> MARTURISIREA DE CREDINTA FACUTA DE PARINTELE NICHITA PASCAN[duhovnicul
> Manastirii Brancoveni din Judetul Olt] IMPREUNA CU 30 DE VIETUITOARE DIN OBSTEA
> MANASTIRII, privind ruperea comuniunii euharistice cu Biserica Ortodoxa Romana
> (B.O.R.) si celelalte jurisdictii ale Ortodoxiei Oficiale
>
> - precizam ca mesajul de fata contine doua attachamente:
> in primul se gaseste documentul de baza scanat – ce include si semnaturile
> autorilor sai –, cel pe care va sfatuim sa il si printati pe foi, iar apoi sa il
> multiplicati prin xerocopiere spre a fi raspandit intre credinciosii de pe
> intreg cuprinsul Romaniei si din afara tarii;
>
>
> in al doilea este cuprinsa o selectie de doisprezece materiale foarte
> lamuritoare ce se constituie intr-o Argumentatie impotriva ereziei
> ecumenismului;
>
> - textul Marturisirii de credinta a mai fost reprodus si in email-ul desfasurat
> de mai jos, tocmai pentru faptul ca la anumite calculatoare nu se va putea
> deschide documentul scanat, acesta din urma fiind de fapt singurul a carui
> integritate nu poate fi alterata prin decupare, datorita unor posibile
> disfunctionalitati de transmitere ale mesajelor electronice in reteaua internet.
>
>
>
> Mărturisire de credinţă
> „Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste”,
>
>
> Aducem la cunoştinţă episcopilor, clericilor, monahilor, monahiilor, tuturor
> fiilor şi fiicelor duhovniceşti şi întregului popor român, ca mângâiere şi
> întărire întru adevărul lui Hristos, că noi am încetat orice comuniune
> euharistică şi de rugăciune cu Patriarhia Română.
> Nu am ajuns să luăm această decizie în grabă sau fără discernământ.
> Cu profundă durere sufletească, fiind deplin conştienţi de situaţia prezentă a
> Patriarhie Române (B.O.R.), precum şi a tuturor Patriarhiilor oficiale aflate în
> comuniune unele cu altele care sunt împreună-mădulare ale organismului
> paraeclesiastic eretic C.M.B. (Consiliul Mondial al Bisericilor), conştiinţa
> noastră ortodoxă nu ne mai îngăduie să rămânem în comuniune cu voi.
> Motivele pentru care am luat această decizie sunt deplin întemeiate pe
> învăţătura Sfinţilor Părinţi - (subiect ce îl putem expune pe larg şi îl vom
> detalia pe parcurs cu materiale anexe - o parte dintre acestea fiind deja
> ataşate acestei scrisori):
>
> MOTIVE (pricini) :
>
>
> 1. B.O.R. a fost pentru mulţi ani şi continuă să fie mădular al organizaţiei
> eretice şi antihristice C.M.B., fapt ce a avut drept consecinţe:
> a) semnarea de documente apostaziatoare (Balamand, Chambessy, Ravenna, Viena
> etc.) de la credinţa dreptslăvitoare întru Una, Sfântă, Sobornicească si
> Apostolească Biserică;
> b) conslujiri şi rugăciuni cu ereticii, cu sectanţii şi chiar cu păgânii, cum
> s-a întâmplat public la Marile Adunări blasfemiatoare ale C.M.B. de la Canberra,
> Asissi şi multe alte locuri (precum se întâmplă şi în România, anual, la
> „Săptămâna de rugăciune ecumenică”, sau cum s-a petrecut la manifestarea “San
> Egidio” - Bucuresti 1998, unde sau practicat ritualuri păgâne, sau la cea de-a
> treia Mare Adunare Ecumenică C.M.B. de la Sibiu din 2007);
> c) mărturisirea, practicarea şi răspândirea pan-ereziei ecumenismului, care este
> erezia ce însumează toate ereziile vechi şi noi, mărturisire de credinţă eretică
> a B.O.R. şi a Patriarhiilor Oficiale exprimată prin aşa numita „Charta
> Oecumenica”.
>
> Cele arătate mai sus atrag anatemele date de Sfintele Soboare asupra tuturor
> celor ce le practică şi asupra tuturor celor ce le mărturisesc sau sunt în
> comuniune cu aceştia.
>
> Văzând cu durere „marea apostazie” a Bisericilor oficiale – cum o numea Cuviosul
> Arhiepiscop Averkie de Jordanville (episcop al ROCOR-ului, la fel ca şi Sfântul
> Ioan Maximovici), Sfântul Mitropolit Filaret al New York-ului, Întâi-Stătătorul
> Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Graniţelor (ROCOR) trimite mai multe scrisori
> numite “Epistolii întristate”(între anii 1969-1975) tuturor Patriarhiilor
> ortodoxe membre ale C.M.B.
> Prin ele, Mitropolitul Filaret încearcă să cheme patriarhiile membre ale C.M.B.
> la ieşirea din această organizaţie eretică, la întoarcerea în Ortodoxie şi la
> pocăinţă pentru actele de apostazie săvârşite.
> Însă, asistând cu mare îngrijorare la lucrarea continuă şi dinamică de lepădare
> a Adevărului şi de adâncire a apostaziei săvârşite de aceste Patriarhii, Sfântul
> Filaret şi Sinodul au hotărât să anatemizeze ecumenismul, pentru a păzi turma
> ortodoxă.
>
> Astfel, pan-erezia ecumenismului a fost anatemizată în August 1983 de Sfântul
> Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Graniţelor (ROCOR), păstorită de
> Sfântul Mitropolit Filaret al New York-ului.
>
> Redăm textul anatemei, iscălite de întreg Soborul Arhieresc al ROCOR, spre a fi
> adăugată la sfârşitul anatemelor din Sinodicon şi pomenită întotdeauna în prima
> Duminică a Postului Mare - Duminica Biruinţei Ortodoxiei:
>
> “Celor ce atacă Biserica lui Hristos învăţând că Biserica Sa este împărţită în
> aşa-zise „ramuri” ce se deosebesc în doctrină şi în felul de viaţă, sau că
> Biserica nu există în chip văzut, ci va fi alcătuită în viitor când toate
> „ramurile” – sectele, denominaţiunile şi chiar religiile – vor fi unite într-un
> singur trup, şi care nu deosebesc Preoţia şi Tainele Bisericii de cele ale
> ereticilor, ci spun că botezul şi euharistia ereticilor sunt valabile pentru
> mântuire; prin urmare, celor ce cu bună-ştiinţă sunt în comuniune cu aceşti
> eretici mai-naintepomeniţi sau celor ce susţin, răspândesc sau păzesc erezia lor
> ecumenistă sub pretextul dragostei frăţeşti sau al presupusei uniri a
> creştinilor despărţiţi, ANATEMA!”
>
> Mai târziu, ecumenismul a fost dat anatemei şi de Înalt Preasfinţitul Auxentie :
>
> “Noi, ierarhii, preoţii şi poporul Adevăratei Biserici Ortodoxe, sub omoforul
> Înalt Preasfinţitului Auxentie, Arhiepiscop al Atenei şi al întregii Elade,
> văzând cum ecumenismul învaţă că Biserica lui Hristos este împărţită în aşa-zise
> ramuri cu doctrine şi practici diferite sau chiar opuse; că acesta atribuie
> putere de mântuire aşa-ziselor taine ale neortodocşilor care au pierdut sau nu
> au avut niciodată forma canonică a Botezului, dintre care mulţi “hirotonesc”
> femei ca preot şi episcop, iar alţii nu recunosc deloc preoţia; că prin acesta
> îşi manifestă credinţele în împreună slujiri şi rugăciune comună ortodocşii,
> heterodocşii, chiar necreştinii şi păgânii; şi că acestea făcând, ecumenismul
> urmăreşte înrobirea libertăţii noastre duhovniceşti şi a Adevărului lui Hristos
> faţă de minciună, faţă de puterile acestei lumi şi faţă de grijile acesteia,
> ceea ce este duhul lui Antihrist; drept urmare declarăm că ecumenismul este
> culmea tuturor ereziilor, cu totul potrivnic Credinţei Apostolilor şi
> Părinţilor, spurcăciune înaintea Sfintei Treimi şi pregătirea pentru Antihrist
> şi că oricine dintre credincioşii care păstrează comuniunea cu ecumeniştii sau
> îşi însuşeşte învăţăturile lor, este supus tuturor anatemelor date asupra
> ereticilor.”
