Actoria "duhovnicească"

[Filotheu Monahul]

Sfinţii Părinţi au desfiinţat teatrele nu pentru că piesele de teatru din vremea lor ele erau imorale, ci pentru că TOT ce se întîmpla şi se întîmplă în teatru şi în actorie era, este şi va fi imoral.

Să presupunem că vreodată o anume piesă de teatru ar propovădui binele absolut. Cine se va găsi să interpreteze un astfel de rol? Vreun sfînt? Îşi închipuie cineva pe Părintele Cleopa sau pe Părintele Arsenie Papacioc sau pe Părintele Adrian Făgeţeanu, ori pe Părintele Paisie Olaru interpretînd rolul principal din vreo piesă de teatru sau dintr-un film care propovăduieşte binele absolut, evanghelic?

Are cineva minte să creadă că vreun creştin, luptător pentru mîntuirea sa, va minţi vreodată, conştient, în faţa a mii de oameni care ştiu că el minte? Nici copiii de grădiniţă nu cred asta, şi ei se joacă de-a pompierii şi de-a doctorii; dar ştiu că, atunci cînd a încetat joaca, tot ce a fost era minciună.

Ei, şi atunci cum să îi numeşti pe acei creştini botezaţi care se rănesc la inimă de minciunile pe care le văd pe micul ecran şi spun că "s-au folosit"? Că au dat în mintea copiilor? Dar copiii, cînd se uită la televizor, ştiu că sînt minţiţi. Oameni în toată firea, însă, spun că "s-au folosit".

Cine a citit Evanghelia ştie că doar diavolul este mincinos şi tatăl minciunii, iar cine mai ştie puţină istorie ştie că teatrele au fost reinventate de ereticii papistaşi, pe temeiul scrierilor şi vieţii părintelui ereziilor papistaşe de azi, episcopul Theodulf din Orleans, care l-a promovat pe păgînul Martianus Capella şi ideea sa despre artele liberale.

Nici în apusul eretic promotorii acestei "arte" n-au avut curajul să împingă poporul către prostirea pe faţă cu acest gen de tăiere a frunzei la cîini. A fost nevoie de dezlegarea la păcatele de orice fel care s-a numit "Renaştere" în sec. 15 pentru ca teatrul să poată să apară. Dar şi atunci era vorba de Evanghelie şi probabil că ortodocşii emotivi de astăzi s-ar fi simţit într-un rai pămîntesc în apusul eretic dintre secolele 15-19. Ciudat, strămoşii acestor ortodocşi contemporani au avut o mare repulsie faţă de acel apus. Oare de ce?

Abia satanismul revoluţiei franceze de la 1789 a putut da naştere unor piese de teatru în care să nu mai fie deloc vorba de mîntuire.

Teatrul la români a apărut după 1848, ca o cucerire adusă de minţile stricate ale junimii doritoare de înnoiri. Teatrele au fost, în cea mai mare parte, afacerea unor proprietari evrei susţinuţi de mediile politice paşoptiste, care au schimbat la foc automat tot ce era de schimbat şi de distrus din România Creştină. Şi din punctul de vedere al acestei arte, hotărîrea conducerii masonice de după A. I. Cuza a fost ca orice tîrg să aibă un teatru, un templu al acestei arte drăceşti, aceasta după ce cîteva zeci de ani teatrele ambulante nu aveau voie să-şi desfăşoare nici o reprezentaţie în tîrg, ci pe maidan, în afara localităţilor. La fel, nici actorii şi nimeni din caravanele de teatre nu aveau voie să doarmă în vreo casă de creştin. Strămoşii noştri, înapoiaţi şi medievali şi retrograzi, socoteau aceste făţărnicii şi destrăbălări drept o mare ruşine. Cred că e uşor de documentat că expresia "cască gura" a apărut exact în acel veac al luptei pe faţă împotriva Ortodoxiei.

Pentru a înţelege cît bine ne-a adus teatrul, voi da doar exemplul teatrului municipal din Piatra Neamţ, care s-a construit prin distrugerea ruinelor cetăţii lui Ştefan cel Mare din acest oraş. Austriecii au impus la 1775 aruncarea cetăţii în aer, iar promotorii modernităţii au ras de pe faţa pămîntului ruinele încă existente la anul 1870.

Aşa cum masonii au cerut teatre în fiecare tîrg, pentru distrugerea moralităţii poporului (a se cerceta faptul că doar în Moldova, de la 1850 la 1890, numărul de divorţuri a crescut de la 200 pe an la 20.000 pe an!), aşa au cerut şi comuniştii mai apoi înfiinţarea de cămine "culturale" în fiecare comună, unde să fie distrusă şi ultima fibră de rezistenţă evanghelică a poporului prin... film.

