Iordanul nu s-a mai întors înapoi...

[Filotheu Monahul]

Tocmai m-am întors de la Sfîntul Rîu Iordan.

Pentru prima dată în aproape 2000 de ani de la Botezul Domnului, rîul Iordanului nu s-a mai întors înapoi.

Locul original al Botezului Domnului se cunoaşte din aceea că, în primul rînd, este acelaşi loc unde Dumnezeu a oprit apele în loc iar Iisus al lui Navi a trecut cu poporul evreu în Israelul de azi prin albia golită a rîului (Iisus Navi 3:16-17); apoi tot acolo Sfîntul Proroc Ilie a lovit apele cu cojocul său şi ele s-au întors înapoi (4 Împăraţi 2:8). În acelaşi loc a venit şi Mîntuitorul Hristos şi s-a botezat de către Sfîntul Ioan Botezătorul, care îşi făcea propovăduirea sa pe malul de răsărit al apei, unde este biserica ortodoxă de azi, de pe ţărmul iordanian.

În veacurile dintîi se începea, cam pe la ora prînzului, Vecernia Botezului Domnului, unită cu Liturghia Sfîntului Vasilie cel Mare. După aceea se făcea slujba sfinţirii apei, iar în clipa în care arhiereul se cobora la rîu, în locul în care s-a botezal Mîntuitorul Hristos apele începeau să curgă înapoi. Şi curgeau înapoi atîta vreme cît erau catehumeni care se botezau în Iordan. După botezul lor, toată mulţimea de creştini stătea la privegherea de toată noaptea ce urma, iar în zori se împărtăşeau la Sfînta Liturghie, cu toţii, inclusiv cei proaspăt botezaţi.

După venirea perşilor în anul 614 d.Hr. şi distrugerea tuturor bisericilor şi mănăstirilor din Ţara Sfîntă, la anul 637 au venit arabii musulmani, care au pus stăpînire pe aceste locuri, şi pînă azi ei sînt majoritari în ceea ce se cheamă Cisiordania sau West Bank. Încet, încet, prin presiunile la care au fost supuşi, creştinii au lăsat obiceiul din vechime de a sta trei zile la Iordan şi s-au rezumat doar la a veni pentru slujba Aghiesmei Mari. Abia venirea zecilor de mii de pelerini ruşi în secolul 19 (începînd cu anul 1836, pînă la revoluţia bolşevică din 1917) a reuşit să mai trezească puţin viaţa duhovnicească din Ţara Sfîntă.

După războiul de şase zile din 1967, mănăstirile de lîngă Iordan au fost închise (inclusiv schitul românesc, unde Părintele Damian Stog a fost împuşcat, pentru că a refuzat să părăsească schitul), ele intrînd în fîşia de 5 km de graniţă a statului Israel. De atunci pînă azi, locul original al Botezului Mîntuitorului Hristos se poate vizita fără restricţii numai venind prin Iordania, sau, în Israel, de trei ori pe an, de două ori pentru ortodocşi - la 5 ianuarie pe calendarul iulian (18 ianuarie pe cel civil, gregorian), şi în Sfînta şi Marea Marţi, înainte de Paşti -, şi o dată pentru romano-catolici - în ultima joi din octombrie.

An de an, numărul pelerinilor veniţi la Iordan, să vadă cu ochiul lor minunea, a crescut. Anul trecut au fost cam 10.000 de pelerini. Anul acesta au fost mai mult de 20.000 de oameni numai în partea israeliană, iar pe malul celălalt, în Iordania, au venit cam 5.000, din cît mi-am putut da seama după numărul de autocare. Multe mii din cei de anul trecut erau evrei; vreo cîteva sute i-am văzut venind după sfinţirea apelor la Hozeva, unde eram acum un an. Şi anul acesta au fost cîteva mii de evrei, veniţi să vadă cu ochii lor minunea. Din păcate, minunea nu a mai avut loc.