>
>
> 2. Alt motiv : deplina comuniune euharistică cu apostaţii serghianişti (adică cu
> actuala Patriarhie a Moscovei, creată de schismaticul mitropolit Serghie
> Stragorodski şi de statul ateu comunist).
>
> Serghie a făcut aceasta, prin hulitoarea sa “Declaraţie de loialitate a
> Bisericii Ortodoxe Ruse faţă de guvernul bolşevic”, declaraţie pe care a
> semnat-o fraudulos, doarel împreună cu câţiva episcopi, în numele întregii
> Biserici Ortodoxe Ruse, nesupunânduseSfântului Sinod condus de Sfântul Patriarh
> Mucenic Tihon.
> „Declaraţia” proclama în mod făţiş Uniunea Sovietică a fi noua patrie; toate
> bucuriile şi succesele Uniunii Sovietice erau recunoscute ca fiind bucuriile şi
> succesele Bisericii Ruse, asemenea şi tristeţile: ,,Noi vrem să fim ortodocşi
> recunoscând în UniuneaSovietică patria noastră, vrem ca bucuriile şi succesele
> ei să fie bucuriile şi succeselenoastre, iar eşecurile ei să fie şi eşecurile
> noastre ... Rămânând ortodocşi, noi ne amintimde datoria noastră de a fi
> cetăţeni ai uniunii nu de frică, ci din conştiinţă, aşa cum ne-aînvăţat
> apostolul (Romani 13, 5)”. Prin acest act infam, mitropolitul Serghie a făcut
> din organizaţia sa bisericească un accesoriu al organului de propagandă al
> guvernului comunist.
>
> Împotriva acestor blasfemii, Patriarhul Tihon şi Sfântul Sinod au dat anatemei
> bolşevismul, iar apoi pe Serghie şi pe cei ce îi vor urma în schismă şi în
> erezie, astfel cei anatemizaţi au pierdut succesiunea apostolică.
>
> Explicare pe larg :
> Ca lucrare antihristică comunismul (bolşevismul) este o erezie care conţine şi
> idei hiliaste (o împărăţie pe pământ). Comunismul a vulgarizat Sfânta Tradiţie a
> Bisericii, înlocuind-o cu propriile surogate. Procesiunile erau înlocuite cu
> parăzile de 1 mai, Sfintele Icoane erau înlocuite de portretele liderilor
> comunişti importanţi, slujbele din biserică cu adunările de partid, cele de
> înmormântare cu memoriale civile, slujba Sfintei Cununii cu un ritual aiurea
> săvârşit de autorităţi, sfintele moaşte înlocuite cu cadavrele îmbălsămate ale
> liderilor de partid, cum este păstrat trupul dictatorului Lenin în sarcofagul
> mausoleului din Piaţa Roşie (Moscova) .
> Mitropolitul Serghie a tăgăduit, minţind cu mare neruşinare, în faţa întregii
> lumi că ar exista vreo persecuţie în Rusia din motive de credinţă. Iar toţi
> ierarhii şi credincioşii care au refuzat să participe la apostazia lui Serghie
> au fost etichetaţi drept „criminali politici”. Ca atare regimul sovietic i-a
> arestat şi trimis în lagărele morţii din Siberia. Cei care îl susţineau pe
> mitropolitul Serghie pretindeau cu viclenie sau laşitate că el apăra în acest
> fel Biserica, ce altminteri ar fi fost distrusă în totalitate. În realitate
> însă, această erezie numită serghianismeste un sinonim pentru trădarea credinţei
> în Hristos dedragul păstrării unei organizaţii exterioare bisericeşti, a
> prosperităţii sale pământeşti, şia unei false păci. Credincioşii erau obligaţi
> să aibă obedienţă necondiţionată faţă de liderii oficiali ai acestei Biserici
> care sprijinea politica făcută de autorităţile guvernamentale sovietice.
> Bolşevismul şi serghianismul au fost prezente, de asemenea, în B.O.R. prin
> patriarhii comunişti Iustinian, Iustin şi Teoctist (a se cerceta afirmaţiile
> blasfemiatoare din lucrările intitulate “Apostolatul social” ale lui Iustinian
> Marina). Spre exemplu, Iustinian susţinea hule de genul: "Hristos este omul nou.
> Omul nou este omul sovietic. Prin urmareHristos este sovietic!"
>
> În ultimii săi ani, Părintele cu viaţă sfântă Serafim Rose (†1982) scria:
> „Miezul serghianismului este strâns legat de problema comună a tuturor
> Bisericilor Ortodoxe oficiale din zilele noastre: pierderea gustului pentru
> Ortodoxie, pentru că ne-am obişnuit cu ideea ca Biserica să fie înţeleasă pro
> ipso, am înlocuit Trupul lui Hristos cu o “instituţie” (”organizaţie”), şi
> credem că harul şi Sfintele Taine lucrează cumva în mod automat.”
> (Not of This World, Platina, 1994).
>
> Guvernul bolşevic, hulitor de Dumnezeu, pentru infama Declaraţie de loialitate a
> lui Serghie, îl aşează pe acesta ca Patriarh al Moscovei şi al întregii Biserici
> Ruse, prigonind şi ucigând în lagăre majoritatea episcopilor canonici. Însă,
> potrivit făgăduinţei Domnului că porţile iadului nu vor birui Biserica în veac
> (Matei 16,18), succesiunea apostolică a continuat şi continuă să fiinţeze prin
> ierarhii ce n-au trădat Ortodoxia (şi care nu au avut comuniune cu Serghie şi
> urmaşii săi).
>
> Astfel, înainte de a fi asasinat de bolşevici, Patriarhul Tihon împreună cu
> Sfântul Sinod au dat un ukaz (decret), prin care hotărăsc cum să fiinţeze şi să
> se organizeze Biserica Ortodoxă Rusă în aceste condiţii de prigoană feroce,
> pentru a păstra succesiunea apostolică ce nu se poate separa de mărturisirea de
> credinţă ortodoxă.
>
> Prin urmare, partea din Exil a Bisericii Ruse (ROCOR), fiind liberă de prigoana
> comunistă, a putut să ţină şi să transmită mai departe Ortodoxia şi succesiunea
> apostolică, nepomenindu-i şi neavând nici un fel de comuniune cu Serghie şi cu
> cei dimpreună cu el şi cu urmaşii lui din Patriarhia sovietică a lui Stalin.
>
> Deci în Uniunea Sovietică, Biserica a supravieţuit prin episcopii din lagăre şi
> din catacombe (Sfântul Mucenic Iosif, mitropolitul Petrogradului, este
> întemeietorul şi primul întâistătător al Bisericii Ruse din Catacombe) care s-au
> condus după acelaşi ukaz patriarhal. Supravieţuirea episcopatului canonic în
> catacombe a fost dificilă odată cu trecerea timpului, din pricina prigoanei
> feroce şi a muceniciei sau a trecerii la Domnul a episcopilor bătrâni, iar
> sovieticii începeau să infiltreze falşi episcopi. Ultimul episcop canonic de
> catacombă a fost episcopul schimnic Petru Ladygin(1957). Comunităţile de
> catacombă rămase astfel fără arhipăstori, caută oblăduire sub ROCOR sau sub
> vechicalendariştii greci (de exemplu, Cuviosul Gurie de Kazan, a cărui
> succesiune era impecabilă, iar mărturisirea de credinţă deplină, este hirotonit
> episcop pentru comunităţile din Kazan, în 1991, de către Sinodul Arhiepiscopului
> Auxentie al Atenei şi al întregii Elade).