De ce? Pentru că tătucul revoluţiei bolşevice, V.I. Lenin, a spus clar: "Dintre toate artele, cel mai mult ne interesează cinematografia".

Toate afirmaţiile făcute pînă aici pot fi documentate, la cerere.

Pentru cine nu înţelege încă binefacerile aduse de lumea filmului şi a teatrului, să spunem doar că actorul se blesteamă singur şi renunţă la propria mîntuire la fiecare reprezentaţie pe care o susţine pe scenă sau în faţa camerelor, susţinînd că este ceea ce nu este şi lăsîndu-se posedat de duhul personajului pe care îl interpretează.

Are cineva curajul să spună că duhul de care se lasă posedat cel ce interpretează pe Mîntuitorul Hristos este Duhul Sfînt? Doar o minte cu totul smintită poate crede aceasta.

Atunci, poate duhul unui sfînt? Păi sfinţii erau ei înşişi Purtători-de-Duh. Şi ce ar face interpretarea lor, după minţile căzute? I-ar scoate din Raiul în care se află pe veci pentru a poseda sufletul vreunui biet actoraş? Dar asta este hulă, blasfemie.

Iată, dar, că devine din ce în ce mai limpede că actorul nu se poate lăsa posedat decît de duhul lui Anti-hrist. Căci Anti-hrist este cel care se luptă împotriva lui Hristos, dar măiestria lui cea mai mare, dintre cele lucrate pînă azi, este de a se pune în locul lui Hristos. Cam cum face şi papa de la Roma. Aşadar e limpede că un actor bun nu poate fi decît un papă bun. Şi invers, mai ales invers!

Iar sărmanilor cască gura ce le face filmul? Le face ceea ce o joacă de copii nu le poate face. Vrăjindu-i şi mîngîindu-le simţurile văzului şi ale auzului, le tîmpeşte orice ascuţime a minţii şi îi aduce în starea cea mai bună pentru a se lăsa posedaţi de duhurile care îi stăpînesc pe actori. Aşadar, spectatorule, de ce nu recunoşti că prezenţa la cinematograf sau la teatru te-a făcut să te simţi pe rînd şi Rică Venturiano, şi Iisus din Nazareth, şi Terminator, şi Mihai Viteazul, şi monahul Anatoli? Iar dacă te-ai simţit, fie şi pentru vreo clipă, oricare din aceştia, cam ce ţi-ar fi zis un doctor de boli mentale dacă ai fi deschis gura şi ai fi recunoscut asta?

Nu insist mai mult pe subiect. Mîntuirea actorilor, a regizorilor, producătorilor, şi a tuturor celor implicaţi în activitatea de smintire a sufletelor acestui popor este şi va fi în primejdie cîtă vreme nu se vor lepăda de rătăcirea lor sub patrafirul duhovnicului.

La fel ar trebui să facă toţi cei ce au căscat gura la amăgirile şi minciunile cinematografice de orice fel. Mai ales cei care, în loc să fie sinceri cu ei înşişi, au ales să amăgească şi pe alţii şi să spună ce filme "bune" şi "de folos" au văzut ei. Este şi prostia un păcat care trebuie spovedit.

Sînt foarte invidios pe bunicii mei, care se uitau la televizor ca să vadă starea vremii, după care îl închideau, pentru că, dacă îl lăsau deschis şi începea vreun film, adormeau instant.

Păcatul celor ce laudă şi promovează filmele, oricît de părut (citeşte "mincinos") duhovniceşti, se va socoti deopotrivă cu al ecumeniştilor care au otrăvit minţile ortodoxe cu propaganda papistă şi protestantă. Să nu ne facem iluzii că va fi altfel.

Înapoi la Sfînta Scriptură şi la Vieţile Sfinţilor!

Fraţilor, pocăiţi-vă şi întoarceţi-vă la Evanghelie. Altă mîntuire nu este. Dumnezeu să ne ajute!

[Filotheu Monahul]

Un comentariu aproape anonim:

In Evanghelie iconomia mântuirii se dezvăluie prin istorii cu
îndrăciți si
cu păgâni, si se învăluie prin pilde. Filmul folosește si îndrăciți
(actori), si pilde (iconografie). Cine are ochi de văzut, sa vadă.
Caci
zice Domnul: "spre judecata am venit** în lumea aceasta, ca cei care
nu vad
sa vadă, iar cei ce vad sa fie orbi"**. (Ioan 9, 39)

Puterea imaginatiei este sadita de Dumnezeu, si este folosita de
Sfinti
pentru zugravirea cunoasterilor intru Duhul Sfint, prin: *Scriptura,
Biserica, Taine, Artele Bisericii*.
Puterea imaginativa, pentru aceea ca este aformala - cu scopul de a fi
lesne intiparita, este cea mai schimbatoare (si deci cazatoare), atit
pentru partea cugetatoare, si pentru cea poftitoare, si pentru cea
manioasa. "Toate imi sint ingaduite, dar nu toate imi sint de folos.
Toate
imi sunt ingaduite, dar nu ma voi lasa biruit de ceva." (Ι Cor 6:12).

