Despre Monarhie si Bezna

[PNTCD]

Am primit cu uimire vestile referitoare la discursul Regelui Mihai in
Parlament, caruia tin sa-i urez un calduros „La Multi Ani”!. La
citirea unor comentarii ale zilei insa, uimirea mea s-a transformat in
deznadejde.

Sunt si eu unul dintre cei care s-au ingrijorat de primirea calduroasa
facuta Regelui Mihai de catre stanga romaneasca – in frunte cu Mircea
Geoana, ca sa nu mai vorbesc de Ion Iliescu, despre care ma intreb, a
cata oara, cum de nu se afla, inca, dupa gratii.

Da, Ion Iliescu, acelasi om care in 90 trata Regele cu o proletara
badaranie.

Se pare ca istoria se repeta, pentru romani, si pentru Regele lor.
Dupa ocuparea Romaniei de catre Armata Rosie, a urmat ceva mai
sinistru decat sirul de furturi, violuri si crime comise de soldatii
sai: distrugerea rapace, muscatoare, a spiritualitatii Romaniei si a
valorilor sale. A oamenilor sai. A credintei sale.

Multi politicieni de pe atunci au facut ce au crezut ca era mai bine:
au incercat sa negocieze cu comunistii, judecandu-i dupa propria
constiinta – asa cum fac toti oamenii. La urma urmei ce puteau face?
In fata lor stateau emisarii lui Stalin, cu pistoale in buzunar si
moartea in priviri.

Asa ca tot ce le ramasese politicienilor era speranta ca liderii cu
stea in frunte aveau o minima moralitate. In van. A urmat prapadul
care se continua si azi.

Regele Mihai era, la mijlocul anilor 40, aclamat de criminali gen Ana
Pauker si compania, dar asta nu il face vinovat. A fost unul dintre
marii folositi si nu stiu daca putea sa aleaga altfel.

Acum istoria pare ca se repeta. Mi-ar parea rau sa-l vad pe Rege
mergand a doua oara pe o cale, alaturi de aceeasi „prieteni de drum”,
oricat de coafati sunt. Mergi pe acelasi drum, ajungi la aceeasi
adresa.

Exista tot felul de oameni care il acuza pe Rege de tradare, de una
sau alta, incearca sa clasifice si sa judece situatii, amesteca eroi
nationali cu criminali comunisti. Dau verdicte si retete. Stiu tot si
condamna in stanga si dreapta, de parca ar avea vreun mandat Divin.
Starnesc si intretin Bezna.

Cum poate cineva judeca situatia sefilor de stat dintr-o perioada
foarte critica ca aceea din 44, de la „inaltimea” canapelei din
sufragerie? Nu este ridicol? Santajele si presiunea pe care le simt
carmuitorii nu vor putea fi niciodata intelese de cei care stam pe
margini. De aici decurge si singuratatea Regilor.
http://epochtimes-romania.com/news/2011/10/despre-monarhie-si-bezna---129654


Sa lasam fantomele trecutului la o parte! Un Rege nu poate fi
subiectul discutiilor si nu ar trebui sa faca compromisuri.

Omenirea a pierdut conceptul de Rege odata cu cel de Divinitate. Pe
vremuri oamenii se inchinau la rege care era unsul lui Dumnezeu, plata
si rasplata Sa. Stiau ca un popor bun nu poate avea decat un rege
virtuos si un popor corupt va avea un rege pe masura.

Nu sunt adeptul solutiei monarhice in Romania in acest moment,
deoarece nu cred ca societatea romaneasca are suficienta credinta si
moralitate pentru a primi un Rege cu cinste. Iar daca aceasta solutie
este fortata, nu poate duce decat la ruinarea, din nou, a imaginii
acestei institutii. Va adanci Bezna.

Pentru a fi scos la lumina trebuie sa vrei intr-adevar sa iesi din
intuneric.

O tara care nu vrea sa se dezlipeasca de apucaturile comuniste ar
trebui sa aibe numai liderii pe care-i pofteste, pana reuseste sa
inteleaga cat este de gresit ceea ce face.

Atunci ce ne ramane de facut? Nu avem alta sansa decat sa ne „alegem”
conducatorii, care ajung sus prin masinatii si coalitii, intelegeri in
taina si tradari. Ii punem sus si le cerem sa ne minta frumos, sa ne
asigure ca maine va fi bine. Sa ne dea si sa ne faca. Ii injuram cand
nu joaca dupa cum vrem noi, si ii scuipam daca nu ne mint suficient de
frumos. Navigam inainte in Bezna pana cand vom avea curajul sa ne auto-
examinam nitel.