>
>
> 3. Alt motiv : în 1924 a fost introdus în B.O.R. noul calendar aşa zis
> „îndreptat”, după minţile celor de un cuget cu papa Grigorie al XIII-lea (şi
> urmaşii lui) şi ai săi astronomi atei papistaşi. Adoptarea acestuia a fost
> propusă, alături de alte inovaţii, de eretica Enciclică Patriarhală a
> Constantinopolului din 1920, ca începătură satanică a ereziei ecumenismului
> (vedeţi textul acestei eretice Enciclice, care zice că:
> “(…)Biserica noastră susţine că apropierea dintre nenumăratele Biserici Creştine
> şi înfrăţirea dintre ele nu este exclusă de diferenţele doctrinare care există
> între ele. În opinia noastră o asemenea apropiere este chiar de dorit şi
> necesară.” ; “(…)în viziunea plină de speranţă a „Ligii Naţiunilor”(…)” şi
> că“mai presus de toate, dragostea ar trebui să înflăcăreze şi să întărească
> Bisericile, astfel încât ele ar trebui să nu se mai considere unele pe altele ca
> străine şi externe, ci ca înrudite şi ca fiind parte a aceleiaşi case a lui
> Hristos şi „împreună moştenitoare şi mădulare ale aceluiaşi trup şi împreună
> părtaşi ai făgăduinţei lui Dumnezeu în Hristos Iisus” (Efeseni 3, 6).”
> Astfel, Enciclica din 1920 arată foarte clar că schimbarea calendarului nu s-a
> făcut în primul rând din motive astronomice, ci pentru că se dorea limpede
> apropierea de bisericile eretice.
>
> Mai pe larg :
> În anul 1582, papa Grigorie al XIII–lea împreună cu astronomii atei ai lui
> născocesc un nou calendar, iar o eventuală adoptare a acestui nou calendar de
> către Biserica Ortodoxă a fost condamnată şi dată anatemei de Soboare
> Pan-ortodoxe, Soboare Locale si Enciclice patriarhale de 13 ori, între anii 1583
> şi 1919. Anatemizarea calendarului gregorian a fost insuflată acelor Părinţi de
> către Duhul Sfânt, ce nu a primit această „îndreptare”. Cu toate acestea, la
> Congresul de la Constantinopol din 1923 organizat după model protestant de
> patriarhul ecumenic apostat Meletie Metaxakis, în ciuda opoziţiei majorităţii
> Patriarhiilor, se impune adoptarea calendarului “îndreptat”. Patriarhia Română,
> nu numai că adoptă acest nou calendar “îndreptat”, ci schimbă pentru doi ani şi
> Pascalia, serbând Paştile în chip mincinos, în anii 1926 şi 1929, căzând astfel
> sub osânda Canonului 7 Apostolic şi a Întâiului Sinod Ecumenic (Mircea
> Vulcănescu şi Nae Ionescu scriau atunci că România „numai are Sinod” ). Această
> prăznuire aiurea a Paştilor, „Biserica” Finlandei – cu care toate celelalte
> Patriarhii se află în comuniune – o face până în zilele noastre.
>
> Sfântul Sinod al VII-lea Ecumenic, măr turiseşte: "Dacă cineva dă la o parte
> vreuna din Tradiţiile Bisericii, scrise sau nescrise, să fie anatema!”
>
> Pe vremea Sfântului Ierarh Calinic Cernicanul, A. I. Cuza, conducătorul statului
> român de atunci, a încercat să impună în Sinod adoptarea noului calendar al
> papei Grigorie, dar Sfântul Ierarh Calinic s-a opus cu tărie acestei schimbări,
> părăsind sala Sinodului şi spunând următoarele cuvinte: ”Iar eu cu cei
> fărădelege nu mă voi număra”.
> Oare ce credeţi că ar fi făcut Sf. Calinic dacă ar fi trăit şi în anul 1924,
> atunci când nu doar că s-a propus introducerea noului calendar, ci s-a impus ?!
>
> Cităm aici cuvintele Preasfinţitului mitropolit Filaret al Franţei, ucenicul şi
> continuatorul lucrării Cuviosului Ambrozie Fontrier (Biserica Ortodoxă
> Tradiţionalistă (vechicalendaristă) a Greciei de sub omoforul Î.P.S. Macarie de
> Petra):
>
> "Noi ortodocşii, îi urmăm pe sfinţi, ceea ce înseamnă comuniunea cu sfinţii; cu
> toţi sfinţii din trecut cu care cei din prezent sunt într-un cuget. Aşadar, dacă
> cineva pare a fi sfânt [în prezent], însă propovăduieşte o învăţătură potrivnică
> Sfintei Tradiţii, potrivnică credinţei celei vechi statornicite din pronia lui
> Dumnezeu în Sfintele Soboare A Toată Lumea, noi trebuie să o respingem."
>
> Acum, pentru rău-voitorii şi iscoditorii care caută prin semne şi minuni să
> contrazică Sfânta Tradiţie, amintim învăţăturile Sfinţilor Părinţi că pot exista
> şi false minuni, semne sau descoperiri, mai ales, toate cele ce contrazic
> Predania Părinţilor. Dar Dumnezeu, Care lucrează minuni cu adevărat, nu ne lasă
> lipsiţi de mângâierea minunilor adevărate. Spre exemplu, precum cântăm în
> tropare, râul Iordan se întoarce înapoi ca şi acum 2000 de ani, conform
> vechiului calendar în adevărata zi a Botezului Domnului, nu atunci când
> prăznuiesc nou-calendariştii care au strămutat această dată şi toate celelalte
> cu 13 zile mai devreme.
>
> De asemenea, ivirea minunată a norului pe Muntele Tabor se petrece de Schimbarea
> la Faţă a Domnului tot după calendarul vechi.
>
> Cu toate că aceste minuni se petrec la Ierusalim, în aceste sfinte locuri,
> comuniunea cu Patriarhia Ierusalimului nu este întemeiată, deoarece această
> patriarhie se află în comuniune cu toate Patriarhiile oficiale aflate în C.M.B.
>
>
> Tot ca dovadă în sprijinul urmării de către noi a vechiului calendar, deci a
> adeveririi lui, în Grecia, pe 14/27 septembrie 1925, de prăznuirea Înălţării
> Sfintei Cruci după vechiul calendar, Dumnezeu a lucrat o mare minune: apariţia
> unei cruci bizantine în chip de nor luminos deasupra bisericii Sfântului Ioan
> Teologul în timpul slujbei, cruce care se ridica încet la cer, în văzul tuturor.
> Credincioşii care erau în biserică au aflat de minune prin strigătele
> poliţiştilor veniţi acolo pentru a le interzice săvârşirea slujbei „stiliste”.
> Această dumnezeiască minune i-a întărit pe vechi-calendariştii greci să meargă
> în continuare hotărâţi pe calea Adevărului, cu calendarul vechi, iar pe
> jandarmii care văzuseră minunea i-a făcut să se întoarcă la adevărata credinţă.
>
> Aceasta s-a întâmplat atunci când au prăznuit “stiliştii”, cum batjocoritor îi
> numesc nou-calendariştii pe cei ce păstrează Adevărul şi calendarul patristic.
>
> Aşadar, apelativele dureroase de genul ”stilişti” ne amintesc şi de apelativele
> defăimătoare, aduse odinioară de către inovatorii vremii aceleia, asupra
> Sfinţilor Părinţi athoniţi care stăteau neclintiţi în Ortodoxie, şi care erau
> numiti în derâdere “colivaşi” pentru că aceştia refuzau practicile străine
> Bisericii Soborniceşti, cu privire la frecvenţa împărtăşirii - când şi cum să se
> cuminece, apoi rânduiala sfinţirii apelor de Bobotează, problema „sfinţirii”
> Sfintelor Icoane, sau pomenirea morţilor cu parastase Duminica în locul
> Sâmbetei, necinstind prin aceasta Ziua Învierii Domnului, etc. - toate aceste
> subiecte sunt dezvoltate de Sfântul Athanasie de Paros în cartea sa Istorisire
> adevăratădespre tulburările din Sfântul Munte Athos.