Sa ne rugam sa ne daruiasca Dumnezeu puterea osebitoare, finetea de a
pricepe ratiunile si vremurile, de a patrunde sensurile, nuantele si
proportiile lucrurilor, de a vedea masura omeneasca, de a cintari
puterile
si nevoile obstesti, de a avea mila necondescendenta si blindete fata
de
neputinte, de a separa la timp si cu precizie cele de folos de cele
nefolositoare, de a cunoaste ce si cind trebuie aparat, si de a nu
uita
niciodata ca Dumnezeu poate face minuni si prin cele nebagate in seama
si
de ocara, asa cum si prin teologia cea fara smerenie satana a fost
alungat
din cer.

Doamne, Care pe toate le stii si pe toate le cirmuiesti, painea
noastra cea
spre fiinta da-ne-o noua astazi, ca Tu esti painea noastra Care S-a
pogorit
din cer, caci cunoasterea Ta este hrana noastra, iar hrana Ta este
setea
noastra de Tine. Da-ne aceasta insetare, ca sa ne descoperi
Dumnezeirea Ta
ascunsa si aratata in toate, precum samarinencei la fantana lui Iacov,
ca
sa Te gasim oglindit in fantana inimii noastre si odihnind in
libertatea
necompusa si neimaginata a mintii noastre, asa cum lacrima oglindeste
toata
iconomia existentei lumii si a Iubirii Tale. Amin.


Iertati-ma!

[Cornianu Lucian]

Un parinte care ii citeste copilului sau o poveste, recitand, se intelege, intr-un mod mai mult sau mai putin variat dialogurile purtate de personajul X cu personajul Y este tot un indracit care se blesteama singur la fiecare "reprezentatie" ?

2012/2/13 Filotheu Monahul <filo...@gmail.com>

--
You received this message because you are subscribed to the Google Groups "Ortodoxia" group.
To post to this group, send email to orto...@googlegroups.com.
To unsubscribe from this group, send email to ortodoxia+...@googlegroups.com.
For more options, visit this group at http://groups.google.com/group/ortodoxia?hl=en.

--
Lucian

[Filotheu Monahul]

Părintele acela niciodată nu va crede că este împăratul roşu sau zîna zorilor, şi nici Făt-Frumos. Cu siguranţă va citi cu dragoste, pentru că cuvîntul citit cu dragoste rămîne în sufletul copilului.

Şi copilul ştie că tatăl sau mama nu sînt vreunul din personaje. Actorul, însă, pentru a fi un actor bun, trebuie să renunţe la sine. Cu cît renunţă mai mult la sine şi se lasă posedat de rol, cu atît mai bine interpretează rolul. Avem, aşadar, de a face cu o ipocrizie dusă pînă la posedare. Desăvîrşita golire de sinele zidit de Dumnezeu (aşa cum o cer şi religiile orientale) este blestemare de sine, după părerea mea. Dacă greşesc, şi sigur că greşesc, cer să fiu ajutat să mă îndreptez.

Avem în Biserică arhierei, preoţi şi diaconi care citesc Evanghelia. Nici unuia dintre ei nu i se cere să se făţărnicească, să interpreteze vreun rol. I se cere, însă, să citească cu frică de Dumnezeu, cu dragoste, cu credinţă, adică "cu putere multă, spre plinirea Evangheliei iubitului Său Fiu". Puterea în cuvînt vine din lucrarea poruncilor, nu din interpretarea textului Scripturii.

Iertaţi-mă, vă rog.

[Cornianu Lucian]

Cred ca aveti numai partial dreptate. Exista scoli si scoli de actorie, in general, si de cinematografie, in particular.

In cazul acestor scoli, exista diverse abordari vis-a-vis de acesta "posedare" despre care vorbiti dumneavoastra.

Exista, spre exemplu, regizori care prefera sa lucreze cu actori ce sunt "croiti" natural pentru un anumit rol, in detrimentul actorilor care se pot "impielita" mai bine. Filosofia din spatele acestei alegeri este complicata si nu intru acum in detalii.

Un astfel de regizor este, spre exemplu, Mel Gibson. In "Patimile lui Hristos" toti actorii joaca natural, lejer, ca sa spun asa. Iar cel mai lejer si natural este chiar Jim Caviezel, altfel, un actor destul de mediocru, dar care, din pricina acestei alegeri regizorale, reuseste sa faca un rol de zile mari fara sa se inchipuie vreo secunda a fi Hristos.