Pe la 11:30, Patriarhul Theofil al Ierusalimului a început Vecernia Botezului. A urmat sfinţirea Aghesmei în spaţiul amenajat pe mal, sus, iar după aceea Patriarhul şi preoţii s-au coborît la Iordan. Dacă anul trecut, precum am văzut înregistrarea video, apele au început să se învolbureze şi să curgă invers, anul acesta nu s-a mai întîmplat aşa. Iordanul curgea foarte încet, aproape neclintit, la vale, spre Marea Moartă. Patriarhul şi suita sa au stat mai mult de 10 minute făcînd rugăciuni pe malul apei, dar nimic nu s-a mai întîmplat. Motivul? Armata israeliană a interzis oricui altcuiva să se apropie de apă. Nimeni dintre miile de pelerini veniţi la Iordan nu s-a putut apropia de apă. Cei care au vrut să ia Aghiasmă Mare din Iordan au putut-o face sus, pe mal, de la nişte pompe care trăgeau apă din Iordan. De obicei curgerea înapoi a Iordanului se face prin venirea în susul rîului a apei sărate din Marea Moartă; apa sărată fiind mai grea, vine pe dedesubt şi iese la suprafaţă în acele învolburări care se produc în momentul sfinţirii Iordanului. De aceea de multe ori Aghiasma Mare din această zi este sărată. Trebuie să recunosc că Aghiasma pe care am băut-o astăzi din Iordan avea un gust diferit de al apei rîului, adică un pic sărat (dar nu precum cea pe care am băut-o anul trecut), şi poate acesta este motivul pentru care apele erau atît de liniştite, de parcă rîul nici nu curgea.

Nu pot să spun anul, dar ceva asemănător s-a întîmplat cu aproape 30 de ani în urmă, în vremea răposatului Patriarh Diodor. Arabii creştini din Bethlehem au obiceiul să vină în biserica Învierii, la slujba Sfintei Lumini, şi să bată din tobe şi să se plimbe prin mulţimea de oameni, făcînd un zgomot asurzitor, cîntînd, bătînd din palme, ţipînd şi bătînd în tobe. Poliţia israeliană a luat hotărîrea, în acel an, să nu mai fie lăsaţi arabii în lăuntrul bisericii, ca să nu mai provoace tulburare. Patriarhul, intrînd în Sfîntul Mormînt, a început să se roage, dar după ce a citit rugăciunea pentru venirea Sfintei Lumini, aceasta nu a mai venit, ca în ceilalţi ani. Fiind un om duhovnicesc, l-a luminat Dumnezeu că Sfînta Lumină nu apare pentru că arabii au rămas afară. Şi atunci le-a spus poliţiştilor israelieni să le dea drumul, iar cînd aceştia au intrat în biserică a venit şi Sfînta Lumină.

În toate lucrările dumnezeieşti se poate vedea rînduiala cerească şi împreună lucrarea lui Dumnezeu cu oamenii. Iordanul curge înapoi în amintirea Celui care s-a botezat în el acum aproape 2000 de ani. Şi pînă în ziua de azi curge înapoi pentru cei ce se botează în această zi, şi pentru curăţarea păcatelor lor. Dar dacă anul acesta nu a mai fost lăsat nimeni să se apropie măcar de apă, nici minunea nu a mai avut loc. Iar cine ar fi trebuit să spună: "Lăsaţi oamenii să se apropie de apă" nu a spus nimic.

Pentru iubitorii de scenarii, poate că numărul mare de evrei veniţi a fost pricina pentru care nimeni nu s-a putut apropia de Sfîntul Rîu Iordan. Mulţi dintre ei se botezau în fiecare an. Oricum, vederea minunii cu ochii îi determina pe cei mai mulţi să se creştineze. Fie în ascuns, fie pe faţă, o făceau. Era limpede, deci, că Dumnezeul Creştinilor Ortodocşi este singurul Dumnezeu. Sînt mulţi evrei care s-au botezat aici, în Ţara Sfîntă, făcîndu-se Creştini Ortodocşi, chiar dacă încă nu există vreo parohie în care să se slujească în limba lor.

Sigur, întîmplarea este ruşinoasă, pentru noi, Creştinii Ortodocşi. Pentru dezbinarea dintre noi, pentru pupăturile cu liftele eretice, pentru apostazia declanşată începînd de astăzi organizat în aproape toate Bisericile Ortodoxe, Dumnezeu şi-a întors faţa de la noi. Aici erau ruşi, români, greci, sîrbi, bulgari şi arabi ortodocşi. Dar în afară de patriarhul grec al Ierusalimului nici un alt arhiereu al unei alte Biserici nu a mai fost de faţă. Doar Dumnezeu a fost cu poporul fără de păstori, pentru că pacea Sa şi binecuvîntarea Iordanului au venit cu putere în sufletele celor de faţă, şi arătarea Sfintei Treimi la Iordan a fost dată nevăzut de Dumnezeu sufletelor care Îl căutau la Iordan.

