase capitalul de
încredere acordat de electorat.

În 2010, PSD este însă o forţă mult mai slabă. O puternică prezenţă
regională, combinată cu o organizaţie centrală slabă, determină lipsa
apetitului pentru Palatul Victoria. De asemenea, PDL şi-a sporit
influenţa în diverse
sectoare ale statului, inclusiv în importantele structuri de
securitate şi apărare - aspect deloc surprinzător, din moment ce
Constituţia îi conferă preşedintelui puteri formale în aceste domenii
ale politicilor publice. Domnia sa şi Vasile Blaga au conlucrat cu
personaje nepartizane din PSD ca Liviu Maior şi Gabriel Oprea, care în
mod vădit gustă mai mult poziţia de administrator decât pe cea de
militant al PSD. Greu de crezut că un personaj precum Gavril Dejeu,
ministru de Interne pe la sfârşitul anilor ‘90 şi prizonier al
coloneilor din resortul său, ar fi fost capabil de un asemenea
compromis pragmatic.

PNŢCD a fost ameninţat din start de parteneri de coaliţie carnasieri.
PDL, în schimb, a reuşit să păstreze în barca sa partenerii mai mici,
prin trocuri despre care probabil că vom afla mai multe o dată cu
trecerea timpului. Cea mai mare ameninţare în privinţa supravieţuirii
PDL ca forţă politică demnă de luat în considerare a provenit şi
continuă să provină din propriile rânduri. Într-un fel, izbucnirea
disensiunilor acute dintre tradiţionalişti şi reformatori (oricât de
inexacte ar fi aceste noţiuni pentru a descrie lumea internă a
partidului) sau dintre loialişti şi detractori ai preşedintelui este
un semn de normalitate în partid. De obicei, partidele din această
parte a Europei se mulţumesc a se ralia în jurul unui lider carismatic
sau autoritar - unul care câştigă voturile şi funcţiile, apoi împarte
favoruri/avantaje printre susţinători. Dar PDL a început să devieze de
la un astfel de model - poate şi ca urmare a sistemului
semiprezidenţial, care îl distanţează pe preşedinte de susţinătorii
săi din Parlament. PDL a evoluat în direcţia unui partid
semipluralist, în care există o reală dezbatere internă asupra
programelor politice şi a strategiilor guvernamentale. Preşedintele
are parte de critici acide, uneori din zone surprinzătoare. Încearcă,
fireşte, să-şi favorizeze propriii oameni în cursa pentru promovarea
în funcţii de partid, dar dacă acţionează cu adevărat după un plan
prestabilit, atunci acesta nu pare să funcţioneze prea bine. Elena
Udrea este deseori considerată - fără probe concludente, cred eu -
drept succesoarea sa desemnată pentru şefia partidului. O femeie ca
doamna Udrea merită respectată pentru activitatea guvernamentală
energică pe care o depune şi în decursul căreia este deseori
confruntată cu un torent de acuzaţii, parţial nefondate. Dacă se
demonstrează însă că ea reprezintă arma secretă a lui Băsescu, atunci
simţul acestuia în privinţa lumii şi realităţii politice româneşti,
care continuă să fie una vădit misogină, lasă mult de dorit.

Președintele experimentează în continuare cu diferite tipologii de
lider politic - Emil Boc, profesorul în științe politice de la Cluj,
nefiind un lider tipic al administraţiei. Influența lui Băsescu se va
estompa o dată cu apropierea lentă a finalului unei domnii
prezidențiale spinoase. După plecarea sa de la Cotroceni, în fruntea
PDL se va instala, probabil, un tip mai balcanic de lider autocratic.
Influența sa ar putea fi prelungită cel mult artificial - de exemplu,
în cazul în care adversarii săi se vor dovedi suficient de imprudenți
pentru a orchestra o a doua suspendare din funcție. Din punctul meu de
vedere, aceasta ar fi, de fapt, soluția optimă pentru ca Traian
Băsescu să iasă din actualul ocean de nepopularitate în care
navighează pe un vas prezidențial vădit avariat.

http://www.ziare.ro/1281933754-Se_apropie_sfarsitul_PDL