Motivatia regizorului, in cazul de fatza, a fost una, paradoxal, duhovniceasca (spun paradoxal pentru ca vine din partea unui om aflat in afara Ortodoxiei). Ideea a fost tocmai, ca nu il poti juca pe Dumnezeu. La fel cum nu ii poti juca nici pe sfinti (pe Maica Domnului, pe Apostoli, samd). Deci, reteta cea mai simpla, in acest caz, este de a fi cat mai natural, cat mai uman.

In aceeasi categorie intra si filmul "Ostrov".

La polul opus, spre exemplu, avem "Iisus din Nazareth" a lui Zefirelli, film in care actorul Robert Powell, in incercarea lui de a-l imita cumva pe Hristos sau de a intra in pielea personajului, are o prestatie lamentabila si, as spune, pe alocuri chiar draceasca. Rolul acesta i-a adus lui, de altfel, si o serie intreaga de probleme personale si sufletesti.

Intre aceste extreme exista, evident, tot felul de nuante. Dar ele ne arata faptul ca cinematografia si respectiv actoria poate imbraca si alt fel de haina, in afara celei blamata pe buna dreptate de Biserica si de Sfintii Parinti.

Asta daca este sa vorbim numai de film.

Putem vorbi si de teatru si de diferentele pe care le avem acolo, intre teatrul scris de Caragiale si cel scris de Shakespeare ...

Parerea mea este ca lucrurile sunt, totusi, putin mai nuantate si a-i pune pe toti actorii, cineastii si oamenii de teatru in aceeasi oala (sub care ar trebui sa arda focul vesnic al anatemei) este o greseala si o generalizare care scapa acele amanunte pe care noi, crestinii, suntem, mai mult decat toti oamenii, chemati sa le luam in seama (sau macar sa plecam de la premiza ca pot exista).
 

2012/2/14 Filotheu Monahul <filo...@gmail.com>

--
Lucian

[Dragos Ionita]

Doamne ajuta!

Si cine este aproape anonimul?

---

From: Filotheu Monahul <filo...@gmail.com>
To: Ortodoxia <orto...@googlegroups.com>
Sent: Tuesday, February 14, 2012 4:54 PM
Subject: Re: Actoria "duhovnicească"

--
You received this message because you are subscribed to the Google Groups "Ortodoxia" group.
To post to this group, send email to orto...@googlegroups.com.

To unsubscribe from this group, send email to ortodoxia+unsub...@googlegroups.com.

[Filotheu Monahul]

Sigur că poate exista şi această perspectivă.

Ea este, totuşi, una exterioară. Cel mai sincer ar fi să ascultăm destăinuirile actorilor, din orice şcoală ar proveni ei. Dacă vreţi să nu discutăm doar teoretic, poate ar fi bine să găsiţi 1-2 mărturisiri ale lor privitoare la interpretarea unui rol.

Şi, ca exerciţiu de imaginaţie, ar fi bine să încercăm apoi să punem acele vorbe în gura celor doi duhovnici care au luat public apărarea filmului "Ostrovul" şi să vedem cît de bine li s-ar potrivi. Cu putinţa de a greşi iarăşi, spun de pe acum că mă îndoiesc că vreunul din ei ar putea îmbrăca acele hăinuţe atît de strîmte şi de neplăcute.

Vă mulţumesc pentru cele scrise. Iertaţi-mă, vă rog.

On Wed, 15 Feb 2012 01:43:59 +0200

[Cornianu Lucian]

Eu nu am discutat teoretic. Dimpotriva.

Dumneavoastra plecati de la premiza ca veti primi, din partea actorilor, numai marturii negative, de experiente la limita posesiei demonice lucru care este, evident, fals, caci experienta actoriceasca poate imbraca foarte multe forme (de la a juca intr-o piesa de teatru la a juca intr-un film, a face pe povestitorul pentru un CD cu basme audio, a juca intr-o reclama la inghetata sau a face pe cascadorul).

Nu mai intru in tot felul de amanunte (caci nu cred ca acestea sunt esenta problemei), dar eu cred ca pentru oricine are un dram de bun-smit este evident faptul ca, spre exemplu, Toma Caragiu, atunci cand interpreta o chestie satirica sau umoristica individuala, nu avea cum sa-si propuna sa fie "posedat" de personajul pe care il joaca din simplul motiv ca nu juca niciun fel de personaj ci INTERPRETA, intr-un stil caracteristic, un text.

In fine, nu ne mai luam acum de la genul acesta de "amanunte" ...

Dintotdeauna a fost mai simplu, pentru noi oamenii, sa dam cu barda in multime decat sa incercam sa intelegem diferitele unghiuri ale unei probleme.

Din fericire pentru noi, Dumnezeu nu face asa (daca ar face asa, am fi cu totii pierduti, indiferent de virtutile pe care ne imaginam ca le avem, de cele mai multe ori, la nivel strict comparativ, in detrimentul altora).