E abominabil că creştinii nu se mai pot boteza în Iordan la locul Botezului Mîntuitorului? Este. Unde sînt, dar, cei ce să se lupte pentru îndreptarea acestei nedreptăţi? Cumva la olimpiadele apostaziei care se ţin zilele acestea?

Lacrimile pocăinţei aşteaptă de la noi Domnul. Cîtă vreme nu ne facem mărturisirea înaintea celor fără de Dumnezeu care ne tîrăsc spre fărădelegi, doar mila Sa cea cerească mai poate îndrepta ceva, pentru cei ce ştiindu-se păcătoşi, voiesc, totuşi, să se mîntuiască. Să strigăm, dar, împreună cu Sfîntul Ioann din Dalyatha:

Te-am părăsit pe Tine; să nu mă părăseşti. Am ieşit de la Tine; ieşi spre căutarea mea. Şi du-mă în păşunea Ta, şi mă numără împreună cu oile turmei Tale celei alese, şi mă hrăneşte împreună cu dînsele din verdeaţa Dumnezeieştilor Tale Taine; a căror inimă curată sălăşluire a Ta este şi se vede întru dînsa strălucirea descoperirilor Tale, care este mîngîiere şi odihnă a celor ce s-au ostenit pentru Tine întru necazuri şi întru chinurile cele de toate felurile.

Să nu deznădăjduim, ci să ne venim în sine şi să ne sfinţim pe noi întru smerenie şi mărturisire, cu rugăciunile acestea, pentru cei vii:

Mîntuieşte, Doamne, şi miluieşte pe bine-credinciosul şi de Hristos iubitorul nostru neam; supune sub picioarele lui pe tot vrăjmaşul şi potrivnicul; cu pace întăreşte stăpînirea lui pămîntească şi sădeşte în inima lui cele bune pentru Sfînta Biserică; pentru ca să vieţuim, prin liniştea lui, viaţă lină şi fără de gîlceavă, în dreapta credinţă, în deplină creştinătate şi curăţie. O metanie.
Mîntuieşte, Doamne, şi miluieşte pe Preasfinţitul nostru Episcop, dimpreună cu toţi prea-sfinţiţii mitropoliţi, arhiepiscopi şi episcopi ortodocşi, pe preoţi, diaconi, şi pe tot clerul bisericesc, pe care i-ai pus să păstorească turma Ta cea cuvîntătoare; dăruieşte-le să îndrepteze cuvîntul Tău cel adevărat întru sănătate, fără de gîlceavă, cu ortodoxie, drept după predania Sfinţilor Apostoli şi a Sfinţilor Părinţi, pe care, prin Duhul Sfînt, au aşezat-o la Soboarele lumii; şi, pentru rugăciunile lor, miluieşte-mă şi pe mine, păcătosul. O metanie.
Mîntuieşte, Doamne, şi miluieşte pe părintele nostru, egumenul (numele), cu toţi cei întru Hristos fraţi; şi, pentru rugăciunile lor, mîntuieşte-mă şi pe mine, păcătosul. (O rostesc călugării.) O metanie.
Mîntuieşte, Doamne, şi miluieşte pe duhovnicul meu, părintele (numele), şi, pentru sfintele lui rugăciuni, iartă greşelile mele. O metanie.
Mîntuieşte, Doamne, şi miluieşte pe toţi fraţii noştri ce slujesc cu osteneli în acest sfînt lăcaş: pe lucrătorii cei cu rucodelie, pe cei puşi la ascultări şi pe cei împreună cu dînşii ostenitori, pe slugile mireneşti şi pe lucrătorii de pămînt ai acestei mănăstiri, şi pe toţi ortodocşii Creştini. O rostesc călugării. O metanie.
Mîntuieşte, Doamne, şi miluieşte pe părinţii mei cei după trup, (numele), şi pe fraţii, şi surorile, şi rudele mele cele după trup şi după duh, şi pe toţi cei de aproape ai neamului meu, şi pe prieteni; şi le dăruieşte lor bunătăţile tale cele lumeşti şi cele mai presus de lume. O metanie.
Mîntuieşte, Doamne, şi miluieşte pe părinţii şi fraţii noştri, cei ce vieţuiesc şi petrec în mănăstirile din Sfîntul Munte, şi în cele din Ţara Românească şi în alte locuri; şi, cu rugăciunile lor, mă miluieşte şi pe mine, păcătosul. O metanie.
Mîntuieşte, Doamne, şi miluieşte după mulţimea îndurărilor tale pe toţi ieromonahii, pe monahii şi monahiile, şi pe toţi cei ce întru feciorie, şi întru bună cucernicie, şi întru pustnicie petrec în mănăstiri, în pustii, în peşteri, în munţi, pe stîlpi, în închisori, în crăpăturile pietrelor, în ostroavele mării, şi în orice loc şi latură a stăpînirii Tale, şi care slujesc şi se roagă Ţie cu creştinească, dreaptă şi bună-credinţă. Uşurează-le lor greutatea, şi mîngîie necazul lor, şi spre nevoinţă le dă lor de la Tine putere şi tărie; şi, pentru rugăciunile lor, dăruieşte-mi şi mie iertare păcatelor. O metanie.
Mîntuieşte, Doamne, şi miluieşte pe cei bătrîni şi pe cei tineri, pe cei săraci şi pe cei străini de părinţi, şi pe văduve, şi pe cei ce se află în boli, şi în scîrbe, şi în nevoi, şi în necazuri, în înconjurări şi în robii, în temniţă şi în surghiun; iar mai ales pe robii Tăi cei izgoniţi pentru Tine şi pentru credinţa ortodoxă de păgînii cei fără de Dumnezeu, de către cei ce s-au lepădat de lege şi de cumpliţii eretici. Adu-Ţi aminte de dînşii, cercetează-i, întăreşte-i, mîngîie-i şi, în grabă, cu puterea Ta, dăruieşte-le lor uşurare, slobozire şi izbăvire. O metanie.
Mîntuieşte, Doamne, şi miluieşte pe cei ce ne fac nouă bine, ne miluiesc şi ne hrănesc pe noi; pe cei ce ne-au dat milostenie şi ne-au poruncit nouă, nevrednicilor, să ne rugăm pentru dînşii, şi pe cei ce ne odihnesc pe noi; şi fă mila Ta cu dînşii, dăruindu-le lor toate cererile ce sînt către mîntuire şi dobîndirea bunătăţilor celor veşnice. O metanie.
Mîntuieşte, Doamne, şi miluieşte pe cei ce sînt trimişi la slujbă, pe cei ce călătoresc, părinţii şi fraţii noştri, şi pe toţi ortodocşii Creştini. O metanie.
Mîntuieşte, Doamne, şi miluieşte pe cei ce eu, cu nebunia mea, i-am smintit, şi de la calea mîntuirii i-am întors şi către faptele cele rele şi necuvioase i-am adus; şi, cu Dumnezeiasca Pronie, către calea mîntuirii iarăşi îi întoarce. O metanie.
Mîntuieşte, Doamne, şi miluieşte pe cei ce mă urăsc, şi-mi fac mie strîmbătate şi mă asupresc; şi nu-i lăsa pe dînşii să piară pentru mine, păcătosul. O metanie.
Pe cei ce s-au depărtat de la credinţa ortodoxă, întunecîndu-se cu eresurile cele pierzătoare, cu lumina cunoştinţei Tale îi luminează şi cu Una, Sfînta, Apostoleasca, şi Soborniceasca Ta Biserică îi uneşte. O metanie.
Pe spurcata şi de Dumnezeu hulitoarea împărăţie a necredincioşilor, păgînilor şi ereticilor, în grabă o risipeşte şi dă împărăţia celor drept-credincioşi; iar Ortodoxia o întăreşte, şi înalţă fruntea Creştinilor şi trimite peste noi milele tale cele bogate. O metanie.
Mîntuieşte, Doamne, miluieşte şi îmi iartă tot ce eu, ca un om neputincios, am greşit Ţie, şi m-am smintit, şi nebuneşte m-am depărtat de la calea mîntuirii şi, prin deşertăciunea minţii mele, m-am abătut, ca un ticălos, către fapte necuvioase. Rogu-mă dar: Întoarce-mă iarăşi pe calea mîntuirii, prin Dumnezeiasca Ta iconomie. O metanie.