>
> Porecla de “colivaşi” convenea tare mult inovatorilor ce nesocoteau Sfânta
> Tradiţie, tot aşa cum – folosirea acestor feluri de apelative, porecle - le
> convine nespus de mult şi inovatorilor zilelor noastre care sunt împotriva
> ”stiliştilor”, a ”ziloţilor” şi a ”tradiţionaliştilor”. Încăpăţânarea
> inovatorilor nu a întârziat să se schimbe în ură şi ura în prigonire asupra
> celor ce nu voiau să se supună.
>
> Datorită frumuseţii duhovniceşti şi valorii deosebite a oamenilor care au
> purtat-o, porecla batjocoritoare de colivaş avea să însemne zilot, adică iubitor
> al Predaniei Sfintei Biserici, gata oricând să-şi jertfească viaţa pentru
> ea.Printre întemeietorii acestei mişcări de Rezistenţă Ortodoxă, se găsesc
> străluciţii Sfinţi isihaşti şi teologi: Sfântul Nicodim Aghioritul, Cuv. Monah
> Agapit, Sfântul Macarie episcopul Corinthului, Sfântul Athanasie de Paros,
> Sfântul Nichifor de Chios, Cuviosul Neofit Cavsocalivitul şi cei dimpreună cu
> dânşii. Politica oficială bisericească, care vorbeşte despre ei astăzi ca despre
> nişte sfinţi, nu le urmează însă învăţătura şi ascunde faptul că aceştia au
> întrerupt orice comuniune cu ierarhii inovatori din vremea lor. Ori sfinţii
> aceştia (ca de exemplu şi Sfântul Ioan Iacob la vremea sa) au întrerupt
> comuniunea tocmai pentru a se îngrădi pe sine de inovaţiile Bisericii oficiale.
>
> Vieţile, lucrările şi învăţăturile Sfinţilor Colivaşi - ziloţi aghioriţi, au o
> valoare inestimabilă pentru Biserica Sobornicească, întrucât alături de sfinţi
> precum Paisie Velicikovski de la Neamţ, Ignatie Briancianinov sau Ioan Iacob
> Românul Hozevitul care a plecat de la Mănăstirea Neamţului în pustia Hozevei
> refuzând comuniunea cu noucalendariştii, reprezintă verigile noastre de legatură
> cu sfinţii de dinaintea lor. Ori numai prin intermediul verigilor de legătură,
> care sunt sfinţii contemporani, putem înţelege şi cuprinde învăţăturile
> sfinţilor din vechime.
>
> Pe lângă aşa numitul „calendar îndreptat” observăm în Bisericile oficiale,
> introduse nenumărate inovaţii, unul dintre cele mai concludente exemple fiind
> batjocorirea Sfântului Botez prin mutilarea acestuia – aşa-zisul „botez prin
> turnare” sau „botez prinstropire” , un nonsens, căci cuvântul ”Botez” vine din
> grecescul baptizo=afundare. Prin această batjocură a botezului se calcă în
> picioare toate Aşezămintele şi Canoanele Sfinţilor Apostoli şi ale Sinoadelor
> Ecumenice cu privire la Botez.
>
>
> 4. Alt motiv : în anul 1965 a avut loc aşa-zisa ridicare (ştergere) de către
> patriarhul ecumenic Athenagora a anatemelor date în anul 1054 de Biserica
> Ortodoxă asupra romano-catolicilor, fără ca romano-catolicii să fi renunţat la
> ereziile lor. Aceasă urâciune a fost făcută în mod fraudulos, de către
> patriarhul ecumenic Athenagora şi cei ce l-au urmat, în numele întregii
> Ortodoxii. Tot aşa procedase mai înainte şi trădătorul mitropolit Serghie, care
> a dat ”Declaraţia de loialitate a Bisericii Ortodoxe Ruse faţă de
> regimulbolşevic” în numele întregii Biserici Ortodoxe Ruse, căci numai Serghie
> şi câtiva episcopi ce l-au urmat în apostazie au semnat. Patriarhul Tihon şi
> majoritatea covârşitoare a Sfântului Sinod au păstrat succesiunea apostolică,
> neluând parte la această apostazie, neţinând comuniune cu apostaţii şi
> anatematizând acest eres numit serghianism.
>
> Legat de această ridicare a anatemelor, punem înainte cuvântul Sfântului Paisie
> Velicikovski, care spunea cu două sute de ani în urmă:
> „Mă întrebaţi dacă un sinod din Biserica de Răsărit a ridicat vreodată o
> anatemă. Şi vă răspund: poate exista un asemenea sinod care să se fi opus lui
> Dumnezeu şi Sfintei Biserici, care să se fi întrunit pentru a ascunde adevărul
> şi pentru a întări erezia? Un asemenea sinod nu poate exista. Mă întrebaţi dacă
> episcopii pot să ridice o asemenea anatemă fără ca sinodul episcopilor şi
> patriarhilor să ia la cunoştinţă şi să consimtă la aşa ceva. Şi vă răspund că
> aceasta este cu neputinţă.
> Luaţi aminte că toţi episcopii primesc acelaşi har al Sfântului Duh când sunt
> hirotoniţi şi când îşi iau răspunderea de a păzi cu mare grijă credinţa ortodoxă
> curată şi neprihănită. Mai trebuie să păzească şi tradiţiile apostoleşti şi
> rânduielile Sfinţilor Apostoli, ale Sinoadelor Ecumenice şi Locale şi ale
> Sfinţilor Părinţi, care împreună alcătuiesc Sfânta Biserică Apostolească şi
> Sobornicească. Ei au primit de la Duhul Sfânt putere ca să stăpânească, potrivit
> poruncii Sfinţilor Apostoli ai Sfintei Biserici.
> Episcopii n-au primit de la Duhul Sfânt putere ca să nimicească tradiţiile
> apostoleşti şi canoanele Bisericii. Nici episcopii, nici patriarhii nu pot
> ridica vreo anatemă datăasupra vrăjmaşilor Bisericii, potrivit Sfintelor
> Sinoade. Oricine s-ar folosi de această putere se face pe sine vrăjmaş al lui
> Dumnezeu şi al Sfintei Biserici …”
>
>
> 5. Alt motiv :
> a) conslujiri şi rugăciuni comune ale B.O.R. şi Bisericilor Ortodoxe oficiale cu
> catolicii (papistaşii) precum şi deplina acceptare a „Bisericii” romano-catolice
> (papistaşe) ca ”Biserică-soră”, în sfârşit recunoaşterea „preoţiei” şi
> “tainelor” Bisericii romanocatolice – vedeţi documentul Balamand din 1993,
> primirea în România, în anul 1999 a Papei Ioan Paul al II-lea de către
> Patriarhia Română şi slujirea împreună cu acesta (vedeţi
> şi interviul cu patriarhul Teoctist – care mărturisea pe faţă că este de acord
> cu eresul filioque, pe care-l mărturiseşte în „Crez” atunci când se află la
> romano-catolici în Italia; sau şocanta predică a mitropolitului Bartolomeu
> Anania la moartea Papei, mărturisind că l-a pomenit pe acesta “la ieşirea cu
> Sfintele Daruri”, că Papa este arhiereu deplin şi împreună slujitor cu el şi
> alte asemenea hule). Aceeaşi ”recunoaştere” neîntemeiată a fost făcută de B.O.R.
> şi faţă de ereticii greco-catolici : vedeţi mai recent cazurile mitropolitului
> Nicolae Corneanu şi episcopului Sofronie Drincec;
> b) încuviinţarea prin Enciclice Patriarhale ca mirenii celor două aşazise
> ”Biserici-surori” să se poată împărtăşi atât la ortodocşi cât şi la catolici
> (papistaşi). Acelaşi lucru s-a stabilit şi faţă de ereticii anglicani şi armeni.
> Ori Biserica Sobornicească şi Sfinţii săi, mai ales Sfântul Teodor Studitul
> învaţă că cel ce se împărtăşeşte din “euharistia” ereticilor se împartăşeşte cu
> însuşi duhul satanei; iar dacă cei ce se împărtăşesc din Sfânta şi dumnezeiasca
> Euharistie care este adevăratul Trup şi Sânge al Domnului nostru Iisus Hristos,
> prezent numai în Una Biserica Ortodoxă, devin una întru Hristos, cei ce se vor
> împărtăşi la eretici (ca de exemplu la greco-catolici sau la romano-catolici,
> adică papistaşi) sau vor avea părtăşie cu cei ce s-au împărtăşit din euharistia
> ereticească devin un trup comun satanicesc, potrivnic lui Hristos.