2012/2/15 Filotheu Monahul <filo...@gmail.com>

--
Lucian

[Filotheu Monahul]

Tot românul este imparţial, şi asta se poate vedea limpede la felul în care reacţionăm la ce se petrece chiar acum cu zecile de oameni care mor îngheţaţi zi de zi.

În privinţa a ceea ce scrieţi, cred că e doar problema mea că nu înţeleg de la ce vine "Dimpotrivă".

Iertaţi-mă.

On Wed, 15 Feb 2012 15:01:27 +0200

[A A]

Nu putem sa spunem ca teatrul si filmul este rau, nu putem generaliza. Ganditi-va ca sunteti monah si folositi atata tehnologie despre care avem cateva date de la sfintii parinti ca ar fi demonica. Si totusi o folositi. Cu siguranta va feriti privirea de anumite reclame care pot aparea chiar si pe paginile ortodoxe, si asemenea facem si noi. Dar totusi folositi aceasta tehnologie.

Ptr ca sunt parinte, as prefera sa vad cu copiii  piese de teatru bazate pe basme populare romanesti. Multe din basmele noastre au conotatii crestine. Daca actorul joaca rolul unei gaine, nu cred ca se transpune in acel personaj. Nici daca este copac etc.

Sfantul Andrei cel nebun pentru Hristos, juca teatru in fata oamenilor in fiecare zi. Se prefacea ca este nebun. Asta nu facea din el un nebun. Cred ca actorii se pot tine departe de a intra in pielea unui personaj. Imi amintesc insa ce spunea fosta actrita, actuala maica Ecaterina despre jocul ei de scena sau al altor colege. Sa fim atenti insa la ce fel de personaje jucate se referea dansa. Si tot ea vorbea despre aceste lucruri facute in viata privata, deci nu numai pe scena. Cred ca sunt multi actori credinciosi care-si fac meseria fara sa se identifice cu personajul jucat in nici un fel.

In afara de aceste aspecte sa ne gandim ca atunci cand atacam atatea profesii si nu punem nimic in loc, multi din cei care citesc pot sa intra in deznadejde. Daca este sa nu mai faca teatru, film etc, ce-ar putea lucra toti acesti actori?

Doamne ajuta

---

From: Filotheu Monahul <filo...@gmail.com>

To: orto...@googlegroups.com
Sent: Wednesday, February 15, 2012 4:04 PM
Subject: Re: Actoria "duhovnicească"

> > > > > > ortodoxia+unsub...@googlegroups.com.

> > > > > > For more options, visit this group at
> > > > > > http://groups.google.com/group/ortodoxia?hl=en.
> > > > > >
> > > > >
> > > > >
> > > > >
> > > > > --
> > > > > Lucian
> > > > >
> > > > > --
> > > > > You received this message because you are subscribed to the Google
> > > > Groups "Ortodoxia" group.
> > > > > To post to this group, send email to orto...@googlegroups.com.
> > > > > To unsubscribe from this group, send email to

> > > > ortodoxia+unsub...@googlegroups.com.

> > > > > For more options, visit this group at
> > > > http://groups.google.com/group/ortodoxia?hl=en.
> > > > >
> > > >
> > > > --
> > > > You received this message because you are subscribed to the Google
> > Groups
> > > > "Ortodoxia" group.
> > > > To post to this group, send email to orto...@googlegroups.com.
> > > > To unsubscribe from this group, send email to

> > > > ortodoxia+unsub...@googlegroups.com.

> > > > For more options, visit this group at
> > > > http://groups.google.com/group/ortodoxia?hl=en.
> > > >
> > > >
> > >
> > >
> > > --
> > > Lucian
> > >
> > > --
> > > You received this message because you are subscribed to the Google
> > Groups "Ortodoxia" group.
> > > To post to this group, send email to orto...@googlegroups.com.
> > > To unsubscribe from this group, send email to

> > ortodoxia+unsub...@googlegroups.com.

> > > For more options, visit this group at
> > http://groups.google.com/group/ortodoxia?hl=en.
> > >
> >
> > --
> > You received this message because you are subscribed to the Google Groups
> > "Ortodoxia" group.
> > To post to this group, send email to orto...@googlegroups.com.
> > To unsubscribe from this group, send email to

> > ortodoxia+unsub...@googlegroups.com.

> > For more options, visit this group at
> > http://groups.google.com/group/ortodoxia?hl=en.
> >
> >
>
>
> --
> Lucian
>
> --
> You received this message because you are subscribed to the Google Groups "Ortodoxia" group.
> To post to this group, send email to orto...@googlegroups.com.

> To unsubscribe from this group, send email to ortodoxia+unsub...@googlegroups.com.

