Sfantul prigonit de eretici

[prodro...@gmail.com]

Tot in aceasta zi, pomenirea celui intre sfinti parintelui nostru
Eustatiu, patriarhul Antiohiei celei mari.
Acest marturisitor Eustatiu a trait pe vremea lui Constantin cel Mare.
Invatator fiind, prin cuvantul intelepciunii sale, Eustatiu a trimis
razele dreptei credinte in toata lumea. A fost de fata la cel dintai
Sinod Ecumenic de la Niceea fiind unul dintre cei 318 purtatori de
Dumnezeu parinti. Astfel, fiind adanc cunoscator al dogmelor dreptei
credinte, a infruntat pe arienii ce se incercau sa desparta firea
dumnezeiasca zicand ca Fiul este doar o faptura si-L instrainau in
felul acesta de parinteasca cinste. Pentru indrazneala si ravna
dumnezeiasca ce avea pentru ajutorarea dreptei credinte, a fost
pizmuit de Eusebiu al Nicodimei si de Teognis al Niceei si de Eusebiu
al Cezareii, si de toti ceilalti care erau partasi ai hulelor lui
Arie, sau mai vartos zicand ai nedumnezeirii Fiului. Pentru aceasta
facandu-se ca merg sa-l vada, pe cand se gaseau in drum spre
Ierusalim, au ajuns la Antiohia, unde se gasea sfantul Eustatiu si
facand sfat l-au caterisit. Dar pentru ca sa se arate ca l-au
caterisit cu pricina binecuvantata, au cumparat cu daruri multe pe o
femeie desfranata ca sa faca napasta sfantului. Aceasta venind cu un
copil de curand nascut, a mers inaintea adunarii lor, marturisind ca a
ramas insarcinata de pe urma lui Eustatiu si a nascut acel copil. Iar
ei cercand pe femeie sa adevereasca vina numai cu juramantul, indata l-
au judecat si l-au scos pe sfant din scaun si au induplecat si pe
imparat sa-l izgoneasca. Astfel sfantul Eustatiu a fost trimis in
Tracia, in cetatea lui Filip Macedoneanul, unde s-a si savarsit din
viata. Cat priveste femeia aceea care l-a napastuit, cazand in boala
grea, a marturisit tot viclesugul ce s-a facut asupra sfantului, si a
spus pe nume pe fiecare dintre cei ce au indemnat-o sa marturiseasca
impotriva lui, si ca fiind amagita si indemnata a facut para aceea cu
cuvinte de catre dansii si cu bani. Si a mai spus ca daca a jurat cu
viclesug, nu a spus totusi nici un fel de minciuna; caci pruncul a
fost facut cu adevarat cu un Eustatiu, care insa era fierar si care
traise cu dansa.
Dupa o suta de ani, pe vremea imparatiei lui Zenon, au fost ridicate
sfintele lui moaste si au fost trimise la Antiohia. Atunci a iesit
inainte toata multimea cetatii, cale de vreo optsprezece mile, si l-au
primit cu cantari, cu lumina si cu tamaieri. Pe sfantul Eustatiu l-a
cinstit cu laude si dumnezeiescul Gura de Aur.