>
> Ca dovadă avem pe Sfântul Teodor Studitul şi pe toţi sfinţii care arată că
> împreuna împartăşire cu ereticii sau simpla lor pomenire la Liturghie înseamnă
> unul şi acelaşi lucru.
>
> Astfel, „(...) ştiind că este erezie, să fugi de erezie, adică de eretici, încât
> nici să te împărtăşeşti cu ei, nici să-i pomeneşti la Dumnezeiasca Liturghie
> (...)”;
> „(...) şi când necredinţa eretică a ieşit limpede pe faţă şi a fost dată la
> arătare prin sinod, trebuie de acum să-ţi arăţi pe faţă evlavia ta, împreună cu
> toţi ortodocşii, prin faptul de a nu te împărtăşi cu cei rău credincioşi, nici
> să pomeneşti pe vreunul din cei aflaţi însinodul cel adulter sau care cugetă la
> fel cu el. Şi este drept, cuvioase părinte, ca întru toate să fii iubitor de
> Dumnezeu, precum îţi este numele, şi să iubeşti şi în aceasta pe Dumnezeu. Căci
> Gură de Aur nu numai pe eretici îi dovedeşte cu mare şi puternic glas caduşmani
> ai lui Dumnezeu, ci şi pe cei ce se împărtăşesc cu unii ca aceştia (...)”
> (Sfântul
> Teodor – Epistola 39, egumenului Teofil / Despre proorocii mincinoşi, PG 59,
> pag. 557-558.)
>
>
> 6. Alt motiv : o altă formă urâtă, de unire, au făcut-o Bisericile oficiale şi
> cu “Bisericile” Orientale Monofizite în 1993 la Chambessy, prin semnarea
> documentelor oficiale de recunoaştere a acestor ”Biserici”, documente comune în
> care au fost hulite şi călcate în picioare ultimele patru Sfinte Soboare
> Ecumenice.
> Deci noi, nevrednicii, luându-ne după Sfinţii Părinţi, considerăm toate aceste
> fapte ale Bisericii oficiale precum şi rugăciunile publice săvârşite de către
> ele chiar şi cu păgânii, drept blasfemii şi apostazie de la Hristos.
> Aşadar, fiind deplin conştienţi de nenumăratele argumente de tip protestant sau
> pline de răutate şi de nonsens pentru orice conştiinţă ortodoxă sinceră,
> argumente care ni se vor aduce împotrivă de către „înţelepţii acestei lumi”-
> care se leapădă de “Înţelepciunea şi Cuvântul lui Dumnezeu”, le punem înainte
> doar câteva dintre cele ce ni s-au predanisit nouă de la Duhul Sfânt spre a fi
> ţinute, prin Aşezămintele Sfinţilor Apostoli, ale Sfintelor Soboare Ecumenice,
> Locale si Pan-Ortodoxe şi prin cele ale Sfinţilor Părinţi, care conglăsuiesc şi
> pe care şi noi, nevrednicii, cu bucurie primindu-le, le glăsuim împreună:
> “(…) împreună cu arătătorul de cele dumnezeieşti, David, cântăm către Stăpânul
> Dumnezeu zicând: “În calea mărturiilor Tale m-am desfătat ca întru toată
> bogăţia, şi aiporuncit dreptate a fi mărturiile Tale în veac; înţelepţeşte-mă şi
> voi fi viu.” Şi dacă proorocescul glas porunceşte nouă în veac să păzim
> poruncile lui Dumnezeu şi să vieţuim întru ele, arătat este că ele rămân de-a
> pururea neclătite şi nemişcate. Că şi văzătorul de Dumnezeu Moisi aşa zice: “
> Întru ele nu este cu putinţă ase adăugi, şi din ele nu este cu putinţă a se
> scădea.” Şi dumnezeiescul Apostol Petru întru acestea lăudându-se striga: “la
> care doresc îngerii a privi.” Şi Pavel zice: “sau noi, sauînger din cer de va
> vesti vouă altceva afară de ceea ce aţi primit, anatema să fie!” Deci acestea
> aşa fiind şi mărturisindu-ne nouă, bucurându-ne de ele, ca şi cum ar afla cineva
> dobânzi multe, cu îmbrăţişare primim dumnezeieştile canoane şi întreg pe
> aşezământul lor şi neclătit îl întărim, care s-au aşezat de către trâmbiţele
> Duhului Sfânt, prealăudaţii apostoli şi de către sfintele Ecumenice Sinoade şi
> de către cele ce s-au adunat pe alocurea spre predarea unor aşezământuri ca
> acestea de către sfinţii părinţii noştri, că toţi de Unul şi Acelaşi Duh Sfânt
> luminându-se, au hotărât cele folositoare.” (Canonul 1 al Sinoduluial Şaptelea
> Ecumenic)
> Tot în acest sens, Sfântul Teodor Studitul spune:
> “ Păziţi-vă pe voi înşivă de erezia stricătoasredesuflet şi de comuniunea cu
> aceasta, care este înstrăinare de Hristos.” (Sf. Teodor Studitul, P.G. 99,
> 1216).
> Iar în scrisoarea sa către Patriarhul Ierusalimului, care se temea să-i spună
> preotului său slujitor să nu-l mai pomenească pe ereziarh, Sfântul Teodor îi
> aminteşte Patriarhului: „comuniunea este pângărită prin simplul fapt că-l
> pomeneşte, chiar dacă celce pomeneşte este ortodox” .(P.G. 99, 1164).
> La fel, Sfântul Ioan Gura de Aur mărturiseşte „ că nu doar cei aflaţi în erezie,
> ci şi cei ce ţin comuniunea cu aceştia sunt vrăjmaşii lui Dumnezeu.”
> Întocmai şi Dumnezeieştile Scripturi ne poruncesc: „nu vă amestecaţi cu faptele
> cele fără de roadă ale întunericului, ci mai vârtos să le mustraţi.”(Efeseni
> 5,11) şi: „ Pentru aceea ieşiţi din mijlocul lor, şi vă osebiţi, zice Domnul; şi
> de necurăţie să nu vă atingeţi, şi eu vă voi primi pre voi. Şi voi fi vouă Tată,
> şi voi veţi fi mie fii, şi fete, zice Domnul
> Atotţiitorul.”( 2 Corinteni 6,17-18)
> Mărturiile Sfintelor Soboare şi ale Sfinţilor Părinţi cu privire la problema
> comuniunii euharistice şi de rugăciune, precum şi a pomenirii liturgice, sunt
> nenumărate. Ne oprim însă aici, încheind cu un cuvânt al Sfântului Marcu al
> Efesului referitor la acest subiect:
> “Toţi Părinţii şi Învăţătorii Bisericii, toate Soboarele şi dumnezeieştile
> Scripturi ne îndeamnă să fugim de cei ce ţin alte învăţături şi să ne separăm de
> comuniunea cu ei“.(Sfântul Marcu al Efesului-Mărturisirea de credinţă, XII,
> 304).
> Aici noi, prea păcătoşii, dorim să facem distincţia clară, patristică, între
> termenii ortodox, ortodox ecumenist şi ortodox antiecumenist, pentru a spulbera
> înşelăciunea care bântuie Patriarhiile Oficiale cum că se poate ca cineva să
> rămână ortodox dacă e antiecumenist, dar în comuniune cu aşa-numiţii ortodocşi
> ecumenişti; de parcă ecumenismul nu ar fi o erezie, ci doar ceva ce ţine de gust
> sau de preferinţe, aşa încât pot fi ortodocşi şi unii şi ceilalţi.
> Ştiind că “anti-“ nu înseamnă doar “împotrivă”, ci şi “în locul”, este total
> absurd şi hulitor ca cineva să creadă că Ortodoxia este numai ceva în locul a
> altceva, de vreme ce Ortodoxia este revelarea unică a dreptei cunoaşteri şi
> slăviri a Dumnezeului Celui Unul Adevărat şi în Treime slăvit.
