Eterodoxia memoriului laicatului despre cazul Corneanu

[Filotheu Monahul]

http://www.rostonline.org/blog/claudiu/index.html

Trebuie să recunosc că am citit memoriul acesta pe diagonală şi mi s-a părut bun. Cineva a avut însă răbdarea să-l citească cuvînt cu cuvînt şi mi-a evidenţiat eterodoxia sa în materie de ecumenism. Ceea ce mi s-a părut la început a fi un material bine întocmit, rămîne totuşi în afara Ortodoxiei.
Iată cele cîteva texte problematice:

pag. 5: "Mai poate fi iertat si lăsat să smintească în continuare poporul binecredincios, conducându-l fie către actul de apostazie al împărtăsirii cu ereticii, fie către trecerea la sectarism sau stilism?"
pag. 11: "Eterodocsii, fie ei schismatici stilisti, uniaţi sau alţi eretici, abia asteaptă să răpească pe credinciosii ortodocsi aflaţi în starea de confuzie si tulburare pe care au creat-o ierarhii apostaţi."
pag. 12: "Pe fondul acestor confuzii, tensiuni si conflicte si a slabei catehizări, mulţi dintre credinciosii Bisericii noastre vor pierde complet cârma: cei „de stânga" se vor îndrepta spre diferite confesiuni crestine neoprotestante, iar cei „de dreapta" îsi vor găsi refugiul la stilisti;"

Aceste afirmaţii foarte dure la adresa vechilor calendarişti din România pe de o parte pun pe picior de egalitate schisma cu erezia, iar pe de alta, lăsînd acum deoparte canonicitatea sau necanonicitatea luptei "stiliştilor", a fi împotriva ecumenismului şi apostaziei şi în acelaşi timp împotriva calendarului iulian, singurul calendar patristic al Bisericii (cel gregorian, ţinut de BOR pentru sărbătorile cu dată fixă, este importat din Vaticanul eretic al secolului 16), demonstrează sau o necunoaştere a ereziei ecumeniste, sau o gîndire schizoidă.

Ecumenismul a început galopant în lumea ortodoxă cu conferinţa de la Constantinopol din 1920, în care s-au propus o listă de "înnoiri" aberante, între care cea dintîi era adoptarea calendarului papal. Întemeiat sau nu (afirmaţia că la anul 325, cînd a avut loc Sinodul de la Nikeia, echinocţiul de primăvară calendaristic corespunea cu cel astronomic, este falsă: exista între ele deja o diferenţă de aproape 2 zile, mai mult ca sigur cunoscută de astronomii acelei vremi), calendarul gregorian este o creaţie care în cele din urmă încalcă toate normele lăsate de Sfinţii Părinţi despre sărbătorirea Sfintelor Paşti. Iar dincolo de aceasta, adoptarea sa după 1920 a dus la ruperea unităţii dintre Bisericile Ortodoxe, cea mai gravă dintre toate. Urmarea adoptării sale de către Bisericile din România, Grecia şi Bulgaria este că astăzi putem vorbi despre o ortodoxie dezbinată, o ortodoxie fără Ortodoxie. Arhiereii de pe vechiul calendar din Palestina, Rusia, Serbia şi Georgia nu slujesc (aproape) niciodată cu ceilalţi din ţările unde Biserica ţine calendarul gregorian.

De aceea mi se pare aberant ca textul memoriului să ceară sinodului BOR aplicarea canoanelor Bisericii, dar numai unele dintre ele, punînd egal între Ortodoxie şi erezie prin necunoaşterea sau ocultarea unor alte canoane la fel de importante (mă refer la Canonul 7 Apostolic şi toate cîte sînt legate de el, inclusiv rînduielile liturgice de peste an ale Bisericii, pe care "înnoitorii" şi "îndreptătorii" calendarului Bisericii Ortodoxe le-au sucit şi răsucit pînă la a zămisli o struţo-cămilă pe atît de hidoasă pe cît era şi înţelegerea lor faţă de rînduielile Bisericii).

La fel de aberant mi se pare să citezi din Sfîntul Maxim Mărturisitorul ca atitudine în faţa "înnoirilor" dogmatice de orice fel, dar să ocultezi pe acelaşi Sfînt Maxim, care în colecţia Patrologia Graeca 19:1217-1280 are o scriere intitulată "Tîlcuire în capete despre mîntuitorul Paşte cel după Hristos Dumnezeul nostru, care descrie tîlcuirea tabelului pascal", scriere pe care se întemeiază calculul datei Paştilor şi buna rînduială a calendarului iulian, calendarul patristic al Bisericii.

Oricum ar fi, este nevoie de multă rugăciune. Sinodul BOR se află în faţa unui foarte mare examen. Sau recunoaşte că cei doi arhierei au greşit, şi atunci aplică canoanele Bisericii, împotriva lor, recunoscînd implicit că papistaşii şi uniţii sînt eretici, şi se leapădă prin aceasta de toate actele ecumeniste semnate la Chambessy, Ravenna şi prin alte părţi, şi implicit încetează a mai da curs unor rătăciri precum "săptămîna de împreună-rugăciune cu ereticii", sau nu ia nici o măsură împotriva lor, păstrînd "cuceririle revoluţionare" luciferice ale ecumenismului, şi se leapădă pe faţă de Canoanele Bisericii Ortodoxe, de Vieţile şi Învăţăturile Sfinţilor din toată vremea şi de însăşi turma pe care o păstoreşte. Pare simplist ce spun, dar numai Dumnezeu ştie cum îi va lumina pe ierarhii sinodului BOR.

Am toată nădejdea că rugăciunile noastre pot aduce pace Bisericii. Nu pacea cu ereticii este de dorit, ci pacea turmei lui Hristos. Poate cu ocazia asta vor înţelege unii că nu putem dialoga cu non-ortodocşii, nu putem să ne situăm niciodată pe picior de egalitate, ci singurul lucru care ne este permis este să-i luminăm, în măsura în care îşi doresc, ce au de făcut pentru a se întoarce la Ortodoxie. Dar pentru aceasta trebuie ca noi, întîi de toate, să o cunoaştem. Şi singura cunoaştere nemincinoasă este aceea directă şi nemijlocită a Darului Dumnezeiesc, întărită de mărturiile Sfinţilor Părinţi.

Deci, Domnului să ne rugăm!