De ce este Duminica prima zi a săptămînii

[Filotheu Monahul]

TÎLCUIRE LA EVANGHELIA CEA DE LA IOAN A DUMINICII PAŞTILOR

Cu cuviinţă şi cu bună socoteală au rînduit Sfinţii bărbaţi ce au
aşezat citirile în Biserică ca în fiecare Praznic Împărătesc să se
citească Sfinţitele Evanghelii ce povestesc despre praznic. Aşadar
pentru ce astăzi, în locul citirii Evangheliilor ce povestesc Învierea
lui Hristos, Biserica citeşte începutul Evangheliei de la Ioan, care
nu spune nimic despre acest praznic purtător de lumină? Pricina
aceasta - o iubiţilor! - are socoteală foarte înaltă şi dumnezeiască
şi vrednică de auzit. Ziua de astăzi, ca ceea ce este zi întîi şi
început al numărului zilelor, s-a numit de Sfintele Scripturi "una",
iar de Creştini "Duminică", adică "Domnească", de la numele Domnului,
Cel ce întru aceasta a înviat din morţi. Fiindcă întru această zi a
început Dumnezeu zidirea lumii, prin aducerea ei dintru nefiinţă: "Şi
a fost seară, şi a fost dimineaţă: zi una." [Facere 1:5] Întru
aceasta, şi Fiul Lui cel Unul-Născut a săvîrşit înnoirea firii
omeneşti, prin învierea Lui din morţi. "Întru una din sîmbete" [Luca
24:1][1] - sau, după cum zice Evanghelistul Marcu: "învind dimineaţa
în ziua cea dintîi a săptămînii, S-a arătat întîi Mariei
Magdalena." [Marcu 16:9] Cu adevărat minunate sînt iconomiile
înţelepciunii celei nemărginite ale atotputernicului Dumnezeu! În ziua
cea dintîi, adică Duminica, s-a făcut şi zidirea a toată făptura, şi
înnoirea a toată omenirea. Zidirea, lucru al Cuvîntului celui fără de
trup: "Dreapta Domnului a făcut putere" [Psalmi 117:15]; înnoirea,
lucru al Cuvîntului ce S-a întrupat: "Dreapta Domnului m-a înălţat pe
mine." [Psalmi 117:15]
Deci - de vreme ce astăzi s-a făcut de Fiul şi Cuvîntul lui Dumnezeu
şi zidirea, şi înnoirea - pentru aceasta s-a rînduit astăzi citirea
glasului Fiului Tunetului, care teologhiseşte zicînd: "Întru început
era Cuvîntul" [Ioan 1:1], adică pentru fiinţa cea veşnică a
Cuvîntului, de la Care este zidirea; şi: "Cuvîntul S-a făcut
trup" [Ioan 1:14], adică pentru întruparea cea în vreme, de la care
este înnoirea. Întru această zi, s-a zidit cerul şi pămîntul şi s-a
auzit cel dintîi glas ziditor al lui Dumnezeu: "Şi a zis Dumnezeu:
Facă-se lumină! Şi s-a făcut lumină." [Facere 1:3] Întru această zi,
Fiul lui Dumnezeu cel Unul-Născut a vestit mironosiţelor cea dintîi
vestire pricinuitoare de bucurie a înnoirii: "Şi iată Iisus le-a
întîmpinat pe ele, zicînd: Bucuraţi-vă!" [Mattei 28:9] Deci întru
această zi se cuvenea şi citirea dogmelor celor dintîi ale mîntuirii.
Aceasta este "ziua pe care a făcut-o Domnul" [Psalmi 117:24] întîia
după rînduială, întîia după vrednicie, întîia după daruri, ziua cea
dintîi a învierii omului şi a aşezării lui iarăşi întru slava cea
veşnică şi întru împărăţie. Deci întru aceasta se citesc şi graiurile
evanghelice cele mai dintîi, şi mai înalte şi mai temeinice ale
credinţei ortodoxe. Şi, cu adevărat, părticica de evanghelie ce s-a
citit astăzi cuprinde toată taina cea mare a naşterii celei fără de
ani din Tatăl a Fiului şi Cuvîntului lui Dumnezeu şi rînduiala cea
dumnezeiască şi negrăită a întrupării Lui celei în vreme, ce s-a făcut
din maică fecioară. Cu urmare aşadar, tîlcuitorul acestora are
trebuinţă de minte înaltă şi sfîntă, iar ascultătorii de auz curat şi
cu luare aminte. Deci noi, deşi sîntem proşti şi păcătoşi, Îl vom ruga
pe dătătorul de lumină Dumnezeu cel fără de început, Tatăl Domnului
nostru Iisus Hristos, să ne trimită nouă de sus luminarea Lui spre
tîlcuirea cuvintelor evanghelice ce ne stau înainte. Iar voi,
curăţindu-vă de toată împătimirea pămîntească şi înălţîndu-vă mintea
prin luare aminte şi evlavie, pironiţi-o pe ea la ascultarea
învăţăturii credinţei celei înalte şi mîntuitoare de suflet."


[1] "Una" este ziua cea dintîi, iar "sîmbete" sau "sîmbătă" numesc
Evreii săptămîna, după ceea ce zice: "Postesc de două ori în
sîmbătă" [Luca 18:12], adică de două ori în săptămînă. Deci "una a
sîmbetelor" este ziua cea dintîi a săptămînii, adică Duminica.



Cuvîntul despre Duminică aparţine Cuviosului Nichifor Theotokis
(1736-1800), profesor la Academia Domnească din Iaşi în a doua
jumătate a secolului al 18-lea, bun prieten al Sfîntului Paisie de la
Neamţ, arhiereu de Herson (1779-1786) şi de Astrahan (1786-1792) şi
editor al Catenei patristice la Octateuh şi al Sfîntului Isaac Sirul,
şi autor al Kyriakodromionului, cea mai completă tîlcuire patristică
existentă a Evangheliei şi Apostolului Duminicilor de peste an.
Kyriakodromionul a fost tradus de Cuvioşii Gherontie şi Grigorie
Dascălii în româneşte şi tipărit la Bucureşti în anul 1801, la 5 ani
după tipărirea la Moscova a originalului ellinesc, cu multe reeditări
după aceea. Prezenta Cazanie editată de Patriarhie conţine o parte din
acest lucrare unică în Ortodoxie, care ar trebui oricînd să
înlocuiască orice curs de Noul Testament predat în seminariile sau
facultăţile ortodoxe din ultimii 150 de ani. Cuvîntul despre Duminică
este chiar începutul primului cuvînt din Kyriakodromion.


Şi o întrebare pentru fraţii de pe bloguri, care s-au ostenit mult să
explice gestul sinodal de a reaminti că Duminica este prima zi a
săptămînii: Putem bănui că după scoaterea, cel puţin administrativ, a
autorităţii Sinodului BOR de sub cea a Marii Adunări Bisericeşti, care
a rămas doar un organism consultativ, aşa cum şi merita, şi după
reaşezarea Duminicii la locul ei în săptămînă (căci Dumnezeu a făcut
cerul şi pămîntul şi a spus să se facă lumină şi a înviat într-o zi de
Duminică), oare credeţi că ne putem aştepta din partea sfinţitei
adunări a Sinodului românesc la o readucere la rînduiala apostolică şi
patristică a calendarului, adăugîndu-i 13 zile, pentru a sărbători
toţi Sfinţii şi toate Praznicele odată cu Biserica Ierusalimului şi cu
Sfîntul Munte Athos?