> Aşadar în materie de credinţă, cineva poate fi ori dreptslăvitor, adică ortodox,
> ori eretic. Aceasta este terminologia şi înţelegerea patristică.
>
> Încheiem această scrisoare (mărturisire) prin a vă spune că este semnată de
> bunăvoie şi fără vreun alt motiv sau interes afară de singura dorinţă de „a pune
> Adevărulşi propria noastră statornicie si perseverenţă în dreapta credinţă
> înainte de toate”.(Epistola 245 a Sf. Vasile cel Mare către episcopul Teofil).
>
>
> Cu profundă durere în suflete, aducem la cunostinţă acum toate acestea mai sus
> zise, întrucât:
>
> Suntem convinşi că prezenţa unor „cucernici si înţelepţi“ episcopi, preoţi şi
> teologi printre membrii diferitelor comunităţi eretice şi păgâne în Consililul
> Mondial al Bisericilor nu ajută deloc la mântuirea acestor oameni. Această
> ”prezenţă” nu le oferă participanţilor posibilitatea de a cunoaşte Unicul Adevăr
> mântuitor pentru că toţi aceşti eretici, neabandonând erezia şi comunitatea lor,
> rămân în afara Bisericii Ortodoxe, singura păstrătoare a Predaniei Mântuitorului
> Iisus Hristos şi a succesiunii apostolice.
>
> Tot astfel, credem că rămânerea noastră în comuniune euharistică şi de rugăciune
> cu cei ce au trădat şi trădeaza Adevărul nu mai poate continua, fiindcă aceasta
> ne face să ne păcătoşim conştiinţele mai mult decât sunt şi să călcăm în
> picioare dragostea pe care o avem pentru Adevăr şi pentru toţi oamenii, faţă de
> care avem responsabilitatea de a le mărturisi ceea ce am primit de la Domnul
> prin Sfinţii Părinţi pentru a ne mântui.
>
> Vă mai aducem la cunoştinţă că nu recunoaştem ca având vreo canonicitate sau
> legitimitate ortodoxă Consistoriul Bisericesc Superior al B.O.R., întrucât şi
> noi, împreună cu vrednicul de pomenire episcop român Gherasim Saffirin al
> Romanului, denunţăm acest Consistoriu ca pe o inovaţie împotriva Sfintei
> Tradiţii, introdusă în Biserica Ortodoxă Autocefală Română în anul 1909 cu
> scopul de a înlocui treptat adevarata judecată sinodicească întemeiată pe
> Sfintele Aşezăminte Apostolice, pe Sfintele Soboare Ecumenice si Locale, pe
> Sfânta Tradiţie şi pe Canoanele Sfinţilor Părinţi, cu această formă de judecată
> împrumutată din spaţiul neortodox.
>
> Prin urmare, nu vom răspunde chemării Consistoriului şi orice fel de verdict,
> rezoluţie sau epitimie impuse asupra noastră nu va avea vreo validitate pentru
> noi înaintea lui Dumnezeu, cu atât mai mult cu cât vine din partea unui Sinod
> apostat, căci a căzut din Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi
> Apostolească a Mântuitorului nostru Hristos, în antihristica comunitate
> religioasă a Consiliului Mondial al Bisericilor şi a ecumenismului.
>
> Căindu-ne acum de comuniunea pe care am ţinut-o până în ceasul de faţă cu aceşti
> episcopi şi rugându-ne pentru întoarcerea şi pocăinţa tuturor, mărturisim după
> cum urmează, citând întocmai cuvântul Sfântului Cuvios Nichita Mărturisitorul
> care a trăit pe vremea prigonirii Sfintelor Icoane:
>
> "Eu, o, împărate, nici la mănăstirea mea nu mă voi duce, nici credinţa mea nu
> voiesc a o lăsa. Ci, în mărturisirea mea petrec şi voi petrece, în care şi
> părinţii mei, sfinţii episcopi cei dreptcredincioşi, au petrecut; care au
> pătimit izgonire şi închisori cu nedreptate de la tine şi la multe primejdii
> s-au dat, apărând Biserica ceadreptcredincioasă, în care stăm şi ne lăudăm întru
> nădejdea slavei lui Dumnezeu.
>
> Şi să ştiţi de la mine cu adevărat, că nici de moarte nu mă tem, nici viaţa
> aceasta vremelnică nu o iubesc. Dumnezeu îmi este mie martor, că am făcut ceea
> ce nu mi se cădea să fac. Ci, pentru ascultarea bătrânilor m-am supus nevrând,
> împlinind voia lor,m-am împărtăşit cu mincinosul patriarh Teodot, de care lucru
> îmi este jale şi mă căiesc.Deci, să ştii bine că de acum înainte nici o
> împărtăşire nu-mi este cu voi. Ci petrec întrupredaniile Sfinţilor Părinţi, pe
> care le-am primit de la început.De aceea, fă cu mine cevrei, fără a nădăjdui să
> auzi altceva de la mine". (Vieţile Sfinţilor pe luna aprilie)
>
> Iar noi, de vom fi întrebaţi ce vom face, atunci când ni se va aduce împotrivă
> mincinoasa poziţie a unora dintre duhovnicii care continuă necurata părtăşie cu
> voi îndemnând şi mulţimile la aceasta, ne doare sufletul să îndrăznim a zice
> aceste cuvinte grele, dar asta este, din păcate, realitatea, care sperăm să se
> schimbe măcar cu unii dintre voi, vă răspundem îndureraţi, având deplină
> cunoştinţă a criteriilor de discernământ şi judecată în Ortodoxie, cu înseşi
> cuvintele Sfântului Maxim Mărturisitorul:
> “Chiar dacă tot universul va fi în comuniune cu patriarhul, eu nu voi fi în
> comuniune cu el. Precum ştiu că Sfântul Duh prin Apostolul Pavel spune că
> îngerii înşişi vor fi anatema dacă ar propovădui într-alt chip, aducând ceva nou
> la credinţă”.
>
> În încheierea mărturisirii noastre dorim să menţionăm că nu avem comuniune cu
> Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România (Mitropolia Slătioara), deoarece
> aceştia sunt în comuniune cu kiprianiţii - o grupare schismatică desprinsă din
> Biserica Ortodoxă vechicalendaristă, precum şi datorită poziţiei nedefinite pe
> care aceştia o au faţă de serghianism - apostata Patriarhie a Moscovei şi cei ce
> ţin de ea.
> Şi nu avem comuniune ori legătură cu nici vreo altă Biserică vechi-calendaristă
> aflată pe teritoriul României.
>
> Prin urmare, din mila Domnului şi Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Stăpâna şi
> ocrotitoarea noastră, după o îndelungă cercetare a situaţiei contemporane a
> Sinoadelor ce au păstrat succesiunea apostolică şi mărturisirea de credinţă
> ortodoxă nealterate, noi ne aflăm în pragul intrării sub omoforul Sinodului
> Adevăratei Biserici Ortodoxe (vechicalendariste) a Greciei, păstorită de Î.P.S.
> Macarie de Petra - Arhiepiscop al Athenei şi al Eladei. Din acest Sinod face
> parte astăzi şi bine-cunoscuta Misiune ortodoxă franceză Frăţia Sfântului
> Grigorie Palama, adică ucenicii pururea-pomeniţilor Părinţi Ambrozie Fontrier şi
> Patric Ranson.
> Acest Sinod are succesiune apostolică de la Arhiepiscopul Auxentie care a avut
> comuniune deplină cu Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Graniţelor de la care a
> luat succesiune apostolică. Din Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Graniţelor au
> făcut parte şi Sfântul Arhiepiscop Ioan Maximovici, Părintele Serafim Rose,
> Părintele Mihail Pomazanski, Cuviosul Arhiepiscop Averchie de Jordanville,
> Cuviosul Arhiepiscop Andrei Rymarenko de la Noul Diveevo – ucenic al Sf.
> Nectarie de la Optina, Sfântul Mitropolit Filaret al N.Y. şi mulţi alţi cuvioşi.