> For more options, visit this group at http://groups.google.com/group/ortodoxia?hl=en.
>

--
You received this message because you are subscribed to the Google Groups "Ortodoxia" group.
To post to this group, send email to orto...@googlegroups.com.

To unsubscribe from this group, send email to ortodoxia+unsub...@googlegroups.com.

[Cornianu Lucian]

"Tot românul este imparţial"

Aici sunt cu totul de acord cu dumneavoastra :)

2012/2/15 Filotheu Monahul <filo...@gmail.com>

--
Lucian

[Filotheu Monahul]

Poate că noi nu putem generaliza, însă Sfinţii Părinţi au despărţit de Biserică pe cei ce se făţărnicesc şi se măscăresc (adică poartă mască). Vedeţi, între materialele postate anterior, canonul 62 de la Sinodul 6 Ecumenic. Dacă o să-mi spuneţi că era vorba de obiceiuri păgîneşti, precum sînt cele ale mascaţilor (capra, ursul, cucii) de la noi, voi confirma şi eu că actoria este un obicei curat păgînesc, care a fost lepădat de Biserica Sfinţilor.

Da, folosesc şi eu această tehnologie, dar nu văd vreo legătură cu discuţia pe care o purtăm, dacă din această tehnologie ies cărţi sfinte, iar nu făţării ale acestora.

Socotesc că e mai important conţinutul acelor basme decît orice reprezentarea teatrală a lor.

Căutaţi cărţile lui Virgiliu Gheorghe şi aflaţi în ce primejdie se aruncă sufletul care renunţă la propria trezvie căscînd gura la amăgirile teatrale / cinematografice. De mii de ori este mai importantă citirea unei istorii - cu atît mai importantă cu cît e vorba de o istorie sfîntă, precum Noul Testament şi Vieţile Sfinţilor - decît a vedea un film sau o piesă de teatru pe acel subiect. Citirea deşteaptă şi înţelepţeşte sufletul şi luminează inima, pe care o aşează în poziţia corectă faţă de adevărul celor citite, cîtă vreme renunţarea la trezvie pe care mi-o aduce magia cinematografică batjocoreşte şi mintea, şi inima. Sufletul ce renunţă la atenţie se dă de bună voie în robia unei pofte / patimi, aleargă singur după amăgire şi înşelare.

În privinţa sfinţilor lui Dumnezeu, socotesc că abordarea pe care o aveţi nu e corectă. Cînd ei îşi lucrau nebunia nu interpretau vreun rol, ci batjocoreau obişnuinţele păcătoase ale lumii lor. Citiţi cu atenţie Viaţa Sfîntului Andrei cel nebun pentru Hristos şi veţi vedea cît de frumos îi tîlcuieşte ucenicului său Epifanie "smintelile" pe care le lucra. Nu era nici un rol, nu era nici o făţărnicie. De aceea zic sfinţii că nebunia pentru Hristos este o nevoinţă mai mare decît zăvorîrea în adîncul pustiei. Acestea au o înălţime duhovnicească atît de mare încît nu ar putea vreodată să fie înţelese de cel ce încă nu s-a lepădat în faţa lui Dumnezeu de comodităţile de care se împărtăşeşte omul contemporan (pentru că sînt mulţi sfinţi printre noi, şi unii dintre ei poate folosesc liftul şi metroul, dar inima lor nu dă slavă lui Dumnezeu pentru "minunile" tehnicii, ci plînge înaintea Domnului pentru împărtăşirea de acestea).

Şi atunci sîntem în primejdie, pentru că alegem părerea minţii care nu a cunoscut lupta duhovnicească, încercînd să punem propriile etichete despre ceea ce ni se pare că vedem. A judeca pe cineva, adică a spune "iată un beţiv, un hoţ, un tîmpit, un nenoricit, etc" este a-l aşeza pe acela în rîndul celor căzuţi şi a-l despărţi de Adevăr, de mîntuire, iar consecinţa imediată este depărtarea de la Dumnezeu a sufletului care a căzut prin propriile păreri. Singura atitudine corectă faţă de aproapele nostru este aceea de iubire şi de milă. A spune despre sfinţi că erau actori şi interpretau roluri este, de aceea, foarte primejdios pentru propria mîntuire. Dar poate că amintirea cuvîntului apostolic de la 1 Corintheni 6:2 ne va izbăvi de aceasta.

Mă întrebaţi ce vor trebui să facă cei ce acum lucrează acele profesii? Vă voi întreba şi eu: Ce lucrau înainte să se apuce de acestea? Nu cred că schimbarea profesiei este un lucru atît de cumplit. Cunosc mulţi creştini care dau slavă lui Dumnezeu că i-a oprit, prin schimbările sociale din ultimii 20 de ani, de la căile pierzaniei. Sigur, pe alţii aceste schimbări i-au aruncat în mai mari primejdii, dar aici nu vă pot da vreun sfat, de vreme ce fiecare doarme precum îşi aşterne. Cred, însă, că dacă 4 milioane de români harnici erau acum în ţară şi nu slugărind altor popoare, încercarea prin care trecem cu aceste zăpezi nu ar mai fi fost atît de cumplită.