PENTRU CEI RĂPOSAŢI

Pomeneşte, Doamne, pe cei ce s-au mutat din viaţa aceasta: pe drept-credincioşii împăraţi şi domni, împărătese şi doamne, pe prea-sfinţii patriarhi, pe prea-sfinţiţii mitropoliţi, arhiepiscopi şi episcopi ortodocşi, şi pe cei ce au slujit Ţie întru preoţie întru clerul bisericesc şi în cinul monahicesc; şi în corturile Tale cele veşnice, cu Sfinţii, îi odihneşte. O metanie.
Pomeneşte, Doamne, sufletele adormiţilor robilor Tăi, părinţilor mei, (numele), şi ale tuturor rudeniilor celor după trup şi după duh; şi le iartă lor toată greşeala cea de voie şi cea fără de voie, dăruieşte-le lor Împărăţia, şi împărtăşirea bunătăţilor Tale celor veşnice, şi desfătarea vieţii Tale celei fericite şi nesfîrşite. O metanie.
Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei ce au adormit întru nădejdea învierii şi a vieţii veşnice: părinţii, şi fraţii noştri şi drept-slăvitorii Creştini, care odihnesc aici şi pretutindeni; şi îi sălăşluieşte cu Sfinţii Tăi, unde cercetează lumina feţei Tale, şi pe noi ne miluieşte, ca un bun şi de oameni iubitor. Amin. O metanie.
Dă, Doamne, iertare păcatelor tuturor părinţilor şi fraţilor noştri care, mai-nainte de noi, s-au mutat întru credinţă şi întru nădejdea învierii, şi le fă lor veşnică pomenire. (de 3 ori)

PENTRU TINE

Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine, păcătosul. O metanie.
Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului. O metanie.
Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, miluieşte-mă. O metanie.
Fără de număr am greşit, Doamne, iartă-mă. O metanie.

[Dan Badulescu]

Mde, ce sa mai zicem... pacatele noastre cel multe si grele...

[filo...@gmail.com]

On Jan 18, 8:37 pm, "Dan Badulescu" <prdanbadule...@gmail.com> wrote:
> Mde, ce sa mai zicem... pacatele noastre cel multe si grele...

Cu siguranţă pentru şi păcatele noastre cele multe şi grele s-a
întîmplat ce s-a întîmplat.
Dumnezeu să mă ierte, nu aş vrea să greşesc cu ceva, dar am aflat acum
puţină vreme că însuşi patriarhul Theofil nu pare a fi străin de
povestea de ieri, organizînd din vreme cu autorităţile din ambele
state, Israelul şi Iordania, ca pelerinii să nu fie lăsaţi să se
apropie de rîu. Aceasta ar fi pricina pentru care majoritatea miilor
de pelerini veniţi pe malul iordanian au fost ţinuţi dincolo de un
gard ridicat de curînd; doar că, poliţia iordaniană fiind mai
îngăduitoare, i-a lăsat pe clerici şi pe călugări să coboare pînă la
apă.
Să dea Domnul să nu fie adevărat, căci dacă este, cu adevărat un alt
lup va fi ajuns paznic la oi.
Doamne, caută din cer şi vezi şi cercetează Via (Biserica) aceasta, pe
care a sădit-o dreapta Ta, şi o desăvîrşeşte pe ea!

[filo...@gmail.com]

O ultimă precizare:

Am aflat că în revista "Lumea credinţei", nr. pe Februarie 2008, s-a
publicat articolul meu iniţial despre nefericita întîmplare de anul
acesta de la Iordan. Nu mi s-a cerut acordul pentru publicarea sa. În
cele din urmă, deşi nu pot să confirm prin nici un act public al
Patriarhiei Grec-ortodoxe a Ierusalimului, faptul că miile de pelerini
de pe ambele maluri (veniţi în anul acesta în număr cu mult mai mare
decît oricînd altcîndva) nu au fost lăsaţi să se apropie de Sfîntul
Rîu Iordan se datorează dorinţei exprese a patriarhului Theofil. Am
văzut cîteva înregistrări video de acum un an (2007) şi am înţeles şi
motivul: După ce s-au coborît la apă şi au aruncat crucea în rîu, iar
Iordanul a început să curgă înapoi (încă înainte de aruncarea crucii),
patriarhului şi suitei lui le-a luat, atunci, în 2007, cam 15 minute
să parcurgă cei 20 de metri de la apă pînă pe mal, din cauza miilor de
pelerini care voiau să intre în rîul care curgea invers (între ei,
mulţi catehumeni care veniseră să se boteze). Cei patru arabi fioroşi
care deschid drumul patriarhului cu bastoanele lor de fier la toate
procesiunile au fost neputincioşi în a mai deschide vreun drum. Şi
pentru a nu se mai repeta lucrul acesta, s-a hotărît, la fel ca în
alte state mai civilizate, ca cei ce cu adevărat sînt Trupul lui
Hristos, Biserica Sa, să fie ţinuţi deoparte. Atît în partea
israeliană, cît şi în partea iordaniană. Repet şi acum, nu sînt
singurul, toţi cei ce au venit pentru Domnul la Iordan au fost
mîngîiaţi în necazul lor de Darul Duhului Sfînt.

Au fost glasuri ale unora care mi-au spus că ei au fost de faţă şi au
văzut Iordanul întorcîndu-se înapoi. Iar eu am să le spun că ar fi
bine să vadă înregistrări din anii trecuţi, să vadă şi ei ce NU s-a
petrecut anul acesta. Faptul că mulţimea nu a aclamat minunea, cum se
întîmplă de obicei în astfel de cazuri, e un răspuns tuturor acestora.
Faptul că nişte vîrtejuri pe care le face apa la mal au dus pentru 20
de cm nişte frunze înapoi nu înseamnă că întregul rîu s-a întors
înapoi. Orice rîu face la mal astfel de vîrtejuri. Minunea stă în
aceea că zeci, sute, mii de tone de apă curg înapoi minute în şir, şi
toată lumea le vede, nu doar cei care au un zoom bun la aparatele de
filmat. Şi argumentul suprem este tot o întrebare: Dacă Iordanul s-a
întors înapoi, cum pretind unii, de ce au stat patriarhul şi suita sa
neputincioşi 15 minute pe malul Sfîntului Rîu Iordan? Iată că pentru
prima dată în aproape 2000 de ani rugăciunile ortodocşilor nu au fost
ascultate; şi de aici întrebarea: Doamne, oare unde am greşit?

Toţi cei cu care m-am întîlnit pînă azi, aici, în Ţara Sfîntă, ne
întrebăm ce va fi oare dacă nici Sfînta Lumină nu va mai veni anul
acesta dintr-o pricină asemănătoare?

În concluzie, repet ce am mai spus: Este un semn rău.

Un alt semn rău este întîmplarea de la Bethlehem din 27 decembrie
2007. De multă vreme este tradiţia ca monahii din mănăstirile ortodoxe
să vină la Bethlehem şi să cureţe bazilica Naşterii Domnului,
pregătind-o pentru Praznicul Naşterii Domnului (care aici are loc pe 7
ianuarie după calendarul gregorian/civil/ipotetic "îndreptat"). Anul
acesta, în momentul în care ortodocşii au început să cureţe şi partea
din stînga a bazilicii (fosta absidă stîngă), unde armenii şi copţii
au cîte un altar şi pe unde se face accesul către biserica romano-
catolicilor, armenii au început să arunce cu pietre şi să se bată cu
cozile de mătură. De unde pietre în biserică, de vreme ce nicăieri pe
o rază de cîteva sute de metri nu se pot găsi? La aceste două adrese
(http://www.cnn.com/2007/WORLD/meast/12/27/clashing.clergy.ap/
index.html şi http://www.youtube.com/watch?v=DQtyy_D8xQY) puteţi afla
cum au văzut unii evenimentele din biserica Naşterii Domnului de la
Bethlehem din 27 Decembrie 2007.

Dar ceea ce contează este altceva: Faptul că cu 10 minute înainte de
încăierare icoana Deisis din Sfîntul Altar al bisericii Naşterii (o
icoană veche de vreo cîteva sute de ani, restaurată recent) a căzut
singură de pe perete făcînd un zgomot mare şi s-a spart în 3 bucăţi,
una din ele fiind capul Mîntuitorului Hristos. Doar cine nu vrea nu va
vedea în această întîmplare un semn rău.

Iată, deci că Naşterea şi Botezul Domnului au venit cu două semne
rele. Oare ce va mai urma?