> La rândul ei, Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Graniţelor are succesiune
> apostolică de la episcopii din Rusia de dinainte de 1900, de când Biserica Rusă
> a trimis misionari pentru a propovădui Ortodoxia în Alaska, în ţările americane
> - unde s-a statornicit cu vremea o frumoasă Biserică ce nu înceta să dea sfinţi,
> cum ar fi Sfinţii Herman şi Inochentie de Alaska, biserică ce creştea până când
> a ajuns să aibă un Sinod de episcopi. Această Biserică aflată în afara
> graniţelor Rusiei era în ascultare de Patriarhia Rusă şi atunci când
> mitropolitul Serghie şi cei dimpreună cu el au apostaziat de la Biserica
> Ortodoxă, Sinodul episcopilor ruşi din America au rămas fideli Sf. Patriarh
> Tihon şi Sfântului Sinod din patria-mamă, aflată sub cea mai sângeroasă prigoană
> din istorie. Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Graniţelor plângea, se ruga şi
> „sângera” şi ea împreună cu adevăratul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse – ce
> supravieţuia în condiţii nespus de grele prin catacombe şi lagăre. Există cărţi
> şi lucrări minunate despre mult-pătimitoarea Biserică de Catacombe din Uniunea
> Sovietică, printre cele mai cunoscute fiind lucrarea prof. Ivan Andreiev
> (“Sfinţii Rusiei din catacombă”), precum şi articolele şi scrisorile Părintelui
> Serafim Rose şi ale Sfântului Mitropolit Filaret al New York-ului.
>
> Cu statornică credinţă în Unul Dumnezeu Cel Viu şi Adevărat – Tatăl, Fiul şi
> Sfântul Duh, “Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa
> Adevărului să vie” (ITim., 2,4), ocrotiţi de Dumnezeu Care Dragoste este (1 Ioan
> 4,8) şi Dragostea „nu sebucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr”(1
> Corinteni 13,6), pentru mijlocirile şi rugăciunile Preasfintei Născătoare de
> Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria şi cele ale tuturor sfinţilor, încheiem
> această scrisoare şi expunere pe scurt a mărturisirii noastre de credinţă,
> rugându-ne cu nădejde “în Duh şi-n Adevăr” (Ioan 4,24), în Biserica cea Una,
> Sfântă, Sobornicească şi Apostolească, împreună cu Sfântul Siluan Athonitul: “Mă
> rogŢie, Doamne, ca toate neamurile de pe faţa pământului să Te cunoască pre
> Tine, UnulDumnezeu Adevărat, prin Duhul Tău Cel Sfânt.”
>
>
> Amin.
>
>
>
> Notă - pentru a se evita orice dubii! Ataşăm acestei scrisori care va circula,
> în paginile 14 şi 15, copia scanată (faţă-verso) a semnăturilor noastre,
> originalul rămânând la noi.
>
>
>
> Nota separata a expeditorului acestui email:
> Semnaturile respective se gasesc la finalul documentului din attachament.
>
>
>
Atitudinea sa îi aparţine doar sfinţiei sale şi maicilor, şi am publicat-o nu pentru a face cuiva reclamă, ci pentru a oferi răspunsul la întrebarea "de ce a plecat?".
În Biserică normativă este unitatea dogmatică, canonică şi liturgică. Cîtă vreme toate Bisericile locale (prin ierarhii lor, căci, după cuvîntul Sfîntului Ignatie al Antiohiei, "unde este ierarhul, acolo este Biserica") relativizează şi minimizează, conştient sau nu, adevărul dogmatic, canonic şi liturgic al unicităţii calendarului liturgic, unitatea de credinţă este ruptă, şi gestul Părintelui Nichita nu mi se pare foarte uşor de condamnat, mai ales dacă ne uităm ce scrie şi vedem că primele două motive sînt nevoia ruperii de ecumenism şi de serghianism. Orice organism viu simte prezenţa unui corp străin în interiorul său, cu atît mai mult a unei boli. Organismul care boleşte şi nu suferă nu se poate vindeca, ci moare. E cît se poate de regretabil că, instituţia Bisericii admite erezia ecumenismului şi colaboraţionismul cu statul antihristic + necondamnarea comunismului, cîtă vreme credincioşii, care şi ei sînt Biserica, simt nefirescul acestora şi tot ce mai pot face este să plece de acolo unde văd aceste căderi. Să dea Dumnezeu înţelepciune celor ce mai pot să îndrepte ceva, ca aceştia să şi îndrepte după voia Sa cea sfîntă.
Cît despre ereticii din ROCOR... eu nu am auzit nici măcar de unul, deşi de vreo cîţiva sfinţi ai ROCOR am auzit pînă azi. În ce priveşte părerea părintelui Epifanie cu privire la zeloţi (că el despre zeloţi vorbeşte, nu despre stilişti, o denumire peiorativă ce i se cuvine instituţiilor bisericeşti care au adoptat "noul" stil, cei ce au păstrat "vechiul", fiind, de fapt, simpli ortodocşi), am fost destul de surprins să aflu că există şi zeloţi ai noului calendar, nu numai ai vechiului. Zeloţii (pentru cei ce nu ştiu) sînt acei credincioşi care consideră că doar în comunitatea lor există har sfinţitor, în afara acelei comunităţi neexistînd Taine, şi nici mîntuire. Zeloţii noului calendar sînt chiar de vreo 2, dacă nu 3 categorii. Una dintre ele este cea a ecumeniştilor... Aşadar abordarea părintelui Epifanie, că ecumenismul şi zelotismul ar fi două extreme, nu mi se pare una foarte bună, cîtă vreme mulţi dintre ecumenişti sînt şi zeloţi ai noului calendar în acelaşi timp.
On Mon, 4 Oct 2010 08:43:31 +0000 (GMT)
fabian seiche <fse...@yahoo.co.uk> wrote:
> Cum adica:
Din păcate chiar nu îmi aduc aminte de canonul sau hotărârea dogmatică prin care se impune unitatea de calendar la Sinodul I ecumenic. În acea vreme, în afară de bisericile locale ce au luat parte la sinod mai erau și alte biserici ortodoxe - în Etiopia, Persia, Partia, India etc - care nu au luat parte și nu au îndreptat calendarul cu cele trei zile scoase de Sinodul I ecumenic. Totuși niciodată nu au fost socotite în afara Bisericii din această pricină. Mi se pare că ne scapă ceva. --- On Mon, 10/4/10, Filotheu Monahul <filo...@gmail.com> wrote: |
|
|
|
http://obiectivortodox.wordpress.com/2010/10/02/parintele-nichita-pascan/
daca e vorba de cadere, e groaznic...
Cert e ca parintele e (a fost?) un mare duhovnic. L-am cunoscut bine...
Tare ma tem ca pr Nichita a fost influientat de Danion Vasile. Seamana foarte mult cu stilul lui Danion si felul in care el pune problema.
A cazut in capcana zelotismului fara discernamant.
Daca ar fi fost bine ce a facut pr Iustin l-ar fi aprobat dar din cate se vede nu e deacord cu decizia sa.
Speram ca totul a fost o simpla gresala de la care se va reveni.
--- On Mon, 10/4/10, Ionuț Trandafirescu <itranda...@gmail.com> wrote: |
|
Πάντας τούς τολμῶντας παραλύειν τόν ὅρον τῆς Ἁγίας και μεγάλης Συνόδου...
Pe toţi cei ce îndrăznesc a dezlega HOTĂRÎREA Sfîntului şi Marelui Sinod...
Termenul folosit este de ΟΡΟΣ / HOTĂRÎRE, acelaşi folosit şi pentru Crez, acelaşi folosit pentru toate hotărîrile dogmatice de la TOATE Sinoadele Ecumenice.
Nu ştiu unde aţi învăţat că Sinodul 1 ar fi scos 3 zile (din ce?). S-a luat o hotărîre de a se folosi un singur calendar pentru toată Biserica (este cel puţin o scrisoare a Sfîntului Constantin cel Mare + Istoria bisericească a lui Ghelasie din Kyzic), cu o singură Pascalie, data Paştilor urmînd a fi calculată de Biserica Alexandriei.
Ar fi suficient să citiţi scrierea despre Sfintele Paşti a unuia din ultimii Sfinţi canonizaţi de BOR, Sfîntul Dionysie Exiguul (cel Scurt).