> > > > > > > ortodoxia+...@googlegroups.com.

> > > > > > > For more options, visit this group at
> > > > > > > http://groups.google.com/group/ortodoxia?hl=en.
> > > > > > >
> > > > > >
> > > > > >
> > > > > >
> > > > > > --
> > > > > > Lucian
> > > > > >
> > > > > > --
> > > > > > You received this message because you are subscribed to the Google
> > > > > Groups "Ortodoxia" group.
> > > > > > To post to this group, send email to orto...@googlegroups.com.
> > > > > > To unsubscribe from this group, send email to

> > > > > ortodoxia+...@googlegroups.com.

> > > > > > For more options, visit this group at
> > > > > http://groups.google.com/group/ortodoxia?hl=en.
> > > > > >
> > > > >
> > > > > --
> > > > > You received this message because you are subscribed to the Google
> > > Groups
> > > > > "Ortodoxia" group.
> > > > > To post to this group, send email to orto...@googlegroups.com.
> > > > > To unsubscribe from this group, send email to

> > > > > ortodoxia+...@googlegroups.com.

> > > > > For more options, visit this group at
> > > > > http://groups.google.com/group/ortodoxia?hl=en.
> > > > >
> > > > >
> > > >
> > > >
> > > > --
> > > > Lucian
> > > >
> > > > --
> > > > You received this message because you are subscribed to the Google
> > > Groups "Ortodoxia" group.
> > > > To post to this group, send email to orto...@googlegroups.com.
> > > > To unsubscribe from this group, send email to

> > > ortodoxia+...@googlegroups.com.

> > > > For more options, visit this group at
> > > http://groups.google.com/group/ortodoxia?hl=en.
> > > >
> > >
> > > --
> > > You received this message because you are subscribed to the Google Groups
> > > "Ortodoxia" group.
> > > To post to this group, send email to orto...@googlegroups.com.
> > > To unsubscribe from this group, send email to

> > > ortodoxia+...@googlegroups.com.

> > > For more options, visit this group at
> > > http://groups.google.com/group/ortodoxia?hl=en.
> > >
> > >
> >
> >
> > --
> > Lucian
> >
> > --
> > You received this message because you are subscribed to the Google Groups "Ortodoxia" group.
> > To post to this group, send email to orto...@googlegroups.com.

> > To unsubscribe from this group, send email to ortodoxia+...@googlegroups.com.

> > For more options, visit this group at http://groups.google.com/group/ortodoxia?hl=en.
> >
>
> --
> You received this message because you are subscribed to the Google Groups "Ortodoxia" group.
> To post to this group, send email to orto...@googlegroups.com.

> To unsubscribe from this group, send email to ortodoxia+...@googlegroups.com.

> For more options, visit this group at http://groups.google.com/group/ortodoxia?hl=en.
>
> --
> You received this message because you are subscribed to the Google Groups "Ortodoxia" group.
> To post to this group, send email to orto...@googlegroups.com.

> To unsubscribe from this group, send email to ortodoxia+...@googlegroups.com.

[bachus Eric]

Stiu ce spuneti Par Filotheu, si asa este, Sf. Parinti erau impotriva actoriei ca si impotriva dansului.

De asemenea sunt multi "crestini" de-ai nostri care nici macar nu stiu ca atunci cand aduc lautari la nunta, Il alunga pe Hristos, nu stiu ca preotul, trimisul Domnului nu are voie canonic sa participe la nici o "nunta" cu lautari. Aceea nu e cununie, incununare a mirilor, ci vorba Parintilor, adunare draceasca unde Domnul Hristos nu are loc.

Sunt si multi altii care stiu aceste lucruri, dar isi astupa urechile si e libertatea lor....

  " Imi amintesc insa ce spunea fosta actrita, actuala maica Ecaterina despre jocul ei de scena sau al altor colege. Sa fim atenti insa la ce fel de personaje jucate se referea dansa. Si tot ea vorbea despre aceste lucruri facute in viata privata, deci nu numai pe scena. Cred ca sunt multi actori credinciosi care-si fac meseria fara sa se identifice cu personajul jucat in nici un fel."

Maica Ecaterina si Par Badulescu nu pot fi exemple pt ca fara voia lor le-a ramas inima la ce faceau inainte, a fost prima lor dragoste.

Pe de alta parte, in ziua de azi, e greu sa fii cu totul rupt de lume si sa nu fi vazut nici un film, nici un desen animat, nici o telenovela, sa nu fi dansat niciodata, acestea inlocuiesc rugaciunile noastre. 