> > To unsubscribe from this group, send email to ortodoxia+...@googlegroups.com.
> > For more options, visit this group at http://groups.google.com/group/ortodoxia?hl=en.
> >
>
> --
> You received this message because you are subscribed to the Google Groups "Ortodoxia" group.
> To post to this group, send email to orto...@googlegroups.com.
> To unsubscribe from this group, send email to ortodoxia+...@googlegroups.com.
> For more options, visit this group at http://groups.google.com/group/ortodoxia?hl=en.
>
>
>
>
>
>
> --
> You received this message because you are subscribed to the Google Groups "Ortodoxia" group.
> To post to this group, send email to orto...@googlegroups.com.
> To unsubscribe from this group, send email to ortodoxia+...@googlegroups.com.
Un răspuns care nu răspunde la nimic... trist... |
|
|
|
|
|
|
|
To unsubscribe from this group, send email to ortodoxia+...@googlegroups.com.
Mi s-a părut că am răspuns, prin ceea ce am scris, la nedumenirile sfinţiei voastre. Actele (şi discuţiile) primelor două Sinoade Ecumenice nu ni s-au păstrat. Pentru a le acoperi, cercetătorii se folosesc de documentele care se referă la aceste două Sfinte Sinoade a toată lumea. Mai mult, poate ştiţi că, deşi nu au fost prezente cîteva din Bisericile locale din afara imperiului, hotărîrile Sfintelor Sinoade au fost primite şi respectate de aceste Biserici. Există ceva bibliografie pe această temă.
Nu cred că se pune problema de a socoti pe cineva în afara Bisericii. Tocmai asta încercam să spun, că zeloţii socotesc pe cei care nu sînt ca ei în afara Bisericii. Şi zelotismul se manifestă nu doar cînd e vorba de calendar. El apare oriunde cuiva i se pare că nu se poate împărtăşi cu cel pe care îl judecă. Sfinţiei voastre v-ar fi uşor să slujiţi cu un cleric care a făcut rugăciuni împreună cu ereticii? Mi se pare că preoţilor din Timişoara nu le este deloc uşor să slujească cu mitropolitul lor iertat de sinodalii români.
Pe de altă parte, plecarea din Biserică nu a rezolvat şi nu va rezolva niciodată nimic, atunci cînd ştii că Adevărul e de partea ta şi că eşti sub necontenita Sa purtare de grijă, cînd Harul Său nu lipseşte din sufletul tău. Mi se pare că răcirea credinţei a adus, în veacul acesta din urmă, neputinţa de a înţelege că aparţinem unei singure Biserici şi că din ea nu fac parte ereticii. Cu siguranţă, au existat şi în vechime Biserici locale care au primit mai tîrziu hotărîrea dogmatică a unui singur calendar. Cazul Irlandei este unul de acest fel, şi faţă de irlandezi au existat, pînă în secolul 8, cel puţin în Apus, mai multe abordări din partea ierarhilor ortodocşi (şi mai ales din partea unor Sfinţi ierarhi care au stat în primul mileniu pe scaunul Romei).
Am postat "mărturisirea de credinţă" a părintelui Nichita ca să se lămurească motivul plecării sale. Nu îndemn pe nimeni să-i urmeze. şi, din cîte am citit, nici p. Nichita nu îndeamnă la asta, nici chiar pe fiii săi duhovniceşti, care sînt mulţi la număr, şi pentru care această plecare este cea mai dureroasă.
Cei cu care a ales să fie în comuniune rebotează pe cei ce vin la ei. Degeaba se invocă legăturile cu ROCOR. Am fost vieţuitor în cadrul ROCOR vreme de un an şi cinci luni şi am prins tocmai momentul scindării sale. Cei ce s-au unit cu Patriarhia Moscovei, deşi ne consideră vrednici de milă pentru că sîntem pe noul calendar, ne primesc la împreuna slujire. Dar ceilalţi, cu care nu sîntem în comuniune, nu cer vreo Mirungere, cu atît mai puţin Botezul. Aşadar sărmanul părinte a ajuns unde era mai rău. Probabil îi vor cere să se reboteze, dacă nu a făcut-o deja, şi acceptarea acestui pas aberant va însemna lepădarea de preoţie şi de monahism, lepădarea de toată lucrarea pe care Sfînta Treime a făcut-o prin el, mai ales cu sutele de fii duhovniceşti. Dacă va face acest pas, sărmanul părinte nu poate fi decît vrednic de mila noastră, a tuturor. Mai mare cădere nu ştiu dacă poate fi. Să primeşti să fii rebotezat după ce o viaţă întreagă ai slujit Sfînta Liturghie este erezie, e deopotrivă cu apostazia, deopotrivă cu împreună slujirea cu ereticii, iar motivaţiile dezlegării sale de ecumenismul oficial al BOR cad şi se anulează cu desăvîrşire. Cam atît am avut de spus despre "cazul p. Nichita de la Brîncoveni".
Mila Domnului să fie cu acest părinte şi cu maicile sale, ca să-i lumineze şi să-i întoarcă la Adevăr.
On Mon, 4 Oct 2010 11:41:29 -0700 (PDT)
> > > To unsubscribe from this group, send email to ortodoxia+...@googlegroups.com.
> > > For more options, visit this group at http://groups.google.com/group/ortodoxia?hl=en.
> > >
> >
> > --
> > You received this message because you are subscribed to the Google Groups "Ortodoxia" group.
> > To post to this group, send email to orto...@googlegroups.com.
> > To unsubscribe from this group, send email to ortodoxia+...@googlegroups.com.
> > For more options, visit this group at http://groups.google.com/group/ortodoxia?hl=en.
> >
> >
> >
> >
> >
> >
> > --
> > You received this message because you are subscribed to the Google Groups "Ortodoxia" group.
> > To post to this group, send email to orto...@googlegroups.com.
> > To unsubscribe from this group, send email to ortodoxia+...@googlegroups.com.
> > For more options, visit this group at http://groups.google.com/group/ortodoxia?hl=en.
> >
>
> --
> You received this message because you are subscribed to the Google Groups "Ortodoxia" group.
> To post to this group, send email to orto...@googlegroups.com.
> To unsubscribe from this group, send email to ortodoxia+...@googlegroups.com.
> For more options, visit this group at http://groups.google.com/group/ortodoxia?hl=en.
>
>
>
>
>
>
> --
> You received this message because you are subscribed to the Google Groups "Ortodoxia" group.
> To post to this group, send email to orto...@googlegroups.com.
> To unsubscribe from this group, send email to ortodoxia+...@googlegroups.com.
Acesta este un răspuns care într-adevăr zidește! Amin! Amin! |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
1. Prin postările anterioare anterioare nu v-aţi exprimat nici dorinţa de a aduce ceva nou acestui grup, nici de a afla, ci doar de a sfida, a jigni şi a provoca.
2. Grupul de faţă nu îşi propune decît să informeze, nicidecum să polemizeze.
3. Este jignitor pentru Sfînta Treime şi pentru ierarhia întemeiată de Dumnezeu Însuşi să credem că i s-ar putea face cuiva greaţă de ierarhie vreodată. Cît despre popii oameni de afaceri, deşi aceştia sînt mulţi, pentru păcatele noastre, grupul de faţă nu se constituie într-o trambulină a defăimării lor.
3. Biserica nu e scindată. Niciodată. Oamenii, însă, pot uşor să se rupă unii de alţii.
4. Printr-o seamă de afirmaţii adevărate animate de un uşor duh pamfletar, vă construiţi un podium de pe care să vă atingeţi scopul ruşinos de a jigni absolut gratuit pe patriarhul BOR. Şi cîtă vreme eu sînt moderatorul acestui grup, şi mie mi se va imputa la Judecată păcatul acesta. Singurul motiv pentru care, însă, v-am permis postarea a fost acela de a vă dezvălui jocul murdar şi de a justifica de azi înainte absenţa dvs de pe acest grup.
Dumnezeu să vă ierte.
> To post to this group, send email to orto...@googlegroups.com.
> To unsubscribe from this group, send email to ortodoxia+...@googlegroups.com.