2012/2/16 Filotheu Monahul <filo...@gmail.com>

[Filotheu Monahul]

Spovedania unui artist:


Păcate făcute prin Artă


Asemănîndu-mă Satanei, mi-am folosit forţa gîndurilor, talentul,
puterea inimii şi toată frumuseţea dată mie de la Dumnezeu ca să mă
exprim pe mine, să mă slăvesc pe mine, să mă dezavuez şi să mă
încununez şi să mă arăt pe mine dumnezeu.

Mi-am atribuit mie însumi harul inspiraţiei, uitînd că acesta e fie de
la Dumnezeu, fie de la diavol.

Mi-am atribuit toate calităţile şi reuşitele (ele fiind lucrarea lui
Dumnezeu), iar defectele şi nereuşitele le-am pus pe seama altora, ba
chiar şi a lui Dumnezeu, făcîndu-mă răzvrătit şi viclean.

Înrîurit de mîndrie şi de slava deşartă, mi-a plăcut să creez lucruri
nefireşti pe care insuflîndu-le cu frumuseţea meşteşugului sau cu
geniul ideii, m-am făcut vrăjitor şi fermecător, robind pe alţii şi
robindu-mă şi pe mine.

Uitînd de făgăduinţa Sfîntului Botez şi că nu mai sînt al meu, ci al
lui Hristos, m-am lăsat biruit de îndrăcirea pîntecelui, de închinarea
la idoli şi de slava deşartă şi iubirea de argint, ispite pe care
Hristos le-a biruit cu puterea cuvîntului dumnezeiesc, de care cuvînt
eu am fugit, căutînd îndreptăţirea patimilor mele în învăţături
neortodoxe.

M-am făcut sminteală celor ce mi-au primit arta, fiind vinovat nu doar
de osînda cuvenită mie, ci şi de a acelora; iar fiindcă asta pătrunde
cel mai adînc în suflet, în faţa lui Dumnezeu sînt ca un ucigaş de
suflete.

Cu calităţile şi talanţii mei, în loc să sporesc slava lui Dumnezeu pe
pămînt, cîntîndu-I măreţia şi bucurînd oamenii, am ales să întunec
lumea, slujind împotrivitorului şi fiind înşelat cum că aş sluji lui
Dumnezeu. Dar mincinos sînt, fiindcă dacă aş fi slujit lui Dumnezeu aş
fi rămas în Biserica Lui.

Nu cunosc adevărata libertate, care este de a face binele pe care
omul, prin firea însăşi, îl doreşte.

M-am făcut începător de eresuri şi le-am propovăduit multora prin
forma "îndulcită" a artei.

Am trădat pe Hristos, Care a murit pentru mine şi Care m-a făcut,
punîndu-mă eu pe sine-mi Judecător al omeniriii, osîndind pe toţi şi
neiertînd nimănui nimic, decît ca să-mi mîngîi vanitatea şi cruzimea
sinucigaşă a egosimului meu.

Am trădat încrederea celor ce năzuiau ca prin talantul meu sufletele
lor să afle mîngîiere şi putere de a slăvi pe Dumnezeu, fericindu-se.

M-am jertfit zi şi noapte, suflet şi trup, minte şi inimă, am jertfit
toată averea şi toate relaţiile mele ca să împlinesc lucrarea de
slujire a idolului care-mi sînt, a idolului artei, a idolului
înşelării Satanei care mă împinge să nu am odihnă decît muncind pentru
el.

Am hulit şi am necinstit cele sfinte, batjocorind cu iscodirea mea, cu
curiozitatea nesăţioasă, cu părerea de sine şi cu mîinile mele
necuvioase şi lucrătoare de idoli, am pîngărit orice sfială şi
neprihănire prin ochiul îndrăzneţ al minţii mele nesfinte, şi nu m-am
închinat în toate şi prin toate Celui Sfînt, şi nu mi-am recunoscut
neputinţa, slăbiciunea, neştiinţa, împietrirea, neascultarea şi
nerozia, ci mi-am inventat la nesfîrşit "îndreptăţiri", niciodată
voind să mă smeresc şi să recunosc că sînt un fir de praf născut de
Dumnezeu din nimic.


Doamne, Cel ce poţi toate, iată, recunosc că Tu eşti Dumnezeu şi
Stăpîn a toate! Ci cad înaintea Ta, eu, trădătorul Tău, şi Te rog ca
Petru: Iartă-mă, şi cu puterea Milei Tale nesfîrşite fă-mă lucrător în
Via Ta, spre veşnică răsplătire şi viaţă! Amin.


PS: Am primit-o de la un artist pe care Dumnezeu l-a trezit la Viaţă.